REDESTEPTA, redestept, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face sa-si revina sau a-si reveni in fire, a readuce sau a reveni la viata. ♦ Fig. A izbucni sau a face sa izbucneasca din nou, a (se) starni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re¹- + destepta.

REVIVISCENTA, reviviscente, s. f. Revenire la viata; inviorare, insufletire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante si animale acvatice (inferioare) de a reveni la viata prin umiditate, dupa ce s-au uscat. ♦ Fig. Reaparitie a unor stari de constiinta uitate. – Din fr. reviviscence.

A SE DESTEPTA ma destept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etc.) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

REVIVISCENTA s.f. (Biol.) Revenire la viata. ♦ Proprietate a unor plante si animale acvatice (inferioare) de a reveni la viata, prin umiditate, dupa ce s-au uscat. ♦ (Fig.) Reaparitie a unor stari de constiinta uitate. [< fr. reviviscence].

REVENI², revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. a reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau tesuturi) A se reface. 2. Tranz. si refl. Fig. A reveni sau a face sa revina la viata noua; a (se) primeni, a (se) innoi, a (se) inviora. 3. Tranz. A readuce in conditii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietatile lui initiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structura grosolana in structura fina. – Din fr. regenerer, lat. regenerare.

REINVIA, reinvii, vb. I. Intranz. a reveni la viata (dupa ce a murit); a invia. ♦ Tranz. (Med.) A repune in functiune inima, respiratia. ♦ Fig. A capata din nou viata, putere, a deveni din nou activ; a renaste. ♦ Tranz. si intranz. Fig. A reveni in amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face sa fie din nou folosit; a readuce la viata. A reinvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re¹- + invia.

REINVIAT, -A, reinviati, -te, adj. Care a revenit la viata (dupa ce a murit); fig. readus la viata (dupa ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reinvia.

REVIVISCENT, -A, reviviscenti, -te, adj. (Rar) Care poate reinvia sau reveni la viata. – Din fr. reviviscent.

DESTEPTA, destept, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorteala, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face sa revina la viata. 2. Refl. (Despre sentimente, dorinte, idei etc.) A se ivi, a aparea; a se starni, a se dezlantui. 3. Refl. A deveni constient, a ajunge sa inteleaga, sa-si dea seama de realitati. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-e******e.

DEZMORTI, dezmortesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A iesi sau a scoate din amorteala pricinuita de nemiscare, de frig sau de inghet; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face sa revina la viata. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorti (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai putin rece. ♦ (Despre pamant) A se dezgheta. – Dez- + [a]morti.

REVIVISCENTA f. rar 1) revenire la viata; reinviere. 2) med. Reaparitie in constiinta a unor momente uitate. 3) biol. Proprietate a unor plante si animale acvatice inferioare de revenire la viata, prin umiditate, dupa ce s-au uscat. /<fr. reviviscence

ANABIOZA s.f. revenire la viata a unor organisme dupa o intrerupere a functiilor lor vitale de mai lunga durata, avand mai mult sau mai putin caracterul mortii. [< fr. anabiose, cf. gr. anabiosis – inviere].

ANABIOZA s. f. revenire la viata a unor organisme dupa o intrerupere a functiilor vitale prin hibernare; criptobioza. (< fr. anabiose)

REVIVISCENTA s. f. 1. revenire la viata; insufletire. 2. (biol.) proprietate a unor organisme de a-si relua activitatea vitala dupa o stare de latenta. 3. (fig.) reaparitie a unor stari de constiinta uitate. (< fr. reviviscence)

SAMSᾹRA (‹ fr.; {s} sanscr. sansarana „peregrinare, ratacire, nastere si renastere”) s. f. (In brahmanism, budism, hinduism) Termen care desemneaza ciclul nasterii si al mortii in lumea concreta, vazut ca un proces cosmic manifestat printr-o nesfarsita revenire la viata temporala; ciclul reincarnarilor. In arta hindusa este simbolizat printr-o roata cu sase, opt sau douasprezece spite dispuse in jurul unei osii, fiecare spita reprezentand un aspect al vietii sau al legii; osia este centrul in care constiinta trebuie sa se intoarca pentru a-si regasi linistea. ♦ Doctrina brahmanica propovaduind transmigratia sufletului.

INVIA, invii, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. si: inviez] – In + viu.

A reveni revin intranz. 1) A veni din nou; a se intoarce. 2) A-si recapata starea normala; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul isi revenea treptat. ◊ ~ la viata a) a scapa de o boala grea; b) a renaste. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A apartine in mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cadea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora in bani; a costa. /re- + a veni

ELITA s.f. 1. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ De elita = ales, deosebit. 2. Parte a unei societati care are o pozitie superioara in ansamblul grupului social respectiv; ◊ teoria elitelor = teorie adoptata de unele curente sociologice care sustine ca in orice societate sarcina conducerii vietii sociale ii revine unui grup restrans de oameni, superior dotati, elitei. [< fr. elite, cf. lat. eligere – a alege].

MATRIARHAT n. Perioada istorica in dezvoltarea oranduirii comunei primitive, in care apartenenta etnica se stabilea pe linia materna si in care femeii ii revenea rolul principal in viata economica si sociala. [Sil. -tri-ar-] /<fr. matriarcat, germ. Matriarchat

invia (-iu, inviat), vb. – A reveni sau a readuce la viata. – Var. (inv.) invie, inviere. Mr. inviedz. Lat. vῑvere, pref. verbal in- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, inviere, astazi disparut, (apare in texte din sec. XVI-XVII), si-a schimbat conjug., ca in Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), cf. si confuzia intre curere si curare (dupa DAR, invia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Puscariu, Dacor., VI, 704, ipoteza ce pare inutila). Eset cuvint comun (ALR, I, 175); part. invis, de la conjug. primitiva, se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu, Dacor., II, 611). – Der. invietor, adj. (care reinvie); inviere, s. f. (actiunea de a invia).

READAPTA vb. I. tr., refl. A reveni treptat la un mod de viata normal; a (se) adapta din nou. [Pron. re-a-. / cf. fr. readapter].

READAPTA vb. tr., refl. a reveni treptat la un mod de viata normal; a (se) adapta din nou. (< fr. readapter)

CONSTIENT, -A, constienti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care isi da seama de realitatea inconjuratoare, care are constiinta. 2. Care isi da seama de posibilitatile sale, de rolul care-i revine in societate; ♦ Care realizeaza scopuri dinainte stabilite; care actioneaza pe baza cunoasterii legilor obiective ale vietii sociale si isi da seama de consecintele sociale ale actiunilor sale. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. conscient (dupa sti).

A SE DEZMORTI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A reveni din starea de amorteala; a se dezgheta. 2) (despre pamant) A se m**a din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A iesi din starea de inertie. 4) (despre natura) A se trezi la viata; a renaste; a reinvia. /dez- + a amorti

ROUSSILLON [rusio], provincie istorica in S Frantei. Oras pr.: Perpignac. Expl. forestiere si de min. de fier. Legumicultura; horticultura; viticultura. Crestere intensiva a animalelor pentru carne si lapte. Pescuit. Zona turistica. Locuita de iberici, a fost cucerita de romani (sec. 2 i. Hr.), vizigoti (414), arabi (719); a intrat sub stapanirea francilor, Carol cel Mare incluzand-o in marca Spaniei. Posesiune a contilor de Barcelona (din sec. 9), a cunoscut, incepand din sec. 10, o infloritoare viata monahala atestata de numeroase vestigii ale arhitecturii romanice. Din 1172 a devenit parte din Regatul de Aragon. Ludovic XI inglobeaza R. Coroanei (1463), dar spaniolii ridica pretentii asupra provinciei pana in 1659, cand, in urma Tratatului Pirineilor, revine definitiv Frantei.

STRAMUTA, stramut, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) muta in alt loc, in alta parte; a(-si) schimba locul, sediul, locuinta. ◊ Expr. (Refl.) A se stramuta de aici (sau din viata) = a muri. (Tranz.; fam.) A stramuta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere in obraz. A-si stramuta falcile = a casca mult, tare. 2. Tranz. (Inv.) A-si schimba gandurile, hotararile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).

RAPI, rapesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine in mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viata cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stapan pe un bun material care apartine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o tara etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce ii revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a incanta, a vraji, a captiva. [Var.: (inv. si pop.) hrapi vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.