Rezultate din textul definițiilor
A SE BATE ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere
A INHATA inhat tranz. A apuca brusc si cu putere; a insfaca. ◊ A se ~ la bataie a se lua la bataie. /in + hat
PIEPT2 piepti m. Partea din fata, pana la talie a unui obiect de imbracaminte. ◊ A lua (pe cineva) de ~ a) a sari la bataie la cineva; b) a cere cuiva socoteala. A se lua (sau a se apuca, a se insfaca) de ~ cu cineva a se lua la bataie; a se incaiera. /<lat. pectus
ingamba, ingamb, vb. I (reg.) 1. a pune mana, a apuca, a insfaca; a se lua la bataie cu cineva. 2. a indesa, a inghesui.
ciorovai (-aesc, ciorovait), vb. – A se certa, a se lua la bataie. Creatie expresiva, cf. sporovai, ciorobor. Scriban, Arhiva, 1922, 475, il pune in legatura cu sb. cavarjati „a umbla brambura”, care nu se potriveste nici fonetic, nici semantic. – Der. ciorovaiala, s. f. (cearta, disputa).
incaibara (-rez, incaibarat), vb. – 1. A apuca, a prinde, a insfaca. – 2. (Refl.) A ajunge la paruiala, a se lua la bataie. – Var. ingaibara, imbaibara, ingaidara, incaraba. Origine obscura. Pare sa fie rezultat de la incaiera incrucisat cu caraba (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. incheibara. Nu pare posibila explicatia lui Puscariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 si DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a inchide in colivie”. Scriban admite o incrucisare a lui incaiera cu cherba.
BATAIALA, bataieli, s. m. Tremur nervos al mainilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -ta-ia-] – Batai + suf. -eala.
PAPARA papari f. Fel de mancare preparata din felii de paine prajita, presarate cu branza si oparite (cu apa sau cu lapte). ◊ A manca ~ a lua bataie. /<bulg. popara
INCAIERA, incaier, vb. I. Refl. recipr. a se lua la bataie, a incepe o lupta; a se incaibara. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hartui. – In + caier.
DESPARTI vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detasa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. v. razleti. 3. v. divorta. 4. a separa, (inv. si reg.) a despreuna, (inv.) a dezuni. (S-au luat la bataie si i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (inv. si pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sanatoase.) 6. v. imparti. 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fractiona, a (se) imparti, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcatui. (Produsul dezintegrarii se ~ in particule.) 8. v. compartimenta. 9. v. separa.
SEPARA vb. 1. a (se) desparti, a (se) desprinde, a (se) detasa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se desparti, a se izola, a se razleti, (pop.) a se razni, (reg.) a se razlogi. (O oaie care s-a ~ de turma.) 3. v. divorta. 4. a desparti, (inv. si reg.) a despreuna, (inv.) a dezuni. (S-au luat la bataie si i-am ~.) 5. a (se) desparti, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (inv. si pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sanatoase.) 6. a desparti, a divide, a diviza, a fractiona, a fragmenta, a imbucatati, a imparti, a scinda, a sectiona, a taia. (A ~ bucata in trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) desparti, a (se) divide, a (se) fractiona, a (se) imparti, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcatui. (Produsul dezintegrarii se ~ in particule.) 8. v. compartimenta. 9. a desparti. (Zidul ~ cele doua camere.)
DERADERE f. : A lua (pe cineva) in ~ a lua in ras (pe cineva); a lua in bataie de joc (pe cineva). /de + radere
A SE INCAIERA ma incaier intranz. a se lua la bataie (unul cu altul); a incepe sa se bata (unul cu altul). /in + caier
PERSIFLA vb. I. tr. A lua in bataie de joc pe cineva, a lua in ras, a lua peste picior. [< fr. persifler].
PERSIFLA vb. tr. a lua in bataie de joc, in ras pe cineva, a lua peste picior. (< fr. persifler)
BRIPTA, bripte, s. f. (Reg.) Cutit sau briceag primitiv cu maner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la bripta = a-l lua la bataie. – Sb. britva, ucr. brytva.
BATJOCURA, batjocuri, s. f. luare in ras, bataie de joc; vorba, fapta, lucru de ras, de ocara, de insulta. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocura = a fi (sau a ajunge, a se face) de ras, a deveni ridicol. [Var.: batjocora s. f.] – Refacut din batjocuri (pl. lui batjoc inv. „bataie de joc” < bate + joc).
DERADERE s. f. bataie de joc, luare in ras; zeflemisire. – De4 + radere (dupa fr. derision).
batjocura (batjocuri), s. f. – luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.
PERSIFLARE s.f. Actiunea de a persifla si rezultatul ei; luare in ras, bataie de joc; persiflaj. [< persifla].
PARUIALA, paruieli, s. f. (Fam.) Actiunea de a (se) parui1 (1); p. gener. incaierare, bataie, chelfaneala. [Pr.: -ru-ia-] – Parui1 + suf. -eala.
RAPANGHEL, rapanghele, s. n. (Pop.; in expr.) A lua (pe cineva) la rapanghel (sau rapanghele) = a certa, a lua (pe cineva) la bataie. – Din ngr. paranghelia „instructie”.
A INGANA ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor si ale pasarilor) A imita, reproducand intocmai. 3) A canta incet si fara cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare
BRUFTUIALA, bruftuieli, s. f. (Reg. si fam.) Faptul de a bruftui. ♦ bataie data cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiala s. f.] – Bruftui + suf. -eala.
HARTUI, hartuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, a nu lasa in pace pe cineva; a cicali, a sacai, a pisa. ♦ (Reg.) A intarata, a zadari un caine. 2. Tranz. A desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panica si de a nu-i permite deplasarea, pregatirea unor actiuni de lupta, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartui vb. IV] – Harta + suf. -ui.
A SE INFURCI pers. 3 se ~este intranz. pop. 1) (despre drumuri, ape curgatoare) A se desparti in doua (ca o furca); a se bifurca. 2) rar A se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. /in + furca
DERIZIUNE s.f. (Rar) luare in ras, in deradere, bataie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. derision, lat. derisio].
batjocura si bajocura f., pl. i (d. bat si joc, adica „bataie de joc”). bataie de joc, deriziune. A lua in batjocura, a lua in ris. A ajunge de ris si de batjocura, in mare deriziune, intr’o stare jalnica.
PULS, pulsuri, s. n. Miscare fiziologica ritmica de dilatare si de contractare a peretilor arterelor, determinata de cresterea volumului de sange pompat de inima. ◊ Expr. A lua (cuiva) pulsul = a numara (cuiva) bataile inimii, apasand cu degetul pe artera de la incheietura mainii. A pipai pulsul (cuiva) = a incerca sa afle intentiile, planurile sau starea de spirit a cuiva. A prinde (sau a simti) pulsul (unei situatii) = a intelege sau a intui exact o situatie, o stare de lucruri. ♦ Loc unde se simte aceasta miscare ritmica. – Din fr. pouls, lat. pulsus.
MOACA, moace, s. f. 1. (Pop.) Bata lunga si groasa cu maciulie la un capat; maciuca. 2. (Arg.) Cap; figura. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moaca = a primi o bataie zdravana. 3. (Fam.) Persoana (mai ales femeie) bleaga, inceata, lenesa. 4. (Iht.; reg.) Zglavoaca. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.
PULS ~uri n. 1) Dilatare si contractare ritmica a arterelor sub influenta sangelui pompat in inima. ◊ A lua ~ul (cuiva) a numara cuiva bataile inimii, apasand cu degetul pe artera de la incheietura mainii. 2) Loc unde se simte aceasta dilatare si contractare ritmica a arterelor. ◊ A prinde (sau a simti) ~ul (unei situatii) a intui exact (o situatie). /<fr. pouls, lat. pulsus
PALPITATIE s.f. Miscare convulsiva a unei parti oarecare a corpului; zvacnire, bataie puternica si neregulata a inimii. [Gen. -iei, var. palpitatiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].
ASFIXIE s.f. Oprire a respiratiei (cauzata de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de inecare etc.) care poate provoca incetarea batailor inimii si moartea; inabusire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsatiei].
A STRAMBA stramb 1. tranz. 1) A face sa se strambe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva falcile a trage cuiva o bataie zdravana. 2) (persoane) A imita in batjocura; a lua in ras prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-si manifesta nemultumirea, dispretul sau dezaprobarea printr-o miscare caracteristica a fetei. /Din stramb
ZEFLEMEA ~ele f. bataie de joc (de cineva sau de ceva); luare in ras. ◊ A lua in ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek
FUSTIGATIE s.f. (Rar) bataie cu vergile; flagelare. ♦ (Fig.) Corectie, corectare, pedeapsa. [Gen. -iei. / cf. fr. fustigation, lat. fustigatio].
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Comp. alb. kesul'e.
BATJOCURA s. 1. deradere, ras, zeflemea, bataie de joc, (livr.) deriziune, (inv.) batjoc, batjocoritura, (fam.) bascalie. (II ia in ~.) 2. v. rusine.
A INCASA ~ez tranz. (sume de bani) A primi in calitate de venit; a lua. ◊ ~ o palma a primi o palma. A o ~ a manca bataie. /<it. incassare
MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.
CORECTIE s.f. 1. Corectare, indreptare (mai ales la un calcul, la tir etc.). ♦ Epanortoza. 2. Pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ◊ Casa de corectie = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. [Gen. -iei, var. corectiune s.f. / cf. fr. correction, lat. corectio].
POZITIE s.f. 1. Loc al unei persoane sau al unui obiect in raport cu ceva; loc unde se gaseste ceva. ♦ Felul, situatia in care sunt asezate, plasate o persoana, un lucru etc. 2. Loc ocupat de un luptator sau de o unitate pe campul de bataie. ♦ (Muz.) Loc al unei note pe portativ. 2. Situatie; (spec.) situatie sociala, rang. [Gen. -iei, var. pozitiune s.f. / cf. fr. position, lat. positio].
PULSATIE s.f. 1. Puls; pulsare, zvacnire, bataie a pulsului. ♦ (Fig.) Desfasurare in ritm regulat, puternic; palpitare, freamat. 2. (Fiz.) Schimbare ritmica a intensitatii curentului. [Gen. -iei, var. pulsatiune s.f. / cf. fr. pulsation, lat. pulsatio].
FATUIALA, fatuieli, s. f. 1. Fatuire. 2. Fig. (Pop.) Palmuire; bataie data cuiva (peste fata). 3. (Concr.) Strat subtire de mortar, bine netezit, care formeaza fata unei tencuieli. [Pr.: -tu-ia-] – Fatui + suf. -eala.
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, teapan. Sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.
ris (risete), s. n. – 1. Actiunea de a ride. – 2. bataie de joc, zeflemea. – Mr. aris. Lat. rῑsus (Puscariu 1462; REW 7336), cf. it. riso, prov., fr., cat. ris, sp., port. riso. Pl. este un hibrid morfologic, luat de la riset, s. n., cf. Puscariu, Lr., 22. – Cf. ride. – Der. suris, s. n., dupa fr. sourire.
A SMINTI ~esc tranz. 1) A face sa se sminteasca; a scoate din minti. 2) (obiecte statatoare) A misca din loc; a clinti; a urni. 3) pop. (persoane) A face sa ia un neadevar drept adevar; a amagi; a insela. 4) (persoane) A impiedica sa faca ceva. 5) A face sa-si piarda integritatea (lovind, sfaramand); a strica; a vatama. ◊ ~ in bataie a bate tare. /<sl. sumensti, sumenton
TOACA, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).
NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.
NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.
DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.
