apelpisi (-sesc, -it), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranta” (Galdi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).

DEZRADACINAT, -A, dezradacinati, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pamant cu radacina cu tot. 2. P. a**l. (Despre oameni) Care si-a parasit locul de nastere si se simte strain in noul loc; care nu se poate adapta (la noile conditii de mediu, de viata). – V. dezradacina.

REDUS, -A, redusi, -se, adj. 1. Scazut, micsorat, diminuat (ca proportii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre functii si expresii algebrice) Asupra careia s-a efectuat operatia pentru obtinerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta, de cultura, marginit, prost. 3. (Chim.; despre substante) Din care a fost scos oxigenul si care a castigat electroni. – V. reduce.

FIROSCOS, -OASA, firoscosi, -oase, adj., s. m. si f. (Fam. si pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, invatat si destept. – Filozof + [din] fire scos.

LOTO, lotouri, s. n. 1. Joc de societate la care participantii au in fata cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acopera treptat cu jetoanele corespunzatoare, pe masura ce acestea sunt scoase, la intamplare, dintr-o gramada (sau dintr-un saculet); cartoanele si jetoanele folosite la acest joc. 2. Loterie. [Var.: (1) loton s. n.] – Din fr. loto.

LIFTAT, -A, liftati, -te, adj. 1. (Despre minge, la tenis) Careia i s-a imprimat, prin aruncare sau lovire, anumite efecte. 2. (Despre titei) Care a fost scos la suprafata. – V. lifta.

DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

DESPOTCOVIT, -A, despotcoviti, -te, adj. Caruia i-au cazut sau i-au fost scoase potcoavele; fara potcoave. – V. despotcovi.

DESOCAT, -A, desocati, -te, adj. Care a fost scos din starea de soc. – V. desoca.

DEZAMBALAT, -A, dezambalati, -te, adj. Care a fost scos din ambalaj. – V. dezambala.

DEZAMBREIAT, -A, dezambreiati, -te, adj. Care a fost scos din ambreiaj. [Pr.: -bre-iat] – V. dezambreia.

DEZANGRENAT, -A, dezangrenati, -te, adj. Care a fost scos din angrenaj. – V. dezangrena.

DEZINCRIMINAT, -A, dezincriminati, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.

DEZVELIT, -A, dezveliti, -te, adj. 1. Care a fost scos din sau de sub invelitoare. 2. (Despre monumente) Care a fost inaugurat. 3. (Despre constructii) Care are acoperisul scos. – V. dezveli.

SALVAT, -A, salvati, -te, adj. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o incurcatura etc.; scapat. – V. salva.

SCAPAT, -A, scapati, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o incurcatura etc.; salvat. 2. Care a fost lasat din mana involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit in graba, fara voie. 4. Omis. – V. scapa.

CRIJMA ~e f. pop. Bucata de panza noua, in care nasa inveleste copilul la botez, dupa ce a fost scos din cristelnita. /<ucr. krizmo

GAUREA ~ele f. (diminutiv de la gaura) la pl. Fel de broderie executata pe o panza din care s-au scos firele transversale. [Var. gaurica] /gaura + suf. ~ea

PROSCRIS, -A adj., s.m. si f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, actiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].

alem (-muri), s. n. – Semiluna, emblema imperiului turc, mai ales pe steagul imperial (rosu aprins, cu o semiluna aurita, pe fond alb). Era scos in procesiuni, numai in prezenta sultanului; fiind purtat de un ofiter numit alemdar. Tc. alem „lume, univers” (Seineanu, III, 5; Lokotsch, 53).

LOTO s.n. 1. Joc de societate cu cartoane imprimate cu diferite numere, pe care participantii le acopera cu fise cu numerele corespunzatoare pe masura ce acestea sunt scoase, la intamplare dintr-un saculet; cartoanele, fisele acestui joc. 2. Loterie. [Var. loton s.n. / cf. fr. loto, it. lotto].

LOTO s. n. 1. joc de societate sau didactic cu cartonase imprimate cu diferite numere, pe care participantii trebuie sa le acopere cu jetoane corespunzatoare, pe masura ce acestea sunt scoase la intamplare dintr-un saculet; (p. ext.) piesele acestui jos. 2. loterie. (< fr. loto)

PROSCRIS, -A I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, actiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)

firoscos (firoscosi), s. m. – Pedant, atotstiutor. Formatie umoristica, pe baza lui filosof plecind probabil de la o pronuntare *firosof, (cf. filosof), combinat cu (din) fire scos „dezechilibrat; nebun”. Dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, p. 242, direct din lat. philosophus, ipoteza gratuita.

DADA (cuv. fr., in limbajul copiilor „calut“) s. f. Denumire data de catre Tristan Tzara curentului literar artistic initiat de el. Cuvantul a fost scos la intamplare din „Larousse“, T. Tzara atragand atentia ca el este numai un simbol de revolta si negatie.

ROVE, tunel de mari dimensiuni (7,12 km lungime, 22 m latime, 11 m inaltime) din Franta, care facea legatura intre Ron si M. Mediterana. Construit intre 1912 si 1927, a fost scos din uz in 1963, cand a avut loc prabusirea boltei.

INDRACIT, -A, indraciti, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al d******i, rau. ♦ Teribil, grozav, infocat, aprins. ♦ Fig. D****s, smecher; plin de temperament. – V. indraci.

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

ENERVAT, -A, enervati, -te, adj. In stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.

DEZBOBINA, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfasura, a scoate un fir, o sarma de pe o bobina. – Dez- + bobina.

AJUR, ajururi, s. n. Broderie artistica pe o tesatura din care s-au scos anumite fire. ♦ Rarituri in lungimea (si in latimea) unei tesaturi, produse in timpul tesutului sau, la tricouri, printr-un sistem de legare pe sarite a firelor. – Fr. ajour.

Alcathous, fiul lui Pelops si al Hippodamiei, despre care se spunea ca ar fi ucis leul din Cithaeron. S-a casatorit cu Evaechme, fiica lui Megareus si, dupa moartea acestuia, a domnit in cetatea Megara. Ulterior, cetatea fiind distrusa de cretani, el i-a inaltat din nou zidurile, cu ajutorul lui Apollo. Se spunea ca zeul si-ar fi lasat cu aceasta ocazie lira sprijinita de o piatra, care de atunci a capatat o proprietate miraculoasa: ori de cite ori era lovita scotea sunete muzicale.

MAZILIT, -A, maziliti, -te, adj. Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. – V. mazili.

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

EXTRAGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care facea parte, in care era incorporat. ♦ A scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A cauta radacina patrata a unui numar. [P.i. extrag, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, dupa trage].

GUITAT s. n. Faptul de a guita; strigat specific scos de porci (cand sunt flamanzi, speriati etc.); guitatura. [Pr.: gu-i-] – V. guita.

fire, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

ENERVA, enervez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde calmul, a-si iesi sau a scoate pe cineva din fire; a (se) infuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. enerver.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

RAND s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)

A CONCEDIA ~ez tranz. A da afara dintr-o functie, dintr-un post ca fiind necorespunzator; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congedier

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

DEZARIMA vb. tr. a scoate marfurile din locul unde sunt stivuite in magaziile navei. (< fr. desarrimer)

GAUREA, GAURICA, gaurele, s. f. Diminutiv al lui gaura; gaurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o panza din care s-au scos din loc in loc cateva fire. [Pr.: ga-u-] – Gaura + suf. -ea, -ica.

A DISCULPA disculp tranz. 1) (persoane) A face sa se disculpe; a dezvinovati; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpa; a recunoaste ca fiind nevinovat; a dezvinovati; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper

A EXTRAGE extrag tranz. 1) (substante) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zacaminte minerale) A dobandi prin extractie; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul in care a fost sau in care a intrat. ~ un dinte. ~ un glont. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (radacina patrata sau cubica) A determina prin calcul. /<lat. extrahere

BRAHNIT s. n. Faptul de a brahni; sunetul pe care il scot capriorii si caprioarele cand simt ca sunt in pericol. – V. brahni.

DEMULA, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar in care a fost modelat. – Din fr. demouler.

A DESTITUI destitui tranz. A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere

DEMULA vb. I. tr. A scoate dintr-un tipar in care a fost modelat. [< fr. demouler].

DEMULA vb. tr. a scoate dintr-un tipar in care a fost modelat. (< fr. demouler)

CHICHEN ITZA, oras precolumbian in S Mexicului, in Pen. Yucatan. Intemeiat in sec. 6, a devenit cap. Statului Maya si apoi a noului Imp. Maya-Toltec (sec. 10), fiind abandonat in sec. 15. Sapaturile arheologice au scos la lumina grandioase vestigii constind din edificii de caracter civil, piete publice, o piramida monumentala („El Castillo”) dedicata cultului solar, un templu al „razboinicilor” cu bogate picturi murale s.a.

INDEPARTA, indepartez, vb. I. 1. Tranz. A face sa fie sau a tine departe; a inlatura. ♦ A scoate pe cineva din functie; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge in alta parte. ♦ A se abate, a devia. – In + departa.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina (sau, p. gener., pasare) care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = incubator. ◊ Expr. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. (Adverbial) A sedea (sau a sta) closca = a sta nemiscat sau inactiv. 2. Compus: Closca-cu-Pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; Pleiadele, Gainusa, Pastorul-cu-Oile. – Din bg. klocka.

A CLASA ~ez tranz. 1) (marfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza in clase sau in categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a ordona; a orandui; a dispune; a aseza. 3) (procese penale) A considera ca fiind incheiat din lipsa de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradarii sau a invechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia intr-o forma definitiva (incluzand intr-o clasa); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer

A DEZLOCUI ~iesc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care il ocupa fiind inlocuit de un corp solid. /dez- + a [in]locui

pacaiala, pacaieli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufaiala, pascaiala. 2. (despe lumina, flacara) palpaire. 3. (despre firele de ata) rupere, pocnitura. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste pasari.

DESCHEIA, deschei, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butoniera, a face sa nu mai fie incheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucati; p. ext. despre bucatile care alcatuiesc un intreg) A se desface din incheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschia vb. I] – Lat. disclavare.

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etc. care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. II. Refl. 1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva. 3. fig. A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des¹- + prinde.

A SE TAIA ma tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de taieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, carari) v. A SE INTRETAIA. ◊ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cararile) a ajunge in impas; a nu mai sti cum s-o scoata la capat. 3) (despre textile) A se rupe in directia firului tesut. 4) (despre lapte) A se indesi la fiert ca urmare a alterarii. 5) (despre creme, maioneze) A-si pierde calitatile prin neomogenizarea partilor componente. 6) A deveni mai putin intens. Gerul s-a taiat. ◊ A i ~ pofta a-i trece dorinta de a face ceva. A i ~ (mainile si picioarele) a simti moleseala; a se m**a. A i ~ rasuflarea a i se opri rasuflarea (de frica sau de emotie). /<lat. taliare

DESCURCA, descurc, vb. I. 1. Tranz. A face sa nu mai fie incurcat; a descalci. 2. Refl. si tranz. A iesi sau a scoate pe cineva dintr-o situatie incurcata, dificila, neobisnuita. 3. Tranz. A lamuri, a limpezi, a clarifica o problema, o situatie confuza, incurcata. – Des¹- + [in]curca.

gheura (-r, -at), vb. – A curata de boabe. – Var. gheora. Origine incerta. Dupa Candrea-Dens., 638; cf. REW 3770; DAR si Rosetti, I, 167, din lat. glabrāre „a netezi”, dar semantismul nu este clar. Trebuie sa fie cuvint identic cu a desgheura (var. desghiora, dejgheura), vb. (a scoate miezul de nuca), ce se considera ca rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban), sau *disglabrāre (Densusianu, Rom., XXXVI, 325; Candrea-Dens., 739; Rosetti, I, 165). Pare a fi vorba mai curind de un cuvint legat de ghiara, cf. ghera „a zgiria”; intr-atit cele doua cuvinte se confunda uneori: cf. lasa mita, ca te ghioara (Agirbiceanu).

carbune m. (lat. carbo, -onis, it. carbone, pv. carbo, fr. charbon, sp. carbon, pg. carvão). Lemn aprins care nu mai arde cu flacara. (Stins in aceasta stare, se numeste tot carbune sau mangal, iar daca mai are lemn nears, se numeste taciune). fig. Iron. Carbune acoperit (de cenusa), om care face dragoste pe ascuns. Carbune de pamint sau de peatra [!] (numit si huila), carbune fosil intrebuintat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu s. a. Principalele zacaminte si mine is in Anglia, Belgia, Francia, Germania si Statele Unite). Med. Dalac (pustula). Agr. (fr. charbon). Taciune, o boala a grinelor. – In stare nativa, carbunele. numit de chimisti si carbon, exista ca diamant si ca grafit. Animalele si plantele contin foarte mult carbune. E tetravalent si are o greutate atomica de 12. V. scinteie.

1) copie f. (vsl. kopiie, sulita, din rad. lui kopati, a taia, a sapa. V. copca 2, scopesc). Un fel de cutit cu doua taisuri cu care preutu [!] scoate agnetu din prescura si care simbolizeaza sulita cu care a fost impuns Hristos.

DEZLOCUI, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egala cu volumul sau din fluidul in care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [in]locui.

LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.

MASCA masti f. 1) Obiect dintr-un material rigid (stofa, carton etc.) reprezentand o fata de om sau figura unui animal, cu care se acopera fata pentru a-si schimba aspectul natural. ~ de carnaval. ◊ A-si scoate (a-si arunca, a-si lepada) ~a a-si da pe fata firea sau intentiile. 2) Persoana mascata. 3) Strat de fard de pe fata celui machiat; machiaj. 4) Ansamblu de procedee menite sa sustraga vederii inamicului un obiectiv militar. /<fr. masque, germ. Maske

BOALA, boli, s. f. 1. Tulburare a sanatatii, datorita unor agenti din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = tifos. Boala seaca = tuberculoza. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga rufele in boala = a spala rufele prost, de mantuiala. A scoate rufele din boala = a spala rufele bine dupa ce mai intai au fost prost spalate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Pofta, dorinta; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boala sa... = a avea o dorinta, o pofta chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciuda, necaz; pornire, pica, invidie. [Pl. si: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

GHEARA, gheare, s. f. 1. Formatie cornoasa ascutita, curbata, crescuta la varful degetelor unor reptile, pasari si mamifere, servind mai ales la aparare si la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung in (sau la, de) gheare = a avea obiceiul sa fure. A-si scoate( sau a-si arata) ghearele = a-si arata fondul ascuns si rau al firii. A fi ( sau a cadea, a incapea etc.) in ghearele ( sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) in posesiunea, in puterea sau sub autoritatea absoluta a cuiva, la discretia cuiva; a fi prins (si tinut inchis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stapanire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi ( sau a se zbate) in ghearele mortii = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesa (1) asemanatoare cu o gheara (1), care serveste la apucat, impiedicat etc. – Et. nec.

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozitie. 2. A scoate dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit in aceea functie printr-un act de guvernamant. – Din fr. revoquer, lat. revocare.

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanta dintr-un material, a separa o substanta de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul in care s-a format sau in care a fost introdus. 2. (Mat.; in expr.) A extrage radacina patrata (sau cubica etc.) = a calcula radacina patrata (sau cubica etc.) a unui numar dat. – Din lat. extrahere (dupa trage).

DIVERSIUNE ~i f. 1) Operatie militara efectuata pentru a abate atentia inamicului de la zona in care urmeaza sa fie atacat. 2) Manevra politica intreprinsa pentru a abate atentia populatiei de la interesele vitale. 3) scoatere din circulatie a unor obiecte militare sau economice de importanta majora pentru un stat de catre agentura altui stat, ostil acestuia. [Art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, ~onis

piu interj. – Imita glasul puilor si al unor pasari. – Megl. piu. Creatie expresiva, cf. fiu, chiu, it. pio, pigolare, sp. pio. – Der. piui, vb. (a ciripi); piuit, s. n. (sunetul scos de pui); piuitor, adj. (care piuie); piuiala, (var. piuitura), s. f. (piuit); pirui, vb. (a cinta in triluri, a ciripi); piruit, s. n. (ciripit); piura, vb. (Trans. de S., a se lamenta), cf. mr. chiurare, pe care Pascu, I, 63, il lega de un lat. *pipiulāre, ipoteza fara necesitate. Cf. Puscariu 1328.

alcool n., in chimie si m. (fr. alcool, d. ar. al-kohl, antimoniu porfirizat). Vechi. Pulbere impalpabila. Azi. Spirt, lichid inflamabil scos din destilarea vinului si a altor lichide fermentate. – Alcoolu ferbe [!] la 78° si nu ingheata. A fost descoperit (alcoolu etilic) de arabu Abu-Kazis, care a inventat alambicu (sec. XIII). In chimie alcoolii formeaza doua mari grupe ale idratilor idrocarburilor.

Demopho(o)n 1. fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

IVEALA s. f. (Rar) Ivire. ◊ Expr. A iesi la iveala = a aparea, a se infatisa; a se descoperi. A scoate (sau a da) la iveala = a da pe fata, a face cunoscut, evident; a face sa fie vazut; a tipari. – Ivi + suf. -eala.

SARITA ~e f. 1): De-a ~a sarind; in salturi; prin sarituri. Pe ~e trecand peste anumite parti; facand omisiuni. La ~a in galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) sa-si piarda rabdarea, sa-si iasa din fire; a supara grozav (pe cineva). A-si iesi din ~e a-si pierde calmul; a se enerva; a se infuria. /v. a sari

LEVATA s. f. 1. totalitatea cartilor de joc pe care le strange de pe masa cel care a castigat la un moment dat. 2. scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masina de filat dupa infasurarea acestora; cantitatea de fire obtinuta. (dupa fr. levee)

ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). Moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.

CICARAC ~ce n. pop. 1) Unealta casnica de depanat firele pe teava (pentru razboiul de tesut); sucala; rodan. 2) Dispozitiv, alcatuit dintr-un val cu maner, cu care se scoate apa din fantana. /<turc. cikrik

LEVATA, levate, s. f. 1. Operatie de scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masinile de semitort sau de filat dintr-o filatura. ♦ Cantitate de fire toarse obtinuta prin aceasta operatie. 2. (La jocul de carti) Totalitatea cartilor pe care unul dintre jucatori le poate ridica de pe masa in baza unei carti mai mari sau a unui atu. – Dupa fr. levee.

A TOARCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma in fire (cu ajutorul fusului). ◊ A-si ~ pe limba a se gandi bine inainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sforait usor si prelung asemanator cu sfaraitul fusului. /<lat. torquere

A URNI ~esc tranz. 1) (obiecte imobile) A misca (putin sau cu greu) din loc; a clinti; a stramuta. ◊ Nu-l ~esti cu una cu doua e greu de miscat din loc. 2) (masini, sisteme tehnice etc.) A face sa functioneze; a scoate din starea de inactivitate. ◊ ~ carul din loc a incepe realizarea unei actiuni (care trebuia facuta demult). /<sl. urinonti

cinepa (vest) si cinipa (est) f., pl. ?; (lat. cannabis, cannabus, pop. canapa, [in Banat cinapa], d. vgr. kannabis, kannabosi [vsl. konopia, konoplia; vgerm. hanaf, ngerm. hanf; pers. kanab, kanav, arm. kanap´, kanep´, ar. kunneb. V. conabiu, coropisnita]; it. canapa, pv. canebe, fr. chanvre, cat. canem, sp. canamo, pg. canamo. V. canava). O planta canabiacee textila si uleioasa (cannabis sativa). Cinepa codrului, dumbravnic. Cinepa d******i, 1) cuscuta (?), 2) (Mold. Iron). chica femeiasca: a apucat-o de cinepa d******i. – Din cotoru cinepei se desprind fibrele textile. Din semintele ei se scoate ulei si julfa. Cinepa mai contine si canabina, o substanta rasinoasa din care se face hasisu. V. in, buc 1, fuior.

cauza f., pl. e (lat. causa si caussa, de unde vine si ac-cusare). Principiu, ceia ce face ca un lucru sa fie: Dumnezeu e cauza prima. Motiv, subiect, pricina: a lucra fara cauza. Interes, partid: a apara cauza inocentei. Proces: a scoate pe cineva din cauza. A face cauza comuna cu cineva, a te solidariza cu el. Din cauza ca, din pricina ca, fiind-ca: stau acasa din cauza ca ploua, din cauza ploii.

BRR interj. I. 1. Exclamatie pe care o scoate cel caruia ii este frig; bruh. 2. Exclamatie care exprima spaima. 3. Exclamatie care exprima dezgustul sau greata. II. Exclamatie cu care oile sunt indemnate la mers. III. (De obicei repetat) Cuvant care imita sunetul tobei. – Onomatopee.

BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic, compus din doua piese articulate intre ele pe un ax, una putand fi prinsa de un cadran fix, iar cealalta de o piesa mobila, careia ii permite o miscare de inchidere si de deschidere; tatana. ♦ Fig. (Fam., la pl.) Incheieturi, articulatii ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slabi sau a i se m**a cuiva sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau a-si) iesi (sau a-si sari) din balamale = a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Tc. baglama.

TATANA, tatani, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din tatani = a supara rau, a infuria pe cineva, a scoate din sarite. A-si iesi din tatani = a-si pierde rabdarea, a se infuria. 2. Portiune unde cele doua valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Radacina unui furuncul. – Lat. *titina.

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

PAIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

BALAMA ~le f. 1) Dispozitiv metalic constand din doua placi unite intre ele, care, prinse respectiv de un cadru fix si de un panou mobil, fac posibila inchiderea si deschiderea panoului; tatana. 2) la pl. pop. Legatura mobila intre doua oase si locul acestei legaturi; incheietura; articulatie. ◊ A scoate (pe cineva) din ~le a enerva (pe cineva). A-si iesi (sau a sari) din ~le a se enerva tare; a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) ~lele a avea frica; a se teme. [Art. balamaua; G.-D. balamalei ] /<turc. baglama

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. in forma de cub, de paralelipiped etc., gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanta. 3. (In sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) Casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., scr. kutija.

AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; in exterior. ◊ Afara de aceasta = pe langa aceasta, in plus. ◊ Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. Afara de... = cu exceptia..., fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu forta; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-si iesi afara din rabus = a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad-foras.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ fig. Om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.

DISPONIBILITATE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezerva. ◊ Disponibilitati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie. ♦ Principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ♦ Situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ◊ A pune in disponibilitate = a concedia dintr-o functie, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armata. [Cf. fr. disponibilite].

arachida f., pl. e (vgr. arakis, -idos, dim. d. arakos, astfel de nahut). Bot. O planta leguminoasa papilionacee (arachis hypogaea) care creste pe la tropice (Africa, America si chear [!] in Spania si in sudu Franciii). Fructele ei is niste pastari care se dezvolta supt pamint (cum arata numele de hypogaea) si au cite 2-3 boabe care se maninca mai ales prajite, ca si nahutu. Din ele se scoate un bun undelemn [!] care se intrebuinteaza si in sapunarie. Pop se numesc alune americane.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies in evidenta pe un fond mai larg, de obicei de alta culoare; a face sa apara ceva ca niste puncte pe o suprafata. ♦ fig. A scoate in evidenta, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A insemna punctele fiecarei partide sau etape castigate. ♦ A obtine puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu doua piese care urmeaza sa fie sudate prin cateva puncte de sudura executate de-a lungul liniei de sudura. – Din punct (dupa fr. poncteur).

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A face sa nu mai fie innodat, a desface un nod, o ata, o sfoara etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat in acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau baierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuiala. ♦ fig. A clarifica, a solutiona o situatie incurcata, un conflict. 2. fig. A desela, a speti pe cineva cu bataia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [in]noda.

flacara (-acari), s. f. Parte luminoasa care se inalta ca o limba de foc dintr-un corp aprins, para, vapaie. – Lat. facula, cu l expresiv, care insoteste adesea un f initial, cf. flamand, si it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiocina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Puscariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explica de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminari cu flamma sau cu *flacca. – Der. flacara, vb. (a arde, a scoate flacari); flacarie, s. f. (vilvataie); flacaros, adj. (rar, care scoate flacari); inflacara, vb. (a aprinde, a arde, a infierbanta). – [3415]

amoniac n., pl. uri (vgr. ammoniakon, d. Ammon, numele lui Joie in Egipt, de unde se aducea amoniacu, scos dintr' o ferula). Chim. Un gaz incolor volatil cu miros patrunzator, compus din azot si idrogen (Az H₃). Solutiune de amoniac, cu care se cauterizeaza muscaturile insectelor si serpilor si se curata stofele fine de grasime din substante animale putrezite. A fost descoperit de Kunckel la 1612. Are o greutate atomica de 17, o densitate de 0,589, se licheface [!] la -40° la presiunea ordinara, ferbe [!] la +37,7° si se solidifica la -75°.

PENSIE, pensii, s. f. Suma de bani lunara ce se acorda persoanelor care au iesit din activitatea profesionala pentru limita de varsta, pentru invaliditate etc. sau care si-au pierdut sustinatorul si sunt incapabile de munca. ◊ Pensie de intretinere sau pensie alimentara = suma de bani pe care cineva trebuie sa o plateasca unei persoane pe care justitia il obliga sa o intretina. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A iesi (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Inv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.

scinteie (-i), s. f. – Particula incandescenta care sare din foc; licar. – Mr. scinteal’e. Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Puscariu 1533; Pascu, Beitrage, 12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 si Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumita contaminare sau analogie cu excandere (Puscariu) sau cu alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285). Lat. *scinta, forma primitiva a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare indoielnica. Scant- in loc de scint- nu pare greu de admis, cf. formele paralele scindula-scandula, silvaticus-salvaticus, serica-*sarica etc. Der. scinteia, vb. (a scoate scintei; a luci, a straluci); scinteiuta, s. f. (focsor, vacarita, Anagallis arvensis; banut, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); scinteioara, s. f. (focsor, vacarita).

FILA vb. I. tr. 1. a transforma un material textil in fire. 2. a rasfira in mana cartile de joc. 3. (fig.) a urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. (muz.) a canta o nota prelungita, facand sa varieze intensitatea. 5. a taia suvite de par pentru a-l rari. 6. (mar.) a desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. II. intr. 1. (despre lampi cu fitil) a arde cu palpairi si scotand fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la inaltime mica, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

A FILA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare

chinina f., pl. e (d. quina, pron. kina, numele spaniol de origine peruviana al copacului din care se scoate chinina; fr. chinine, sp. quinina, it. chinina). Chim. O substanta amara care se gaseste, cu alti alcaloizi, in scoarta de chinina (speciile cinchona calisaya, cinchona succirubra si cinchona huanuco), care creste in Anzi la inaltimi de 1600 m.-2500 m. Sulfat de chinina, care e renumitu medicament contra frigurilor. – Sulfatu de chinina, caruia lume-i zice abuziv chinina, e amorf, alb, inodor si foarte amar. A fost descoperit la 1820 de Francejii Caventou si Pelletier in scoarta de chinina. El se ia in prafuri invalite [!] in hirtie sau in buline (capsule) sau pin [!] injectiuni pe supt pele [!] supt forma de sulfat ori de cloridrat [!]. Chinina e specificu paludizmului, pe al carui parazit il ucide. De aceia rolu ei e capital in combaterea frigurilor si se intrebuinteaza si contra migrenei, nevralgiilor s. a. – Numele stiintific de cinchona vine de la contele Spaniol Chinchon (vice-rege al Peruului), a carui sotie a raspindit in lume scoarta de chinchina († 1639).

FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.

CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

FILA vb. I. 1. tr. A transforma un material textil in fire sau in ata. 2. tr. A rasfira in mana, pe rand, cartile de joc. 3. tr. A urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A creste treptat de la piano la forte si a descreste in acelasi fel o nota prelungita. 5. tr. A taia suvite de par pentru a-l rari. 6. tr. (Mar.) A desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampa, p. ext. despre lampi) A arde cu palpairi si scotand fum. 8. tr. A zbura orizontal la inaltime mica, reducand viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].

FARA, conj., prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu... Fara sa fie desavarsit, e multumitor. 2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Inv.; adverbial) Decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) Lipsit de... Om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Lat. foras „afara”.