GUVERNA vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A mentine sau a schimba directia de deplasare a unei nave cu ajutorul carmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].

DETURNA vb. tr. 1. a intrebuinta ilegal (fonduri) in alt scop decat acela pentru care au fost destinate. ◊ a delapida. 2. a abate, a devia, a schimba directia. ◊ a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. (< fr. detourner)

CARMI, carmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra carma unei ambarcatii, a unei nave, schimband directia de mers; p. gener. a o coti, a o lua in alta parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotarate. – Din sl. krumiti.

VIRA, virez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vehicule) a schimba directia de mers; a coti. ♦ (Despre oameni) A face ca un vehicul in mers sa-si schimbe directia; a coti, a carmi. 2. Tranz. A trece o suma de bani de la un cont la altul. 3. Tranz. A trata o copie fotografica cu o solutie speciala pentru a-i schimba nuantele de negru in alte nuante. – Din fr. virer.

RICOSA, pers. 3 ricoseaza, vb. I. Intranz. (Despre un proiectil, p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sari inapoi sau a-si schimba directia traiectoriei initiale, in urma ciocnirii de un obstacol. – Din fr. ricocher.

AMPENAJ, ampenaje, s. n. Dispozitiv al unui avion dispus in spatele fuzelajului, care serveste la stabilitatea, la echilibrul sau la schimbare directiei avionului respectiv. – Din fr. empennage.

VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-si) schimba directia de mers; cotire. ♦ Portiune curba de sosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) schimbare a culorii unei substante cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. si: virajuri. – Var.: (rar) viragiu s. n.] – Din fr. virage.

CONTRAMARS, contramarsuri, s. m. Marsul pe care il face o trupa cand isi schimba directia; evolutia unei coloane care isi schimba frontul. – Din fr. contremarche.

TONOU, tonouri, s. n. Evolutie a unui avion aliat in zbor orizontal, in care acesta executa o miscare de rotatie in jurul axei sale longitudinale fara a-si schimba directia sau inaltimea de zbor. – Din fr. tonneau.

RANVERSARE, ranversari, s. f. (Rar) Actiunea de a ranversa si rezultatul ei. ♦ Figura acrobatica de zbor, intr-un plan vertical, prin care avionul isi schimba directia cu 180°, intorcandu-se pe o aripa. – V. ranversa.

REFRACTOR, refractoare, s. n. 1. Luneta astronomica al carei obiectiv este o lentila. 2. Dispozitiv optic care schimba directia fluxului luminos emis de o sursa luminoasa prin fenomenul de refractie. 3. (Astron.) Telescop in care imaginea se obtine cu ajutorul unui obiectiv alcatuit din mai multe lentile. – Din fr. refracteur, germ. Refraktor.

RONDOU, rondouri, s. n. 1. Loc de forma circulara (amenajat in gradina, in piete, in localuri). 2. Manevra de intoarcere a unei nave, prin care aceasta isi schimba directia de inaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.

COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rauri, drumuri etc.) a schimba directia, a face un cot (I 2); (despre fiinte sau vehicule) a face o cotitura, a parasi drumul drept; a carmi. ♦ Tranz. (Neobisnuit) A indrepta in alta directie. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum intortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-si face loc. ♦ Refl. recipr. A-si face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.

COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) a schimba directia; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea incotro cotigi = a se afla intr-o situatie fara iesire. – Din cotiga.

A SE ABATE ma abat intranz. 1) A-si schimba directia initiala. ~ din drum. 2) (despre persoane) A se opri (pentru o vizita scurta), renuntand la traseul initial; a trece. 3) (despre fenomene ale naturii) A veni pe neasteptate (si cu putere). /<fr. abattre, lat. abbattere

A CARMI ~esc intranz. 1) A-si schimba directia initiala luand-o intr-o parte; a intoarce; a coti. 2) fig. A incerca sa se eschiveze de la indeplinirea unei hotarari. /<sl. krumiti

CARNITURA ~i f. pop. Loc unde un drum sau o apa isi schimba directia; cot; cotitura. /a carni + suf. ~tura

CONTRAMARS ~uri n. Mars sau manevra executata de o unitate militara, cand isi schimba directia sau frontul. /<fr. contremarche

A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgatoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua alta directie. 2) (despre fiinte sau vehicule) A-si schimba directia initiala, luand-o intr-o parte; a face o cotitura; a intoarce; a carni. 2. tranz. 1) A indrepta in alta directie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A inghionti cu cotul pentru a-si face loc. /Din cot

A DETURNA ~ez tranz. 1) (bunuri materiale, fonduri banesti etc.) A folosi in alte scopuri decat cele prevazute legal. 2) (avioane) A face sa-si schimbe directia de zbor (in scopuri de santaj sau ca act de piraterie aeriana). /<fr. detourner

A SE INCARJOIA ma incarjoi intranz. pop. 1) A capata forma de carja; a se incovoia; a se curba; a se arcui; a se indoi. 2) (despre drumuri, carari, ape etc.) A-si schimba directia; a coti; a carni. /in + carja

A SE INTOARCE ma intorc intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se inturna. ~ acasa. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la parerea initiala. 3) A-si schimba directia initiala, luand-o in alta parte. ◊ A i se ~ cuiva matele (sau stomacul) pe dos a i se face greata. S-a intors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ intr-un calcai a fi sprinten la treaba; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

INTORSATURA ~i f. 1) Loc unde ceva isi schimba directia. 2) Forma arcuita, rezultata din schimbarea directiei (unui drum, unei ape curgatoare). 3) schimbare neasteptata in desfasurarea evenimentelor; turnura. 4) fig. Constructie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatie a tonului vocii. /intors + suf. ~atura

RANVERSARE ~ari f. 1) v. A RANVERSA. 2) Figura acrobatica efectuala de un avion in zbor, cand isi schimba directia cu 180°, intorcandu-se pe o aripa. /v. a ranversa

A SE REFRACTA se refracta intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refractiei; a-si schimba directia la trecerea dintr-un mediu in altul. [Si se refracteaza] /<fr. re-fracter

REFRACTOR ~oare n. 1) Telescop in care imaginea astrilor se obtine prin refractia razelor de lumina; luneta astronomica. 2) Dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin refractie. /<fr. refracteur, germ. Refraktor

A SERPUI ~iesc intranz. (despre drumuri, rauri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-si schimba directia, formand o linie ondulata, ca mersul sarpelui. /sarpe + suf. ~ui

TONOU ~ ri n. Figura de acrobatie aeriana a unui avion in zbor, care descrie o rotatie in jurul axei longitudinale, fara a-si schimba directia sau inaltimea de deplasare. /<fr. tonneau

A VIRA ~ez 1. intranz. 1) (despre vehicule) a schimba directia initiala; a face un viraj; a coti. 2) A schimba tema discutiei; a trece la alta vorba. 2. tranz. 1) (sume de bani) A transfera prin virament. 2) chim. (copii fotografice) A trata cu o solutie speciala pentru a schimba culoarea. /<fr. virer

INTERCEPTA vb. I. tr. A retine un obiect in timpul miscarii lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimband directia unei mingi. [< fr. intercepter].

VIRA vb. I. 1. intr. (Despre vehicule) A coti, a-si schimba directia. ♦ (Mar.) A readuce la bord lantul si ancora navei; a ridica o greutate. 2. tr. (Cont.) A trece dintr-un cont (debitor) in alt cont (creditor); a face un virament. 3. tr. (Despre culori) A trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ♦ A schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv. ♦ (Fig.) A-si schimba nuanta. [< fr. virer, it. virare].

VERTEX s.n. 1. Crestetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formatii anatomice. 2. Punct in care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon in emisfera noastra, de la care acesta isi schimba directia. [< fr., lat. vertex].

FORTA s.f. I. 1. Putere, tarie, vigoare. ◊ Tur de forta = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; forta de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; forta de productie = categorie economica, desemnand una din laturile modului de productie, cuprinzand totalitatea mijloacelor de productie si a fortelor de productie, privite in unitatea si in interactiunea lor dialectica. ♦ Energie morala. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forte armate = armata, unitati militare. II. Energie, putere naturala, element al naturii. ♦ Cauza care scoate un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. III. Constrangere, violenta. ◊ (Caz de) forta majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina. [Pl. -te. / < fr. force].

sovarni, sovarnesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a-si schimba directia de mers, a se abate din cale (pentru a scapa de urmarire). 2. a se impletici. 3. a se eschiva (recurgand la subterfugii, invocand diferite pretexte). 4. (refl.; despre obiecte, constructii etc.) a se inclina, a se povarni.

REFRACTOR s.n. 1. Telescop, luneta astronomica al carei obiectiv este alcatuit din mai multe lentile. 2. Dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin fenomenul de refractie. [Cf. fr. refracteur].

RICOSA vb. I. intr. (Despre un corp mobil, un proiectil) A-si schimba directia traiectoriei in urma ciocnirii de un obstacol. [< fr. ricocher].

FORTA s. f. 1. putere fizica, tarie, vigoare. ♦ tur de ~ = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; ~ de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; ~ de productie = categorie economica desemnand una din laturile modului de productie, care include mijloacele de productie si forta de munca atrase in procesul de productie. ◊ energie morala. ◊ aptitudine, capacitate. 2. ~ e armate = armata, unitati militare. 3. energie, putere naturala, element al naturii. 4. (fiz.) cauza care scoate, un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. ♦ ~ de tractiune = forta exercitata de un vehicul motor asupra unei masini sau a unui vehicul pe care il remorcheaza. 5. putere de constrangere, violenta. ♦ caz de ~ majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina; prin ~ a imprejurarilor = constrans de imprejurari. (< fr. force, it. forza)

REFRACTOR s. n. 1. luneta astronomica cu obiectivul din mai multe lentile. 2. dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin refractie. (< fr. refracteur, germ. Refraktor)

RICOSA vb. intr. (despre un proiectil) a-si schimba directia traiectoriei in urma ciocnirii de un obstacol. (< fr. ricocher)

VERTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formatii anatomice. 2. punct in care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon in emisfera nordica, de la care acesta isi schimba directia. (< fr., lat. vertex)

VIRA I. vb. intr. 1. (despre vehicule, nave, aeronave) a-si schimba directia ◊ (despre vant) a gira in sensul acelor unui ceasornic. 2. (mar.) a trage la bord o parama, lantul ancorei; a ridica o greutate. II. tr. 1. (cont.) a face un virament. 2. (despre culori) a trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ◊ (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv. ◊ (fig.) a-si schimba nuanta. (< fr. virer)

SABAR, rau, afl. stg. al Argesului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Candesti, de la 450 m alt., curge mai intai pe directia N-S, iar pe terit. com. Crangurile (jud. Dambovita) isi schimba directia catre SE, avand, pe tot parcursul, albia paralela cu aceea a raului Arges, cuc care formeaza o lunca comuna, folosita cu precadere in legumicultura. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Suta, Ciorogarla. Cunoscut (in cursul superior) si sub numele Rastoaca.

REBRUSMENT, rebrusmente, s. n. schimbare a directiei si a sensului de miscare a unui tren prin intoarcerea locomotivei si legarea ei la capatul opus al sirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

FITING, fitinguri, s. n. Piesa de legatura tubulara cu ajutorul careia se poate face o prelungire, o schimbare de directie, o derivatie etc. la conductele metalice pentru fluide, la armaturi etc. – Din germ. Fitting.

MUTA, mut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca din locul in care se gaseste si a (se) aseza in alt loc; a (se) deplasa; a (se) stramuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a-i trage (cuiva) o palma cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu in altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuinta) in alt loc, a-si schimba domiciliul. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A inlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, directia. ♦ Expr. A-si muta gandul = a se razgandi, a renunta. 4. (La jocul de sah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.

COT² ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directie; cotitura. ~ul garlei. ◊ A vorbi fara ~uri a spune fara ocolisuri. A sti toate ~urile a cunoaste toate subtilitatile. 2) Partea incovoiata a unei tevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

COTITURA ~i f. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directie; cot. 2) fig. Transformare esentiala in desfasurarea unei actiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tura

A SE DEROBA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre cai) A-si schimba brusc directia impusa de calaret din cauza unui obstacol aparut ce nu-l poate trece; a se intoarce in loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli indeplinirea unei obligatii, recurgand la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober

A SE HARTOI se ~ieste intranz. pop. (despre sanii, carute etc.) A-si schimba brusc directia, alunecand intr-o parte. /<ung. hartolni

A SE INCOLACI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri, drumuri etc.) A-si schimba mereu directia (formand o linie serpuita); a serpui. /in + colac

REBRUSMENT ~e n. schimbare a direc-tiei miscarii unui tren (prin mutarea locomoti-vei la celalalt capat). /<fr. rebroussement

REFRACTIE ~i f. fiz. Fenomen de schim-bare a directiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafetei de separare a doua medii. [G.-D. refractiei] /<fr. refrac-tion, lat. refractio, ~onis

A RICOSA pers. 3 ~eaza intranz. (despre proiectile, gloante etc.) A-si schimba brusc directia in urma lovirii de un obstacol. /<fr. ricocher

RONDOU ~ri n. 1) rar Loc special amenajat (in gradini, localuri etc.) de forma circulara. ~ de dans. 2) Manevra de schimbare a directiei unei nave (in sens opus). /<fr. rondeau

VIRAJ ~e n. 1) Miscare a unui vehicul care isi schimba (brusc) directia. 2) Loc unde se face o schimbare de directie; cotitura; cot. 3) chim. schimbare a culorii unui indicator ca semn al sfarsitului unei reactii. 4) Transformare chimica pe care o sufera imaginea fotografica. /<fr. viraje

VOLTA ~e f. 1) Miscare de rotatie in jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un calaret in manej. 3) sport Miscare de aparare a scrimerului. 4) mar. schimbare de directie a unei nave, astfel ca vantul sa loveasca in celalalt bord. /<fr. volte, it. volta

GIRA vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vant) A(-si) schimba treptat directia de la dreapta spre stanga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti in jurul unei ancore sub actiunea vantului sau a curentului de maree. [< it. girare].

REBRUSMENT s.n. 1. (Constr.) schimbare a directiei traseului unei cai ferate, astfel incat cele doua ramuri ale traseului sa aiba o tangenta comuna in punctul de schimbare a directiei. 2. (Geogr., geol.) Intoarcere brusca a directiei catenelor muntoase. [< fr. rebroussement].

RONDARE s.f. (Mar.) schimbare a directiei unei nave cu 180°. [< rondou¹ (2) [in DN]].

RONDOU¹ s.n. Loc circular (amenajat in gradini, in localuri). 2. Manevra de schimbare a directiei unei nave; semn care indica o data sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].

VOLTA s.f. 1. Miscare in forma de cerc (facuta mai ales de un calaret cu calul intr-un manej). ♦ Miscare facuta pentru a para o lovitura a adversarului la scrima. 2. schimbare de directie a unei nave, astfel ca vantul sa treaca dintr-un bord in celalalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a cantonei. [< it. volta, cf. fr. volte].

RANVERSARE s.f. Actiunea de a ranversa. ♦ Evolutie acrobatica prin care un avion executa o schimbare de directie de 180 grade, fiind saltat brusc in sus si apoi lasat sa alunece pe o parte pana ajunge cu botul in jos; intoarcere pe aripa. [< ranversa, cf. fr. renversement].

DIVAGARE s. f. 1. faptul de a divaga; divagatie. 2. schimbare a directiei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase, cu panta mica. (< divaga)

GIRA vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, actiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vant) a(-si)schimba treptat directia de la dreapta spre stanga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti in jurul unei ancore sau geamanduri sub actiunea vantului ori a curentului de maree. ◊ a se indeparta de la drumul stabilit. (< it. girare)

RANVERSARE s. f. actiunea de a ranversa. ◊ evolutie acrobatica prin care un avion executa o schimbare de directie de 180º, saltat brusc in sus si apoi lasat sa alunece pe o parte. (< ranversa)

REBRUSMENT s. n. 1. schimbare a directiei traseului unei cai ferate, metrou sau tramvai, astfel incat cele doua ramuri ale traseului sa aiba o tangenta comuna in punctul de schimbare a directiei. 2. intoarcere brusca a directiei catenelor muntoase. (< fr. rebroussement)

REFRACTIV, -A adj. 1. care produce refractie; referitor la refractie; refractant. 2. care isi schimba brusc directia. (< fr. refractif)

VOLTA s. f. 1. miscare in cerc facuta de un calaret cu calul intr-un manej. 2. (fig.) schimbare (brusca) de atitudine. ◊ (scrima) miscare pentru a para o lovitura a adversarului. 3. schimbare de directie a unei nave. 4. bucla de fixare a capatului unei parame. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a cantonei. (< fr. volte)

SOVAITURA, sovaituri, s. f. Mers sovait; schimbare de directie; cotitura. – Din sovai + suf. -(i)tura.

A SE RASUCI ma ~esc intranz. 1) A se intoarce brusc intr-o parte cu tot corpul. 2) rar A-si schimba miscarea in directie opusa. /ras- + a suci

hortire, hortiri, s.f. (reg.) schimbare brusca de directie.

TONOU s.n. Figura acrobatica in care avionul executa o rasucire completa, laterala, in sensul zborului, fara a schimba inaltimea sau directia. [< fr. tonneau].

RONDOU¹ s. n. 1. loc circular (in gradini, in localuri). 2. schimbare cu 18⁰s a directiei unei nave; drumul descris de nava care executa o asemenea intoarcere. (< fr. rondeau)

DETURNA, deturnez, vb. I. Tranz. A intrebuinta fonduri banesti (sau alte bunuri) pentru alta destinatie decat cea legal prevazuta. ♦ (Impr.) A delapida. ◊ A sili pe cineva sa schimbe sau a schimba in mod ilegal ruta, directia de zbor a unui avion. – Din fr. detourner.

A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a ~t purtarea. /in + drept

MACAZ ~uri n. Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; ac. ◊ A schimba macazul a) a orienta in alta directie cursul evenimentelor; b) a-si schimba parerile, conceptiile, ideile. /<turc. makas

MACAZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a doua linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul caruia vehiculul este indrumat pe una dintre liniile bifurcatiei; portiunea de sina mobila care se deplaseaza cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a indrepta in alta directie cursul unor evenimente; b) a-si schimba atitudinea fata de cineva sau de ceva; a-si schimba parerile, conceptiile etc. – Din tc. makas.

FOTOTROPISM s. n. 1. Insusire a unor plante de a-si indrepta florile, frunzele etc. intr-o directie anumita, determinata de orientarea luminii; heliotropism. 2. schimbare reversibila a culorii unui corp sub actiunea luminii, revenirea la culoarea initiala facandu-se lent, la intuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.

TROP s.m. Termen generic pentru orice figura de stil, care consta in intrebuintarea unui cuvant sau a unei expresii in sens figurat. // (Si in forma tropo-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „schimbare”, „care se schimba”, „care se intoarce”, „cu o anumita directie”, „cu o anumita caracteristica”, „care se rasuceste”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din directia lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule, incarcate electric, care se misca in vid sau intr-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui camp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. deflexion.

REVISTA DE FILOZOFIE, revista trimestriala aparuta la Bucuresti (1923 si 1943), sub directia lui C. Radulescu-Motru, cu seria noua a publicatiei „Studii filozofice” (1907-1919). In perioada 1954-1963 a aparut revista „Cercetari filozofice”, care din 1963 si-a schimbat titlul in „Revista de filozofie”. Editata de Institutul de Filozofie si Psihologie „C. Radulescu-Motru” al Academiei Romane.

schimbaTOR, -OARE, schimbatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimba (usor, repede); nestatornic, variabil, schimbacios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite sa se modifice valoarea marimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, directia mersului unui vehicul etc. ♦ schimbator de viteza = dispozitiv montat intre un motor de antrenare si organele care transmit miscarea unui alt sistem tehnic, permitand sa se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substante, de energie, de caldura intre doua medii. 3. (In sintagma) schimbator de cale = instalatie care leaga intre ele doua sau mai multe linii de cale ferata, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – schimba + suf. -ator.

DIVERSIUNE s.f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate intentiile sau preocuparile cuiva. 2. Actiune politica intreprinsa de un guvern reactionar cu scopul de a indeparta atentia opiniei publice intr-o directie nepericuloasa pentru el. 3. Operatie militara care urmareste abaterea atentiei fortelor inamicului dintr-un anumit punct (in care urmeaza sa fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

A SE TAIA ma tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de taieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, carari) v. A SE INTRETAIA. ◊ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cararile) a ajunge in impas; a nu mai sti cum s-o scoata la capat. 3) (despre textile) A se rupe in directia firului tesut. 4) (despre lapte) A se indesi la fiert ca urmare a alterarii. 5) (despre creme, maioneze) A-si pierde calitatile prin neomogenizarea partilor componente. 6) A deveni mai putin intens. Gerul s-a taiat. ◊ A i ~ pofta a-i trece dorinta de a face ceva. A i ~ (mainile si picioarele) a simti moleseala; a se m**a. A i ~ rasuflarea a i se opri rasuflarea (de frica sau de emotie). /<lat. taliare

VOLTA, volte, s. f. 1. Miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) Miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.

DERAPA vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca intr-o directie deviata, in lipsa unei aderente suficiente. 2. (despre ancora) a se deplasa pe fundul apei, datorita vantului, valurilor care actioneaza asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau in timpul unui viraj cu inclinare laterala prea mica. 4. (schi) a practica o glisada laterala voluntara. 5. (fig.; despre o situatie) a se schimba defavorabil si neprevazut. (< fr. deraper)

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ Proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (Fil.) Formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].