STRUNA ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; coarda. ◊ A zice din ~ a canta la vioara (sau la cobza). A canta cuiva in ~ (sau in ~a cuiva) a sustine pe cineva in actiunile lui; a tine hangul. A o intoarce pe alta ~ a) a-si schimba atitudinea fata de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-si schimba parerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfasoara foarte bine. 2) Parte a fraului care trece pe sub barbia calului. ◊ A tine pe cineva in ~ a infrana pornirile cuiva; a tine din scurt pe cineva. /<sl. struna

SOPOTI, sopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apa, vant, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. si tranz. A vorbi in soapta, a schimba vorbe in soapta; a sopti. – Din sopot.

DURA¹ interj. Cuvant care imita zgomotul produs de un lucru care se rostogoleste sau se invarteste repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur in jos, dur in sus sau dur la deal, dur la vale sau dur in car, dur in caruta sau dur incoace, dur incolo, exprima o miscare continua sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire indelungata. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.

A SE BALACARI ma ~esc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se certa; a se galcevi; a se sfadi. /<sb. balakati

CEARTA certuri f. 1) Schimb de vorbe rastite (adesea ofensatoare) intre doua sau mai multe persoane; sfada; galceava. ◊ Bun de ~ caruia ii place sa se certe; certaret. 2) Situatie care reflecta o dezbinare de interese. [G.-D. certei; Sil. cear-ta] /v. a (se) certa

A SE CERTA ma cert intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se galcevi. 2) A rupe relatiile de prietenie; a se sfadi. ◊ A fi certat cu morala a se abate in mod sistematic de la regulile moralei. /<lat. certare

CIOANDA ~e f. pop. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare, intre doua sau mai multe persoane; cearta; sfada. [Sil. cioan-da] /v. a se ciondani

CONVERSATIE ~i f. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; discutie; convorbire; dialog. 2) Maniera de a conversa. 3) Tratative purtate in vederea incheierii unui acord sau a unei conventii; negociere. ~ secreta. ~ diplomatica. [Art. conversatia; G.-D. con-versatiei; Sil. -ti-e] /<fr. conversation, lat. conversatio, ~onis

CONVORBIRE ~i f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; discutie; conversatie; dialog. ~ aprinsa. ◊ ~ telefonica comunicatie bilaterala prin telefon. [Art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi

DIALOG ~uri n. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala (intre doua persoane); discutie; convorbire. 2) Forma de convorbire intre personajele unei opere literare. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer

DISCUTIE ~i f. 1) Schimb de pareri referitor la o chestiune in vederea unei hotarari; dezbatere. ◊ Fara ~ fara a se pune la indoiala; in mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; dialog; convorbire. 3) Schimb de pareri contradictorii. [Art. discutia; G.-D. discutiei; Sil. -ti-e] /<fr. discussion

A SE D****I ma ~iesc intranz. A face schimb de vorbe de ocara (unul cu altul), pomenind de d****l. [Sil. -cu-i] /d**c + suf. ~ui

A SE FLAGELA ma ~ez intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe taioase (cu cineva). /<fr. flageller

GALCEAVA ~evi f. Schimb de vorbe rastite (intre doua sau mai multe persoane); cearta; sfada. [G.-D. galcevii] /<bulg. galtava

A SE GALCEVI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se certa. /Din galceava

A SE IMPUNGE ma impung intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturatoare (cu cineva). /<lat. impungere

A SE INFRUNTA ma infrunt intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe sau actiuni ostile (unul cu altul). /<lat. infrontare

A SE INGHIMPA ma inghimp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturatoare (unul cu altul). /in + ghimpe

A SE INTEPA ma intep intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturatoare (cu cineva). /in + teapa

JUMULEALA f. 1) v. A JUMULI. 2) fig. fam. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare (intre doua sau mai multe persoane); cearta; sfada /a jumuli + suf. ~eala

A SE PONEGRI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urate (unul cu altul); a se barfi. /po- + a (se) [in]negri

A SE PORCAI ma ~iesc intranz. 1) A se purta ca un porc. 2) A face (concomitent) schimb de vorbe vulgare (unul cu altul). /porc + suf. ~ai

RAZBOI¹ ~oaie n. 1) Conflict armat intre doua sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ◊ ~ de eliberare nationala lupta armata a popoarelor impotriva cotropitorilor straini in vederea cuceririi independentei si apararii suveranitatii statului. ~ rece stare de tensiune in relatiile internationale, caracterizata prin mentinerea unei incordari permanente intre statele cu oranduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare; sfada; cearta. /<sl. razboj

RACA f. rar Schimb de vorbe rastite (intre doua sau mai multe persoane); sfada; cearta; galceava. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dusmanie. A cauta (cuiva) ~ a cauta (cuiva) motiv de cearta. /v. a racai

A SE SAGETA ma ~ez intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii rautacioase (cu cineva). /<lat. sagittare

A SE SCARNAVI ma ~esc intranz. 1) A deveni scarnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a d****a; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scarnav

SFADA sfezi f. 1) Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare (intre doua sau mai multe persoane); cearta. ◊ A se lua la ~ a incepe a se certa. 2) Schimb de pareri contradictorii; controversa. [G.-D. sfezii] /<sl. suvada, svada

A SE SFADI ma ~esc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se certa; a se galcevi. 2) A rupe relatiile de prietenie; a se certa. /Din sfada

ZARVA ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larma; galagie. 2) Schimb de vorbe rastite (intre doua sau mai multe persoane); cearta. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva

altercatiune f. (lat. altercatio, -onis). Schimb de vorbe, cearta. – Si -atie.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A cauta sa placa, sa atraga atentia, interesul, simpatia unei persoane (de s*x opus) printr-un mod de comportare atragator; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

A SE JUDECA ma judec intranz. 1) A fi in proces judiciar (unul cu altul). 2) A face schimb reciproc de vorbe de ocara. /<lat. judicare

A SE TACHINA ma ~ez intranz. A face schimb (in gluma) de vorbe intepatoare. /<fr. taquiner

A schimba schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (lat.) schimband numele, despre tine este vorba in povestire – Horatiu, „Satirae”, I, 1, 69-70. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal in Infern, poetul se adreseaza unui interlocutor imaginar, pe care avaritia il pune in aceeasi situatie.

STATORNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu-si schimba usor convingerile; constant. ◊ A fi ~ la vorba a se tine de cuvant. 2) (despre locuitori, populatie etc.) Care locuieste permanent in acelasi loc; stabil. 3) Care exista fara incetare; neintrerupt; permanent; continuu. /Din stat

A VIRA ~ez 1. intranz. 1) (despre vehicule) A schimba directia initiala; a face un viraj; a coti. 2) A schimba tema discutiei; a trece la alta vorba. 2. tranz. 1) (sume de bani) A transfera prin virament. 2) chim. (copii fotografice) A trata cu o solutie speciala pentru a schimba culoarea. /<fr. virer

curmea (-ele), s. f. – Partea din spate a plugului. Origine incerta. Din ruus. korma „partea dinapoi”, dupa Cancel 15, sau din bg. karma (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscileaza intre lat. *columella si der. de la cormana, cu schimbare de suf. Este posibil sa fie vorba de un der. de la cormana, cu schimbare de suf. Este posibil sa fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este catel-catea, dar semantismul nu este clar.

gales (galesi), – 1. Iubitor, dragastos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tinji”, confundat cu sb. gao, gal(esa) „negru”, bg. kales „cu ochi negru”, cf. mr., megl. cales „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kaljes, cf. galita. Influenta lui kales este evidenta mai ales prin faptul ca acest cuvint se foloseste aproape exclusiv cu privire la ochi. Totusi, der. directa de la kales (Berneker 293; DAR), nu este probabila; mai curind este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminarii mentionate (cf. Lowe 50). – Der. ingalisat, adj. (rar, melancolic, trist).

fulg (fulgi), s. m. 1. Mici cristale de apa care alcatuiesc zapada. 2. Pana subtire si moale. – Identitatea semantica pare a indica faptul ca este vorba de o var. de la f**c (< lat. f**ccus), cu metateza (*folcus) si cu aceeasi schimbare a finalei ca in stang, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Puscariu 665 si DAR, cf. REW 3554a, care pune in legatura acest cuvant cu lat. fulgere „a straluci”; de Korting 3864, din lat. fluxus; si inca si mai putin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleaca de la v.germ. vlugel (> germ. Flugel). – Der. fulgui, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitura, s. f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512]

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

A DISCUTA discut 1. intranz. 1) A purta o discutie; a sta de vorba; a disputa; a conversa. 2) A vorbi in contradictoriu; a disputa. 2. tranz. (lucrari, proiecte, probleme etc.) A analiza intr-un colectiv, printr-un schimb de pareri, in vederea luarii unei hotarari. /<fr. discuter

claca f., pl. aci (vsl. sirb. tlaka, d. tlaciti, a izbi, tlesti-tlukon, tluknonti, a bataturi [!]; bg. tluka, rut. toloka si klaka, claca, toloaca, tolociti, a calca iarba. D. rom. vine ung. kalaka, kolaka. V. toloaca, tologesc, stilcesc). Vechi. Corvada [!], munca gratuita pe care taranii si serbii o datorau domnului, boierilor sau minastirilor: in Tara Rom. 12 zile pe an, in Mold. 24, (numita si boieresc si lucru, iar in Trans. robota). La 1864, supt [!] Cuza, fiind improprietariti taranii, s´a desfiintat claca. Azi. Ajutor mutual intre tarani la seceris, la dezghiocat fasole s. a., cind se aduna in casa celui care are nevoie de ajutor si care le da in schimb mincare si bautura, si ast-fel e sinonim cu sezatoare. Lucru de claca, lucru gratuit si (fig.) fara tragere de inima, deci prost. vorba de claca, vorba desearta [!], seaca. V. beilic, furcarie, govie, nedeie, zbor 3, ghiulus.

INFRUNTA, infrunt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de fata cu altii; a certa, a ocari. 2. A tine piept, a da piept, a rezista cu curaj (in fata unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).

INTERVENI, intervin, vb. IV. Intranz. 1. A veni intre..., a veni la mijloc, a intra in actiune; spec. a lua cuvantul, a intra in vorba. ♦ A se amesteca spre a mijloci o impacare, o intelegere etc., a face un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se intampla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.