JANTA s.f. Partea exterioara a unei roti, pe care se fixeaza bandajul de rulare sau pneul; obada. ◊ A ramane pe janta = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a ramane in pana de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geanta s.f. / < fr. jante].

JANTA s. f. partea exterioara periferica a unei roti de automobil, de bicicleta, pe care se monteaza pneul. ♦ a ramane pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a ramane in pana de bani. (< fr. jante)

A INNOPTA ~ez intranz. (despre persoane) 1) A se retine sau a ramane pana la caderea noptii; a fi prins de noapte. 2) A ramane peste noapte; a petrece noaptea. /in + noapte

TUTTI-QUANTI [-CUAN-] loc. adv. toti cati au mai ramas, pana la unul. (< it. tutti quanti, toti ceilati)

VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au tinut cu invingatorul, sar Cato cu cel invins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. In lupta dintre Cezar si Pompei, numai Cato cel Tanar a ramas pana la sfarsit de partea invinsului Pompei. Elogiu celui care apara consecvent o cauza, chiar daca isi da seama ca e pierduta.

HALICI-VOLINIA, cnezat rus constituit pe terit. de azi ale Ucrainei apusene, in timpul lui Roman Mstislavici (1199-1205), prin unificarea cnezatelor Halici si Volinia. A cunoscut o puternica inflorire sub Daniil Romanovici. Supus de tatari (1259) si de poloni (1387), sub a caror dominatie a ramas pana in 1772, cand a fost inglobat Rusiei.

AUTODEpanaRE, autodepanari, s. f. Reparare a unui autovehicul (pe locul unde acesta a ramas in pana); p. ext. autoatelier folosit pentru asemenea reparatii. [Pr.: a-u-] – Auto² + depanare.

INSERA, inserez, vb. I. 1. Intranz. si refl. impers. (La pers. 3) A se face seara, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) inserat (sau inserate) = in amurg. 2. Intranz. A ramane undeva pana seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – In + seara.

pana², pene, s. f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a ramane) in pana = a nu putea continua o activitate, a duce lipsa de ceva; a ramane fara bani. 2. Situatie in care se afla o nava cu vele care are vant din fata si nu poate inainta. – Din fr. panne.

SUBCONSTIENT, s. n. Treapta a constiintei care cuprinde idei si impresii pe care le-am avut odata prezente in minte, dar care, nemaifiind in centrul atentiei, raman confuze, pana la o revenire in sfera constiintei clare. – Din sub + constient.

A INSERA ~ez intranz. (despre persoane) A ramane (undeva) pana la venirea serii. /in + seara

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

PANA s.f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui autovehicul, determinata de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ a ramane in pana = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu panze astfel incat sa se opuna vantului si sa ramana pe loc; oprire a unei corabii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].

AUTODEpanaRE s.f. Reparare pe traseu a unui autovehicul ramas in pana. [< auto²- + depanare].

AUTODEpanaRE s. f. reparare pe traseu a unui autovehicul ramas in pana. (< auto² + depanare)

STROP, stropi, s. m. 1. Particula globulara dintr-un lichid; cantitate mica dintr-un lichid; spec. picatura de ploaie. ◊ Loc. adv. Strop cu (sau de) strop = picatura cu picatura; putin cate putin; incetul cu incetul. pana la un strop = pana nu mai ramane nimic. Nici un strop = nimic. ♦ Lacrima. 2. Fig. Cantitate foarte mica dintr-o materie solida; farama. – Probabil din stropi (derivat regresiv).

A SE ISTOVI ma ~esc intranz. 1) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se sfarsi; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana nu mai ramane nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

MARCESCENT, -A adj. (despre frunze, fructe) care se usuca pe planta, ramanand pe aceasta pana primavara; (despre corola, caliciu) care persista si dupa polenizare. (< fr. marcescent)

MARCESCENT, -A adj. (Despre frunze) Care nu cade toamna, ramanand vestejita pe ramuri pana primavara. [< fr. marcescent, cf. lat. marcescere – a se vesteji].

REFUZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Expr. pana la refuz = atat incat nu se mai poate adauga nimic; pana cand nu este loc pentru mai mult, pana la limita maxima. 2. Material ramas, dupa cernere, sortare sau clasare (in ciur sau pe sita). 3. Deficienta in functionarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care consta in producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

pana³ pene f. Oprire accidentala a functionarii unui mecanism sau a unui autovehicul (din cauza unei defectiuni sau a lipsei de combustibil). ~ de motor. ◊ A fi (sau a ramane) in ~ a) a fi oprit dintr-o activitate printr-o piedica; b) a ramane fara bani. [G.-D. penei] /<fr. panne

ULTIM ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care este cel mai de pe urma intr-o ierarhie. ~ul numar al revistei. ~ul loc la competitie. ◊ ~ul pret pret stabilit irevocabil. pana la ~a suflare (sau picatura de sange) pana la sfarsitul vietii. pana la ~ul toti. 2) Care ramane in urma; care se afla in coada; codas. 3) Care este cel mai aproape de momentul de fata; de curand. ~ele stiri. ◊ ~a ora rubrica in ziare sau emisiune la radio sau la televiziune in care se prezinta cele mai noi stiri. /<lat. ultimus, it. ultimo

REFUZ ~uri n. 1) v. A REFUZA. ◊ pana la ~ pana cand nu mai incape nimic sau nimeni; pana la maximum. 2) tehn. Material care ramane dupa cernere, sortare etc. /<fr. refus

SECHESTRU s. n. 1. masura de asigurare ordonata de organele judiciare sau financiare, constand in aplicarea de sigiliu sau dare in pastrare unei terte persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ masura exceptionala de administrare fortata sau de supraveghere adoptata de un stat beligerant fata de un bun al inamicului in vederea conservarii acestuia. ◊ retinere a unei nave de catre un stat, cu privire la care exista un litigiu, pana la solutionarea acestuia. 2. fragment osos ramas in tesuturi dupa o fractura sau infectie a osului. ◊ tesut necrozat. (< fr. sequestre, lat. sequestrum)

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

VITEL ~i m. 1) Pui de vaca (de s*x masculin) aproximativ pana la un an. ◊ A privi (sau a ramane, a sta) ca ~lul la poarta noua a privi, a ramane, a sta dezorientat in fata unei situatii neprevazute. 2) fig. Persoana lipsita de caracter si de inteligenta; prostanac; bleg. /<lat. vitellus

VIZIBILITATE s. f. Insusirea de a fi vizibil. ♦ Distanta maxima pana la care un obiect, luat ca punct de reper, ramane vizibil in conditii atmosferice date; stare de claritate a atmosferei, care permite sa se vada obiectele pana la o anumita distanta. – Din fr. visibilite, lat. visibilitas, -atis.

RAMASITA, ramasite, s. f. 1. Ceea ce a ramas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, dupa ce a disparut sau a fost utilizata cea mai mare parte; rest. ◊ Ramasitele pamantesti (sau trupesti) = corpul neinsufletit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a ramas neexecutat, neimplinit dintr-o datorie, dintr-o obligatie. 3. (Inv.) Ceea ce prisoseste. 4. Ceea ce lipseste pana la cantitatea sau limita prevazuta. 5. (Inv.) Rezultatul unei scaderi; rest. – Ramas + suf. -ita.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

REFUZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ pana la ~ = atat incat nu este loc pentru mai mult. 2. material ramas dupa cernere intr-un ciur, intr-o sita. 3. deficienta in functionarea unui sistem tehnic. ◊ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. (< fr. refus)

REFUZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ pana la refuz = atat incat nu este loc pentru mai mult. 2. Material ramas dupa cernere intr-un ciur sau intr-o sita. 3. Deficienta in functionarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constand in producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. [< fr. refus].

pana s. f. 1. nefunctionare accidentala a unei masini, a unui autovehicul. ♦ a ramane in ~ = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta. 2. pozitie a unei nave cu panze care nu inainteaza, avand velele orientate invers, astfel incat efectul vantului se anuleaza. 3. grinda longitudinala rezemata pe elementele transversale de rezistenta ale acoperisului. (< fr. panne)

COTOR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpina, lujer (la legume si la plante erbacee) care sustine frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. Parte, loc unde se leaga sau unde se cos foile unei carti, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitantier, a unui bonier etc. ramasa dupa ce s-au rupt jumatatile detasabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantier, bonier etc. dupa predarea chitantei. 3. S. m. (La fiinte; rar) Partea dinspre radacina a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de par. – Et. nec.

ASTAZI adv. 1. In ziua de fata, in ziua in curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Acest astazi va ramane neuitat. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) Zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba astazi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. 2. in epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. ista die (sau asta + zi).

PENITA ~e f. (diminutiv de la pana) 1) Lama mica concava de metal, cu varf ascutit si despicat, care, fixata la un toc si m****a in cerneala, serveste la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bardita ce e scris, scris ramane. 2) Planta erbacee cu frunze penate, capilare si cu flori alburii, care creste in apele statatoare; vasc-de-apa. /pana + suf. ~ita

A SLEI ~esc tranz. 1) (mai ales fantani) A face sa ramana fara apa (pentru curatare). 2) A face sa nu mai dispuna (de bunuri materiale); a secatui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma pana la terminare; a epuiza. ◊ ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati

LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.

MUDEJAR [-HAR] I. adj., s. m. (musulman) ramas in Castilia dupa recucerirea crestina. II. adj. arta ~ = arta dezvoltata in sec. XII-XV in Spania in teritoriul aflat sub stapanirea feudalitatii catolice, cu motive, forme si structuri islamice (arcul in forma de potcoava, decorul in care impletitura si motivele sunt stilizate pana la arabesc, policromia exterioara a edificiilor, preferinta pentru lemnul sculptat in casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.). (< fr. mudejar, sp. mudejar)

SOFRONIE DE LA CIOARA (sec. 18, n. Cioara, azi Salistea, jud. Alba), militant pentru ortodoxie in Transivania. Preot in satul natal. Ramas vaduv, s-a calugarit, probabil la manastirea Cozia (Tara Romaneasca), dupa care s-a reintors la Cioara, unde a intemeiat un schit in hotarul satului, in care invatau copiii din satele invecinate. Intre anii 1759 si 1761 il aflam in fruntea unei miscari populare de aparare a credintei ortodoxe, care s-a extins in tot Ardealul, pana in Maramures. La 14-18 febr. 1761 a convocat un mare „sinod” de preoti si mireni la Alba Iulia, in cadrul caruia s-au formulat mai multe revendicari cu caracter religios, social si national, inaintand un memoriu in acest sens Curtii imperiale din Viena. Dupa o intalnire cu generalul Nikolaus Adolf de Buccow, trimisul imparatesei Maria Tereza si comandant al fortelor militare din Transilvania, s-a refugiat in Tara Romaneasca, unde a ajuns egumen la schitul Robaia (dependent de manastirea Arges). In 1955 Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat (praznuit la 21 oct.).