VISTIER, vistieri, s. m. (In evul mediu, in tarile romanesti) Titlu dat marelui dregator care avea in sarcina sa administrarea financiara a tarii si a vistieriei statului; persoana care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

METROPOLA, metropole, s. f. 1. Nume dat marilor orase ale lumii (de obicei capitale de state), 2. Oras sau stat antic, considerat in raport cu coloniile sale. 3. Stat considerat in raport cu coloniile sale. [Acc. si: metropola] – Din fr. metropole.

DIADOH ~i m. 1) Nume dat marilor comandanti de osti ai lui Alexandru Macedon. 2) (in Grecia moderna) Mostenitor al tronului. [Sil. di-a-] /<fr. diadoque, germ. Diadoche

VITEZA viteze f. 1) Iuteala cu care se parcurge o distanta sau se efectueaza o actiune intr-un anumit timp. Viteza unui avion. Viteza luminii. ◊ In plina viteza cu o viteza mare. da-i viteza! mergi, misca-te mai repede. A baga pe cineva in viteza a sili pe cineva sa lucreze mai repede. 2) fiz. Perioada de timp in care se produce schimbarea unei marimi. Viteza de racire. 3) Raport dintre spatiu si timp la miscarea unui corp. Viteza initiala. Viteza medie. [G.-D. vitezei] /<fr. vitesse

MAHARADJAH s.m. Titlu dat marilor principi in India; persoana care are acest titlu. [< fr. maharadjah, cf. hind. maharadjah – mare rege].

daIMIO s. m. inv. nume dat marilor senori feudali japonezi care si-au pierdut privilegiile prin revolutia din 1868. (< fr. daimyo)

MAHARAJAH s. m. titlu dat marilor principi in India (pana in 1956). (< fr. maharadjah)

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

URZICA, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri urticanti, folosite in industria textila, in medicina si in alimentatie (Urtica); planta din acest gen. ◊ Compus: urzica-moarta = planta erbacee medicinala cu flori rosii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Tesatura fabricata din fibrele urzicii (1), din care se confectioneaza saci. 3. Compus: (Zool.) urzica-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale caror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

POSTELNIC, postelnici, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea in grija camera de dormit a domnului si organiza audientele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai tarziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atributii administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlniku.

TERTIAR, -A, tertiari, -e, adj. 1. Care reprezinta stadiul al treilea sau faza a treia in dezvoltarea unui lucru. 2. (In sintagma) Era tertiara (si substantivat, n.) = perioada geologica caracterizata prin mari prabusiri ale scoartei terestre, care au dat nastere marilor de azi si au facut sa apara lanturi intregi de munti. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.

UNGE vb. 1. v. gresa. 2. a intinde. (~ untul pe paine.) 3. a (se) manji. (S-a ~ cu namol, la mare.) 4. a da. (Isi ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. inscauna.

daRNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care are placerea de a oferi daruri; mereu dispus sa ajute material in mod dezinteresat pe altii; marinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care da rod mare; roditor; manos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic

FECUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre fiinte) Care este apt de reproducere; capabil sa se reproduca. 2) (despre fiinte) Care se inmulteste usor si repede; cu proprietatea de a se inmulti usor si repede; productiv; prolific. 3) (despre sol, terenuri etc.) Care da recolte mari; cu productivitate mare; roditor; manos; fertil. 4) fig. (despre persoane) Care produce mult si repede; cu capacitatea de a produce mult si repede. 5) (despre idei, imaginatie, principii, subiecte etc.) Care ofera posibilitati variate de dezvoltare. /<fr. fecond, lat. fecundus

FERTIL ~a ( ~i, ~e) 1) (despre sol, terenuri etc.) Care da productii mari; cu productivitate mare; roditor; manos; darnic; fecund. 2) Care produce mult; cu proprietatea de a produce mult; productiv; rodnic. /<fr. fertile, lat. fertilis

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

PRODUCTIV ~a (~i,~e) 1) Care are proprietatea de a produce; rodnic; fertil. Livada ~a. 2) (despre activitati, actiuni etc.) Care da un mare randament. 3) (despre fiinte) Care are proprietatea de a se inmulti usor si repede; fecund; prolific. 4) gram. Care este activ; care da nastere mereu la noi elemente. Sufix ~. /<fr. productif

RODITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (de-spre plante) Care rodeste; care da roade. Vie ~oare. 2) (despre soluri, terenuri) Care da rod mare; darnic; manos; fertil; fecund. 3) fig. Care da rezultate bune. /a rodi + suf. ~tor

VIZIR ~i m. inv. Demnitar in Imperiul Otoman si in alte tari musulmane. ◊ mare ~ nume dat primului ministru in Imperiul Otoman. /<turc. vezir

ARPAGIC s.n. 1. Ceapa mica, obtinuta din samanta si care, rasadita, da ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapa perena pitica (Allium schoenoprasum), foarte prolifica, cu aspect de tufa deasa, de la care se utilizeaza doar frunzele subtiri, tubulare, cu gust de usturoi, intrucat nu face bulb; este specifica bucatariei franceze si germane, fiind utilizata ca verdeata; pop. cepsoara, ceapa marunta, ceapa cu foi subtiri, hajme, arpagica, ai de ciorba, ai tufos; denumiri adaptate in comert: civeta (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).

ARHONTE s. m. 1. (in Atena antica) inalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofiteri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

AMPLIFICA, amplific, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) largi, a (se) dezvolta, a (se) mari; a da sau a capata amploare; a (se) intensifica. 2. Tranz. A mari valorile instantanee ale unei marimi fizice oscilatorii. – Fr. amplifier (lat. lit. amplificare).

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: calut-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor.

antracit n. (vgr. anthrakites, care seamana a carbune). Min. Un fel de carbune de pamint, mai uscat de cit cel obisnuit si care arde greu, dar da caldura mare fara flacara si fara fum.

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

BONdaR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari asemanatoare cu albina; barzaun (Bombus); (pop.) nume care se da oricarei insecte mari care bazaie. – Formatie onomatopeica.

VIZIR, viziri, s. m. Nume dat ministrilor (sau inaltilor dregatori) din tarile musulmane. ◊ mare-vizir = nume dat in Imperiul Otoman dregatorului care indeplinea functia de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

VITA, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimtit sau prost. – Lat. vita „viata”.

SLAGAR, slagare, s. n. Melodie care se bucura la un moment dat de o mare popularitate; cantec la moda. – Din germ. Schlager.

ARMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectueaza cu armele; insotit de actiuni militare. ◊ Forta (sau putere) ~ta armata. 2) Care este prevazut cu armatura. ◊ Beton ~ beton in masa caruia se integreaza bare de otel, care ii dau o mai mare rezistenta. /v. a arma

A FAGADUI ~iesc tranz. 1) A consimti in mod verbal sa dea; a promite. ◊ ~ marea si (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A fagaduit sa se duca. /<ung. fogadni

GROAPA gropi f. 1) Gaura mare in pamant. ◊ da in gropi de prost (ce e) sau prost de da in gropi foarte prost. 2) Sapatura in pamant pentru inhumarea celor decedati. ◊ A fi cu un picior in ~ a fi aproape de moarte. A sapa ~a cuiva a unelti contra cuiva. [G.-D. gropii] /Cuv. autoht.

A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

ARMAda s.f. Nume dat de spanioli marilor unitati navale ; escadra. [< sp. armada].

BRIZANTA s.f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune intr-un timp foarte scurt, dand gaze de mare presiune. [< fr. brisance].

cristata, cristate, s.f. (reg., inv.) colac cu cruce la mijloc dat de fetele mari, la Pasti, flacailor pe care-i iubesc.

INDO-EUROPEAN, -A s.m. si f. Nume dat unui grup mare de popoare si de limbi vorbite in prezent in Europa si in alte continente, reprezentand continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituita prin metoda comparativ-istorica. // adj. Care apartine acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-europeen].

MEGALIT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. megalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatra].

cireada (cirezi), s. f. – Grup de animale cornute mari. Sl. creda (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Lexicon, 1124; Cihac, II, 56; Conev 57); cf. bg. crudu, cr. crid, sb., slov., ceh. creda, pol. czereda, rus. cereda, mag. csorda. De la aceasta ultima forma provine dubletul ciurda, s. f. (grup de animale cornute mari; multime). Cf. cird. – Der. ciurdar, s. m. (vacar); cirezar, s. m. (negustor care se ocupa cu cumpararea si vinzarea vitelor); cirezar, adj. (care apartine unei cirezi).

dam (damuri), s. n. – 1. Grajd. – 2. Cladire mare, fabrica. Tc. dam „acoperis” (Seineanu, II, 153), cf. bg. dam „grajd”.

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

MEGALIT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, monumente funerare sau de cult. (< fr. megalithe)

BONdaR, bondari, s. m. Insecta mare din ordinul himenopterelor (Bombus); (pop.) nume care se da oricarei insecte mari care bazaie.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

bre interj. chemare, mirare si admiratiune adresata barbatilor, ca si mai: Bre omule! Ia stai, bre! Bre! mare minune! Bre! da invatat e! (ngr. bre, vre si more. V. mare).

LA CHAISE (sau LA CHAIZE [la ʃez]), Francois D’Aix de (zis le Pere de La Chaise) (1624-1709), iezuit francez. Confesor al lui Ludovic XIV, a avut un rol important in relatiile Bisericii franceze cu Papalitatea. A luat apararea hughenotilor dupa revocarea Edictului din Nantes (1685). Numele sau a fost dat celui mai mare cimitir din Paris.

dam n., pl. uri (turc. dam, acoperemint, casa mare). Dobr. Grajd nepodit. Munt. Hardughie, casa enorma. Munt. Vest. Bordei in care ierneaza bivolii. Suc. Sura mica in dosu casei, chiler (rev. I. Crg. 2, 60). V. nam.

dandana f. (turc. tantana, fast, pompa, parada, solemnitate). Vechi. Tumult, alarma: clopot de dandana. Azi. Fam. Taraboi, tambalau, afacere incurcata si zgomotoasa: mutarea e curata dandana. A da de dandana, a da de belea, a da peste o mare incurcatura.

cox n., pl. uri (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak si coke, pl. cokes). Carbune de pamint din care s´au scos, pin [!] destilare, elementele gazoase (care se intrebuinteaza ca gaz de iluminat). Arde bine, da caldura foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greu. – Se poate scrie si coks ori cocs.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

GUZ, guzi, s. m. (Reg.) Nume dat unor animale rozatoare (mari). – Din magh. guzu.

ROZA, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafica pentru determinarea directiilor principale pe care le urmeaza fisurile de separatie intr-un masiv de roci. Roza vanturilor = a) reprezentare grafica a regimului vanturilor intr-un anumit punct sau intr-o anumita zona de pe un teritoriu; b) reprezentare grafica, in forma de stea, a directiilor punctelor c*******e, folosita in cutia unei busole pentru a repera directia catre care se indreapta acul magnetic al busolei. 2. Slefuire speciala care se da diamantului. 3. Fereastra circulara mare, cu vitralii, asezata pe fatada catedralelor gotice, deasupra portii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

PARPALEALA, parpaleli, s. f. Actiunea de a (se) parpali. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o parpaleala (buna) = a lucra, a actiona cu mare graba; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleala s. f.] – Parpali + suf. -eala.

ARHIMANDRIT, arhimandriti, s. m. Titlu dat staretului unei manastiri mari sau unor calugari cu slujba inalta pe langa o episcopie; persoana care are acest titlu. – Din sl. arhimandritu.

TRIBUN, tribuni, s. m. Magistrat roman insarcinat cu functii militare si civile. ◊ Tribun militar = magistrat din Roma antica ce indeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unitati militare. ♦ Epitet dat unei persoane care lupta pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune in revolutia romanilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.

TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.

RAZACHIE s. f. Varietate de vita de vie care da struguri cu boabe mari, lunguiete si foarte carnoase. – Din tc. razakı, ngr. razaki.

NEGHIOBIE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, imbecili-tate, nerozie, prosteala, prostie, tampenie, (inv.) prostime. (A dat dovada de o mare ~.) 3. go-gomanie, natangie, nerozie, nesocotinta, prostie, stupiditate, (rar) netotie, (inv. si reg.) nataraie. (mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (inv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?)

PROSTIE s. 1. natangie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) natangeala, netotie, tontie, (frantuzism rar) sotiza, (inv. si reg.) nataraie, (inv.) narozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbiala.) 2. dobitocie, imbecilitate, natangie, neghiobie, nerozie, prosteala, tampenie, (inv.) prostime. (A dat dovada de o mare ~.) 3. (concr.) gogomanie, natangie, neghiobie, nerozie, nesocotinta, stupiditate, (rar) netotie, (inv. si reg.) nataraie. (mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (inv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafa, pozna. (A comite o ~.) 7. v. copilarie. 8. v. maruntis.

INDEAPROAPE adv. In mod amanuntit; cu mare atentie. [Sil. in-dea-] /in + de + aproape

CLORURA vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substante organice. 2. A trata lana cu clor pentru a-i da luciu si o mare afinitate pentru coloranti. [< fr. chlorurer].

VERTICAL, -A adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei ceresti care trece prin zenit si nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – varf].

CURENT s.n. Ansamblu de idei, de opinii (politice, stiintifice, artistice etc.) adoptate la un moment dat de un numar mare de oameni. ◊ Curent literar = miscare literara de o anumita amploare, care constituie o rezultanta generala a tendintelor unei anumite epoci. [< fr. courant].

asterne (astern, asternut), vb. – 1. A intinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hirtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trinti. – 5. (Refl.) A fugi in goana mare (se construieste cu dat.). – 6. (Refl.) A-si petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. asternu, astearnire, megl. stern, sterniri, istr. (a)sternu. Lat. asternere (Cipariu, Gram., 107; Puscariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; daR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a intinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner. – Der. asternut, s. n. (lenjerie de pat; pat).

MACROFOTOGRAFIE s.f. Fotografiere a obiectelor mici care da o imagine mai mare decat in realitate. ♦ Tehnica obtinerii acestor fotografii. [Gen. -iei. / < fr. macrophotographie].

PATENTA vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta. 2. A cali un metal in plumb. ♦ A trata termic o sarma de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. [< fr. patenter].

MACROFOTOGRAFIE s. f. fotografiere a obiectelor mici, care da o imagine mai mare decat in realitate. (< fr. macrophotographie)

mareGRAF s. n. aparat pentru inregistrarea automata a variatiei nivelului apelor marii intr-un punct dat; mareometru. (< fr. maregraphe)

ONOR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stima, de pretuire deosebita pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma in semn de salut la primirea unui sef, la parazi etc.; a face urile (casei) = a-si indeplini indatoririle de gazda. II. s. m. nume dat cartilor celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur)

PATENTA vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sarma sau o banda de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)

PERISCOPIC, -A adj. (despre lentile) care da campului vizual o mare intindere. (< fr. periscopique)

tata (-te), s. f. – 1. Titlu de respect pe care il dau tinerii surorilor mai mari, matusilor si, in general, femeilor mai in etate. – 2. Namila de femeie, femeie voinica. – Var. Mold. (ti)taca, Olt., taica, tatae. Creatie expresiva, cf. tita. Se foloseste in Munt. si in Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mama”, care se considera ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Galdi 259) ar putea proveni din acesta.

zitie (-ii), s. f. – 1. Faina macinata mare. – 2. Piine care se da de pomana facuta cu faina groasa. – Var. zitie, zatie. Ngr. ζίτια „cerere” (Scriban). In Mold.

ARHIMANDRIT, arhimandriti, s. m. Titlu dat staretului unei manastiri mari sau unor calugari. – Slav (v. sl. arhimandritu < gr.).

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). Lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

B****I s. n. Unealta portabila, actionata manual, prevazuta cu un burghiu miscat de o roata cu clichet si cu ajutorul careia se dau gauri in piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

mare², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata Pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

MOJIC, -A, mojici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan. 2. S. m. si f. (Inv. si reg.) Taran; p. gener. om de rand. 3. S. m. si f. (In forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Var.: mujic, -a s. m. si f.] – Din rus. muzik.

LAC¹, lacuri, s. n. Intindere mai mare de apa statatoare, inchisa intre maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un rau. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat in amonte de o hidrocentrala, care constituie rezerva de apa necesara producerii energiei. ◊ Expr. A sari (sau a cadea, a da etc.) din lac in put = a da de un rau mai mare, incercand sa scape de un alt rau. ♦ Fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. – Lat. lacus.

CIREAda, cirezi, s. f. Grup numeros de animale cornute mari; ciurda – Din sl. creda.

BUMBAC m. 1) Planta industriala din regiunile calde, cu flori mari galbene si cu fructe in forma de capsula. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vata. ◊ A avea ~ in urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibra textila, obtinuta din puful de pe semintele acestei plante, intrebuintata in industria textila; ata. Urzeala de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o solutie de soda caustica pentru a-i da luciu si a-i mari rezistenta. 4) Tesatura din aceste fibre, folosita pentru confectionarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak

MANOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre pamant) Care da roade bogate; cu productivitate mare; roditor; fertil; fecund. 2) (despre vaci) Care are lapte mult (si gras); cu mana; laptos. 3) Care aduce castig mare; care constituie o sursa de castig mare; banos. /mana + suf. ~os

TAICA m. invar. pop. 1) (si cuvant de adresare a copilului catre tatal sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ◊ A scapa de d****l si a da peste ~-sau a iesi dintr-o incurcatura si a da peste alta (si mai mare). A trimite de la d***u la ~-sau a amagi, a insela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvant de adresare a celor tineri catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva; tata. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tata

AMILOPECTINA s.f. Component al amidonului, care e dizolvabil in apa numai prin incalzire, dand solutii stabile de o mare viscozitate. [< fr. amylopectine].

LANDLORD s.m. (In Anglia) mare proprietar funciar care isi da pamantul in arenda fermierilor. [< engl. landlord].

MERCERIZA vb. I. tr. A trata firele sau tesaturile de bumbac cu o solutie de hidroxid de sodiu pentru a le da luciu si a le mari rezistenta. [< fr. merceriser].

sambecioara, sambecioare, s.f. (reg.) colac care se da de pomana in sambata mare.

SIRENA s.f. I. (Mit.) Fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].

EGEEAN, -A adj. referitor la popoarele de la marea Egee. ◊ civilizatie egeeana = nume dat civilizatiilor preelenice care s-au dezvoltat intre anii 2600 si 1200 i. Chr. in insulele si pe coastele Marii Egee. (< fr. egeen)

LANDLORD [LEND-] s. m. (in Anglia) mare proprietar funciar care isi da pamantul in arenda fermierilor. (< engl. landlord)

MERCERIZA vb. tr. a trata firele sau tesaturile de bumbac cu o solutie de hidroxid de sodiu pentru a le da luciu si a le mari rezistenta. (< fr. merceriser)

SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)

VERTICAL, -A I. adj., s. f. (linie) perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ♦ a locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei ceresti, care trece prin zenit si nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)

sulgiu (-uri), s. n. – dare perceputa pentru taierea vitelor mari. Origine necunoscuta. Legatura cu tc. sutcu „laptar” (Scriban) este improbabila. In general gloseaza ca „impozit pe lapte”, definitie ce este inexacta. Sec. XVII, inv.

BARNA, barne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

BUN-SIMT s. n. sg. Norma logica de apreciere, comuna marii majoritati a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simt] – Din bun⁴ + simt.

badea m. fara pl., gen. badii ori al lui badea, voc. bade (ruda cu ung. batya si bg. bae, batiu, frate mai mare. V. bastina). Epitet respectuos dat de un taran mai tinar altuia mai batrin (dar nu mos) ori de nu orasean unui taran (uneori iron.). Epitet adresat de o taranca ibovnicului ori sotului (P.P.) V. nenea, lelea, tata.

NIL SINE MAGNO VITA LABORE DEDIT MORTALIBUS (lat.) fara mare truda viata n-a dat oamenilor nimic – Horatiu, „Satirae”, I, 9, 60.

CAPOT¹ adj. (Inv.; in limbajul jucatorilor de carti; in expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lasa (pe cineva) sa faca o levata la jocul de carti; p. ext. a castiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.

PAIS, paisuri, s. n. 1. Cantitate mare de paie. 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de paioase care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. – Pai + suf. -is.

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

SFINX, sfincsi, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antica (greaca si egipteana), cu corp de leu, cu cap de om si cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatra infatisand acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboara in timpul serii si noaptea. – Din fr., lat. sphinx.

FURIBUND ~da (~zi, ~de) Care vadeste o mare furie. Ochi ~ zi. /<fr. furibond, lat. furibundus

PROFUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavitati etc.) Care are fundul departe de suprafata. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit patrunzator; capabil sa patrunda usor in esenta lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, ganduri, judecati etc.) Care cere o mare putere de patrundere; care vine din interior; adanc. 4) Care este mare, extrem in felul sau. Liniste ~da. 5) (despre ochi, privire) Care denota o intensa traire interioara. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes

ENTREMESES s.n. invar. (Lit.) Reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari sau sub forma unor mici piese intr-un act. [< sp. entremeses].

IMPORTANTA s.f. Ceea ce face ca un lucru sa prezinte mare interes, valoare, insemnatate. ◊ A-si da importanta = a se ingamfa. [Cf. fr. importance, it. importanza].

silfion s.m. (inv.) nume dat unei plante exotice cu frunze mari si flori galbene, folosita ca medicament si condiment.

ENTREMESES s. n. inv. reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari, sau sub forma unor mici piese intr-un act. (< sp. entremeses)

IMPORTANTA s. f. ceea ce face ca un lucru sa prezinte mare interes, valoare, insemnatate. ♦ a-si da ~ = a se ingamfa, a-si da aere de superioritate; plin de ~ = increzut. (< fr. importance)

SPECULA s. f. 1. comert ilicit prin dosirea de marfuri si vinderea lor, cu suprapret. ◊ dare de bani cu dobanda mai mare decat cea legala. 2. speculatie (2). (< specula)

ARICI, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascutit si corpul gros, acoperit cu tepi (Erinaceus europaeus). ◊ Expr.: Barba de arici = barba tepoasa. Zbarlit ca un arici = suparacios, ursuz. ◊ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm cu corpul acoperit cu tepi, care traieste in unele mari si oceane (Echinus lividus). 2. Nume dat unor boli ale vitelor. 3 Piesa facuta din bare de fier forjat sau sudat, prevazuta cu patru brate cu varf ascutit si folosita ca obstacol impotriva animalelor, a autovehiculelor etc. – Lat. ericius.

CALEDONIA, nume dat initial de romani partii din marea Britanie, situata la N de zidul construit de imparatul Hadrian; limitat apoi numai la Scotia.

CAPOT¹ adj. invar. (Inv., in limbajul jucatorilor de carti, in expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lasa (pe cineva) sa faca o levata la jocul de carti; p. ext. a castiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS (lat.) nu-mi strica cercurile – Valerius Maximus, „Memorabilia”, 8, 7, 7. Astfel ar fi apostrofat Arhimede, absorbit cu totul in rezolvarea unor probleme de geometrie, pe un ostas din armata romana intrata in orasul Siracusa, care ii calcase figurile desenate pe nisip. Acesta, socotindu-se insultat si necunoscandu-l pe marele invatat, l-a ucis. Avertisment dat cuiva care incearca sa te distraga de la preocuparile importante.

INAINTA, inaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge inainte in spatiu, a se misca spre cineva sau ceva aflat inainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge inainte in timp; a se desfasura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva intr-o functie mai importanta; a avansa in grad. ♦ Intranz. A obtine o functie mai importanta, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petitie, o lucrare administrativa etc. 5. Tranz. (Inv.) A avansa o suma de bani. – Din inainte.

JALONA, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele in desfasurarea unei activitati, a da o directie, a trasa in linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

MAGNOLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau rosii, placut mirositoare, ale caror frunze sunt (la unele specii) intotdeauna verzi, cultivati ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata amploare, a (se) mari, a (se) largi, a (se) dezvolta (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din lat. amplificare, fr. amplifier.

MATRAGUNA, matragune, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care contin atropina si cu fructe negre, lucitoare, intrebuintata in medicina pentru proprietatile ei antiseptice si c******e; beladona, doamna-codrului, doamna-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parca i-a dat cineva (sau a mancat) matraguna = parca e nebun. – Cf. alb. matergone.

PALATIN¹, palatini, s. m. Titlu dat, in evul mediu, in Europa, unui mare demnitar care indeplinea anumite functii la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii in Germania sau in Polonia medievala; vicerege in Ungaria medievala; persoana care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care apartine unui palatin¹ sau unui palatinat, privitor la un palatin¹ sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.

TRAPAS, trapasi, s. m. (La pl.) Nume generic dat raselor de cai specializati pentru o mare viteza la trap (1); (si la sg.) cal care face parte dintr-o astfel de rasa. – Trap + suf. -as.

FURNIRUI, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin incleiere si prin presare una sau doua foi de furnir pe fata unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Fumir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-Ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.

CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

NECAJI, necajesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplacere; a face cuiva sange rau; a mania, a amari, a supara. ♦ A sacai, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mania. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-si da osteaneala, a se trudi; a se cazni. [Var.: (reg.) nacaji vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

RASTOARCE, rastorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva inapoi si in cantitate mai mare cele primite. – Ras- + [in]toarce.

RARI, raresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelasi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar fata de celalalt (in timp sau in spatiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai putini la numar. 2. Refl. si tranz. A fi, a deveni sau a face sa fie, sa devina mai putin des sau mai putin compact. 3. Tranz. A incetini ritmul unor actiuni. ◊ Expr. A (o) mai rari cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decat de obicei, a incetini ritmul unei activitati, a o lasa mai domol. A (o) mai rari de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

ASFALTENE s.f.pl. Constituenti ai asfalturilor, formati din hidrocarburi cu greutate moleculara mare, insolubili in eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltenes].

DILI, dilesc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a sterpeli. (etim. neclara; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. tig.; se poate de asemenea pune in leg. cu tig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. deliti (= a imparti, a distribui) (cf. deli); acceptia 2. se justifica fara nici o indoiala din expresia a da o lovitura; der. dileala)

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

ASFALTENE s. f. pl. constituenti ai asfalturilor din hidrocarburi cu greutate moleculara mare, insolubili in eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. (< fr. asphaltenes)

MULTIPLU, -A I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea fundamentala a unui sistem de masuri de greutati. (< fr. multiple)

AFUND, -A, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adanc. ♦ (Substantivat, n.) Adancime (2). 2. Adv. La o distanta (relativ) mare in adancime; departe; adanc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda intr-o apa. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adanc. – A³ + fund.

GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

LOTUS, lotusi, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

MIALGIE, mialgii, s. f. Nume generic dat durerilor musculare care apar dupa eforturi fizice mari sau in diferite boli. [Pr.: -mi-al-] – Din fr. myalgie.

RINOCER, rinoceri, s. m. Nume dat la doua genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa si Asia, cu pielea aproape lipsita de par, cu unul sau cu doua coarne in frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinoceros, lat. rhinoceros.

LOPATA ~eti f. 1) Unealta constand dintr-o placa de tabla sau de lemn (usor concava), fixata pe o coada si folosita la incarcarea sau descarcarea unor materiale (pamant, nisip etc.). ◊ Cu ~ata in cantitate mare; fara masura. Sapa si ~ata moartea. A da la ~ a vantura. 2) Cantitate de material cat se poate lua cu aceasta unealta. 3) Unealta de lemn cu coada lunga cu care se da painea in cuptor. 4) Unealta de lemn constand dintr-o coada lunga cu o terminatie plata folosita pentru a conduce o ambarcatie; vasla. [G.-D. lopetii] /<sl. lopata

VILEAG n. inv. Numar mare de oameni in dezordine; multime; gloata. ◊ A da (sau a scoate) in ~ a face cunoscut in public; a scoate la iveala; a da pe fata. /<ung. vilag

AMPLIFICA vb. I 1. tr., refl. A (se) mari, a (se) dezvolta; a (se) largi, a da sau a capata amploare. ♦ A forma o fractie de aceeasi valoare cu fractia data prin inmultirea numaratorului si a numitorului cu acelasi numar. 2. tr. A intensifica, a mari (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -ca. [< lat. amplificare – a mari, cf. it. amplificare, fr. amplifier].

MENSAR s.m. Nume dat unor magistrati romani, care, in timpuri de mare lipsa de bani pe piata, erau insarcinati sa imprumute bani acelora care puteau oferi un gaj. [< lat. mensarius].

SARMATIAN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care apartine acestui etaj. [Pron. -ti-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmatia – nume dat in antichitate regiunii de la nord de marea Neagra].

MULTIPLU, -A adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. Fiecare unitate de masura care este mai mare decat unitatea de masura fundamentala a unui sistem metric, considerata in raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

dada (dade), s. f. – Nume care se da de obicei la tara unei surori mai mari, unei matusi, si, in general, unei femei mai in virsta. – Mr. dada. Tc. dada „stapina casei, gospodina”, probabil in parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dadaca, s. f. (doica); dadaci, vb. (a creste; a educa, a forma, a calauzi); dadaceala, s. f. (crestere; educatie, grija); daica, s. f. (Olt., Munt., stapina casei; sora mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. doda.

doda (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formula de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., in limbajul infantil) Mina. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu parul lins. Creatie expresiva de origine infantila, ca si coca. Dupa Candrea, sensul 3 ar trebui pus in legatura cu sb. dodola „persoana travestita care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodola); si dupa Scriban, sensul 1 este o var. de la dada. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fara voie); dodii, s. f. pl. (in expresia in dodii, la intimplare); dodot, s. n. (prostie, aiureala), cf. dondani; dodolet (var. dodonet, dodolot), adj. (rotund; neted).

MENSAR s. m. nume dat unor magistrati romani, care, in timpuri de mare lipsa de bani pe piata, erau insarcinati sa imprumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius)

AFUND¹ adv. La o distanta (relativ) mare in adancime; departe; adanc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda intr-o apa. A dormi afund = a dormi profund, adanc. – Din a³ + fund.

cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. Fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.

GARLA, garle, s. f. 1. Apa curgatoare (mai mica); brat al unei ape curgatoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe garla = a se pierde, a se risipi. A da pe garla = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) in mare cantitate, din belsug. 2. Depresiune alungita (si sinuoasa) aflata in lunca unei ape curgatoare si care, acoperita de apa, leaga de obicei un rau de lacurile sau de baltile din jurul acestuia. – Din bg. garlo.

ODOLEAN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una serveste la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietati sedative; valeriana (Valeriana officinalis). [Var.: odoleana s. f., hodolean s. m.] – Din ucr. odoljan.

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

MANOS, -OASA, manosi, -oase, adj. 1. (Despre pamant) 1. Care da rod bogat; fertil, roditor. ♦ (Despre recolte) Imbelsugat, bogat. 2. (Despre vaci) Care da lapte mult si bun. 3. Fig. Care aduce castig mare; rentabil, banos. – Mana + suf. -os.

STIMULA, stimulez, vb. I Tranz. A face sa creasca energia, randamentul; a da avant, a indemna, a incita, a incuraja. ♦ A mari activitatea unei functii organice, a activa, a e****a un organ, o functie. – Din fr. stimuler, lat. stimulare.

POLDER, poldere, s. n. Nume dat in Olanda unei portiuni joase de uscat smulsa marii sau unui lac maritim prin indiguire si drenare. – Din germ. Polder.

PRESTIDIGITATOR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist in prestidigitatie (care da reprezentatii publice); scamator. 2. Fig. Persoana care poseda o mare agilitate a mainilor. – Din fr. prestidigitateur.

FERIGA, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari si dintate, pe dosul carora se gasesc sporangi cu spori. [Acc. si: feriga. – Var.: (reg.) ferega s. f.] – Lat. filix, -icis.

SALATA, salate, s. f. 1. Planta legumicola erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari si rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori rosii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar facut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de otet, zeama de lamaie si untdelemn, care se serveste ca aperitiv sau ca garnitura. ◊ Salata de fructe = desert facut din fructe crude, taiate marunt, amestecate cu zahar si stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. si: salati] – Din ngr. salata.

REFLUX, refluxuri, s. n. Faza de coborare a nivelului marilor si oceanelor in cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. dare inapoi, descrestere; regres. – Din fr. reflux.

CLOCOT ~e n 1) Miscare zgomotoasa a lichidelor provocata de fierbere. ◊ A da in ~ a incepe sa fiarba. 2) Agitatie zgomotoasa a marilor, a raurilor, provocata de anumite fenomene naturale (vant, furtuna); vuiet. /<sl. klokotu

SPAIMA ~e f. 1) Stare de teama violenta (cauzata de o primejdie sau de ceva neprevazut si amenintator); frica mare. A fi cuprins de ~. ◊ A baga ~a in cineva a face ca cineva sa se teama foarte tare. A da ~a in cineva a fi cuprins de frica mare. A trage o ~ a trece printr-o frica mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoaca teama. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen

ZOR n. rar 1) Actiune grabita si incordata. ◊ Cu ~ cu graba mare. De ~ din toate puterile; din rasputeri. A-i da ~ a se grabi. A da cuiva ~ a face pe cineva sa se grabeasca. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor

MAGNETIZA vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietati magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influenta asupra cuiva, a atrage puternic, in mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se imbata. [< fr. magnetiser, cf. germ. magnetisieren].

SUPRAALIMENTA vb. I. tr., refl. 1. A da sau a manca o cantitate de hrana mai mare decat cea normala; a (se) hrani mai substantial. 2. A alimenta (un motor) cu o cantitate mai mare de amestec combustibil sau de aer decat cea necesara. [Pron. -pra-a-. / Dupa fr. suralimenter].

MAGNETIZA vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietati magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influenta, o atractie irezistibila asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameti de bautura. (< fr. magnetiser)

ASISTENT, -A, asistenti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care asista, care este de fata. 2. S. m. si f. Persoana care asista pe cineva, care e de fata pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad in invatamantul superior, mai mare decat preparatorul si inferior lectorului; persoana care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis).

CIUCAS, masiv muntos situat in partea de S a Carpatilor Orientali, intre riurile Teleajen, Buzau (spre E) si Doftana (spre V). Este alcatuit din conglomerate si calcare care dau un relief ruiniform, spectaculos, cu abrupturi (sectorul Tigailor Mari si Mici), si stinci izolate („Sfinxul Bratocei”, „Porumbelul Bratocei”, unele dintre ele avind si forma unor ciuperci uriase), turnuri, coloane, hornuri. Alt. max.: 1.956 m (vf. Ciucas). Rezervatie complexa. Obiectiv turistic.

BEST-SELLER subst. 1. Lucrare (literara) care detine recordul la vanzare. 2. Autor popular al unei lucrari (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte cautat la un moment dat. [Pr.: bestselar] – Cuv. engl.

CICAda, cicade, s. f. Nume dat unor insecte cu corpul scurt si gros, cu capul mare, terminat printr-o proeminenta ascutita. – Din lat. Cicada (denumire stiintifica).

INTARI, intaresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mari rezistenta unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o pozitie strategica; a baricada. 3. Tranz. si refl. A face sa prinda sau a prinde puteri (de obicei dupa o boala), a face sa-si recapete sau a-si recapata puterile; a (se) intrema, a (se) inzdraveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. si refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o banuiala). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o actiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se inteti, a se intensifica. – In + tare.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

SUPRAALIMENTAT, -A, supraalimentati, -te, adj. Caruia i s-a dat sau care a consumat o cantitate de hrana mai mare si mai consistenta decat cea normala; supranutrit. [Pr.: -pra-a-] – V. supraalimenta.

MARINIMOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de marinimie; plin de marinimie; generos; darnic; galanton. /mare + inimos

A PROMITE promit tranz. 1) A consimti sa dea in mod verbal; a fagadui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regula, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a fagadui. A promis sa intre. 3) fig. A arata cu anticipare. Toamna promite sa fie bogata. /<lat. promittere, fr. promettre

TIFLA ~e f. Gest batjocoritor la adresa cuiva facut prin apropierea degetului mare de varful nasului si prin miscarea celorlalte desfacute. ◊ A da cuiva cu ~a a) a arata cuiva acest gest; b) a desconsidera pe cineva. [Sil. ti-fla] /<ngr. tifla

CALANDRARE s.f. Actiunea de a calandra. ♦ Operatie de apretura cu ajutorul careia, prin presare la cald, se da tesaturilor de bumbac, de in etc. un luciu mai mare. [< calandra].

MAHATMA s.m. Titlu dat in India ascetilor, oamenilor considerati sfinti si persoanelor de mare merit si de inalta spiritualitate. [< fr., it., sanscr. mahatma – suflet mare].

TRISMEGIST s.m. Supranume dat de greci lui Hermes, care insemna „de trei ori mare”. // adj. (Liv.) De trei ori mare. [< fr. trismegiste, gr. trismegistos].

DIADOH s.m. 1. Nume dat generalilor care isi disputau mostenirea tronului lui Alexandru cel mare. 2. Mostenitor al tronului in Grecia moderna. [Pron. di-a-. / cf. fr. diadoque, gr. diadochos – succesor].

daUMEN daU-/ s. n. sunet prin apasarea pe coarda cu degetul mare in pozitiile inalte, la violoncel si contrabas. (< germ. daumen)

DIADOH s. m. 1. nume dat generalilor care isi disputau mostenirea tronului lui Alexandru cel mare. 2. mostenitor al tronului in Grecia moderna; epigon (1). (< fr. diadoque, gr. diadokhos)

MAHATMA s. m. titlu dat in India ascetilor, oamenilor considerati sfinti si persoanelor de mare merit si de inalta spiritualitate. (< fr. mahatma)

TRISMEGIST I. s. m. supranume dat de greci lui Hermes, care insemna „de trei ori mare”. II. adj. de trei ori mare. (< fr. trismegiste, gr. trismegistos)

BANdaI San, vulcan activ in partea centrala a ins. Honshu (Japonia), la SV de Fukushima. Alt. max.: 1.819 m. La 5 iul. 1888 a erupt catastrofal (1,17 km³ de material, 71 km² supr. acoperita cu lava), aruncind cenusa la peste 6.000 de m alt. (vulcanul cu cea mai mare inaltime a norului de eruptie de pe glob). A dat numele unui tip de activitate vulcanica exploziva, care antreneaza in timpul eruptiei dopul de lava acida, consolidata pe cos, si uneori partea superioara a conului vulcanic.

AFLUENT, afluenti, s. m. Nume dat unei ape curgatoare, considerata in raport cu apa mai mare in care se varsa. – Fr. affluent (lat. lit. affluens, -ntis).

BEST-SELLER s. n. 1. Lucrare (literara) care detine recordul la vanzare. 2. Autor popular al unei lucrari (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte cautat la un moment dat. [Pr.: bestselar] – Cuv. engl.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea sau sa nu mai vada (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele sau a insela pe cineva (in legatura cu ceva care poate fi vazut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, facand ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. – Din chior.

INDUSTRIALIZA, industrializez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta industria; a da unei tari un caracter industrial, a face sa treaca la marea industrie mecanizata. ♦ A introduce tehnica masinista in locul tehnicii manuale; a mecaniza. 2. A promova metode, procedee (tehnice, organizatorice) industriale in diverse ramuri. [Pr.: -tri-a-] – Din fr. industrialiser.

INCREDE, incred, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea incredere prea mare in sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A incredinta ceva cuiva. – In + crede.

TATA, tate, s. f. 1. (Pop.) Matusa. ♦ Termen de respect cu care cineva se adreseaza (la tara) unei surori mai mari sau unei femei mai in varsta; lele. 2. (Pop.) Termen alinator dat de un barbat femeii iubite; mandra. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgara, lipsita de gust si de finete; mahalagioaica. – Din ngr. tsa'tsa.

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

DESFATARE s. 1. delectare, farmec, incantare, placere, voluptate, vraja, (inv. si reg.) tefericie, (inv.) incantec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viata plina de ~; ~ pe care ti-o da o lectura buna.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfat, (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. v. incantare. 4. v. bucurie.

A AdaUGA adaug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. ~ zahar in ceai. 2) A completa in scris sau verbal. ~ un vers. 3) A alatura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (in volum, numar sau intensitate); a spori. ~ in greutate. [Sil. -da-u-] /<lat. adaugere

CEAFA cefe f. Partea posterioara a gatului; grumaz; cerbice. ◊ Gros in ~ a) gras, obez; b) care poseda mari resurse materiale. Cand ti-i vedea ~a niciodata. A-i da cuiva la ~ a-l bate pe cineva. [G.-D. cefei] /Cuv. autoht.

GHINT ~uri n. 1) Santulet elicoidal pe partea interioara a tevii unei arme de foc, menit sa-i dea proiectilului o miscare de rotatie. 2) Cui de metal cu gamalie mare si bombata. /<pol. gwint, ucr. gvint

CRAB s.m. Nume dat unor crustacee decapode cu abdomenul foarte scurt, care traiesc in mari aproape de tarm si in apele dulci. [< fr. crabe, cf. ol. krabbe].

DIORAMA s.f. 1. Reprezentare a unui peisaj intr-un mediu natural, folosita in muzeele de stiinte naturale. 2. Tablou de mari dimensiuni sau ansamblu de panze pictate, care, prin iluminari variate, dau impresia unui peisaj real. [Var. dioram s.n. / < fr. diorama, cf. gr. dia – prin, orama – vedere].

tarsoaga, tarsoage, s.f. (reg.) 1. barba mare si neingrijita, cu fire lungi si incalcite. 2. batran care isi da aere tineresti.

UNda s. f. fiecare din seria de miscari concentrice care se propaga intr-un mediu fluid sub influenta unei impulsiuni. ♦ lungime de ~ = distanta la care se propaga o unda intr-un interval dat; ~ de soc = a) suflul unei bombe; b) unda seismica de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluentei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comanda coordonata a semafoarelor. (< lat. unda, dupa fr. onde)

ARS, -A, arsi, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezinta o arsura. ♦ Stricat prin expunere prea indelungata la actiunea focului. Friptura arsa. ♦ Care a fost expus actiunii focului (cu un scop anumit). Caramida arsa. ♦ (Despre obiecte) Pe care s-au trasat, cu un instrument incalzit, linii, desene etc. ♦ Innegrit de foc, de fum etc.; parlit, bronzat. 2. Fript. ◊ Expr. A sari (ca) ars = a sari repede (de surprindere sau de spaima). 3. (Adesea fig.) Ofilit, uscat. 4. Fig. (Despre inima, suflet etc.) Zdrobit, pustiit. ♦ Fierbinte, arzator. Ea sopteste vorbe arse (EMINESCU). ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inima = a simti deodata o mare tulburare sufleteasca. – V. arde.

CIMPIA LIBERTATII 1. Nume dat cimpiei de linga Blaj, unde au avut loc in 1848 trei adunari populare ale romanilor transilvaneni, care prin programele adoptate au contribuit la intarirea constiintei nationale romanesti, a ideii unitatii nationale. 2. Nume dat Cimpiei Filaretului de linga Bucuresti, unde a avut loc o mare adunare populara (15/27 iun. 1848) in prezenta a peste 30.000 de oameni, care au aclamat guvernul, au recunoscut Constitutia si au depus juramint pe programul revolutionar, exprimindu-si astfel adeziunea la cauza Revolutiei.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

AFLUENT, afluenti, s. m. Nume dat unei ape curgatoare secundare, considerata in raport cu apa curgatoare mai mare in care se varsa. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis.

CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

GENTIANA, gentiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotata sau in forma de clopot; ghintura (Gentiana). [Pr.: -ti-a-. – Var.: ghintiana s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

LOPATA, lopeti, s. f. 1. Unealta formata dintr-o placa de lemn sau de fier, usor concava, montata pe o coada de lemn, cu care se ridica sau se arunca pamant, pietris, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = in cantitate mare, din belsug, din abundenta. ◊ Expr. (Fam.) Sapa si lopata = moartea. A da la lopata = (despre cereale) a vantura. ♦ Cantitate de material cat se poate lua o data cu aceasta unealta. ♦ Unealta de lemn cu care se baga painea in cuptor. 2. Vasla¹. – Din sl. lopata.

MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.

PONT² ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont

camana (camene), s. f. – 1. Greutate veche, de aprox. 10 kg. – 2. Impozit vechi, anterior sec. XV. Se platea dupa greutate, pe miere. Intrucit acest produs se vindea la inceput in circiumi, numele s-a extins apoi la impozitul platit pentru vinul vindut in localurile publice. – Var. camena. Sl. kamenu „piatra, greutate”. Dupa Cihac, II, 39, din sb. komina „tescovina”, ceea ce pare mai putin probabil. – Der. camanar, caminar, s. m. (perceptor de impozite); mare caminar, s. m. (capetenie a caminarilor, boier de rangul doi, fara drept de a lua loc la sfat; in 1834 rangul sau a fost asimilat gradului de capitan); caminarie, s. f. (indeletnicirea de caminar); caminarit, s. n. (nume care se dadea in Muntenia darii care in Moldova se numea camana, renta a marelui sfetnic, si incepind cu sec. XVIII a marelui paharnic).

PANORAMA s.f. 1. Priveliste naturala (vazuta din departare, de la inaltime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; fresca. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladire in care exista un asemenea tablou. 3. Spectacol de balci cu scamatorii, acrobatii etc. [Var. panarama s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].

DOMINANT, -A I. adj. care domina; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trasatura caracteristica, fundamentala. ◊ nuanta coloristica sau culoare in exces intr-o imagine cinematografica, un diapozitiv sau o fotografie in culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe aceasta treapta. 3. focar de e*******e puternica, precumpanitor la un moment dat, in activitatea nervoasa superioara. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare numar de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoza. (< fr. dominant)

PANORAMA s. f. 1. priveliste de natura cu orizont larg, vazuta din departare si de la inaltime. 2. (fig.) expunere generala a unui subiect vast; fresca. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladirea insasi. 4. spectacol de balci cu scamatorii; acrobatii etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice cu frunze carnoase si flori mari dispuse in spice (Aloe); din frunzele unora dintre aceste specii se extrage un suc folosit in farmacie. – Fr. aloes (lat. lit. aloe).

CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

LAPIdaRIU ~i n. 1) Colectie de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se pastreaza asemenea colectie. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

A PLATI ~esc 1. tranz. 1) (marfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viata) a fi pedepsit cu moartea pentru o fapta savarsita. ~ cu dobanda a se razbuna facandu-i cuiva un rau si mai mare (pentru o paguba sau o suferinta). 2) (sume de bani sau obiecte) A da in calitate de contravaloare (pentru marfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumita valoare; a avea un anumit pret; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

A RASTURNA rastorn tranz. 1) A face sa se rastoarne. ~ mamaliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munti a face lucruri mari, importante. ~ pe gat a bea repede, pe nerasuflate. 2) (conducatori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, conceptii, teorii etc.) A inlatura ca fiind lipsit de valoare. /ras- + a turna

NABAB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioara in India guvernatorilor de provincii, capeteniilor militare; print mahomedan din Orient. 2. mare bogatas. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwab].

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a deslusi. – 2. A-si da seama, a intelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atentie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvint de argou, probabil din tig. bangi (f. de la bangos) „trecatoare, strunga” (Graur, BL, II, 185 si V, 222; Juilland 160). Din acelasi cuvint ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sasiu), cf. Graur, BL, II, 195. daR si Vasiliu, GS, VII, 105, identifica acest cuvint cu pronuntarea moldoveneasca a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghiala, s. f. (atentie, pazea!).

odovai (odovaiesc, odovait), vb. – 1. (Olt.) A termina. – 2. (Mold., Trans.) A consuma a uza. – Sl. otudavati „a da” (Cihac, II, 225), sb. odavati „a da”. – Der. odavanie (var. odovanie), s. f. (a opta zi dupa o sarbatoare mare), din sl. otudavanije, sec. XVI, inv.

CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.

CAMELIE, camelii, s. f. Nume dat mai multor varietati de plante ornamentale cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe, sau rosii (Camelia). – Fr. camelia.

LADIN, -A (‹ it.; {s} lat. latinus „latin”) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) Grup lingvistic neolatin, care se extinde pe o arie cuprinsa intre Alpii centrali si Vestul Marii Adriatice. Termenul deriva de la denumirea pe care locuitorii regiunii Engadine o dadeau propriei limbi (ladin din latinum); extins de G.I. Ascoli vorbitorilor din zona sudeta pentru a dovedi inrudirea si unitatea limbii lor. Se imparte in trei grupe: occidentala (romansa), centrala (dolomitica) si orientala (friulana); p. ext. retoroman. ♦ Persoana care apartine acestor populatii. 2. Adj. Care apartine ladinilor (1), referitor la ladini. ♦ (Substantivat, f.) Limba de origine romanica vorbita de ladini (1); p ext. retoromana.

ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numita si bujor de gradina) are flori mari, rosii, roz sau albe, iar alta (numita si bujor de camp) are flori rosii ca sangele (Paeonia). ◊ Bujor romanesc = specie de bujor ocrotita de lege, cu tulpina inalta de 50-80 cm si cu flori mari sangerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roseata naturala a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. bozur.

PRAVALI, pravalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) apleca intr-o parte; a (se) rasturna, a (se) rostogoli; a cadea sau a face sa cada, a (se) arunca in adancime, a (se) prabusi, a (se) tranti. ♦ Refl. A fugi in goana mare, a se napusti la vale; a se repezi spre ceva, a tabari, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, cazand de la inaltime; a se revarsa, a se intinde. ♦ Refl. Fig. A se intinde, a se raspandi, a se imprastia. ♦ Tranz. A arunca; a azvarli. 2. Refl. (Despre vant, furtuna, ploaie etc.) A se dezlantui cu putere, a se porni cu violenta. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) narui, a (se) darama, a (se) prabusi. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

PRETENTIOS, -OASA, pretentiosi, -oase, adj. 1. Care are pretentii multe sau mari, care asteapta sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea sa dea impresia (nejustificata) de ceva deosebit, care vrea sa para sau crede despre sine mai mult decat este; plin de sine, increzut. 3. Care cere o atentie deosebita, insusiri speciale. [Pr.: -ti-os] – Din fr. pretentieux, it. pretenzioso.

MEGAGRAF, megagrafe, s. n. Planseta mare de desen, montata articular pe un suport special, pentru a i se putea da orice inclinatie. – Din fr. megagraphe.

MULTIPLU, -A, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Numar intreg divizibil cu un numar intreg dat; produs rezultat din inmultirea unui numar dat cu un numar intreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea-tip, considerate in raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este in numar mai mare si de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structura complexa, care prezinta aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

GREU³ n. 1) Ambianta nefavorabila. A invinge ~l. A fugi de ~. ◊ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adanc; profund. La ~ unde se cere multa munca. A da de ~ a intampina greutati. 2) Munca grea si istovitoare; truda. ◊ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis

CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].

BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numita si bujor-de-gradina) are flori mari, rosii, roz sau albe, iar alta (numita si bujor-de-camp) are flori rosii ca sangele (Paeonia). ♦ Fig. Roseata naturala a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Bg. bozur.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

ORHIDEE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpina simpla, frunze alterne intregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termina de obicei in forma de pinten rasucit (Orchidaceae); (si de la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidees.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. Nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

TIFLA, tifle, s. f. Gest batjocoritor facut cu palma intinsa, cu degetul mare apropiat de varful nasului si cu celelalte degete desfacute si agitate; bleanda². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tifla = a) a face gestul descris mai sus; b) a dispretui, a desconsidera, a sfida; a renunta cu dispret la ceva. – Din ngr. tifla.

SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.

COMPLEMENTAR, -A adj. Care intregeste un lucru, un fapt etc.; care complineste, completeaza; intregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formeaza impreuna cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. // s.f. (Mat.) Una dintre cele doua submultimi ale unei multimi mai mari. [Cf. fr. complementaire].

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

POROINIC, poroinici, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, placut mirositoare, grupate intr-un spic si care cresc in paduri umede si umbroase (Orchis). – Et. nec.

COPOI, copoi, s. m. 1. Caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ Caine politist folosit in urmarit. 2. (Arg.) Nume dat agentilor de politie. – Cf. magh. kopo.

NAVALI, navalesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intentii agresive, dusmanoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dusmanului sau asupra unui loc detinut de acesta. 2. A se repezi, a se napusti undeva, spre ceva, a fugi in graba la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a iesi in graba (si pe neasteptate, in neoranduiala ori in mare cantitate). 3. A reveni in mare graba si in mare numar undeva, la cineva; a se ingramadi, a se imbulzi, a se inghesui. ♦ (Despre sange) A se strange in cantitate mare (intr-un organ sau intr-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. si tranz. A creste sau a face sa creasca; a (se) mari, a (se) inmulti. 2. Intranz. A progresa, a inainta, a avea spor². 3. Intranz. (Inv.) A-si da silinta, a se zori. ♦ Tranz. A impinge, a imboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerand); a flecari, a sporovai. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

RADICAL, -A adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de baza. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindeca complet. 2. Care preconizeaza, care propaga reforme mari, actiuni hotaratoare. 3. In termeni tehnici, in stil neologic. II. 1. Numar care, ridicat la o putere, da un alt numar. ♦ Simbol matematic (?), care arata operatia de extragere de radacina. 2. Grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radacina. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – radacina].

MUNICIPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat oraselor supuse autoritatii Romei, dar care isi pastrau dreptul de autonomie in treburile interne. 2. oras mare cu administratie proprie. (< lat. municipium)

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.

INFORMATIE s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

GHIOC ~uri n. 1) Melc de mare cu cochilia ovala, alba si lucioasa. 2) Cochilia acestui melc folosita ca podoaba sau pentru ghicit. ◊ A da cu ~ul (sau a cauta (cuiva) in ~) a ghici cu ghiocul. /<lat. cloca

broboada (broboade), s. f. – Basma mare, sal. – Var. brobod(a), proboada, pobroada. Forma autentica este cea a var. proboada. Din bg. podbrazdam perf. podbradja „a-si pune pe cap o basma care se innoada sub barbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusa de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutila. Der. desbrobodi, vb. (a-si scoate basmaua); imbrobodi, vb. (a-si acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a insela, a ademeni, a duce cu vorba); imbrobodeala, s. f. (actiunea de a (se) imbrobodi; ademenire).

CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.

1) dada f., pl. e (bg. sirb. dada, tata, sora mai mare, alb. dada, d. turc. pers. dada, ngr. dada [scris ntanta], dadaca; ung. dada, tata. V. dadaca, daica, doda). Vest. Tata, gaga, epitet respectuos unei surori mai mari sau unei femei mai in virsta, dar nu prea. V. matusa.

DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de⁴ + inainte.

DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.

DIORAMA, diorame, s. f. Tablou de mari dimensiuni (alcatuit din mai multe planuri), care, sub efectul unui joc de lumini (si privit din intuneric), da spectatorului impresia realitatii. ♦ Reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine etc., in scopul infatisarii unui ecosistem. [Pr.: di-o-. – Var.: (inv.) dioram s. n.] – Din fr. diorama.

STANJENEL, stanjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt si indoit sub cefalotoracele mare si turtit; mai cunoscuta este o specie din marea Neagra, cu carnea foarte gustoasa (Carcinus moenas). – Din fr. crabe.

AMORSA s.f. 1. Nada, momeala (pentru pesti). 2. Dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi explozive. 3. Banda neagra de celuloid, opaca, care serveste la incarcarea sau la descarcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumina. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat in primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = portiunea din traseul unui drum la intrarea in orase, avand o latime mai mare decat restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instructiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce].

GIGANT s.m. (Mit.) Nume dat unor fiinte fabuloase de statura uriasa, care s-au rasculat impotriva lui Zeus. ♦ Urias. ♦ Constructie, cladire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calitatile sale exceptionale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca daR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mancat bureti = doar n-am innebunit! 2. (In sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Increngatura de nevertebrate marine, fixate de stanci, cu forma variata si cu scheletul constituit din spicule si bastonase silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (si la sg.) animal din aceasta increngatura; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorita proprietatii de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza la stersul tablei de scris, la spalat etc. – Lat. *boletis sau refacut din bureti (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.

GHIOC², ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovala, cu aspect de portelan, care traiesc in marile calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, intrebuintata ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a cata (cuiva) in ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (=cochlea).

PIERSIC, piersici, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe si cu fructe mari, sferice (Persica vulgaris). ◊ Expr. (Pop. si fam.) A o lua (sau a o aduce, a umbla, a se da) pe dupa piersic = a spune (ceva) pe ocolite; a cauta un subterfugiu, a se eschiva. – Lat. persicus.

MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oras mare, avand un rol economic, social, politic si cultural insemnat; p. ext. administratia unui astfel de oras; municipalitate. 2. Nume dat oraselor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie in treburile interne. – Din lat. municipium.

SOLA², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

METEOR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trasnete, ploaie, roua etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. Telegrama care contine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. meteore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent in aer].

DIORAMA s. f. 1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur imprejurul unei incaperi circulare, din centrul careia spectatorul priveste imaginile, care, prin iluminari variate, dau impresia unui peisaj real. 2. reprezentare a unui peisaj intr-un mediu natural, in muzeele de stiinte naturale. (< fr. diorama)

COORDONATA ~e f. 1) mat. Fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2): ~e geografice marimi care determina pozitia unui punct pe suprafata Pamantului (latitudinea, longitudinea si inaltimea in raport cu nivelul marii). 3): ~e astronomice numere cu ajutorul carora se determina pozitia unui astru. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnee

RAPID ~da (~zi, ~de) si adverbial Care se efectueaza repede; realizat intr-un timp scurt. ◊ (Tren) ~ tren care circula cu viteza mare si opreste numai la statii importante. /<fr. rapide, lat. rapidus

CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).

GRAMAda, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. Caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.

NEREIda, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale marii in mitologia greaca, despre care se credea ca se iveau printre talazuri la chemarea corabierilor in primejdie pentru a le da ajutor. – Din lat. Nereides, fr. nereide.

DIORAMA ~e f. 1) Tablou de mari dimensiuni alcatuit din mai multe planuri, reprezentand, de obicei, o scena istorica sau un peisaj, care, datorita unei iluminari speciale, da spectacolului impresia realitatii. 2) Reprezentare spatiala a unui colt de natura in care se expun, in muzee, animale impaiate sau manechine. [Sil. di-o-] /<fr. diorama

COTA¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

SANHEDRIN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea si delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup inchis de oameni care pretind a da sentinte fara gres. [< fr. sanhedrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].

aman (turc. ar. aman. V. aliman) interj. pin [!] care musulmanii implora crutarea vietii. A ajunge, a fi la aman, a ajunge, a fi la mare nevoie (la extrem). Loc. adv. Aman-zaman, zor-nevoie, cu ori-ce pret, numai de cit: zice sa-i dau, ca alt-fel, aman-zaman, moare!

TIGRU, tigri, s. m. Specie de mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia si in insulele Australiei (Felis tigris). ♦ Epitet dat unui om energic, impulsiv, crud. – Din fr. tigre, lat. tigris.

CLIPER¹ s.n. 1. Nava de comert cu vele, cu viteza mare, pentru curse lungi, folosita mai ales in ultima jumatate a sec. XIX. ♦ Barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. Avion de cursa lunga, folosit la transportul rapid de oameni si de materiale. [Pl. -re. / < engl., fr. clipper].

OVUL s.n. 1. Celula s*****a produsa de ovar, care, dupa fecundatie, da nastere embrionului. ♦ Parte a carpelei plantelor fanerogame care, dupa fecundare, se transforma in samanta. 2. Drajeu de forma unui ou, de obicei mare cat o cireasa, preparat din glicerina, solidificata, care contine un medicament. [Var. ovula s.f. / < fr. ovule].

PIROPLASMOZA, piroplasmoze, s. f. Nume generic dat unui grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziti monocelulari care patrund in sange, distrugand globulele rosii si producand febra mare. – Din fr. piroplasmose.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, avand, dupa varietati, lemnul alb, dens si mirositor sau brun-rosiatic si fara miros, cu frunze mari si cu flori grupate in ciorchini (Santalum); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esenta extrasa prin distilare din lemnul si din radacina varietatii albe de santal, folosita in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit in tamplaria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

MUNICIPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat oraselor supuse autoritatii Romei, care isi pastrau insa dreptul de a se administra singure si ai caror locuitori erau cetateni romani. 2. Oras mare cu administratie proprie, avand o oarecare autonomie in cadrul administratiei de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe].

GIGANT¹ I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor fiinte fabuloase de statura uriasa si foarte puternice, care s-au rasculat impotriva lui Zeus. 2. urias. ◊ (fig.) constructie, cladire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoana care se remarca prin calitati exceptionale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)

ARARAT (AGRI daGI [ari]), vulcan stins in E Turciei, in Pod. Armeniei format din roci bazaltice, dominat de doua conuri cu alt. de 5.165 m (marele A.) si 3.925 m (Micul. A.) acoperit de gheturi. Potrivit traditiei aici s-a oprit arca lui Noe.

PROPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care apartine in mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scrie cu initiala mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De baza, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.

OISTE, oisti, s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea carului, a carutei, a trasurii etc., de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oistea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelatiei Carul-mare, alcatuita din trei stele asezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. Parte componenta a morii de vant, cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: o-is-] – Din bg. oiste.

ANADIOMENE adj. invar. (Lit.) Nume dat lui Venus, zeita dragostei. [Cf. fr. anadyomene < gr. anadyomai – a iesi din apa, prin aluzie la presupusa nastere a zeitei din spuma marii].

COSMAR s.n. 1. Vis care da senzatii de apasare si de inabusire. 2. (Fig.) Stare de grija apasatoare, obsedanta. [Pl. -ruri. / < fr. cauchemar, cf. v.fr. caucher – a izgoni, ol. mare – fantoma].

TELEDINAMICA s.f. Nume dat de Nikola Tesla stiintei despre transmiterea prin pamant, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor socuri puternice in scopul de a provoca actiuni distrugatoare la mare distanta. [< fr. teledynamique].

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

PITAR, pitari, s. m. (In evul mediu in tarile romanesti) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu paine a curtii domnesti (si a ostirii) si cu supravegherea brutarilor domnesti; boier care avea acest titlu. ◊ mare (sau vel) pitar = boier de divan insarcinat cu supravegherea brutariei domnesti si care avea sub ordinile lui mai multi pitari. – Pita + suf. -ar.

GENERALIZA vb. I. tr. 1. a da o formulare sintetica, generala; (log.) a efectua procesul de generalizare. 2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemanatoare; a largi, a mari sfera de aplicare. II. refl. (despre boli) a se extinde in intregul organism. (< fr. generaliser)

BALENA (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, raspindite in toate oceanele, dar mai ales in zonele reci si temperate cuprinzind peste 80 de specii, cele mai mari atingind lungimea de 30 (33) m si greutate de 150 (160) t, avind in loc de dinti niste lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform si membrele anterioare transformate in lopeti. Se vineaza pentru carne, grasime, fanoane si piele. Cea mai cunoscuta specie este b. albastra (Balenoptera musculus). 2. Lamela flexibila, fabricata din fanoane de b. (1), din otel, din materiale plastice etc., folosita la confectionarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor camasilor etc.

1) bucium n., pl. e (lat. bucina, probabil din bovicina, d. bos, bou, si canere, a cinta. V. zbucium). mare trimbita (de peste doi metri) facuta din doage suptiri legate cu coaja de tei ori de altceva (azi facuta si din tinichea), intrebuintata la dat semnale la munte, iar in vechime si la razboi. S.m. Vechi. Trunchi, butuc, tulpina: buciumu vitei. – Vechi bucin, buciun si bucim. Azi in maram. bucin, in Ml. bucen. In Trans. si tulnic.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravan pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Lat. *carrare.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obtinute de la plantele cultivate, in special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pamantului = planta erbacee veninoasa, cu frunze mari, late si lucioase, dupa a carei dezvoltare florala poporul apreciaza recolta anului (Arum maculatum); (inv.) rod-de-zahar = dulceata de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei actiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlastar, odrasla. [Var.: (rar) roada s. f.] – Din sl. rodu.

SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. A obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

CURCAN ~i m. Pasare domestica, de talie mare, cu coada lata care se desface in evantai, crescuta pentru carnea ce poseda valoroase calitati dietetice. ◊ A se umfla in pene ca un ~ a-si da aere. /curca + suf. ~an

OPERA² ~e f. 1) Compozitie muzical-dramatica de proportii mari, scrisa pe un libret cu subiect literar si interpretata de solisti, cor si orchestra. 2) Reprezentatie teatrala a unei astfel de compozitii. 3) Cladire in care se dau asemenea reprezentatii. [G.-D. operei] /<it. opera, fr. opera

NAVA s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ Nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].

PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1831), balerina rusa. Balerina (din 1899), apoi prim-balerina (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerina in compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirica, create cu o tehnica desavarsita („Silfidele”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Giselle”). Stabilita la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Rusia (1913-1914). Celebra pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creata special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saens.

MARI¹, maresc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A creste sau a face sa creasca in dimensiuni, in numar, in cantitate etc.; a spori sau a face sa sporeasca, a (se) inmulti. ♦ Refl. A creste in varsta, a se face mai mare. 2. Tranz. A creste, a ridica (valoarea, pretul). 3. Tranz. si refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. si refl. A (se) prelungi in timp. 5. Tranz. A da cinstea, consideratia cuvenita; a stima, a pretui, a slavi, a preamari pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Inv. si pop.) A se ingamfa, a se fali, a se mandri. – Din mare¹.

SCUMPETE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Crestere mare a preturilor; situatie care caracterizeaza aceasta crestere; perioada de timp in care preturile sunt (foarte) ridicate; scumpatate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru pretios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Inv. si pop.) Zgarcenie, avaritie. – Scump + suf. -ete.

CURSA², curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor salbatice; teren anume pregatit pentru ca animalul care paseste in limitele lui sa fie prins; capcana. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rau; uneltire, manevra. ◊ Expr. A intinde (sau a pune) cuiva o cursa (sau cursa) = a cauta sa ademeneasca pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) in cursa = a momi, a ademeni, a ispiti. A cadea (sau a se prinde) in cursa = a intra intr-o mare incurcatura. – Cf. alb. kurthe.

A ODRASLI pers.3 ~este 1. intranz. 1) (despre plante) A da multi lastari, mladite; a lastari; a mladi. 2) A se acoperi cu muguri; a da muguri; a inmuguri. 3) inv. A aparea prima data; a lua fiinta; a se naste. 2. tranz. (despre fiinte si plante) A naste periodic si intr-un numar mare; a plodi; a prasi. [Sil. -dras-] /Din odrasla

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

BANCHER, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul bancii², (1), da bani cu imprumut sau finanteaza in schimbul unei dobanzi sau al unei parti din profit pe capitalistii sau institutiile lor din industrie, comert, agricultura etc.; proprietar sau mare actionar al unei banci². 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si dispune de o suma suficienta de bani spre a acoperi mizele celorlalti jucatori. – Din fr. banquier, it. banchiere.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

ARGONAUT s.m. 1. (Mit.) Nume dat eroilor antici greci care au plecat in Colchida (pe corabia „Argo”) sa aduca lana de aur. ♦ (Fig.) Navigator, indraznet. 2. (Zool.) Specie de molusca cefalopoda care traieste in marile calde. [Pron. -na-ut, pl. -uti. / < fr. argonaute, cf. gr. argonautes < Argos – polis in Grecia antica, nautes – corabier].