APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (In antichitatea greco-romana) A trece un erou sau un imparat in randul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude si onoruri exceptionale, a ridica in slava (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apotheoser.

A ELOGIA ~ ez tranz. A trata cu elogii; a ridica in slava; a slavi; a canta; a glorifica; a exalta. [Sil. -gi-a] /<fr. elogier

A GLORIFICA glorific tranz. A trata cu glorie; a ridica in slava; a slavi; a elogia; a canta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier

APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (In antichitatea greco-romana) A pune un erou sau un imparat in randul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude si onoruri neobisnuite, a ridica in slava ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apotheoser.

PREAMARI, preamaresc, vb. IV. Tranz. a ridica in slava pe cineva sau ceva; a lauda, a elogia, a slavi, a glorifica, a preaslavi. – Prea + mari.

PROSLAVI, proslavesc, vb. IV. 1. Tranz. a ridica in slava; a slavi, a preamari, a glorifica. 2. Refl. (Inv. si reg.) A se simti, a-i merge bine, a fi multumit, satisfacut; a se odihni in voie; a se rasfata. – Din sl. proslaviti.

APOLOGIE ~i f. Lauda exagerata, ridicare in slavi, sustinere servila si interesata a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia

A CANTA cant 1. intranz. 1) A emite cu vocea sau cu un instrument un sir de sunete muzicale organizate intr-o melodie. ~ frumos. ~ la nai. 2) (despre unele pasari sau insecte) A scoate sunete melodioase, caracteristice speciei. 3) fam. A vorbi mult si fara rost; a indruga; a trancani; a flecari; a palavragi. 2. tranz. 1) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a interpreta; a executa; a zice. 2) A trata cu elogii (in versuri); a ridica in slavi (printr-o poezie); a elogia; a slavi; a glorifica; a exalta. /<lat. cantare

A EXALTA exalt tranz. 1) A face sa se exalte; a entuziasma; a antrena; a electriza; a insufleti; a inflacara; a anima. 2) A trata cu exaltatie; a ridica in slavi; a glorifica; a elogia; a slavi; a canta. /<fr. exalter, lat. exaltare

A FALI ~esc tranz. inv. A ridica in slavi (in mod exagerat); a slavi; a glorifica; a elogia; a canta; a exalta. /<sl. hvaliti

A FERICI ~esc tranz. 1) A face fericit. 2) inv. A ridica in slavi; a slavi; a preamari; a glorifica. /Din ferice

A INALTA inalt 1. tranz. 1) A indrepta in sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face sa devina mai inalt. ~ un perete. 3) (cladiri, constructii) A fauri prin lucrari de constructie; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a cladi. ~ un nou oras. 4) (vocea, tonul) A face sa creasca in intensitate. ~ glasul. 5) inv. A ridica in grad; a avansa. 6) fig. A face sa devina mai nobil; a innobila. Muzica inalta sufletul. 7) fam. A ridica in slavi; a slavi; a glorifica; a exalta; a elogia; a canta. 2. intranz. : ~ din umeri a face un gest de nestiinta sau de nedumerire. /<lat. inaltiare

A INDUMNEZEI ~iesc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. a ridica in slava; a slavi; a glorifica; a elogia; a canta; a exalta. /in + Dumnezeu

A MARI ~esc tranz. 1) A face sa se mareasca. 2) (persoane) A ridica in slavi; a glorifica; a proslavi; a elogia; a exalta; a canta. /Din mare

OSANA² ~le f. mai ales la pl. Lauda exagerata. ◊ A canta ~le cuiva a ridica in slavi pe cineva; a lauda prea mult; a elogia. /<sl. ossana

A PREAMARI ~esc tranz. A prezenta ca avand proprietati deosebite; a ridica in slavi (pe nedrept); a proslavi. /prea + a mari

A PROslavI ~esc tranz. A ridica in slavi; a prezenta ca avand proprietati deosebite; a preamari. /<sl. proslaviti

A SLAVI ~esc tranz. a ridica in slava; a exalta; a elogia; a canta; a glorifica. ~ Patria. /<sl. slaviti

APOLOGIE s.f. Lauda exagerata, ridicare in slavi, aparare servila si interesata. ♦ Scriere, cuvantare prin care se ia apararea cuiva sau a ceva (mai ales ca raspuns unor invinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia].

EXALTA vb. I. 1. tr., intr. A (se) inflacara, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lauda, a ridica in slavi. [Pron. eg-zal-, p.i. exalt, 3,6 -ta. / < fr. exalter].

musama (musamale), s. f. – 1. Tesatura cerata sau cauciucata. – 2. Mod de a da o aparenta onesta sau de a ridica in slavi un abuz sau o greseala. – Mr. musama, megl. musama. Tc. (arab.) musemma „musama” (Seineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), cf. sp. mojama, ngr. μουσαμᾶς, alb. musman, bg. musama. – Der. musamat, s. n. (Arg., portofel), a carui der. nu este clara (dupa Graur, BL, VI, 156, din tig. mus „brat”, prin intermediul unui *musimata „poseta de mina”); musamaliza, vb. (a ingropa, a face uitata o problema dezagreabila).

APOLOGIE, apologii, s. f. Lauda aprinsa, ridicare in slava a cuiva sau a ceva; aparare (servila si interesata) a cuiva sau a ceva. ♦ Discurs, scriere de aparare a cuiva sau a ceva. – Fr. apologie (lat. lit. apologia).

slava, slavi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faima, renume. ♦ Lauda, preamarire, proslavire. ◊ Expr. slava Domnului sau slava tie, Doamne! = exclamatie prin care cineva isi exprima satisfactia pentru reusita unui lucru. 2. Inaltul cerului, vazduh. ◊ Expr. A ridica casa in slava = a face zgomot, taraboi. 3. (Bis.) Maretie, grandoare a divinitatii. 4. (Inv.; construit cu dativul; cu valoare de prepozitie) Gratie..., datorita..., multumita... – Din sl. slava.

slava² slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava

VAZDUH s. 1. aer, atmosfera, cer, slava, spatiu, zari (pl.), (livr. fig.) eter, tarie. (S-a ridicat in ~.) 2. inaltimi (pl.). (Zboara prin ~.)

GLORIFICA vb. 1. a cinsti, a canta, a elogia, a lauda, a mari, a omagia, a preamari, a preaslavi, a proslavi, a slavi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (inv.) a fali, a pohfali, a preacanta, a preainalta, a prealauda, a prearadica, a ridica, a slavoslovi. (Sa-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. preamari.

MARI¹, maresc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A creste sau a face sa creasca in dimensiuni, in numar, in cantitate etc.; a spori sau a face sa sporeasca, a (se) inmulti. ♦ Refl. A creste in varsta, a se face mai mare. 2. Tranz. A creste, a ridica (valoarea, pretul). 3. Tranz. si refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. si refl. A (se) prelungi in timp. 5. Tranz. A da cinstea, consideratia cuvenita; a stima, a pretui, a slavi, a preamari pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Inv. si pop.) A se ingamfa, a se fali, a se mandri. – Din mare¹.

ZIDI, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidarie; p. ext. a ridica o cladire, a face o constructie, a cladi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se inalta. 2. A inchide intr-un zid, intr-o zidarie. 3. (In conceptia crestina, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).

ridica vb. v. anula, cinsti, canta, clatina, creste, cutremura, desfiinta, dezvolta, dardai, dudui, elogia, fali, fuduli, glorifica, grozavi, infatua, impauna, inalta, infumura, ingamfa, insufleti, invia, lauda, mari, mandri, muta, omagia, preamari, preaslavi, proslavi, scula, semeti, slavi, tremura, venera, zgudui.

slavI vb. 1. a cinsti, a canta, a elogia, a glorifica, a lauda, a mari, a omagia, a preamari, a preaslavi, a proslavi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (inv.) a fali, a pohfali, a preacanta, a preainalta, a prealauda, a prearadica, a ridica, a slavoslovi. (Sa-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvanta, a glorifica, a lauda, a mari, a preamari, a preaslavi, a proslavi, (rar) a ferici. (Sa ~ ziua de fata.)

slava s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, lauda, marire, omagiu, preamarire, preaslavire, proslavire, slavire, (inv.) marie, pohfala, pohvalenie. (Aduceti ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, maretie, marire, splendoare, stralucire, (inv.) marie, marime. (Trecutul plin de ~.) 4. s. binecuvantare, glorificare, lauda, marire, preamarire, preaslavire, proslavire, slavire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (BIS.) har, multumire, multumita. (Aducea ~ divinitatii.) II. s. aer, atmosfera, cer, spatiu, vazduh, zari (pl.), (livr. fig.) eter, tarie. (S-a ridicat in ~.)