Rezultate din textul definițiilor
A SMUCI ~esc 1. tranz. (obiecte) A trage brusc si cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranz. (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smutati, smykati
A SMULGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. ~ iarba. ◊ A-si ~ barba (sau parul din cap) a-si exterioriza in mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forta. ~ o carte din mana. 3) fig. (secrete, marturii etc.) A obtine datorita unei insistente excesive. 4) A face sa se smulga. ◊ ~ din ghearele mortii a salva de la moarte. /<lat. exmulgere
muta (mutat,at), vb. – 1. A deplasa, a misca din loc. – 2. A schimba casa de locuit. – 3. A schimba destinatia, a primi numire in alt loc. – 4. (Refl.) A se intoarce, a schimba pozitia. – Mr. mut, mutare, megl. mut, mutari. Lat. mūtāre (Puscariu 1145; Candrea-Dens., 1192; REW 5785), cf. it. mutare, prov., cat., sp., port. mudar, fr. muer. – Der. mutacios, adj. (variabil, schimbator); mutat, s. n. (schimbare de domiciliu; inv., locuinta, sedere); mutatoare, s. f. (imparateasa, Byronia dioica); mutator, adj. (schimbator); stramuta, vb. (a transporta in alt loc, a schimba locul, a deplasa; a schimba; a transpune), cu pref. stra- (dupa Candrea, din lat. vulg. *extramūtāre, in loc de transmūtare); nestramutat, adj. (neclintit).
STATORNIC, -A, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni si manifestarile lor) Care se schimba foarte greu (in opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotarat; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimba; invariabil; definitiv. ♦ Care nu inceteaza; durabil, permanent, continuu, neintrerupt. 2. (Despre asezari omenesti, despre populatii etc.) Care nu-si schimba locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (dupa datornic etc.).
FIX, -A, ficsi, -xe, adj. l.(Adesea adverbial) Care nu-si schimba locul sau pozitia; nemiscat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se afla atasat. Surub fix. ♦ Care ramane oprit asupra unui anumit punct. Privire fixa. ♦ Care nu se schimba, nu variaza; stabil. Pret fix. ◊ Idee fixa = idee care preocupa permanent pe cineva, care il impiedica sa se gandeasca la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.
MOBILITATE, mobilitati, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se misca, de a-si schimba locul sau pozitia; proprietatea de a fi miscat, deplasat. ♦ Usurinta in miscari; vioiciune, degajare, naturalete (a miscarilor). ♦ Capacitate a fetei de a-si schimba usor expresia, de a exterioriza starile sufletesti. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilite, lat. mobilitas, -atis.
STRAMUTA, stramut, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) muta in alt loc, in alta parte; a(-si) schimba locul, sediul, locuinta. ◊ Expr. (Refl.) A se stramuta de aici (sau din viata) = a muri. (Tranz.; fam.) A stramuta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere in obraz. A-si stramuta falcile = a casca mult, tare. 2. Tranz. (Inv.) A-si schimba gandurile, hotararile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).
DEPLASA, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc si a-l pune in altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se misca din pozitia initiala; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (in interes de serviciu). – Din fr. deplacer.
in schimb loc. adv.
A SE MUTA ma mut intranz. 1) A-si schimba locul; a trece (dintr-un loc in altul); a se transfera. 2) A-si schimba domiciliul; a se stabili (cu traiul) in alt loc. /<lat. mutare
A PERMUTA permut tranz. 1) A face sa se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile intre ele. /<fr. permuter, lat. permutare
PERMUTARE ~ari f. 1) v. A PERMUTA si A SE PERMUTA 2) mat. Operatie prin care doua sau mai multe elemente isi schimba locurile. /v. a (se) permuta
A SE STRAMUTA ma stramut intranz. A se muta (cu traiul) in alt loc; a-si schimba locul (de trai); a trece in alta parte. ◊ ~ din viata a muri. /<lat extramutare
STASIMON s.n. Bucata cantata de cor in tragedia greaca, fara sa-si schimbe locul. [< gr. stasimon].
DEPLASA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) schimba locul, a (se) misca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face sa alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (in interes de serviciu). [< fr. deplacer].
DEPLASA vb. I. tr., refl. 1. a(-si) schimba locul, a (se) misca din loc. 2. a face sa alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. deplacer)
copermutant, -a adj. (co- si permut; fr. copermutant). Fie-care din cei doi care-si schimba locurile intre ei (vorbind mai ales despre cei ce, in Apus, faceau schimb intre ei cu beneficii bisericesti).
INTERVERTI, intervetesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie data. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.
A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere
ECTOPIE s.f. schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau pozitie anormala (congenitala) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – in afara, topos – loc].
MUTATIS MUTANDIS loc. adv. schimband ceea ce trebuie schimbat. (< lat. mutatis mutandis)
RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)
PERMUTARE, permutari, s. f. 1. Actiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutatie. ♦ (Concr.) Ordin, dispozitie de transferare. 2. (Mat.; Lingv.; mai ales la pl.) Operatie prin care se schimba intre ele locurile a doua sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutatie. – V. permuta.
MUTA, mut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca din locul in care se gaseste si a (se) aseza in alt loc; a (se) deplasa; a (se) stramuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a-i trage (cuiva) o palma cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu in altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuinta) in alt loc, a-si schimba domiciliul. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A inlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, directia. ♦ Expr. A-si muta gandul = a se razgandi, a renunta. 4. (La jocul de sah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.
STATIONAR, -A, stationari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variaza catva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (in aparenta) nu-si schimba catva timp locul pe sfera cereasca. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu mai evolueaza, care nu progreseaza; spec. (despre boli) care nu se agraveaza (dar nici nu se amelioreaza). 2. (Despre un mediu fluid) Care are in fiecare punct o viteza independenta de timp; (despre un camp de forte) care are in fiecare punct o intensitate independenta de timp. II. S. n. 1. Serviciu intr-un spital sau institutie spitaliceasca in care sunt internati (pentru un timp mai scurt) bolnavii in vederea stabilirii diagnosticului si pentru tratament. 2. (Inv.) Nava de lupta care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
A DEPLASA ~ez tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumita stare sau pozitie; a schimba dintr-un loc in altul; a muta. 2) A face sa se deplaseze. /<fr. deplacer
VIRAJ ~e n. 1) Miscare a unui vehicul care isi schimba (brusc) directia. 2) loc unde se face o schimbare de directie; cotitura; cot. 3) chim. schimbare a culorii unui indicator ca semn al sfarsitului unei reactii. 4) Transformare chimica pe care o sufera imaginea fotografica. /<fr. viraje
METATEZA s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete intr-un cuvant. ♦ schimbare accidentala a locului unui cuvant intr-o propozitie. 2. Figura retorica prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut si i se prezinta evenimente ale viitorului sau se anticipeaza unele obiectii posibile. [< fr. metathese, cf. gr. metathesis – deplasare].
PERMUTARE s. f. 1. actiunea de a permuta. 2. (mat.; lingv.; pl.) operatie prin care se schimba intre ele locurile a doua sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutatie. 3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet. (< permuta)
HERACLIT din Efes (c. 540 -c. 475 i. Hr.), filozof presocratic grec. Reprezentant la Scolii ionice. Considerand ca principiul fundamental a tot ce exista este „focul”, pentru H. lumea se afla intr-o continua schimbare ce are loc potrivit logos-ului, inteles ca divinitate, iar conflictul contrariilor face mereu posibila recompunerea unitatii fundamentale. Ideile lui au influentat filozofia secolelor urmatoare: teoria despre logos avea sa fie reluata de stoici, de alexandrini si de crestini, iar Hegel a preluat idea eternei deveniri. Din opera sa s-au pastrat doar fragmente.
TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie in alta. ♦ Fig. A da expresie in scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hartie, in versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta (schimbandu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. in alta situatie sau in alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).
INTORSATURA ~i f. 1) loc unde ceva isi schimba directia. 2) Forma arcuita, rezultata din schimbarea directiei (unui drum, unei ape curgatoare). 3) schimbare neasteptata in desfasurarea evenimentelor; turnura. 4) fig. Constructie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatie a tonului vocii. /intors + suf. ~atura
horti, hortesc, vb. IV (reg.) a muta ceva din loc, fara a-i schimba pozitia.
TRANSlocATIE s.f. schimbare de asezare, de loc. ♦ (Biol.) Mutatie cromozomica realizata prin ruperea unui cromozom si atasarea unui fragment din acesta la un alt cromozom. [< fr. translocation].
TRANSlocATIE s. f. schimbare de asezare, de loc. (< lat. translocatio, fr. translocation)
PARAGENETIC, -A, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramura a geneticii care studiaza totalitatea factorilor ce influenteaza evolutia intrauterina din momentul fecundatiei pana la nastere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetica (1), de paragenetica (1). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificari ale genelor) Care se produce in urma unui fenomen ce are loc in cromozom, fara a schimba structura genei. – Din fr. paragenetique.
NESMINTIT, -A, nesmintiti, -te, adj., adv. (Inv. si reg.) 1. Adj. Care nu poate fi miscat din loc, care nu poate fi schimbat ori abatut. 2. Adv. Fara abatere, fara schimbare; p. ext. in mod regulat, constant. 3. Adv. Neaparat, negresit; desigur. – Ne- + smintit.
DISLOCA, disloc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranz. si refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.
COT2 ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) loc unde se face o schimbare de directie; cotitura. ~ul garlei. ◊ A vorbi fara ~uri a spune fara ocolisuri. A sti toate ~urile a cunoaste toate subtilitatile. 2) Partea incovoiata a unei tevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus
COTITURA ~i f. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) loc unde se face o schimbare de directie; cot. 2) fig. Transformare esentiala in desfasurarea unei actiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tura
A INLOCUI ~iesc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzator, punand in loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ usa. ~ un jucator. 2) A schimba (intr-o calitate), tinand (temporar) locul. ~ pe presedinte. Materialele plastice ~iesc lemnul. /in + loc + suf. ~ui
A SUBSTITUI substitui tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzatoare (punand in loc altceva sau pe altcineva); a inlocui. 2) A schimba (intr-o calitate), tinand locul (temporar); a inlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-] /<fr. substituer, lat. substituere
A SUPLINI ~esc tranz. 1) (persoane sau obiecte) A schimba (intr-o calitate), tinand locul temporar; a substitui; a inlocui. 2) A intregi, adaugand ceea ce lipseste; a completa; a complini. /<it. supplire
PARAGENETIC, -A I. adj. 1. referitor la parageneza. 2. (biol.; despre modificari ale genelor) care se produce in urma unui fenomen ce are loc in cromozom, fara a schimba structura genei. II. s. f. ramura a geneticii care studiaza factorii ce influenteaza evolutia intrauterina din momentul fecundatiei pana la nastere. (< fr. paragenetique)
BOGDAN VODA, com. in jud. Maramures, pe Iza; 4.210 loc. (1991). Fabrica de piese de schimb auto; sectie de covoare persane. Ruinele bisericii Bogdanestilor (sec. 14); biserica de lemn (sec. 18). Pina in 1968 s-a numit Cuhea.
INNOI, innoiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) face ca nou (inlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou in locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se imbraca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se improspata, a se redestepta, a se regenera. 3. Tranz. A face inca o data, a relua o actiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizatii, a unui document. – In + nou.
FLUCTUATIE, fluctuatii, s. f. Abatere foarte mica, intamplatoare si temporara fata de o anumita stare; fluctuare. ♦ schimbare neintrerupta, oscilatie, mutare dintr-un loc in altul. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.
bitumen s. n. – Material provenit din transformarea in conditii naturale a cerii si a rasinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvint rar; in locul lui se foloseste asfalt. In schimb, se foloseste der. bituminos, adj., din fr. bitumineux.
schimbas, schimbasi, s.m. (inv.) 1. soldat care facea parte din trupele cu schimbul (calaras, dorobant cu schimbul). 2. cel care schimba pe altul, care ii lua locul.
RELEU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comanda pentru anumite modificari (inchiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ♦ Comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postati din loc in loc. ♦ loc unde se tin caii de schimb si se face schimbarea acestora. ♦ Cainii de vanatoare carora li se da drumul pentru a-i inlocui pe cei obositi de goana. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].
RONDOU1 s. n. 1. loc circular (in gradini, in localuri). 2. schimbare cu 180s a directiei unei nave; drumul descris de nava care executa o asemenea intoarcere. (< fr. rondeau)
TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare in alta. ◊ (fig.) a reda ceva (in scris, pe scena, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat cea initiala. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. (dupa fr. transposer, lat. transponere)
ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rand unul locul altuia. ♦ Tranz. A face sa ia, pe rand, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba in diferitele forme gramaticale ale aceluiasi cuvant sau in cuvintele din aceeasi familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).
schimbura s.f. (reg.; in loc. vb.) a face o schimbura = a schimba.
PREschimba, preschimb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru in locul altuia (cam de aceeasi valoare); a face schimb. 2. Tranz. si refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba.
CARNITURA ~i f. pop. loc unde un drum sau o apa isi schimba directia; cot; cotitura. /a carni + suf. ~tura
FIX ~a (ficsi, ~e) 1) si adverbial Care se afla intr-o pozitie sau intr-un loc determinat; situat intr-un loc sau intr-o pozitie care nu se schimba; neclintit; nemiscat; imobil. 2) Care are valoare constanta; cu valoare constanta pentru un timp determinat; neschimbat; invariabil. Pret ~. /<fr. fixe, lat. fixus
A INTERVERTI ~esc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversand ordinea initiala, punand un element in locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere
AD LITTERAM loc. adv. Cuvant cu cuvant, fara nici o schimbare, intocmai; literal. [< lat. ad litteram – cum este scris].
TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc in alt loc, dintr-o stare in alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (in scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. [P.i. transpun, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].
PARGUIALA, parguieli, s. f. Prima faza de coacere a fructelor, cand acestea incep sa-si schimbe culoarea si cand creste continutul lor in zahar. ◊ loc. vb. A da in parguiala = a incepe sa se coaca. [Pr.: -gu-ia-] – Pargui + suf. -eala.
RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizeaza anumite comenzi, folosit la instalatiile automate si caracterizat prin faptul ca determina o variatie brusca, in salt, a marimii de iesire, atunci cand marimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicatii in radiodifuziune si televiziune, cu statii intermediare de receptie si retransmisie. ◊ Releu de scara = automat de scara. 3. Inlocuire a cailor (in cursul drumului), a cainilor (in timpul vanatorii) sau a stafetelor (in timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau stafeta de schimb. – Din fr. relais.
RONDOU1 s.n. loc circular (amenajat in gradini, in localuri). 2. Manevra de schimbare a directiei unei nave; semn care indica o data sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].
ADRESA ~e f. 1) Date privind locul (strada, numarul casei, apartamentului) unde este domiciliat cineva. A schimba ~a. Birou de ~e institutie care comunica la cerere adresa persoanelor dintr-o localitate. 2) Indicatie pe scrisori, colete etc. cuprinzand numele si domiciliul destinatarului. 3) Scrisoare oficiala. ~ de salut urare omagiala din partea unei organizatii, unui colectiv etc. [G.-D. adresei] /<fr. adresse
BUHUSI, oras in jud. Bacau, pe Bistrita, in depr. Cracau-Bistrita; 22.777 loc. (1991). Hidrocentrala si termocentrala. Constr. de utilaje si piese de schimb pentru ind. usoara. Veche fabrica de postav (1885). Filatura de celofibra si de lina pieptanata; tesatorie de bumbac si lina. Fabrica de mobila; produse de panificatie. Centru pomicol. Han (sec. 17). Biserica Manastirii Runcu (sec. 18). Atestat documentar din 1438, sub numele de Bodesti (azi cartier). Declarat oras in 1921.
POST1 ~uri n. 1) loc special de unde se poate supraveghea sau pazi un obiect. ~ de observatie. A fi la ~. 2) Persoana sau grup de persoane puse intr-un anumit loc sa pazeasca sau sa supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (in trecut) Unitate de jandarmi avand insarcinarea sa mentina ordinea intr-o comuna (rurala). 4) Activitate de raspundere pe care o indeplineste cineva permanent intr-o institutie, intreprindere sau organizatie in schimbul unui salariu; functie. ~ de presedinte. ~ de sef de sectie. 5) loc special amenajat unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste
MUTATIE s.f. 1. (Liv.) schimbare, modificare radicala. ◊ Mutatie consonantica = transformare a unei serii de consoane in limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate intr-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ schimbarea vocii la baieti in perioada pubertatii. 2. (Biol.) Modificare calitativa brusca a unui organism sub influenta conditiilor de viata. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o gena plasata intr-un anumit loc pe cromozom se transforma intr-o alela a ei. 3. (Jur.) schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutatiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].
DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.
IMOBIL ~a (~i, ~e) (in opozitie cu mobil) 1) Care nu se misca; care nu-si schimba pozitia; nemiscat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi miscat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis
KARIYA, oras in Japonia (Honshū), la 24 km SE de Nagoya; 120,1 mii loc. (1990). Nod rutier. Constr. de masini agricole, masini de cusut si piese de schimb pentru automobile. Produse textile si ceramice, Castel (1533). Turism.
DISCUTIE, discutii, s. f. 1. Schimb de pareri, de vederi; convorbire, conversatie. ♦ Conversatie animata in contradictoriu; controversa, disputa; cearta. ◊ loc. adv. Fara discutie = fara indoiala; neindoios, indiscutabil. ◊ Expr. Nu (mai) incape discutie = desigur. 2. Cercetare, analiza, examinare, dezbatere minutioasa a unei probleme, facuta de obicei in cadrul unui colectiv organizat. [Var.: discutiune s. f.] – Din fr. discussion.
RONDOU ~ri n. 1) rar loc special amenajat (in gradini, localuri etc.) de forma circulara. ~ de dans. 2) Manevra de schimbare a directiei unei nave (in sens opus). /<fr. rondeau
MUTARE s. 1. v. clintire. 2. deplasare, stramutare, (fam.) trambalare. (~ dintr-un loc in altul.) 3. mu-tat, permutare, permutatie, stramutare, stramutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacau.) 4. schimbare, (inv.) schimbatura. (~ bazei de plecare.) 5. (inv.) ridicare. (~ taberei in alta parte.) 6. v. deviere. 7. v. schimbare.
PIRUETA s. f. 1. invartire pe loc in varful unui picior; miscare de intoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare brusca de atitudine, de parere. (< fr. pirouette)
NECLINTIT, -A, neclintiti, -te, adj. Care nu se misca, nu se clinteste (din loc); nemiscat, imobil, neclatit. ♦ In care nu se misca nimic, in care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifica; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotarat, inflexibil. – Ne- + clintit.
TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta marfurile sau oamenii dintr-un tren in altul sau de pe o nava pe alta (continuand calatoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, cand cele doua linii nu au legatura directa. ♦ Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul cand circulatia pe un drum s-a intrerupt intr-un anumit loc. – Din fr. transborder.
SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba
PIRUETA s.f. Invartire facuta pe loc in varful unui picior; (la calarie) miscare de intoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) schimbare brusca de atitudine, de parere. [< fr. pirouette].
SCOBORI, scobor, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. si tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a cobori (1). ♦ A se deplasa, a merge in jos pe un loc inclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pamant, in jos. ♦ Intranz. (Despre soare, luna) A apune. 2. Tranz. A schimba inaltimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a canta cu glas scazut; a cobori (4). 3. Refl. Fig. A se injosi, a se degrada, a se cobori (6). – Pref. s- + cobori.
MOBIL, -A, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se misca, se deplaseaza sau care poate fi miscat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobila = avere constand din obiecte care se pot transporta dintr-un loc in altul. 2. S. n. Corp in miscare. 3. Adj. Nestabil; schimbator, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figura) Care isi schimba usor expresia; care este mereu in miscare. 4. S. n. Cauza determinanta a unei actiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. si: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.
PLANTON, plantoane, s. n. Serviciu de paza in interiorul cazarmilor sau al cladirilor militare, executat de ostasi neinarmati. ♦ Ostas care executa un schimb in serviciul de paza de mai sus; p. gener. orice persoana care face de paza intr-un loc. ◊ loc. adv. De planton = de paza, de straja. – Din fr. planton.
CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
BAN1 ~i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ◊ A plati in ~i gheata (sau lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). ~i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la pl. Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca ~i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune ~i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face ~i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.
NE VARIETUR loc. adj. (cu privire la caracterul definitiv, autentic al unui text oficial) in care nu trebuie sa se schimbe nimic. (< lat. ne varietur, sa nu se schimbe)
FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia
A MUTA mut tranz. 1) A lua din locul in care se afla, punand in alt loc; a misca (din loc). ◊ ~ (cuiva) falcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vatamandu-i maxilarele. A-si ~ gandul a-si schimba parerea, intentiile; a se razgandi. 2) A face sa se mute. /<lat. mutare
RECOMBINARE (‹ re2 + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.
ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a face sa revina succesiv, a lua pe rand unul locul altuia, a se succeda sau a face sa se succeada la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternante (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
A SE DEROBA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre cai) A-si schimba brusc directia impusa de calaret din cauza unui obstacol aparut ce nu-l poate trece; a se intoarce in loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli indeplinirea unei obligatii, recurgand la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober
RONDOU, rondouri, s. n. 1. loc de forma circulara (amenajat in gradina, in piete, in localuri). 2. Manevra de intoarcere a unei nave, prin care aceasta isi schimba directia de inaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.
STATORNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu-si schimba usor convingerile; constant. ◊ A fi ~ la vorba a se tine de cuvant. 2) (despre locuitori, populatie etc.) Care locuieste permanent in acelasi loc; stabil. 3) Care exista fara incetare; neintrerupt; permanent; continuu. /Din stat
PARALAXA s.f. Unghi format de doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din locul unde se afla observatorul. ♦ Unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. [< fr. parallaxe, cf. gr. parallaxis – schimbare].
VARIA2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (dupa locuri, imprejurari, situatii); a nu semana, a nu avea aceeasi infatisare, structura, compozitie etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o forma diferita, a schimba. 3.Intranz. si tranz. (Mat.) A(-si) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.
NESTRAMUTAT, -A, nestramutati, -te, adj. 1. Care nu se clinteste sau nu poate fi mutat din loc, care ramane fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni si actiunile lor, despre intamplari etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotarat. – Ne- + stramutat.
A SE DISlocA ma disloc intranz. 1) A se misca din loc. 2) (despre oase sau membre) A iesi din articulatie; a se dezarticula; a se luxa; a se scranti. 3) (despre straturi geologice) A-si schimba pozitia initiala (sub actiunea miscarilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare
OCEAKOV, oras in SE Ucrainei, port pe tarmul limanului Niprului; 15 mii. loc. (2001). Conserve de peste. Cetate construita in 1492 de hanul tatar Mengli-Ghirai in apropiere de limanul Niprului,, numita Kara-Kermen; cucerita de turci, care i-au schimbat numele in O., a devenit o importanta baza navala turceasca in Marea Neagra. Cucerita de rusi in dec. 1788. Prin Pacea de la Iasi (1791) a intrat in componenta Rusiei; in 1991 a revenit Ucrainei.
MUTA vb. 1. v. clinti. 2. v. misca. 3. a (se) deplasa, a (se) stramuta, (inv. si reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se ~ dintr-un loc in altul.) 4. (reg.) a se coltosi. (S-a ~ in alt oras.) 5. a (se) permuta, a (se) stramuta, a (se) transfera, (inv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiesti.) 6. a schimba. (~ baza de operatii.) 7. (inv.) a (se) ridica. (Si-a ~ tabara in alta parte.) 8. v. devia. 9. v. schimba. 10. a schimba, (inv. si reg.) a stramuta. (Sa-ti ~ gandurile cu privire la ...)
STABIL, -A, stabili, -e, adj. 1. Care este bine asezat sau fixat, care nu se rastoarna, care nu se clatina; trainic, solid. 2. Care nu se schimba, care nu fluctueaza; statornic; ferm. ♦ (Despre substante) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decat cu greu) intr-o reactie. ♦ (Despre populatii) Care locuieste permanent in acelasi loc. – Din lat. stabilis.
COMPLET, -A I. adj. intreg, desavarsit, deplin. ♦ opere ~ e = editie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. in intregime, cu desavarsire. III. s. n. 1. ~ de judecata = colectiv din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb si accesorii, intr-un ambalaj anume, pentru a asigura functionarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)
A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgatoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua alta directie. 2) (despre fiinte sau vehicule) A-si schimba directia initiala, luand-o intr-o parte; a face o cotitura; a intoarce; a carni. 2. tranz. 1) A indrepta in alta directie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A inghionti cu cotul pentru a-si face loc. /Din cot
DEPLASA vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pasi inapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clatina, a (se) clinti, a (se) misca, a (se) muta, a (se) urni, (inv. si pop.) a (se) sminti, (inv. si reg.) a (se) clati, (Mold. si Transilv.) a (se) vasca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gura.) 7. a misca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gura.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a impinge, a mana. (Vantul ~ departe frunzele cazute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. actiona. 14. v. schimba.
DURA1 interj. Cuvant care imita zgomotul produs de un lucru care se rostogoleste sau se invarteste repede. ◊ loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur in jos, dur in sus sau dur la deal, dur la vale sau dur in car, dur in caruta sau dur incoace, dur incolo, exprima o miscare continua sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire indelungata. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.
BRAZDA brazde f. 1) Fasie de pamant taiata si rasturnata cu plugul. 2) Urma lunga care ramane in linie dreapta dupa rasturnarea pamantului cu brazdarul. ◊ A da (sau a se da) la brazda a se indrepta; a se schimba in bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazda vite injugate la plug dinspre brazda; din dreapta. 3) Bucata de pamant, de obicei de forma paralelipipedica, desprinsa cu iarba cu tot de pe un teren pentru a fi rasadita in alt loc (ca ornament, drept protectie etc.). 4) Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; polog. 5) fig. Incretitura a pielii (mai ales la fata); rid; cret; zbarcitura; cuta. 6) fig. Urma longitudinala lasata pe o suprafata. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda
PIATA piete f. 1) Spatiu liber (cu monumente sau/si plantatii decorative) in interiorul unei localitati (mai ales urbane). Piata Marii Adunari Nationale. 2) loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se vand si se cumpara diferite produse agricole si industriale; targ. ◊ A face piata a cumpara produse alimentare (in special de la piata). 3) ec. Sfera de circulatie a marfurilor. ◊ Piata interna totalitate a relatiilor de schimb de marfuri din interiorul unei tari. Piata mondiala totalitate a relatiilor privind schimbul de marfuri intre tarile lumii. [G.-D. pietei; Sil. pia-] /<it. piazza
CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)
bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in Turcia (V. punga). loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rauri, drumuri etc.) A schimba directia, a face un cot (I 2); (despre fiinte sau vehicule) a face o cotitura, a parasi drumul drept; a carmi. ♦ Tranz. (Neobisnuit) A indrepta in alta directie. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum intortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-si face loc. ♦ Refl. recipr. A-si face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.
AGADIR, oras in Maroc, port de pescuit la Oc. Atlantic; 110,5 mii loc. (1982). Statiune balneara. Aeroport. Export de conserve de peste, citrice, metale neferoase, ciment etc. Mare catastrofa seismica laq 1 mart. 1960 (12 mii de victime). Sosirea canonierei germane „Panther” in rada portului A. (1941) a provocat un incident franco-german incheiat printr-un compromis: Germania recunoaste protectoratul Frantei asupra unei parti a Marocului si primeste in schimb o parte a Congo-ului francez. Incidentul de la A. marcheaza incheierea celei de-a doua crize marocane.
REPAUS ~uri n. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; ragaz; recreatie; pauza. ◊ Pe loc ~! forma de comanda, folosita in timpul unor exercitii militare sau sportive, indicand luarea unei pozitii mai libere. 2) Perioada de timp cat dureaza o astfel de intrerupere. 3) filoz. Moment al miscarii, avand, in raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemiscare relativa. 4) fiz. Stare a unui corp in timpul careia nu se schimba pozitia lui fata de un sistem de referinta. 5) Moarte conceputa ca odihna vesnica. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum
APEL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezentei lor intr-un loc). 2. Chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♦ Indemn; cerere, rugaminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Iesit din uz) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. [Pl. -luri. / < fr. appel].
HAMA (HAMᾹH), oras in V Siriei, la poalele M-tilor Liban, pe Orontes; 273 mii loc. (1994). Nod de comunicatii. Centru agricol si comercial (cereale, bumbac, fructe). Ind. metalurgica, textila, incalt. si alim. Moschee (sec. 12). Muzeu arheologic. Vechi oras de origine hitita, frecvent mentionat in „Biblie”. In sec. 10 i. Hr. devine centrul unui puternic stat arameic, cunoscand apogeul dezvoltarii sale in sec. 8 i. Hr.; cucerit de asirieni in 720 i. Hr. In sec. 2 i. Hr., regele seleucid Antioh IV ii schimba numele in Epiphania, iar in 63 i. Hr. H. este inclus in provincia romana Siria; in doua jumatate a sec. 17 a fost cucerit de arabi.
FIXA, fixez, vb. I. Tranz. 1. A aseza ceva (rar pe cineva) intr-un loc determinat, astfel incat sa nu mai poata fi miscat, clintit. ♦ A se uita tinta la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o ora, un pret etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotari, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp intr-o stare din care sa nu se mai schimbe, a impiedica sa se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la actiunea luminii. 5. A face ca un colorant sa patrunda in structura fibrei textile sau a pieii, astfel incat fibra sau pielea sa nu se mai decoloreze (usor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.
RIAZIN, oras in Federatia Rusa, situat pe dr. raului Oka, la 196 km SE de Moscova; 521,7 mii loc. (2002). Nod feroviar. Aeroport. Ind. metalurgica, a constr. de masini, electrotehnica, chimica, mat, de constr., prelucr. a lemnului, pielariei si incaltamintei, alim. Monumente: Kremlin (1095); catedrala Uspenski (1693-1699); bisericile Nasterea Domnului (sec. 15, reconstruita in 1826), Sfintii Arhangheli (sec. 16, reconstruit in 1647), Sf. Duh (1642), Adormirea Maicii Domnului a manastirii Spaski (1647), in stil baroc, decorata la exterior cu faianta, Buna Vestire (1673), schimbarea la Fata (1702) s.a. Palat arhiepiscopal (1653-1692). Vechi oras rus intemeiat in 1095 de cneazul Iaroslav Sviatoslavici, cu denumirea Periaslavl Riazanski. Distrus de invazia mongola din 1237 si de cea tatara in 1372 si 1378. De la mijlocul sec. 13 capitala cneazului de Riazin. In 1778 si-a schimbat numele in Riazin.
REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)
