DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. si tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scapa de cineva sau de ceva care supara, care incomodeaza; a (se) dezbara. – Des¹- + cotorosi.

APRINDE, aprind, vb. III. 1. Tranz. A face sa arda focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-si aprinde paie in cap = a-si crea singur o neplacere; a o pati cu cineva, a nu putea scapa de cineva. ♦ Refl. A incepe sa arda, a lua foc. 2. Tranz. (Inv.) A face sa ia foc o arma. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlantui. 4. Tranz. si refl. A face sau a incepe sa lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se inflacara, a se pasiona; a-si iesi din fire. ♦ A se inrosi, a se imbujora (la fata). 6. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A se incinge¹; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

cortorosi, cortorosesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a scapa de cineva, a se descotorosi, a se coroti, a se debarasa, a se elibera, a se lepada. 2. a se cara, a o sterge.

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei. – Lat. decem.

scapau, scapauri, s.n. (reg.) 1. iesire, gaura prin care scapa cineva. 2. alunecus. 3. trecere cu vederea, omitere, neglijare, omisiune. 4. (pop.) f****e.

VINDECA, vindec, vb. I. 1. Refl. si tranz. A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala, a (se) face sanatos; a (se) insanatosi, a (se) tamadui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre rani, taieturi etc.) A se inchide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face sa dispara, sa inceteze o suferinta morala, o suparare, un dor etc. – Lat. vindicare.

LIMAN, limanuri, s. n. 1. Tarm, mal; (inv.) port. ◊ Expr. A iesi la liman = a scapa dintr-o primejdie; a ajunge la o situatie mai buna. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scapa (pe cineva) dintr-o situatie grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge tinta dorita. ♦ Fig. Adapost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de varsare a unui rau. [Pl. si: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.

DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A raspandi, a imprastia, a emana caldura, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, caldura etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinatie chimica. 2. A elibera, a scapa pe cineva de o sarcina, de o indatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A indeparta surplusul de material de pe o piesa pentru a inlesni o operatie ulterioara sau pentru a obtine o suprafata curata; a elibera un teren de diverse lucruri care stanjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poarta pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. ♦ (La scrima) A-si desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 si: degaja] – Din fr. degager.

DEZBARA, dezbar, vb. I. Refl. 1. A renunta la o deprindere rea, a se lasa, a se dezobisnui de un narav; a se dezvata. 2. A reusi sa scape de cineva sau de ceva care supara, incomodeaza; a se descotorosi. [Pr.: ind. si: dezbar] – Et. nec.

DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politica sau sociala, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupatie militara sau de sub o asuprire straina; a asigura independenta unei tari, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detentiune nedreapta. 3. Tranz. Fig. A scapa pe cineva dintr-o situatie umilitoare, apasatoare. – Dez- + robi.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. si refl. A scapa pe cineva sau a izbuti sa scape singur dintr-o primejdie, dintr-o incurcatura etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situatia = a reusi sa indrepte o situatie grea, neplacuta; a face fata unei situatii. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare capabila sa ascunda un rau launtric. – Din lat., it. salvare.

SCUTI, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite indatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligatii. ♦ Refl. A cere, a solicita sa fie dispensat de o obligatie. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scapa pe cineva de ceva neplacut; a cruta, a menaja. ♦ A lasa in pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.

BASMA, basmale, s. f. 1. Bucata de panza sau de matase (colorata), care se intrebuinteaza de femei pentru a-si inveli capul sau spre a lega si a duce in ea ceva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata = a scapa (pe cineva) de o invinuire. A iesi (sau a scapa) basma curata = a scapa cu bine dintr-o incurcatura. 2. (Reg.) Batista. [Var.: (inv.) basma s. f.] – Tc. basma.

CHICHITA, chichite, s. f. 1. (Fam.) Siretlic, viclesug (prin care cineva incearca sa scape dintr-o incurcatura); subterfugiu. ◊ Expr. A cauta chichite = a se sili cu orice pret sa gaseasca greseli, cusururi. 2. Ladita de sub capra unei trasuri. ♦ (Reg.) Despartitura mica, in forma de cutie, in interiorul unei lazi. – Probabil din chichie (putin folosit. „chichita” < ngr.) + suf. -ita.

NEPUTINTA, neputinte, s. f. 1. Faptul de a nu avea forta, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a actiona; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. si adv. Cu neputinta = a) imposibil; irealizabil; b) (in mod) imaginar, ireal. 2. Lipsa de putere fizica, de forta, de energie; slabiciune, nevolnicie; spec. stare proasta, suferinta provocata de boala sau de batranete; p. ext. (mai ales la pl.) batranete; boala; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputinta = a se scapa pe el. – Ne- + putinta.

TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.

A SE DEBARASA ma ~ez intranz. A reusi sa se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodeaza); a scapa; a se descotorosi; a se dezbara. /<fr. debarrasser

SALVA vb. I. tr. A scapa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din incurcatura etc. ♦ A salva aparentele = a face fata; a ascunde realitatea prezentand numai aspectul voit. ♦ refl. A se scapa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare].

cotorosi (-sesc, -it), vb. refl. – 1. A scapa de ceva sau de cineva, a se degaja, a se dezbara. – 2. A disparea, a se face nevazut. – Mr. cutursire. Formatie expresiva (Graur, BL, IV, 105); probabil fara legatura cu tc. kurtarmak „a elibera” (Seineanu, II, 146; Densusianu, Rom., XXVIII, 76; Cihac, II, 77; Pacu, II, 129). Var. cortorosi, pe care DAR o indica drept forma de baza este destul de rara. – Der. descotorosi, vb. (a scapa de ceva sau cineva); cotoroseala, s. f. (actiunea de a disparea). Cf. cotroci.

RAIE f. pop. 1) Boala contagioasa a pielii (la om si la unele animale) cauzata de un parazit, care se manifesta prin aparitia unor bubulite si prin mancarime puternica; scabie. ◊ A se tine ca raia (de om) se spune despre cineva, de care nu poti scapa usor. 2) Situatie complicata si neplacuta; belea. 3) depr. Fiinta care pricinuieste cuiva neplaceri; pacoste. [G.-D. raiei] /<lat. aranea

BASMA, basmale, s. f. Bucata de panza sau de matase (colorata), folosita de femei pentru a-si inveli capul, spre a lega si a duce in ea ceva, ca batista etc. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata= a scoate (pe cineva) nevinovat. A iesi (sau a scapa) basma curata= a scapa cu bine dintr-o incurcatura. [Var.: (inv.) basma s. f.] – Din tc. basma.

RAIE s. f. 1. (Pop.) Boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.

A SE DESCOTOROSI ma ~esc intranz. A reusi sa se elibereze de ceva sau de cineva care incomodeaza; a se dezbara; a scapa; a se debarasa. /des- + a cotorosi

A SE DEZBARA ma dezbar intranz. 1) A pierde un obicei rau; a scapa. 2) A reusi sa se elibereze de ceva sau de cineva care incomodeaza; a se debarasa; a scapa; a se descotorosi. /Orig. nec.

cata f., pl. e (subst. verbal d. lat. captiare, format din captio, prindere, de unde si it. caccia, fr. chasse, sp. caza, pg. caca. V. catuie, acat, catar, captez). Bita lunga ciobaneasca cu capatu´ncovoiat de prins oile. Furca cu dinti incovoiati de amestecat borhotu cu sisca (Bc.). Fig. Om care se tot tine dupa tine si de care nu poti scapa. Adv. A te tinea cata de cineva, a te tinea girba, lipca, scai (ca sa-ti dea ceva).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

TERMINA, termin, vb. I. 1. Tranz. A duce o actiune pana la capat; a ispravi, a sfarsi. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfarsite. 2. Refl. A lua sfarsit, a se incheia. ♦ A avea o terminatie, a se sfarsi in... Cuvantul „masa” se termina cu o vocala. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune cand cineva nu mai are nici o sansa de scapare. [Prez. ind. acc. si: termin] – Din fr. terminer, lat. terminare.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

A SE MANTUI ma ~iesc intranz. 1) pop. A ajunge la capat; a se incheia; a se termina. ◊ ~ (cu cineva) a muri. 2) rel. A-si ispasi pacatele; a scapa de pedeapsa divina. [Si mantui] /<ung. menteni

Soarece ~i m. Mamifer rozator daunator, de talie mica, cu blana cenusie, cu bot ascutit si cu coada lunga, subtire. ◊ ~ de camp specie de soarece care traieste in camp, cauzand mari daune semanaturilor. ~ de padure specie de soarece care traieste in padure. ~ de birou birocrat. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu ~ele a se amuza pe socoteala cuiva, tinandu-l intr-o permanenta incordare. (A nu scapa) nici in gaura (sau nici in borta) de ~ (a nu se putea salva) nici in cea mai ferita as-cunzatoare. [Sil. soa-re-ce] /<lat. sorex, ~icis

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

GAIE, gai, s. f. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.

EXIL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsa aplicata in unele tari pentru delicte politice, constand in izgonirea unui cetatean din tara sau din localitatea in care traieste; surghiun. ♦ Parasirea, plecarea voluntara a cuiva din propria tara sau localitate, de obicei pentru a scapa de o prigoana. 2. Situatie in care se gaseste o persoana exilata. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

BASMA ~le f. 1) Bucata de tesatura (uni sau pestritata) avand forma patrata sau triunghiulara si folosita, mai ales de femei, pentru a-si acoperi capul; batic. ◊ A scoate (pe cineva) ~ curata a scoate (pe cineva) nevinovat dintr-o afacere (murdara). A iesi (sau a scapa) ~ curata a iesi (a scapa) cu bine dintr-o incurcatura. 2) pop. Bucata mica de panza, folosita pentru a sterge nasul sau fata; batista. [Art. basmaua; G.-D. basmalei] /<turc. basma

HAT interj. Cuvant care imita zgomotul produs de o miscare brusca si rapida, cand cineva apuca, smuceste sau trage ceva. ◊ Expr. Hat in sus, hat in jos sau hat in dreapta, hat in stanga, arata sfortarile, incercarile numeroase si diverse pe care le face cineva pentru a aduce la indeplinire o actiune sau pentru a scapa dintr-o situatie neplacuta. [Var.: hat interj.] – Onomatopee.

EXIL s.n. (Jur.) Pedeapsa constand in izgonirea celui condamnat in afara hotarelor tarii sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilita a cuiva din propria-i tara sau localitate (mai ales pentru a scapa de prigonire); situatia celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afara, salio – a sari].

SUPRAVIETUI vb. IV. intr. A scapa cu viata dintr-o nenorocire; a ramane in viata dupa moartea cuiva. [Pron. -vie-tu-i. / < supra- + vietui, dupa fr. survivre].

SUPRAVIETUI vb. intr. a scapa cu viata dintr-o nenorocire; a ramane in viata dupa moartea cuiva. ◊ a continua sa existe, sa dainuiasca in memoria cuiva. (dupa fr. survivre)

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

FUGA¹ fugi f. 1) Deplasare grabita si cu pasi mari. ◊ Din (sau in) ~ a) in treacat; b) superficial. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) ~ a fugari pe cineva; a alunga. 2) Plecare grabita si pe furis dintr-un loc pentru a scapa de o primejdie. /<lat. fuga

IESIRE ~i f. 1) Loc special pe unde se iese (dintr-o cladire, localitate etc.). 2) Data inregistrarii hartiilor oficiale expediate de undeva (dintr-o institutie, intreprindere etc.). 3) Rezolvare a unei dificultati; solutie pentru a scapa dintr-o incurcatura. 4) fam. Activitate distractiva. ~ in natura. 5) Atac verbal (fata de cineva); manifestare verbala violenta. 6) Borna terminala a unei retele electrice sau a unui sistem de transmisie. [G.-D. iesirii] /v. a iesi

A SE IZBAVI ma ~esc intranz. A izbuti sa se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodeaza); a se dezbara; a se descotorosi; a se debarasa; a scapa. /<sl. izbaviti

A REVENI revin intranz. 1) A veni din nou; a se intoarce. 2) A-si recapata starea normala; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul isi revenea treptat. ◊ ~ la viata a) a scapa de o boala grea; b) a renaste. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A apartine in mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cadea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora in bani; a costa. /re- + a veni

A scapa scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare

ATINE, atin, vb. III. Refl. 1. A sta in calea cuiva, a pandi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mandrei atinui, O floricica de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care incearca sa scape); a baga bine de seama. Grauntele pocnesc si sar inflorite, albe. Baietii s-atin sa le prinda (VLAHUTA). ◊ Expr. Atine-te! = fii gata! tine-te bine! [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

ATINE, atin, vb. III. 1. Refl. si tranz. A pandi trecerea cuiva (stand in calea lui). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care incearca sa scape). [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

REFUGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scapare, de adapost in fata unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mangaiere. ◊ loc izolat, linistit, in care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, pasari sau plante in anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetateni de circulatia masinilor. 4. constructie pe munte, mobilata sumar, destinata sa gazduiasca pe alpinisti in cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium)

CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.

COLT¹ ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ◊ ~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) Parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

IERTA, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa, a trece cu vederea vina, greseala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sa-l ierte, spun cei evlaviosi cand vorbesc despre un mort. Doamne, iarta-ma! spune cel caruia i-a scapat (sau era sa-i scape) o vorba nepotrivita, necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma ierti!, formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligatie. 3. (Pop. si fam.) A ingadui, a permite, a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.

DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

ELIBERARE s. 1. liberare, salvare, scapare, scoatere, (inv. si pop.) s*******e, (pop.) mantuire, (inv.) scapatura. (~ lor din robie.) 2. v. dezrobire. 3. v. iesire. 4. v. liberare. 5. v. desfacere. 6. desarcinare, descaunare, scoatere. (~ cuiva dintr-o functie.) 7. v. deblocare. 8. v. evacuare.

HAT¹, haturi, s. n. 1. Parte a hamului alcatuita din curele (sau franghii) lungi, prinse de inelele capetelei, cu ajutorul carora se conduc caii inhamati. ◊ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) in haturi = a tine din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stapani. A lua haturile in mana = a prelua conducerea, manifestand o oarecare autoritate constrangatoare (intr-o intreprindere, o afacere etc.). A scapa haturile din mana = a pierde conducerea sau initiativa (intr-o intreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stapani spiritele. 2. (Reg.) Lat, juvat, streang de care este spanzurat cineva. – Cf. hat.

selamet s.n. (inv.) 1. salvare; noroc; (in expr.) a iesi la selamet = a rezolva in mod favorabil o problema; a scapa dintr-o primejdie; a iesi la liman. 2. (reg.) ruina; (in expr.) a ajunge la selamet = a se ruina. 3. (reg.; in expr.) a scoate la selamet (pe cineva) = a scoate in lume (pe cineva).

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

A FUGI fug intranz. 1) A se deplasa cu viteza; a alerga. 2) A alerga pe urmele cuiva. 3) A ocoli in fel si chip; a se eschiva. 4) A pleca intrerupand orice relatii. 5) fig. (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede. Timpul fuge. Norii fug. 6) (despre detinuti) A scapa prin fuga (si pe ascuns); a evada. ~ din inchisoare. 7) fam. (despre lichide) A da in foc. /<lat. fugire

SMUCI, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc si cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se afla. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi inapoi la descarcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face miscari repezi incolo si incoace spre a scapa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smaci, smanci, smunci vb. IV) – Din sl. smucati.

TAICA m. invar. pop. 1) (si cuvant de adresare a copilului catre tatal sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ◊ A scapa de d****l si a da peste ~-sau a iesi dintr-o incurcatura si a da peste alta (si mai mare). A trimite de la d***u la ~-sau a amagi, a insela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvant de adresare a celor tineri catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva; tata. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tata

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea si prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o branza (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o branza = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Duca-se sau du-te etc.) opt cu-a branzei sau opt (si) cu-a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de branza (1), de cascaval etc. – Et. nec.

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

REVENI², revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. A reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.