INGRIJI, ingrijesc, vb. IV. I. 1. Tranz., intranz. si refl. A avea grija de cineva sau de ceva, a purta de grija cuiva. ♦ Tranz. A pastra ceva in buna stare. ♦ Tranz. A avea grija de sanatatea cuiva. ♦ Refl. A-si cauta de sanatate; a urma un tratament medical. 2. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A-si procura ceva (din vreme), a face pregatirile necesare. II. Refl. si tranz. (Inv.) A (se) ingrijora, a(-si) face griji. – In + grija.

PREOCUPA, preocup, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stapanire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a nelinisti, a framanta, a ingrijora. 2. Refl. A se interesa indeaproape, a purta de grija (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A destepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. preoccuper, lat. praeoccupare.

PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.

ingrijlivi vb. IV refl. (inv.) a purta de grija de, a se ingriji de ceva.

pauji, paujesc, vb. IV (reg.) 1. a purta de grija; a ingriji bine. 2. (refl.) a-si asigura, a-ti agonisi cele necesare; a se chivernisi.

STOLNIC, stolnici, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Dregator care purta grija mesei domnesti, fiind seful bucatarilor, al pescarilor si al gradinarilor. ♦ Sef bucatar boieresc. 2. (Pop.) Persoana care conduce nunta si serveste nuntasii la masa. – Din sl. stolĩniku.

asigur, a -a v. tr. (d. sigur, dupa fr. assurer). Incredintez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casa. V. refl. Ma conving. Ma intaresc (ca sa nu port grija): m´am asigurat din spre dusmani. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.

comitent, -a s. (lat. committens, -entis). Jur. Cel ce-l insarcineaza pe altu sa poarte grija de interesele lui.

INGRIJIT, -A, ingrijiti, -te, adj. I. 1. Caruia i se poarta de grija; care este pastrat cu grija. ♦ Curat; dichisit. 2. Facut cu grija, cu meticulozitate. II. (Inv.) Plin de griji; nelinistit. – V. ingriji.

MILA¹ ~e f. 1) Sentiment de compatimire fata de suferintele si nenorocirile altora; compasiune; milostenie; compatimire. ◊ (A fi) vrednic de ~ (a se afla) intr-o situatie jalnica. A-i plange (cuiva) de ~ a fi cuprins de parere de rau pentru suferintele cuiva. A avea ~ (de cineva) a se purta cu grija fata de cineva. 2) Dar facut unui nevoias. 3) rar Atitudine binevoitoare fata de cineva; bunavointa; ingaduinta. ◊ A nu avea ~ (undeva sau la cineva) a nu gasi bunavointa undeva sau la cineva. [G.-D. milei] /<sl. milu

INGRIJITOR, -OARE, ingrijitori, -oare, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (Rar) Persoana care ingrijeste pe cineva, care poarta cuiva de grija. ♦ (La f.) Femeie care ingrijeste un bolnav. 2. S. m. si f. Persoana insarcinata cu mentinerea curateniei (si supravegherea) unei institutii, a unui imobil, a unei locuinte etc. 3. Adj. (Inv.) Ingrijorator – Ingriji + suf. -ator.

OBLOJI, oblojesc, vb. IV. (Inv. si pop.) 1. Tranz. A trata (o rana, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace babesti, a lecui prin oblojeli; a pansa o rana. ♦ Fig. A purta cuiva de grija; a ingriji. 2. Tran. si refl. A (se) inveli, a (se) acoperi; a (se) infofoli, a (se) incotosmana. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.

MENAJA, menajez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu intelegere; grija si ingaduinta, a se purta bine cu cineva; a cruta. ♦ Refl. A-si cruta sanatatea, fortele; a se ingriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi in zadar, a economisi. 3. (Frantuzism), A pregati ceva cu dibacie, a procura; a inlesni. – Din fr. menager.

PIVNICER, pivniceri, s. m. 1. Persoana care are sub supravegherea sa o pivnita de vinuri; chelar. 2. Titlu dat boierului care avea in grija viile si pivnitele domnesti; persoana care purta acest titlu. – Pivnita + suf. -ar.

havalea, havalele, s.f. (inv.) 1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etc. pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului. 2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Tarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura). 3. contributie in bani si natura ceruta de Poarta, in contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.

silihtar, silihtari, s.m. (inv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea in grija armele unui mare vizir. 2. spatarel sau armas in ierarhia imperiului otoman.

grija ~i f. 1) Gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza

RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.