butucesc v. tr. (d. butuc). Pun in butuc, vorbind de condamnati.

ELICE s.f. 1. Curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din doua sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune in miscare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. helice, it. elice, cf. gr. helix – spirala].

spec s.m. (inv. si reg.) slanina: (in expr.) a baga la spec (pe cineva) = a pune la butuc (in obezi).

ELICE s. f. 1. curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din doua sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune in miscare un avion, un vapor etc. (< fr. helice)

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

celnic (celnice), s. n. – Bara frontala la juvelnic. Sl. celniku, de la celo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celnita, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subtiri), din sl. celnica „frontal”.

plisa¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adanc si linistit in albia unui rau. 2. loc in padure unde se aduna lemnele pentru a fi transportate cu masinile sau cu carutele. 3. lemn pus de-a curmezisul unei ape curgatoare, pe care se asaza butucii cand se construieste o pluta.

corcie, corcii, s.f. (reg.) 1. speteze ce se pun pe o sanie pentru a aduce fan. 2. sac intins pe doua bete, in care se pune fan cailor; agatat de oiste, e folosit in timpul calatoriei. 3. sanie de carat lemne; caruta pe doua roate de carat butuci. 4. scara de coborat obiecte grele (butoaie). 5. iesle din nuiele pentru oi. 6. coverca, coverga (v.).

bleau (bleauri), s. n. – 1. Tabla alba. – 2. Tabla de fier care imbraca osia carului, pentru evita atingerea cu butucul rotii – Var. bleav, bleach, blec. Germ. Blech „tabla alba”, cf. sb. plech, mag. pleh, rus. bljacha (Sanzewitsch 198; DAR). – Der. ble(h)ui, vb. (a pune obezi la roata).

BUTURUGA s. bustean, butuc, ciot, (pop.) bucium, tesitura, (reg.) boanca, bustihan, butura, ciomp, ciuteica, gros, (prin Ban. si Transilv.) balvan, (Mold.) ciotca, (Olt.) ciumpan, (prin Mold.) lostopana, (Olt. si Ban.) turuga, tutuc. (pune o ~ pe foc.)

A SPARGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face sa se sparga. ◊ A-si ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ linistea (sau tacerea) a intrerupe linistea (sau tacerea), producand un zgomot neasteptat. 2) (nuci, alune, samburi, oua etc.) A curata de invelisul exterior prin sfaramare (pentru a scoate continutul). 3) (incuietori) A descuia fortat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A strapunge cu un obiect ascutit, facand o gaura. ~ cu coarnele. ◊ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producand zgomot puternic. 5) (osti dusmane) A pune pe fuga; a imprastia; a risipi. ◊ ~ frontul a patrunde in liniile inamicului. 6) fig. (intarituri) A strica fortand; a rupe. Apa a spart iezatura. ◊ ~ casa cuiva a strica casnicia cuiva. /<lat. spargere