ABANDONA, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. 2. Tranz. si intranz. A renunta la continuarea participarii la o intrecere sportiva. – Din fr. abandonner.

abdica vb. intr. 1. a renunta la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunta la ceva, a se resemna. 3. a renunta la o activitate din cauza greutatilor intampinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

BORD, borduri, s. n. Marginea din stanga sau cea din dreapta a puntii unei ambarcatii (mari). ◊ Jurnal de bord = registru in care se inregistreaza toate evenimentele importante petrecute in cursul calatoriei unei ambarcatii sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = in ambarcatie; p. a**l. in avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunta la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

REFUZA, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din fr. refuser.

DEZAMBALA, dezambalez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din ambalaj. 2. A face ca un motor ambalat sa revina la viteza nominala. ♦ Refl. Fig. A se elibera de griji; a se retrage dintr-o actiune, a renunta la ceva. – Din fr. desemballer.

SUPRIMA, suprim, vb. I. Tranz. 1. A face sa dispara; a inlatura, a elimina, a anula. ♦ A omori, a extermina pe cineva. 2. A desfiinta un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din functie; a opri, a intrerupe activitatea a ceva. 3. A inlatura ceva, a elimina din consumatie, a renunta la ceva. – Din fr. supprimer.

BORD ~uri n. 1) mar. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale puntii unei nave. 2) Fiecare dintre cele doua margini ale aripii unui avion. ◊ De ~ referitor la navigatie. La ~ pe puntea unei nave (sau intr-un avion). A arunca peste ~ a parasi, a renunta la ceva ca fiind nefolositor; a inlatura. /<fr. bord, germ. Bord

CUI ~e n. 1) Obiect de metal sau de lemn, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se fixeaza doua piese impreuna sau care se bate in perete, servind de cuier. ◊ A-si pune pofta-n ~ a renunta la ceva. 2) Piesa metalica asema-natoare cu acest obiect. ◊ ~ de siguranta stift de siguranta. ~ de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus

REFUZA vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ti s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunta la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vant) A se roti spre prora navei. [P.i. refuz. / < fr. refuser].

PRIVA vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunta la ceva sau a impiedica pe cineva sa beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)

REFUZA vb. I. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge. ◊ a nu da (ceva ce ti s-a cerut). ◊ a se priva de, a renunta la ceva. II. refl. a se sustrage, a se eschiva. III. intr. (mar.; despre vant) a se roti spre prora navei. (< fr. refuser)

SACRIFICA vb. I. tr. 1. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinitatii animale (sau chiar oameni). 2. a ucide un animal pentru scopuri stiintifice sau pentru consum. II. refl. a renunta la ceva sau la cineva. ◊ a se jertfi; a se devota. (< lat. sacrificare, fr. sacrifier)

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

ABANDONA, abandonez, vb. I. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. ♦ Intranz. A renunta la continuarea probei, intr-o intrecere sportiva. – Fr. abandonner.

ABDICA, abdic, vb. I. Intranz. A renunta la tron; fig. a renunta la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

ABANDONA, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. ♦ Refl. Fig. A se lasa cuprins, in mod exagerat, de un sentiment, de o emotie, de anumite preocupari. 2. Tranz. si intranz. A renunta la continuarea participarii la o intrecere sportiva. – Din fr. abandonner.

ABDICA, abdic, vb. I. Intranz. A renunta la tron. ♦ Fig. a renunta la ceva, a ceda (in fata greutatilor). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

CONCESIE, concesii, s. f. Ingaduinta, cedare fata de cineva, renuntare (la ceva) in folosul sau in interesul altuia. – Din fr. concession, lat. concessio.

PAGUBAS, -A, pagubasi, -e, s. m. si f. Persoana care a suferit o paguba. ◊ Loc. vb. A lasa (pe cineva) pagubas = a provoca (cuiva) o pierdere; a pagubi. A fi (sau a ramane) pagubas = a pierde ceva, a fi (sau a ramane) in paguba; a pagubi. ◊ Expr. A se lasa pagubas (de cineva sau de ceva) = a renunta (la cineva sau la ceva). – Paguba + suf. -as.

NAIBA s. f. art. (Fam.; adesea in imprecatii) D****l, diavolul. ◊ Loc. adj. si adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste masura (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o pati, a da de bucluc, a-si gasi beleaua. A da (sau a lasa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunta la... A nu avea nici pe naiba = a se simti bine, a fi perfect sanatos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

MULTUMI, multumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. si pl. este folosit adesea ca formula stereotipa, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunostinta sau satisfactia pentru o manifestare de politete, un dar, un bine etc. care i s-a facut. ♦ A raspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A rasplati, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfacut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lasa de ceva, a renunta la..., a se satura de... [Prez. ind. si: (reg.) multam – Var.: (reg.) multami vb. IV] – Din formula de urare (la) multi ani!

DISPENSA, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunta la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligatie, de o indatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

SACRIFICA, sacrific, vb. I. 1. Tranz. si refl. a renunta la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva sa aiba intaietate. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva pana la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale in scopuri stiintifice sau utilitare. ♦ (In antichitate) A jertfi fiinte, dupa anumite ritualuri, ca prinos adus divinitatii. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.

A ABDICA abdic intranz. 1) (despre regi) A renunta la tron. 2) fig. (despre persoane) a renunta la ceva (din cauza greutatilor aparute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) a renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

A SE LEPADA ma lepad intranz. pop. a renunta la ceva; a se lasa de...; a se dezice. /<lat. lapidare

PAGUBAS ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care a suferit o paguba. ◊ A se lasa ~ (de ceva) a renunta (la ceva). /paguba + suf. ~as

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

A SE PRIVA ma ~ez intranz. a renunta la ceva inerent si necesar. /<fr. priver, lat. privare

A REFUZA refuz tranz. 1) (oferte, solicitari etc.) A nu consimti sa primeasca; a respinge. ~ ajutorul cuiva. 2) (urmat de o propozitie complementara cu verbul la conjunctiv) A considera inacceptabil pentru sine; a nu accepta. Refuza sa participe. 3) a renunta la ceva; a se priva de ceva. Isi refuza orice placere. /<fr. refuser

ABANDON s.n. renuntare definitiva, parasire fara intentia de a reveni la ceva. ♦ (Sport) renuntare a unui concurent la continuarea probei in care este angajat. ◊ Abandon familial = parasire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].

ABDICA vb. I. intr. A renunta, voluntar sau constrans, la tron. ♦ (Fig.) a renunta la ceva, a se resemna; a se lasa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

CONCESIE s. f. 1. cedare, renuntare (la ceva) in interesul altuia. ◊ compromis. 2. figura retorica constand din acordarea unei aprobari partii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu usurinta; epitropa. (<fr. concession, lat. concessio)

DESISTA vb. I. refl. A se lasa de, a renunta (la ceva). [P.i. -ez si desist. / < fr. desister].

SACRIFICA vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinitatii animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri stiintifice sau pentru consumul public. 3. refl. a renunta la ceva sau la cineva in favoarea altcuiva sau pentru a obtine ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrific, 3,6 -ca. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier].

SUPRIMA vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a inlatura. ♦ A face sa dispara. ♦ (Fam.) A omori, a ucide; a extermina. 2. A da afara pe cineva dintr-o slujba; a comprima, a desfiinta (un post). 3. A renunta (la ceva); a elimina. [P.i. suprim. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere].

SUPRIMA vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a inlatura. ◊ a face sa dispara. ◊ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afara pe cineva dintr-o slujba; a comprima, a desfiinta (un post). 3. a renunta (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere)

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

abandona vb. I. tr. a parasi, a renunta definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lasa in voia... II. refl. a se lasa prada unui sentiment, unei emotii. III. intr. a se retrage dintr-o competitie. (< fr. abandonner)

SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. renuntare voluntara la ceva (pretios sau considerat ca atare) pentru binele sau in interesul cuiva sau a ceva; jertfa. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegatie). ◊ Echipa de sacrificiu = grup de oameni care infrunta o mare primejdie ca sa indeplineasca o misiune, o datorie. 2. Ofranda rituala adusa unei divinitati, in cadrul careia se jertfeste o fiinta; jertfa. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.

ABNEGATIE f. 1) Devotament pana la jertfire de sine fata de o cauza sau de o persoana. 2) Sacrificiu voluntar; renuntare voluntara la ceva scump. [G.-D. abnegatiei; Sil. -ti-e] /<fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis

A SE ABTINE ma abtin intranz. 1) A renunta voit (la ceva). ~ de la mancaruri picante. 2) A nu-si exprima parerea sau votul. /<fr. [s']abstenir

CONCESIE s.f. Ingaduinta; cedare, renuntare benevola (la ceva) in favoarea cuiva; concesiune (2) [in DN]. ♦ Figura de retorica constand din acordarea unei aprobari a pozitiei partii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu usurinta; epitropa. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio].

ABANDONA vb. I. tr. A parasi, a renunta definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lasa in voia, in puterea... ♦ refl. A se lasa prada (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a parasi (o competitie sportiva, o intrecere etc.). [< fr. abandonner].

renunta vb. I. intr. A parasi (de buna voie ceva), a se lasa de ceva. [P.i. renunt. / < lat. renuntiare, cf. fr. renoncer].

SACRIFICIU s.n. 1. Jertfa adusa unei divinitati. ♦ renuntare benevola la ceva in interesul cuiva. 2. Efort, cheltuiala facuta in vederea unui scop oarecare. [Pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofranda adusa divinitatii, facere – a face, it. sacrificio].

SACRIFICIU s. n. 1. jertfa adusa unei divinitati. 2. renuntare benevola la ceva in interesul cuiva. 3. efort, cheltuiala facuta in vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium)

PRIVA, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A impiedica pe cineva sa se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunta (de bunavoie sau constrans la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.

TIFLA, tifle, s. f. Gest batjocoritor facut cu palma intinsa, cu degetul mare apropiat de varful nasului si cu celelalte degete desfacute si agitate; bleanda². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tifla = a) a face gestul descris mai sus; b) a dispretui, a desconsidera, a sfida; a renunta cu dispret la ceva. – Din ngr. tifla.

NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

DISPENSA vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunta la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o insarcinare, de o obligatie etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

DISPENSA vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunta la... II. tr. a scuti de o indatorire, de o obligatie etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)

ABNEGA, abneg, vb. I. (Rar) Tranz. A tagadui, a nega, a renunta la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.

JERTFA ~e f. 1) (in unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinitati; ofranda; prinos. 2) renuntare de buna voie la ceva scump in folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstante sau factori neprielnici; victima. 4) Persoana omorata sau ranita; victima. ◊ A cadea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fa] /<sl. zrutva

DESPARTI, despart, vb. IV. l. Refl. A se indeparta de cineva sau de ceva plecand in alta parte, a parasi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecand in directii diferite. ♦ Refl. Fig. A se instraina, a se detasa sufleteste de cineva sau de ceva; a rupe legaturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufleteste; a renunta la... 2. Refl. A divorta. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune intre... ♦ Tranz. si refl. A (se) imparti (in doua sau mai multe parti); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

renunta vb. intr. a se lasa de ceva, a parasi (de bunavoie ceva sau pe cineva). (< fr. renoncer, lat. renuntiare)

renunta, renunt, vb. I. Intranz. A se lasa de ceva, a intrerupe, a inceta de a mai face ceva; a parasi de bunavoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

CRAMPONA, cramponez, vb. I. Refl. A se agata cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se tine mortis, scai de ceva sau de cineva, a nu voi sa renunte, a se stradui din toate puterile sa pastreze ceva. – Din fr. cramponner.

REPUDIA vb. I. tr. 1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega. 2. (Jur.) A renunta la o mostenire sau la un legat. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / cf. fr. repudier, lat. repudiere].

A renunta renunt 1. tranz. A nu mai dori; a inceta in mod voluntar (sa mai vrea). A renuntat sa participe. 2. intranz. 1) A inceta de a mai ravni (la ceva). ~ la anumite privilegii. 2) A se retrage in mod benevol. ~ la putere. 3) A inceta de a practica, de a exercita. ~ la un drept. 4) A inceta de a mai intrebuinta. ~ la fumat. /

PARASI, parasesc, vb. IV. 1. Tranz. A lasa pe cineva singur, a-l abandona; a se desparti de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se departa de ceva. 2. Tranz. A inceta, a intrerupe o actiune, o indeletnicire etc.; a renunta la... ♦ A lasa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. si (reg.) refl. A se lasa, a se lepada de o deprindere, de un viciu; a se dezbara. – Cf. sl. parasiti.

REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaste pe cineva sau ceva; a indeparta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunta la o mostenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. repudier.

INCURCAT², -A, incurcati, -te, adj. 1. 1. (Despre fire, ata etc.) Amestecat si innodat (cu alte fire); incalcit. 2. (Despre drumuri) Greu de gasit; intortocheat. II. 1. (Despre idei, actiuni etc.) Greu de urmarit; confuz, nelamurit, neclar, nedeslusit. ◊ Expr. A lasa (ceva) incurcat sau a o lasa incurcata = a lasa o problema nelamurita; a renunta la rezolvarea unei probleme, a se lasa pagubas. 2. Stingherit, stanjenit, jenat. – V. incurca.

INAPOI adv. 1) In partea din spate; in urma; indarat. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda intr-o actiune, intr-o discutie; c) a fi in declin; a regresa. 2) La locul pe care il ocupa anterior; in locul unde se afla mai inainte; indarat. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a inapoia; a restitui. A-si lua vorba ~ a-si retrage spusele; a renunta la cele afirmate anterior. 3) Cu o treapta mai jos; intr-un loc sau intr-o situatie mai dezavantajoasa. ◊ A da (pe cineva) ~ a cobori in rang (pe cineva); a retrograda. 4) Intr-o perioada de timp trecut; in urma; indarat. Teoria e orientata ~. [Sil. in-a-] /in + apoi

DEZARMA vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva sa predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de suparare, a pune pe cineva in imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de lupta) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunta la pregatiri militare, a desfiinta sau a reduce inarmarile. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificatie; a lua armamentul de pe o nava de razboi. [Cf. fr. desarmer].

REPUDIA vb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaste pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ◊ a denunta in mod unilateral o obligatie sau un contract international. 2. (jur.) a renunta la o mostenire, la un legat. (< fr. repudier)

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

DEZBARA, dezbar, vb. I. Refl. 1. A renunta la o deprindere rea, a se lasa, a se dezobisnui de un narav; a se dezvata. 2. A reusi sa scape de cineva sau de ceva care supara, incomodeaza; a se descotorosi. [Pr.: ind. si: dezbar] – Et. nec.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

CONTRACT s.n. 1. Conventie (scrisa) prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ◊ Contract de munca = intelegere potrivit careia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; contract colectiv (de munca) = conventie scrisa incheiata de o institutie sau de o intreprindere cu muncitorii si functionarii repectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii prin care oamenii renuntau de bunavoie la drepturile lor „naturale” in folosul unui organ suprem, care se obliga sa le apere viata, securitatea si proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat].

LASA vb. 1. (pop.) a lepada. (~ ceva din mana.) 2. v. depune. 3. v. uita. 4. v. preda. 5. v. apleca. 6. v. povarni. 7. v. stramba. 8. v. trage. 9. v. cadea. 10. a cadea, a cobori, a scobori. (S-a ~ ceata.) 11. v. face. 12. v. produce. 13. v. orandui. 14. v. testa. 15. v. aproba. 16. v. ceda. 17. a ceda, a se indupleca, (fig.) a se m**a. (Sa nu te ~ cu nici un pret.) 18. v. amana. 19. v. abandona. 20. v. dezbara. 21. v. renunta. 22. v. reduce. 23. v. respinge. 24. v. bizui.