Rezultate din textul definițiilor
strapatui, strapatuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sacai; a hartui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.
straifau, straifaua, s.n. (reg.) 1. constructie de barne, umpluta cu piatra, care se face la malul unui rau pentru a-l consolida sau pentru a feri plutele de izbituri. 2. lemn pus pe marginea drumurilor de acces in padure.
SCATULCA, scatulce, s. f. (Inv.) Cutie in care se pastreaza lucruri de pret; ladita in care se pun merinde pentru drum. [Var.: scatoalca s. f.] – Rus skatulka.
pilha, pilhe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre lemnele care se pun de-a curmezisul pe un drum de munte. 2. lemn pus de-a curmezisul pe capatul dinapoi al unei table de pluta; cordar, caladau. 3. lemn pus de-a curmezisul apei, pe care se construieste o tabla de pluta. 4. bucata de lemn care are la cap sarme, funii cu care se leaga plutele la mal. 5. lemn pus sub calcaiul tapinei.
pilhui, pilhuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre drumurile de munte) a pune pilhe (lemne) de-a curmezisul pentru a usura tragerea cu vitele a bustenilor la vale. 2. (despre partea dinapoi a tablei de pluta) a pune o pilha pentru a o intari. 3. (despre pluta) a lega sau indeparta de mal pluta cu ajutorul unei pilhe.
porih, porihuri, s.n. (reg.) 1. prag alcatuit din busteni pusi de-a curmezisul unei ape curgatoare. 2. portiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezisul, pentru a se usura transportul bustenilor la vale.
ciocirlan m. (d. cioc cu int. de „mot”, de ex., barba´n cioc, pin [!] aluz. la motu acestei pasari, cum se vede si din ngr. tsutsulianos, ciocirlan, care vine d. rom. tutuian. Cp. cu it. sud cucugghiata, ciocirlan, adica „cucuiata, motata”, si cu rom. topirlan si ciocoi). O pasare necajatoare [!] din neamu vrabiii, dar mai mare si motata (galerita cristata). Umbla pin semanaturi si pe marginea drumurilor si nu se pune pe ramuri. V. ciocirlie.
intaftorat, intaftorata, adj. (reg.; despre cal) cu tafturile (rafturile: seaua, fraul, patura) puse pe el; gata de drum; inrafturat.
BARICADA, baricadez, vb. I. Tranz. A inchide printr-o baricada o iesire, un drum etc. ♦ Refl. A se pune la adapost in dosul unei baricade. – Fr. barricader.
IN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ varful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealalta a drumului.) 4. (instrumental) (inv.) spre. (~ tine imi pun nadejdea.)
BARICADA, baricadez, vb. I. Tranz. A inchide printr-o baricada o intrare, o iesire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adapost (dupa o baricada). – Din fr. barricader.
incinia, inciniez, vb. I (reg.) a pune pe cal toate cele necesare de drum si a fi gata de incalecat.
A LANSA ~ez tranz. 1) (idei, stiri, publicatii etc.) A face cunoscut (pentru prima oara) unui cerc larg de persoane; a pune in circulatie. 2) (barci, corabii, vapoare etc.) A da drumul sa pluteasca pentru prima data. 3) (rachete, torpile, sateliti etc.) A arunca (cu ajutorul unui dispozitiv special), trimitand spre o tinta. /<fr. lancer
PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs
A SCURTA ~ez tranz. (dimensiuni, distante, termeni etc.) A face sa se scurteze. ~ o rochie. ~ drumul. ◊ ~ limba (cuiva) a face (pe cineva) sa taca, punand in imposibilitatea de a barfi. ~ vorba a pune capat discutiei. /Din scurt
Battus 1. Cioban care l-a surprins pe Hermes minind catre munti animalele furate din cirezile lui Apollo. In schimbul legamintului de a nu-i da in vileag hotia, Hermes i-a daruit o junca. Mai apoi, vrind sa-i puna credinta la incercare, zeul s-a intors din drum si, sub alta infatisare, prefacindu-se a fi pagubasul, i-a fagaduit rasplata indoita daca-i ajuta sa gaseasca hotul. Calcindu-si legamintul, Battus a fost transformat de Hermes intr-o stinca. 2. Intemeietor mitic al coloniei Cyrene, situata pe coasta de nord a Africii.
PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.
BAT bete n. 1) Bucata de lemn lunga si subtire (cu diferite intrebuintari). ◊ A pune (cuiva) bete in roate a crea greutati pentru a zadarnici realizarea unor planuri; a pune piedici. A ramane cu traista in ~ a ajunge pe drumuri; a se ruina; a fi falit. 2) Lovitura data cu asemenea bucata de lemn. /Orig. nec.
TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra
SALAHOR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, platit cu ziua, care lucreaza mai ales la constructii de case, de sosele etc., (in trecut) taran scutit de dari, pus de domnie la dispozitia Portii Otomane pentru repararea cetatilor turcesti, intretinerea drumurilor si pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaor s. m.] – Din tc. salahor.
IMPRACTICABIL, -A adj. 1. (despre drumuri, terenuri) care nu se pot folosi; desfundat. 2. care nu poate fi pus in practica. (dupa fr. impraticable)
IMPRACTICABIL, -A, impracticabili, -e, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat. 2. Care nu poate fi pus in practica, care nu se poate aplica. – Din fr. impraticable (dupa practica).
A DESCALECA descalec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv intr-un loc, punand inceputurile unei tari. 3) inv. A se opri pentru odihna in cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare
IMPRACTICABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi pus in practica; imposibil de aplicat in practica; inaplicabil; irealizabil; nerealizabil. Proiect ~. 2) (despre drumuri, terenuri etc.) Care nu poate fi folosit (din cauza deteriorarii); stricat; deteriorat. [Sil. im-prac-] /<fr. impraticable
IMPRACTICABIL, -A adj. 1. (Despre drumuri, terenuri) Care nu se poate folosi; desfundat, stricat. 2. Care nu poate fi pus in practica, nu se poate aplica. [Cf. fr. impraticable].
DEBLOCA, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulatiei. ♦ A pune, a aduce o masina, un aparat blocat etc. in stare de functionare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori banesti. 3. A scoate un ofiter din cadrul activ al armatei. – Din fr. debloquer.
LANSA, lansez, vb. I. Tranz. 1. A pune (pentru prima oara) in circulatie, a difuza, a raspandi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apa unui vas nou construit sau reparat, a-l face sa pluteasca pentru prima oara (dupa construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. A arunca, a azvarli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a indrepta spre tinta un anumit fel de armament. ♦ Refl. A se arunca cu putere, a face o saritura indrazneata. ♦ Refl. Fig. A se angaja cu indrazneala intr-o actiune. – Din fr. lancer.
BATUT2, -A, batuti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Batut in (sau la) cap = prost, ticnit. 2. (In expr.) Bani batuti = bani gheata. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Involt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Batatorit. 5. (In expr.) Lapte batut = lapte usor fermentat, cu gust acrisor, facut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.
ANGAJA, angajez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A lua pe cineva sau a intra in slujba; a (se) incadra intr-un loc de munca; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi sa efectueze o lucrare, o insarcinare speciala etc. in conditii determinate. A angaja o lucrare de arhitectura. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-si lua un angajament. ♦ Tranz. si refl. A atrage dupa sine o obligatie. Articolul nu angajeaza revista. 3. Tranz. si refl. A (se) antrena intr-o actiune; a apuca sau a face sa apuce intr-o anumita directie. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A incepe o actiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea in joc. – Din fr. engager.
PORNI vb. I. 1. a pleca, (inv.) a (se) clati, a purcede. (Au ~ la drum.) 2. a trimite. (I-a ~ cu greu la drum.) 3. v. pleca. 4. v. apuca. 5. v. demara. II. 1. v. incepe. 2. v. starni. 3. a se apuca, a incepe, a se pune. (Se ~ sa manance.) 4. a incepe, (prin Transilv.) a aradui. (Au ~ sa se certe.) 5. a incepe, (inv. si pop.) a rupe. (Se ~ a canta.) 6. a incepe, a prinde. (Se ~ sa tipe, sa fuga.) 7. v. dezlantui.
PREGATI vb. 1. a (se) prepara, (pop.) a (se) gati, (inv.) a (se) gotovi. (Se ~ de drum.) 2. a aranja, a prepara. (~ cele necesare pentru drum.) 3. (inv.) a tocmi. (I-a ~ primirea.) 4. a (se) prepara, (inv. si reg.) a (se) griji. (A ~ totul.) 5. v. gati. 6. v. pune. 7. a aranja, a face. (~ patul.) 8. v. forma. 9. v. instrui. 10. v. invata. 11. v. medita. 12. a se prepara. (Tocmai se ~ sa ia cuvantul.)
PIONIER s.m. si f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucreaza la terasamente, la minari etc. 2. Persoana care desteleneste si cultiva un tinut v****n, punand bazele unei vieti civilizate in acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi; deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 4. (In trecut) Membru al organizatiei de masa a tineretului scolar care ingloba elevi intre 9 si 14 ani si ii educa in spiritul conceptiei marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].
ANGAJA vb. I. 1. tr. A contracta un angajament. ♦ A inchiria ceva. 2. refl. A se obliga la ceva, a-si lua un angajament. 3. tr. A atrage dupa sine o obligatie, o raspundere. ♦ A antrena intr-o actiune. ♦ A incepe, a porni (o discutie, o activitate etc.). 4. refl. A apuca pe un anumit drum. ♦ (Despre avioane) A intra (fara voia pilotului) intr-o pozitie nedorita, provocata de pierderea sau de excesul de viteza, de o comanda gresita etc. ♦ A pune pucul sau mingea in joc (la hochei si la baschet). [P.i. 3 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. engager, cf. en gage – in gaj].
RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A taia transversal si complet, cu o singura taietura, un obiect sau o parte a corpului unei fiinte. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretentiile; a pune brusc capat discutiei. ♦ A taia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutra) A o lua de-a curmezisul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face sa inceteze brusc, a curma, a intrerupe. – Et. nec.
CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
RAZBATE, razbat, vb. III. 1. Intranz. A-si face, a-si croi drum prin..., a inainta cu greu, inlaturand obstacolele; a strabate, a patrunde. 2. Intranz. A razbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla in lung si in larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stari, sentimente) A pune stapanire cu putere pe cineva; a birui, a invinge, a coplesi, a razbi (4). – Raz- + bate.
INCRUCISA, incrucisez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aseza crucis; a cruci. ◊ Expr. A incrucisa bratele (pe piept) = a sta in inactivitate. A incrucisa sabiile = a incepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe langa altul, venind din directii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se intretaia. 3. Intranz. (Frantuzism, despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A imperechea diferite animale sau plante pentru a obtine urmasi cu insusiri superioare. – In + crucis.
A CULEGE culeg tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strange, rupand de pe tulpina sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obtine in urma unui efort; a dobandi; a capata. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe parti, punand laolalta; a aduna; a strange. ~ pietricele de pe malul marii. 4) tipogr. (texte) A pregati pentru tipar, alegand caracterele tipografice si asezandu-le in culegar; a zetui. /<lat. colligere
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare
ANGAJA vb. I. tr., refl. a (se) incadra intr-un loc de munca. II. tr. 1. a contracta un angajament. ◊ a inchiria ceva. 2. a atrage dupa sine o obligatie, o raspundere. ◊ a antrena intr-o actiune, intr-o discutie. III. refl. 1. a se obliga la ceva, a-si lua un angajament. 2. a apuca un anumit drum. ◊ a incepe o manevra (de depasire a unui autovehicul, a unei nave). ◊ (despre avioane) a intra (fara voia pilotului) intr-o pozitie nedorita. ◊ (despre o ancora) a se prinde de un obiect pe fundul apei. ◊ a pune pucul sau mingea in joc (la hochei, la baschet). (< fr. engager)
CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis
A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare
REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).
STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.
RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).
ABATE2, abat, vb. III. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) indeparta (de la o directie apucata, fig. de la o norma fixata etc.). 2. Refl. A se opri in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vant te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A veni, a cadea pe neasteptate (cu furie, cu forta). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Ii abatuse strigoaicei ca sa-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mahni. Vestea l-a abatut. 5. Tranz. (Frantuzism) A culca la pamant; a dobori. Naprasnica secure... abate toti copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cadea. Se abatu cu fata la pamant (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre.
ZBURATACI, zburatacesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (intr-o pasare, intr-un pom etc.). Ca pomul langa drum: Cati trec il zburatacesc (SEVASTOS). 2. Intranz. si refl. (Despre pasari) A se risipi batand din aripi si inaltandu-se de la pamant; a face zboruri scurte, aproape de pamant. ♦ Tranz. A face sa se imprastie, a spulbera. Vantul zburataceste frunzele. 3. Intranz. si refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a creste; a capata independenta; a se razleti. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sa-si faca un rost in viata. – Din zbura.
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, teapan. Sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati pentru a zadarnici o actiune, un plan. (Reg.) A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de insistent, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept teapan, rigid. Sta bat. 2. Fig. Lovitura cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor. - Et. nec.
ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.
RASCRUCE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; raspantie; incrucisare. ◊ In ~ crucis. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; raspantie. 3) pop. Parte in forma de cruce a unui vehicul cu tractiune animala, de care se prinde protapul sau cele doua orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor incrucisate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vartelnitei, constand din doua brate incru-cisate, pe care se pun cele doua fofeze; fofelnita. /ras- + cruce
MANA, man, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tractiune animala); a imboldi, a stimula, a indemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mana porcii la jir = a sforai in somn. (Fam.) Mana magaru! = pleaca de aici! ia-o din loc! da-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva sa faca un anumit lucru, sa actioneze intr-un anumit fel; a indemna, a imboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grabi. Mana cat putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a tari cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva sa se duca undeva sau sa faca ceva. 4. (Pop.) A pune in miscare; a actiona. – Lat. minari „a ameninta”.
PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
S*****I, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune in libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o stransoare, dintr-o legatura care imobilizeaza. ♦ Refl. (Despre obiectul care leaga) A se slabi, a se desface. 2. A lasa un animal in libertate. 3. A permite cuiva sa plece, a da voie sa se departeze. ◊ A nu-l s*****i (pe cineva) inima sa... = a nu se indura sa faca un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera dupa terminarea serviciului militar; a lasa la vatra. 4. A da drumul, a lasa sa cada. 5. A descarca o arma de foc; a arunca sageti dintr-un arc. 6. A raspandi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigat, un cuvant. – Din slobod.
PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.
Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. Cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.
