FURNIZA, furnizez, vb. I. Tranz. A procura marfuri prin vanzare sau a pune la dispozitie servicii, contra plata, in baza unei intelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informatie, o stire etc. – Din furnizor. Cf. fr. fournir.

OFERI, ofer, vb. IV. Tranz. 1. A propune cuiva (in semn de atentie, de bunavointa etc.) sa primeasca un lucru necerut; a da in dar, a pune la dispozitie. ♦ Refl. A se declara dispus sa faca un serviciu, a se pune la dispozitia cuiva. 2. A propune spre cumparare o marfa, un bun etc. ♦ A propune un pret pentru o marfa, pentru un bun etc. 3. Fig. A infatisa, a arata, a etala, a prezenta ceva. – Din it. offerire.

A CONCESIONA ~ez tranz. (bunuri materiale) A da in concesiune; a pune la dispozitie printr-un act oficial. [Sil. -si-o-] /Din concesiune

podorojna (podorojne), s. f. – Ordin pentru a pune la dispozitie cai de posta. Rus. podoroznaja (Cihac, II, 271).

ACREDITA, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A imputernici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispozitia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o stire etc. sa apara demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din fr. accrediter.

ZAHEREA, zaherele, s. f. (Inv.) Provizii alimentare pe care tarile romane erau obligate sa le puna la dispozitia ostilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tarate, sfecla de zahar, sare etc.; p. ext. nutret, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.

PREDA, predau, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva in primire un obiect, un bun care ii revine de drept sau de care trebuie sa raspunda; a inmana, a incredinta, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaste invins si a se pune la dispozitia dusmanului, urmaritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva in mana cuiva care sa dispuna de el. 3. Tranz. A transmite cuiva in mod sistematic cunostintele unei discipline (in cadrul unei institutii de invatamant, al unor cursuri speciale); a expune o lectie. – Din sl. predati.

PORUNCI, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva sa se indeplineasca (intocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda sa se fabrice, sa se confectioneze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere sa i se aduca, sa i se puna la dispozitie ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorba, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stapan, a conduce in calitate de stapan. [Var.: (reg.) poronci vb. IV] – Din sl. poronciti.

SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) Serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. a pune la dispozitie, a darui cu totul; a inchina, a destina. ♦ Tranz. si refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinti. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o institutie, o intreprindere etc. cu cele necesare desfasurarii activitatii; a inzestra. 2. A pune la dispozitia unei institutii sau unei intreprinderi fondurile banesti necesare desfasurarii activitatii. 3. A da dota unei fete. 4. Fig. A inzestra cu calitati intelectuale, sufletesti. – Din fr. doter, lat. dotare.

DOTATIE, dotatii, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispozitia cuiva pe calea dotarii. [Var.: (inv.) dotatiune s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

A ACORDA¹ acord tranz. 1) a pune la dispozitie (prin acord); a oferi. 2) (parti de propozitie) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder

A COMANDITA ~ez tranz. (fonduri) a pune la dispozitie prin comandita unei intreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

A SE CONSACRA ma consacru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adanc in uz; a deveni obisnuit; a se statornici; a se incetateni; a se impamanteni; a se inradacina. 2) A se pune la dispozitie in intregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare

A DEBITA¹ ~ez tranz. 1) (marfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amanuntul. 2) (fluide, materiale, energie) a pune la dispozitie in mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (si plictisitoare). 4) (busteni) A taia la gater pentru a obtine cherestea. /<fr. debiter

A SE DEDICA ma dedic intranz. A se pune la dispozitie in intregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare

A SE DEVOTA ma ~ez intranz. A se pune la dispozitie in intregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare

A DONA ~ez tranz. (bunuri materiale) a pune la dispozitie, printr-o donatie; a aduce in dar; a darui; a da. /<fr. donner, lat. donare

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) a pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) a pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere

A FURNIZA ~ez tranz. 1) (marfuri, materiale, provizii etc.) A pune in posesiune in mod sistematic (in baza unor intelegeri prealabile); a livra. 2) (informatii, stiri etc.) a pune la dispozitie cu regularitate. /Din furnizor

A OFERI ofer tranz. 1) a pune la dispozitie; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da in semn de atentie sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfa. 4) fig. A expune pentru a fi vazut; a pune in fata; a infatisa; a prezenta; a arata. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre

A PROPUNE propun tranz. 1) (actiuni, activitati etc.) A face cunoscut printr-un sfat (sau dispozitie); a recomanda. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a inainta; a recomanda. 3) a pune la dispozitie (in semn de atentie, respect, bunavointa); a oferi; a da. /<lat. proponere, fr. proposer

PUBLIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ Gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public

ELIGARA s.f. Ansamblul instalatiilor de pe un eliport puse la dispozitia pasagerilor. [Var. heligara s.f. / < fr. heligare].

FONOGHID s.n. Mic aparat sonor portativ pus la dispozitia vizitatorilor unei expozitii, care contine (inregistrat pe banda de magnetofon) o descriere a salilor acesteia. [Cf. fr. phonoguide].

cazon (cazona), adj. – De cazarma, militaresc. Rus. kazjonnyi „care apartine finantelor publice” (Philippide, Viata rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai intii despre obiecte, imbracaminte, munitii sau hrana, puse la dispozitia soldatilor de catre Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).

ACREDITA vb. tr. 1. a da autoritatea necesara unui reprezentant diplomatic pe langa un guvern strain; a imputernici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispozitia cuiva un acreditiv. (< fr. accrediter)

DOTATIE s. f. capacitate innascuta care face posibile performante; dotare (2). ◊ mijloace materiale puse la dispozitia cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio)

ELIGARA s. f. ansamblul instalatiilor de pe un eliport puse la dispozitia pasagerilor. (< fr. heligare)

FONOGHID s. n. mic aparat sonor portativ pus la dispozitia vizitatorilor unei expozitii, care contine o descriere a salilor acesteia. (< fr. phonoguide)

BANCHER, bancheri, s. m. 1. (In oranduirea capitalista) Posesor de capital banesc, care pune la dispozitia altor capitalisti acest capital, in schimbul unei dobanzi; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si care tine in rezerva o suma de bani, pentru a plati, in caz de pierdere, sumele riscate de ceilalti jucatori. – Fr. banquer.

ACREDITA, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotentiar) intr-o tara straina. ♦ A imputernici o persoana intr-o anumita calitate. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispozitia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva sa apara, sa devina credibil. – Din fr. accrediter.

PODOROJNA, podorojne, s. f. (Inv.) Ordin scris pentru a i se pune cuiva la dispozitie cai de posta. – Din rus. podoroznaja.

BIBLIOTECA ~ci f. 1) Colectie (publica sau particulara) de carti, publicatii periodice, manuscrie etc., clasificate si aranjate intr-o anumita ordine pentru a facilita utilizareaa lor de catre cititori. 2) Institutie care adaposteste o asemenea colectie, punand-o la dispozitia cititorilor. 3) Mobila cu rafturi pentru pastrarea cartilor. 4) Colectie de publicatii cu o anumita tematica, scoasa de o editura in volume identice ca format si ca aspect. [G.-D. bibliotecii; Sil. -bli-o-] /<lat. bibliotheca, fr. bibliotheque

A OPRI ~esc tranz. 1) A face sa se opreasca. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispozitii etc.) A pune sub interdictie; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. opreti

VOLANT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care se deplaseaza dintr-un loc in altul (in functie de necesitati); caracterizat prin mobilitate. Echipa ~ta. ◊ Biblioteca ~ta fond de carti al unei biblioteci pus temporar la dispozitia unei institutii. 2) Care dureaza putin timp; de scurta durata. ◊ (Adunare) ~ta adunare de lucru pentru solutionarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se incadreaza intr-un intreg; detasat de intreg. ◊ Foaie ~ta a) apel cu continut politic urmarind scopuri de agitatie; proclamatie; b) foaie detasabila dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant

LUDOTECA s. f. 1. colectie de jucarii si jocuri. ◊ biblioteca de jocuri electronice. 2. institutie care pune jocuri la dispozitia copiilor. (< fr. ludotheque)

SALAHOR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, platit cu ziua, care lucreaza mai ales la constructii de case, de sosele etc., (in trecut) taran scutit de dari, pus de domnie la dispozitia Portii Otomane pentru repararea cetatilor turcesti, intretinerea drumurilor si pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaor s. m.] – Din tc. salahor.

ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. Promisiune, fagaduiala de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva intr-un loc de munca; (concr.) contract prin care o persoana isi pune serviciile sale la dispozitia unei alte persoane sau a unei institutii si care prevede conditiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) punere a pucului sau a mingii in joc. – Din fr. engagement.

CONSUMATIE, consumatii, s. f. 1. Faptul de a consuma¹. ◊ Expr. A da (un produs) in consumatie = a pune (un produs) la dispozitia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consuma cineva intr-un local public. [Var.: (inv.) consumatiune s. f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis.

A VERNISA ~ez tranz. (expozitii de pictura) A deschide in mod solemn; a pune cu solemnitate la dispozitia publicului; a inaugura. /Din vernisaj

SALARIAT, -A (‹ fr.) adj., s. m. si f. Persoana fizica care incheie un contract de munca individual, cu o persoana fizica sau juridica, ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca, si se obliga astfel sa presteze munca pentru si sub autoritatea acestuia, in schimbul unei remuneratii numite salariu. ◊ S. temporar = persoana incadrata la un agent de munca temporara si pus de acesta la dispozitia unui utilizator, pe durata necesara, in vederea indeplinirii anumitor sarcini precise si cu caracter temporar.

BIBLIOTECA, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. Nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din fr. bibliotheque, lat. bibliotheca.

EXECUTIV, -A adj. Care are sarcina de a pune in aplicare legile si dispozitiile organelor superioare. ◊ Putere executiva = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentata prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. executif].

ORANDUIALA, oranduieli, s. f. 1. Randuiala, ordine, intocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu oranduiala = in mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune in (buna) oranduiala sau a pune oranduiala = a orandui. 2. (Inv.) Hotarare, dispozitie, ordin; (concr.) act care contine o hotarare. 3. Oranduire sociala. [Pr.: -du-ia-] – Orandui + suf. -eala.

CUTIT ~e n. 1) Instrument de taiat constand dintr-o lama ascutita si un maner. ◊ A fi la ~e cu cineva a fi dusman neimpacat cu cineva. A-i ajunge cuiva ~ul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea painea si ~ul in mana a avea la dispozitie toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva ~ul la (sau in ) gat a forta pe cineva sa faca ceva. A fi pe muchie de ~ a se afla in situatie critica. 2) Piesa care taie la diverse masini sau unelte. /<lat. cotitus

DISPONIBIL, -A I. adj. de care se poate dispune, la dispozitia cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune in cadrul ~ = a pune in disponibilitate. II. s. n. suma de bani ramasa nefolosita, care este la dispozitia cuiva. (< fr. disponible, lat. disponibilis)

INCADRARE s.f. Actiunea de a (se) incadra si rezultatul ei; punere, asezare intr-un anumit cadru, intr-o anumita dispozitie etc. [< incadra].

DISpune vb. III. 1. tr. A hotari, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac. 3. intr. A invinge intr-o competitie sportiva. 4. tr. A aseza, a pune intr-o anumita ordine. 5. refl. A capata buna dispozitie, a se inveseli. [P.i. dispun, conj. -na. / dupa fr. disposer, lat. disponere].

DIAPAZON, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bara de otel in forma de U, care vibreaza la lovire, emitand de obicei nota muzicala „la” si servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la acelasi diapazon cu cineva = a se afla in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt; intindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason.

DISpune, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotari, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta. 3. Intranz. A iesi invingator intr-o competitie sportiva, intr-un meci; a invinge. 4. Tranz. A aseza intr-o anumita ordine; a aranja. 5. Refl. A capata o buna dispozitie, a deveni vesel; a se inveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (dupa pune).

DISPONIBIL, -A adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊ A pune in cadrul disponibil = a pune in disponibilitate. // s.n. Suma de bani ramasa nefolosita, care este la dispozitia cuiva. [Cf. fr. disponible, it. disponibile, lat. disponibilis].

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

DISCRETIE s. f. 1. Calitatea de a pastra o taina incredintata. ◊ Expr. A pastra discretia = a nu raspandi o stire, a nu divulga un secret incredintat. ♦ Rezerva in atitudine, retinere in vorbe si in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentia, de a nu soca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. si expr.) La discretie = cat poftesti, cat vrei, fara nici o restrictie, din belsug. A fi (sau a ajunge, a ramane, a pune, a lasa) la discretia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispozitia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (inv.) discretiune s. f.] – Din fr. discretion, lat. discretio, -onis.

RANDUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – Rand + suf. -ui.

INDISpune, indispun, vb. III. Tranz. si refl. A(-si) strica buna dispozitie; a (se) supara, a (se) mahni (in mod trecator), a (se) intrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (dupa pune).

PRAVILA, pravile, s. f. (Inv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispozitie, regulament, hotarare (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. Dupa pravila = conform legii, legal; just, drept. Peste pravila = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a randui) pravila = a stabili o regula. ♦ Lege naturala, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care contine astfel de legi. ◊ Pravila imparateasca = corp de legi si de dispozitii juridice intocmit initial pe vremea imparatului Iustinian. 2. Norma dupa care se produce sau se alcatuieste ceva; regula. 3. Regula de comportare. ♦ Obicei, traditie, datina. [Pl. si: pravili] – Din sl. pravilo.

SITUATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.