PATULI, patulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A calca in picioare (culcand la pamant); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarba, semanaturi etc.) A se apleca, a se culca la pamant. – Din patul¹.

A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere

abate² vb. I. tr., refl. a (se) indeparta de la o directie, o norma, o linie de conduita. II. tr. a dobori, a culca la pamant. III. refl. a se napusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se nazari. (< lat. abbattere, fr. abattre)

DARAMA, daram, vb. I. Tranz. 1. A dobori, a culca la pamant, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prabusi, a se surpa; a se ruina, a se darapana (1). ♦ A demola o cladire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarba, cereale etc. [Var.: (reg.) darma vb. I] – Lat. *deramare.

ASTERNE, astern, vb. III. 1. Tranz. A intinde un covor, o panza etc. pe o suprafata. ♦ (Adesea fig.) A (se) imprastia, a (se) raspandi pe jos, incat sa formeze un strat (care se niveleaza). 2. Tranz. A pregati (si a intinde) asternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregati pe masa toate cele necesare pentru a manca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. si tranz. A (se) intinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pamant. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau in tihna de o treaba. ◊ Expr. A se asterne la drum = a porni la drum lung. A se asterne drumului (sau campului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A tranti, a culca pe cineva la pamant (printr-o lovitura). ◊ Expr. (Inv.) A asterne (pe cineva) la scara = a intinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.

TRANTI, trantesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvarli un obiect, o povara etc. ♦ A culca la pamant, a dobori. ♦ (Despre animale de calarie) A arunca pe calaret din sa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face sa cada. ♦ A face sa se izbeasca cu putere o usa, o poarta etc. 2. Refl. A se aseza brusc pe ceva, lasandu-se cu toata greutatea corpului. 3. Tranz. A-si pune la repezeala pe sine un obiect de podoaba sau de imbracaminte; a se imbraca in graba, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la tranta, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, in graba). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tartja.

PALANCA, palanci, s. f. 1. (Inv.) Palisada (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palanca (la pamant) = a culca la pamant, a dobori. 2. (Reg.) Nume dat unor constructii rudimentare, folosite ca gard, ca adapost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palank.

PATULIT, -A, patuliti, -te, adj. (Pop.; despre iarba, flori etc.) Calcat in picioare; culcat la pamant. – V. patuli.

POLOGI, pologesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage¹ (1) (facand snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca. – Din polog¹.

PROSTRAT, -A, prostrati, -te, adj. (Rar) 1. (Despre tulpinile plantelor) Care creste culcat la pamant. 2. Fig. Lipsit de energie morala. – Din lat. prostratus, fr. prostre.

TAVALI, tavalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte si pe alta pe pamant, in iarba etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tavali de ras = a rade cu mare pofta; a se prapadi de ras. 2. Tranz. A bate pe cineva trantindu-l si tarandu-l pe jos. 3. Tranz. si refl. A (se) murdari, a (se) manji. 4. Tranz. A culca la pamant iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

TOLOGI, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lasa un teren necultivat pentru a fi calcat si ingrasat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi calcat (si ingrasat) de vite. ♦ A calca in picioare iarba, semanaturile etc., a culca la pamant. 2. Refl. (Despre oameni si animale) A se tolani (pe iarba). – Din ucr. tolocyty.

RASTURNA, rastorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozitia lui normala, facandu-l sa cada intr-o parte sau sa ajunga cu susul in jos. ◊ Expr. A rasturna brazda = a taia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A intoarce (un recipient) cu fundul in sus pentru a face sa cada sau sa curga continutul; a varsa. ◊ Expr. A rasturna pe gat = a bea repede, pe nerasuflate. 2. Tranz. A culca la pamant, a pravali, a dobori. ♦ Tranz. si refl. (Despre oameni) A face sa cada sau a cadea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A inlatura dintr-o situatie inalta, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situatie, o pozitie, un plan, o conceptie. 4. Refl. A sta sau a se aseza intr-o pozitie comoda, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Ras- + turna.

REPENT, -A, repenti, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care sta culcat pe pamant (si din loc in loc da nastere la radacini); tarator. – Din lat. repens, -tis.

culca, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

DOBORI vb. 1. a arunca, a azvarli, a culca, a darama, a intinde, a lungi, a prabusi, a pravali, a rasturna, a tranti, (pop. si fam.) a asterne, (pop.) a pali, (inv. si reg.) a rantuna, (inv.) a obori, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a ~ la pamant.) 2. v. culca.

LUNGI vb. 1. v. alungi. 2. v. intinde. 3. v. continua. 4. a se culca, a se intinde, a se tranti, (inv.) a se tinde. (S-a ~ putin dupa amiaza.) 5. v. tolani. 6. a (se) aseza, a (se) asterne, a (se) culca, a (se) intinde, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pamant.) 7. v. culca. 8. v. dilua. 9. a (se) mari, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 10. a continua, a (se) intinde, a (se) prelungi, a tine. (Petrecerea s-a ~ pana a doua zi.) 11. v. amana. 12. a intarzia, a taragana, a tergiversa, a trena, (inv.) a prelungi. (A mai ~ solutionarea problemei.) 13. v. trena. 14. v. creste.

A DOBORI dobor tranz. (obiecte, fiinte in pozitie verticala) A culca la pamant; a pravali. /<sl. do oboriti

A PRAVALI ~esc tranz. 1) A face sa se pravaleasca. 2) (obiecte sau fiinte, aflate in pozitie verticala) A culca la pamant; a dobori. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

A TESI ~esc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A taia piezis. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colturi proeminente) A face sa se teseasca. 3) (obiecte alungite in partea de sus) A turti, stramband sau aplecand pe o parte. 4) fig. A culca la pamant (printr-o lovitura); a dobori; a pravali. /<bulg. tesa

A TOLOCI ~esc tranz. 1) (terenuri) A face sa se toloceasca; a transforma in toloaca. 2) (ierburi, semanaturi etc.) A calca in picioare (culcand la pamant si strivind). /<ucr. tolotyty

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

patulit, patulita, patuliti, patulite, adj. (pop.) 1. (despre iarba, flori, semanaturi) calcat in picioare, culcat la pamant. 2. (despre porumb) strans in patul. 3. (reg.; fig.; despre umeri) lasat in jos, cazut.

paturi, paturesc, vb. IV (pop.) 1. a impaturi; a aranja, a potrivi; a indrepta, a netezi (obiectele de imbracaminte). 2. (refl.) a se aseza in straturi, a se tasa, a se indesa. 3. a calca in picioare (culcand la pamant). 4. a apasa, a bate, a batatori.

pologi, pologesc, vb. IV (pop.) 1. a taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se stramba, a-si schimba pozitia, inclinandu-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: in forma: pologa) a fi incarcat, a fi plin de fructe. 5. (inv. si reg.; fig.; despre fiinte) a nimici, a distruge (culcand la pamant). 6. (reg.; refl.) a cadea bolnav la pat. 7. (inv.; refl.) a se aseza, a se statornici, a se pune.

pologit, pologita, adj. (reg.) 1. (despre iarba, holde, tulpini de plante etc.) doborat, culcat la pamant (de ploaie, vant); (despre plante, maluri; in forma: pologat) cu inclinatie mica. 2. (in forma: pologat) plin, incarcat, imbelsugat.

REPENT, -A adj. (Despre plante si despre tulpinile lor) Care sta culcat la pamant si din loc in loc da nastere la radacini; tarator. [Pl. -nti, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se tari].

PROCUMBENT, -A adj. (despre tulpini) care sta culcat pe pamant fara sa formeze radacini adventive. (< lat. procumbens)

PROSTRAT, -A adj. 1. (despre tulpini) culcat la pamant. 2. in stare de prostratie; (fig.) lipsit de energie. (< lat. prostratus, fr. prostre)

ABATE², abat, vb. III. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) indeparta (de la o directie apucata, fig. de la o norma fixata etc.). 2. Refl. A se opri in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vant te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A veni, a cadea pe neasteptate (cu furie, cu forta). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Ii abatuse strigoaicei ca sa-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mahni. Vestea l-a abatut. 5. Tranz. (Frantuzism) A culca la pamant; a dobori. Naprasnica secure... abate toti copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cadea. Se abatu cu fata la pamant (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre.

TULIT, -A, tuliti, -te, adj. (Despre cereale) culcat la pamant (de ploaie, de vant); cazut. – V. tuli.

POLIGNIT, -A, poligniti, -te, adj. 1. Doborat, ucis. 2. (Despre plante) culcat la pamant. – V. poligni.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A dobori, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) a se culca la pamant. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnac).

ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). II. s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + suf. -ator.

ZACEA, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta intins, culcat sau tolanit pe pat, pe pamant etc. din lipsa de ocupatie, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborat. Copacii zac la pamant. 2. A sta culcat in pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, ingropat (in mormant). 4. (despre sentimente, calitati, defecte etc.) A sta ascuns, a fi in stare latenta. 5. A sta, a fi, a se afla (intr-o stare oarecare) de multa vreme, a fi lasat in parasire. Plicurile nedesfacute zaceau teanc. ◊ Expr. A zacea la inchisoare (sau in temnita etc.)= a fi intemnitat. ♦ A fi asezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere.

halpi, pers. 3 sg. halpeste, vb. IV refl. (reg., inv.; despre cereale) a se lasa la pamant, a se culca.

palit, palita, adj. (pop.) 1. (despre fata) parlit, bronzat. 2. (despre plante) vestejit, ofilit, ingalbenit, uscat; pahavit. 3. (reg.) atins de rugina sau de taciune. 4. (reg.; despre holde) crescut prea repede si fara rod; hulpit. 5. (reg.; despre seminte) insuficient dezvoltat; copt inainte de maturitate; sec, zbarcit, chircit. 6. (reg. si fig.; despre oameni) slab, sfrijit. 7. lovit, izbit. 8. indreptat, pornit (intr-o directie). 9. culcat, doborat la pamant. 10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, ticnit.

ZACEA, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta intins, culcat sau tolanit din lipsa de ocupatie, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborat. Copacii zac la pamant. 2. A sta culcat in pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, intins (in mormant). 4. (Despre sentimente, calitati, defecte etc.) A sta ascuns, a fi in stare latenta. 5. A sta, a fi, a se afla (intr-o stare oarecare). Plicurile nedesfacute zaceau teanc (C. PETRESCU). ◊ Expr. A zacea la inchisoare (sau in temnita etc.) = a sta inchis, a fi intemnitat. ♦ A fi asezat, situat undeva. Satele zaceau in vagauni (SADOVEANU). – Lat. jacere.

ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins la pamant. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)tor.

MARCOTA vb. I. tr. A culca si a acoperi cu pamant tulpinile plantelor pentru a le face sa prinda radacina. [< fr. marcotter].

MARCOTA vb. tr. a culca si a acoperi cu pamant tulpinile plantelor pentru a le face sa prinda radacini; a face operatia de marcotaj. (< fr. marcotter)

PRABUSIT, -A, prabusiti, -te, adj. 1. Cazut sau culcat (brusc si cu zgomot) la pamant; naruit; surpat, daramat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat in orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznadajduit. – V. prabusi.

DOBORI, dobor, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a rasturna, a darama (la pamant). 2. A face sa se desprinda si sa cada din locul unde este fixat, atarnat, agatat. ♦ A face sa cada o fiinta sau un obiect care zboara sau pluteste in aer. 3. A infrange, a supune, a distruge, a rapune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desfiinta, a starpi, a lichida o stare de lucruri, o situatie etc. ♦ Fig. A birui, a coplesi. L-a doborat suferinta. 4. (Sport) A depasi cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. obori.

A TAVALI ~esc tranz. 1) A face sa se tavaleasca. 2) (haine) A umple de murdarie; a murdari; a manji; a pata. 3) A bate, trantind si tarand pe jos. 4) (iarba, florile) A apleca la pamant luand o pozitie aproape orizontala; a culca; a poligni; a pologi. 5) fig. pop. (persoane) A face sa-si piarda autoritatea; a compromite; a discredita. /cf. sl. povaliti

culcaRE, culcari, s. f. Actiunea de a (se) culca; culcat. 1. Asezare in pozitie orizontala. ♦ Momentul cand cineva se duce (sau este dus) sa se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjectie) Intindere la pamant a soldatilor, la un ordin dat. – V. culca.

DOBORARE s. 1. culcare, daramare, lungire, prabusire, pravalire, rasturnare, trantire, (inv.) rasturnatura. (~ cuiva la pamant.) 2. aruncare, azvarlire, trantire. (~ calaretului din sa.) 3. v. cul-care.

ABATIZA, abatize, s. f. (Mil.) Dispozitiv de aparare facut din copaci taiati si culcati cu varful spre inamic sau din craci infipte in pamant. – Din fr. abattis.

A culca culc tranz. 1) A face sa se culce. 2) (obiecte, corpuri) A aseza intinzandu-l sau rasturnandu-l. ◊ ~ la pamant a) a dobori; b) a omori. 3) A adaposti peste noapte; a primi cu dormitul. /<lat. collocare

A SE POLOGI pers. 3 se ~este intranz. (despre cereale, iarba etc.) A se apleca la pamant, luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau ploii); a se patuli; a se poligni; a se culca. /Din polog

A SE PATULI pers. 3 se ~este intranz. (despre cereale, iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din patul

A SE culca ma culc intranz. 1) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relatii s*****e (cu cineva). 3) (despre semanaturi, iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare

culca vb. 1. a se intinde, a se lungi, a se tranti, (inv.) a se tinde. (S-a ~ putin dupa-amiaza.) 2. a (se) aseza, a (se) asterne, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se ~ la pamant.) 3. v. dobori. 4. a dobori, a tavali, (pop.) a pologi. (~ iarba in picioare.) 5. v. apleca.