IRIZIUNE s.f. (Liv.) Actiunea de a rade de cineva; bataie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision].

IRIZIUNE s. f. (livr.) actiunea de a rade de cineva; bataie de joc. (< fr. irrision)

rade, rad, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) taia cu briciul sau cu masina de ras parul, barba sau mustatile de la radacina; a (se) barbieri. ◊ Exp. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fara sapun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Sa-mi razi (sau sa-mi radeti) mustata, se spune pentru a arata ca esti foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curata parul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un peste. 2. Tranz. A razui, a inlatura un strat subtire de deasupra unui lucru. ♦ A sterge, a indeparta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe razatoare pentru a marunti. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a sterge de pe fata pamantului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palma = a da cuiva o palma. [Perf. s. rasei, part. ras] – Lat. radere.

A rade rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

BASCALIE s. f. (Arg. si fam.; in expr.) A lua (pe cineva) in bascalie sau a face bascalie (de cineva) = a-si bate joc (de cineva), a face de ras pe cineva. – Et. nec.

BASCALIOS, -OASA, bascaliosi, -oase, adj. (Fam.; despre oameni) Care isi bate joc de cineva sau ia in ras pe cineva; (despre manifestari ale oamenilor) care denota luarea in ras a cuiva sau a ceva. – Bascalie + suf. -os.

GADILA, gadil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri usoare asupra unor parti ale corpului, o senzatie particulara, care provoaca cuiva un ras convulsiv nestapanit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reactionand printr-un ras convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzatie placuta, o placere; a flata (in mod exagerat) pe cineva. [Var.: gadili vb. IV] – Din bg. gadel mi je „ma gadila”.

MASCARA, mascarale, s. f. (Inv.) Bufon, paiata, mascarici; p. ext. om neserios, puslama. 2. (Pop.) Batjocura, ocara. ◊ Expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de ras, de rusine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de doua parale (pe cineva). – Din tc. maskara.

PERSIFLA, persiflez, vb. I. Tranz. A lua in ras pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-si bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.

PERIPLIZON s. n. (Fam., rar; in expr.) A lua (pe cineva sau ceva) in periplizon = a rade (de cineva sau de ceva), a lua in ras (pe cineva sau ceva). – Din ngr. peripezon (part. prez. al lui peripezo).

PRAFTURA, prafturi, s. f. (1.) Praftorita. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftura sau a-i face (cuiva) o praftura = a face (pe cineva) de ras; a certa, a ocari. [Var.: pleaftura s. f.] – Et. nec.

RAS¹, rasuri, s. n. Actiunea de a rade si rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimata printr-o miscare caracteristica a fetei si a gurii, insotita de un sunet specific, nearticulat; raset. ◊ Expr. De ras (sau de rasul lumii) = de ocara, de batjocura; ridicol. A lua (pe cineva) in ras = a-si bate joc (de cineva). A-si face ras de cineva (sau de ceva) = a-si bate joc de cineva sau de ceva. ♦ (Rar) Sunet in cascade, scos de unele pasari. – Lat. risus.

SAPUN, sapunuri, s. n. Produs obtinut prin saponificarea acizilor grasi sau a grasimilor cu solutii care contin hidroxid de sodiu sau de potasiu, si care serveste la spalarea corpului, a rufelor etc.; bucata din acest produs. ♦ (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clabuc din acest produs. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fara sapun = a trata (pe cineva) fara menajamente, a critica. – Cf. lat. sapo, onis, ngr. sapuni.

SMINTEALA, sminteli, s. f. 1. Tulburare a mintii, scranteala, nebunie; p. ext. greseala, abatere. 2. (Inv. si pop.) Stricaciune, pierdere, paguba; neplacere. ◊ Loc. adv. Fara sminteala = in mod absolut, negresit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteala = a face (pe cineva) de ras; a da de gol. – Sminti + suf. -eala.

BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) Jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

DEradeRE f. : A lua (pe cineva) in ~ a lua in ras (pe cineva); a lua in bataie de joc (pe cineva). /de + radere

IBRISIN ~e n. Fir de ata de matase sau de bumbac rasucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ◊ A-i trage cu ~ pe la nas a) a lua in ras pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplacut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrisim

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

PRAFTORITA ~e f. v. PRAFTURA. ◊ A face (pe cineva) ~ a face de ras (pe cineva). /Orig. nec.

RAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care rade; care manifesta veselie. Ochi ~ori. 2) fig. Care ia in ras pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a rade + suf. ~ator

SAPUN ~uri n. Produs (solid, semilichid sau lichid) obtinut din grasimi si soda caustica si folosit la spalat. ~ de rufe. ◊ A rade (pe cineva) fara ~ a supune (pe cineva) unei critici necrutatoare. /<lat. sapo, ~onis

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

SFICHI ~uri n. 1) Capatul subtire, neimpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitura data cu varful biciului (insotita de o pocnitura). 3) reg. Smoc de par care ramane neimpletit sau care iese de sub broboada ori caciula. 4) Fiecare dintre varfurile mustatilor. 5) fig. Vorba usturatoare; impunsatura; intepatura. ◊ A lua pe cineva in ~ a lua in ras pe cineva; a ironiza. / Onomat.

PERSIFLA vb. tr. a lua in bataie de joc, in ras pe cineva, a lua peste picior. (< fr. persifler)

BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de ras, de rusine, de ocara; p. ext. a umili, a injosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocura.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie usoara, luare in ras, gluma batjocoritoare. ◊ Expr. A lua in zeflemea = a-si bate joc de cineva, a lua in ras. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua in ras, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

HOHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung si rasunator, produs de cineva cand izbucneste in ras sau in plans. ◊ A rade (sau plange) cu ~e a rade (sau a plange) foarte tare. 2) Ras sau plans insotit de astfel de sunete. /v. a hohoti

PERSIFLA vb. I. tr. A lua in bataie de joc pe cineva, a lua in ras, a lua peste picior. [< fr. persifler].

ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua in ras, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.

TAVALI, tavalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte si pe alta pe pamant, in iarba etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tavali de ras = a rade cu mare pofta; a se prapadi de ras. 2. Tranz. A bate pe cineva trantindu-l si tarandu-l pe jos. 3. Tranz. si refl. A (se) murdari, a (se) manji. 4. Tranz. A culca la pamant iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

RANJET, ranjete, s. n. Grimasa de batjocura, de rautate sau de prostie, care stramba figura cuiva si ii descopera dintii; ras sau zambet rautacios, sarcastic, prostesc; ranjitura, ranjire. ♦ Manifestare de furie sau de amenintare la unele animale, care consta mai ales din aratarea dintilor. – Ranji + suf. -et.

MUSTATA ~ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

MAIMUTARI, maimutaresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua in ras); a maimuti. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se stramba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuta + suf. -ari.

PUFNI, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinte) A expira pe nari cu zgomot, scurt si sacadat (din cauza oboselii, a maniei, a nemultumirii). ◊ Expr. A pufni in (sau de) ras sau (tranz.) a-l pufni pe cineva rasul = a izbucni intr-un ras brusc si zgomotos. 2. (Despre masini) A da afara cu zgomot, scurt si sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a iesi cu zgomot. – Puf¹ + suf. -ni.

RASPAR s. n. 1. (In loc. si expr.) in raspar = a) impotriva directiei firesti in care creste parul pe capul si pe corpul fiintelor; b) impotriva directiei unui curs de apa sau a unui agent fizic in miscare; c) potrivnic, ostil; echivoc. In rasparul... = in ciuda..., in pofida... A lua (pe cineva sau ceva) in raspar = a) a-si bate joc (de cineva sau ceva), a lua in ras; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge in raspar = a-i merge cuiva rau, a intampina greutati. 2. (Rar) Rafuiala. – Ras- + par¹.

SAPUNI, sapunesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) freca cu sapun, a (se) acoperi cu clabuci de sapun. ♦ Spec. A (-si) m**a barba cu clabuci de sapun inainte de a o rade. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face cuiva observatii aspre; a mustra; a certa. – Din sapun.

RETEZA vb. 1. a ciunti, a taia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a ratunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a taia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a taia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)

TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)

CIOARA ciori f. Pasare sedentara, de talie medie, cu cioc mare, puternic si cu penaj cenusiu sau negru. ~ gulerata. ◊ Cat ~a in par o clipa; foarte putin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l rade si ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de rasul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-ra] /Cuv. autoht.

PUMN ~i m. 1) Palma inchisa cu degetele lipite de podul palmei. ◊ A bate cu ~ul in masa v. A BATE. A se bate cu ~ul in piept v. A SE BATE. A rade in ~i a rade pe furis (cu bucurie) de cineva. A plange in ~i a plange de necaz (nevazut de nimeni). A-i pune (sau a-i vari) cuiva ~ul in gura a-l forta pe cineva sa taca. 2) Lovitura data cu palma inchisa strans. A trage un ~. 3) Caus alcatuit din cele doua palme alaturate si semiindoite. 4) Cantitate de ceva cat poate incapea intr-un asemenea caus. Un ~ de graunte. /<lat. pugnus

A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere

ZEFLEMEA ~ele f. Bataie de joc (de cineva sau de ceva); luare in ras. ◊ A lua in ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek

BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

PARLITURA, parlituri, s. f. 1. Parleala (1). ◊ Expr. (Inv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) parlitura = a) a necaji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua in ras. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; portiune de padure cu copacii arsi. – Parli + suf. -tura.

PODIDI, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre ras si, mai ales, despre plans) A cuprinde (pe cineva) cu putere, navalnic; a napadi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A coplesi, a razbi. ♦ (Despre lacrimi, sange etc.) A porni sa curga brusc si cu putere (pe nas sau pe gura); a tasni, a izbucni, a napadi. – Et. nec.

ZAMBI, zambesc, vb. IV. 1. Intranz. ~ ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta si zambet zambea. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voiosie. 2. Intranz. (Construit cu un complement in dativ) (Fig.) ~ ◊ A-si manifesta veselia la vederea cuiva. ♦ ~, a constitui o ademenire pentru cineva. ◊ Expr. A-i zambi (cuiva) mustata = a se bucura, (Pop.) a zambi a rade = a zambi retinut, discret. 3. Intranz. (Fig.) A avea o infatisare placuta, care provoaca buna dispozitie; a straluci, a sclipi, a scanteia (de lumina, de curatenie).

PERDAF ~uri n. radere contra directiei de crestere a parului. ◊ A trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva; a mustrului. /<turc. perdah

BATJOCURA ~i f. 1) Atitudine obraznica si dispretuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bataie de joc; ocara. ◊ A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de ras. /Din batjocuri

RANJI, ranjesc, vb. IV. Intranz. si (reg.) refl. 1. (Despre animale) A-si arata amenintator dintii, a marai aratandu-si dintii. 2. (Despre oameni) A-si arata dintii intr-o grimasa de rautate, de batjocura, de prostie etc. ♦ A rade silit, fortat, fara veselie. ♦ (Rar) A-si bate joc de cineva. – Din bg. ramza „a marai”.

A STRAMBA stramb 1. tranz. 1) A face sa se strambe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva falcile a trage cuiva o bataie zdravana. 2) (persoane) A imita in batjocura; a lua in ras prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-si manifesta nemultumirea, dispretul sau dezaprobarea printr-o miscare caracteristica a fetei. /Din stramb

A SE PRAPADI ma ~esc intranz. A inceta sa mai existe (in mod fatal); a disparea fara urma; a se pierde; ◊ ~ de ras a rade mult si cu pofta. ~ de rusine a se rusina foarte tare. ~ dupa cineva (sau ceva) a-i placea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulg. propadam

RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

povod, povoduri, s.n. (inv. si reg.) 1. mars, calatorie. 2. convoi. 3. (inv.) motiv, cauza, pricina. 4. (despre cai; in expr.) a duce in povod = a duce de capastru; a lua in povod = a lua de capastru. 5. (despre oameni; in expr.) a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv; a lua in povod = a-si bate joc, a lua in ras.

DEFAIMA, defaimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rau pe cineva sau a vorbi rau despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de ras, a se compromite. 2. (Inv.) A dispretui, a subaprecia; a umili, a injosi. [Prez. ind. si.: defaim] – Din lat. *diffamiare.

PLATCA¹ s. f. (In expr.) A intra (in) platca = a) a pierde o partida la jocul de carti; b) a trebui sa plateasca o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platca = a face (pe cineva) sa piarda la jocul de carti. A ramane platca = a ramane de rusine, a se face de ras. – Din scr., pol. platka.

BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

PERDAF, perdafuri, s. n. radere de jos in sus, in contra directiei in care creste parul. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah.

POMINA s. f. Veste, faima. ◊ Loc. adj. De pomina = a) vestit, renumit, neuitat; b) strasnic, grozav, extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se raspandi vestea in lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomina = a se face de ras, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).

INNOBILA, innobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta. 2. Tranz. si refl. (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – In + nobil (dupa fr. anoblir si ennoblir).

PUMN, pumni, s. m. 1. Palma inchisa, cu degetele indoite si stranse. ◊ Loc. adj. Cat pumnul (sau cat un pumn) = mic sau mare (dupa cum obiectul comparatiei este mai mic sau mai mare decat pumnul). ◊ Expr. A rade in pumni = a rade pe ascuns, pe infundate si cu satisfactie. A plange in pumni = a plange pe ascuns, de necaz sau de durere. A arata (cuiva) pumnul = a ameninta (pe cineva). A-i pune (sau vari) (cuiva) pumnul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca sau sa actioneze. Un pumn de... = o cantitate mica (sau mare); un numar redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitura data cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele facute caus pentru a putea retine ceva (de obicei un lichid); continutul palmei sau al palmelor facute caus. 4. Masura de lungime (intrebuintata azi numai de pescari) egala cu doua treimi de palma. – Lat. pugnus.

VIZUAL, -A, vizuali, -e, adj. Care se refera la simtul vazului, care apartine vederii; de vedere. ◊ Tip vizual = persoana cu o deosebita acuitate a perceptiilor obtinute prin vaz. Memorie vizuala = memorie care retine cu precadere imaginile vazute. Raza (sau linie) vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. Camp vizual = portiune de spatiu pe care o poate cuprinde cineva o data cu privirea. [Pr.: -zu-al] – Din fr. visuel, lat. visualis.

OCARA, ocari, s. f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra, cearta, rusineaza pe cineva; ocarare; umilire, infruntare; defaimare, jignire, insulta; situatie rusinoasa, dezonoranta in care se afla cineva; rusine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitator, jignitor, rusinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lasa, a ramane de ras si de ocara = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispret, de batjocura; a (se) compromite. (Rar) A da de ocara cu... = a (se) face de ras cu... – Din ocari (derivat regresiv).

SUrade, surad, vb. III. Intranz. 1. A zambi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorintelor cuiva, a se prezenta intr-o forma favorabila; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surasei, part. suras] – Din fr. sourire (dupa rade).

A rade rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ Piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu

GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.