Rezultate din textul definițiilor
A DEPARTAJA ~ez tranz. 1) A selecta si a separa (facand distincte opinii, metode etc.). 2) A arbitra intre doua opinii, doua situatii (punand capat unui balotaj). /<fr. departager
MART1 s. n. invar. (In expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a ramane) mart = a) a bate (pe cineva) sau a fi batut categoric la jocul de table, de carti sau la alta intrecere; b) a intrece sau a fi intrecut, a depasi sau a fi depasit categoric; c) a face sau a fi pus in situatia sa nu mai poata obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marti s. n.] – Din tc. mars.
TRILEMA, trileme, s. f. (Rar) situatie care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasa numai una. – Din germ. Trilemma.
RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. Durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.
DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus
A PALI1 ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti
A PRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua in posesia sa (ca ceva daruit, trimis, obtinut). ~ un colet. ~ felicitari. 2) (oaspeti, vizitatori etc.) A introduce (benevol) in domeniul stapanit; a lasa sau a face sa intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja in baza unei legislatii; a incadra. 4) (despre fiinte) A fi pus in situatia de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleante, reclamatii etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a admite. /
TRILEMA s.f. (Rar) situatie care pune trei alternative dintre care trebuie aleasa una. [Cf. germ. Trilemma].
REZOLVA vb. tr. 1. a dezlega, a solutiona (o problema, un exercitiu, o situatie). 2. a pune rezolutia (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren)
TRILEMA s. f. situatie care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasa una. (< germ. Trilemma)
UMILI, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) pune intr-o situatie de inferioritate (neindreptatita); a (se) injosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie fata de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliti. Cf. umil.
PERICOL, pericole, s. n. situatie, intamplare care pune sau poate pune in primejdie existenta, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenintare, ♦ (Rar) Risc. – Din lat. periculum, it. pericolo.
TRECUT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.
RAPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc si necontrolat care pune subiectul in situatia de a indeplini acte violente si grave. – Din fr., lat. raptus.
CRACA, craci, s. f. Ramura (mai groasa) a unui copac; creanga. ◊ Expr. A-si taia craca de sub picioare = a-si pune in primejdie situatia printr-o actiune necugetata. – Din crac2.
A BATJOCORI ~esc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocura; a ocari; a certa. 2) A pune intr-o situatie de inferioritate, lezand demnitatea cuiva; a face de batjocura; a umili; a injosi. 3) A supune actului s****l prin violenta; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocura
A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.
CURSA2 ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale si pasari salbatice; capcana. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se rafui cu cineva, punandu-l intr-o situatie fara iesire. ◊ A-i intinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune intr-o situatie fara iesire. A cadea (sau a se prinde) in ~ a nimeri intr-o situatie fara iesire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.
A DEFAIMA ~ez tranz. 1) (persoane) A vorbi de rau; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a barfi; a huli; a ponosi. 2) A pune intr-o situatie de inferioritate, lezand demnitatea; a umili; a injosi. [Sil. -fai-ma] /<lat. difamiare
A INFUNDA infund tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (gauri) A inchide ermetic. ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. 3) A indesa pana la fund. ~ caciula pe cap. 4) fig. A pune intr-o situatie dificila; a aduce in impas. ◊ ~ puscaria a fi condamnat la inchisoare. /<lat. infundare
A MURDARI ~esc tranz. 1) A face sa se murdareasca; a pata; a manji; a mazgali; a terfeli. 2) fig. (persoane) A pune intr-o situatie de inferioritate lezand demnitatea; a compromite; a umili; a injosi. /Din murdar
A STRAMTORA ~ez tranz. 1) A restrange in spatiu; a gramadi intr-un loc ingust. 2) fig. pop. (persoane) A face sa nimereasca intr-o situatie grea; a pune la stramtoare. 3) A face sa se stramtoreze. /Din stramtoare
SPERLA ~e f. reg.1) Cenusa fina, albicioasa, care se formeaza pe suprafata jaraticului; spuza. ◊ A da prin ~ a) a trata cu brutalitate; b) a pune intr-o situatie neplacuta. 2) Copil vioi si zburdalnic. /Orig. nec.
TRECUT1 n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece
COMPROMITE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune intr-o situatie critica, intr-o lumina nefavorabila; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromit, perf.s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre].
ANTITEZA s. f. 1. opozitie dialectica intre doua fenomene, idei, judecati. 2. figura de stil care exprima opozitia dintre doua idei, fenomene, situatii, personaje etc. puse reciproc in lumina. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusa tezei. (< fr. antithese, gr. antithesis)
hlizi (hlizesc, hlizit), vb. refl. – A avea chef de ris, a sta sa rida. Sl., cf. bg. hlezja „a glumi”, rut. hluzuvaty „a pune intr-o situatie ridicola”, ceh. iiziti se „a zimbi” (Cihac, II, 139; DAR).
MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (lat.) schimband numele, despre tine este vorba in povestire – Horatiu, „Satirae”, I, 1, 69-70. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal in Infern, poetul se adreseaza unui interlocutor imaginar, pe care avaritia il pune in aceeasi situatie.
MAU s. n. (Pop. si fam.; in legatura cu verbe ca „a avea”, „a pierde”, „a-si lua”, „a-si face”) Avant, elan; energie, vlaga. ◊ Expr. A lua (cuiva) maul = a) a ameti; a face (pe cineva) sa-si piarda cunostinta (in urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) in situatia sa nu mai poata spune nimic. – Cf. scr. mah.
A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare
CAPACITA vb. I. tr. (Liv.) 1. A-si alatura pe cineva; a castiga adeziunea, increderea cuiva. 2. A pune pe cineva in situatia de a putea indeplini o actiune. [< it. capacitare].
CAPACITA vb. tr. 1. a-si alatura pe cineva; a castiga adeziunea, increderea cuiva. 2. a pune pe cineva in situatia de a putea indeplini o actiune. (< it. capacitate)
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit1, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).
INCURCATURA, incurcaturi, s. f. 1. Amestecatura, incalcire de fire, de ata etc. ◊ Incurcatura de mate = ocluziune intestinala. 2. situatie complicata, neplacuta; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) in incurcatura = a pune pe cineva intr-o situatie din care nu stie cum sa iasa. ♦ Jena, tulburare. – Incurca + suf. -atura.
SPERLA s. f. (Reg.) Cenusa inca fierbinte care acopera carbunii; spuza ◊ Expr. A da pe cineva prin sperla = a se purta rau cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva intr-o situatie penibila. A o da prin sperla = a o pati. – Et. nec.
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).
ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzand conditiile irevocabile pe care o putere, un stat, un imputernicit le pune altuia in vederea rezolvarii unei situatii litigioase de care depind relatiile lor reciproce. [Var.: (inv.) ultimat s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
ANTITEZA, antiteze, s. f. 1. Opozitie dialectica intre doua fenomene, idei, judecati etc. ♦ Figura de stil bazata pe opozitia dintre doua idei, fenomene, situatii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc in relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teza-antiteza-sinteza, care neaga teza. – Din fr. antithese.
SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.
TRANSpune, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie in alta. ♦ Fig. A da expresie in scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hartie, in versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta (schimbandu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. in alta situatie sau in alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).
MAMALIGA ~gi f. 1) Produs alimentar preparat din faina de porumb, fiarta in apa si mestecata. ◊ A pune de ~ a pune apa in ceaun pentru a face mamaliga. A o pune de ~ a nimeri intr-o situatie neplacuta; a o pati. 2) fig. depr. Om moale, lipsit de initiativa. [G.-D. mamaligii] /Orig. nec.
A SE UMILI ma ~esc intranz. 1) A se pune in mod voit intr-o situatie de inferioritate fata de cineva (pentru a-si atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se injosi. 2) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate fata de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti
ACORDARE, acordari, s. f. Actiunea de a acorda. ♦ punere a coardelor unui instrument muzical in situatia de a reda tonalitatea specifica a instrumentului. – V. acorda.
INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.
EXpune, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).
DEZAVANTAJA, dezavantajez, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept intr-o situatie defavorabila, de inferioritate (in raport cu altcineva). – Din fr. desavantager.
A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare
PAI paie n. 1) Tulpina cilindrica subtire, neramificata, goala pe dinauntru, avand noduri pronuntate, specifica plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agata si de un ~ a incerca intr-o situatie grea chiar si cel mai neinsemnat mijloc de salvare. 2) Multime de astfel de tulpini ramase dupa treierat. ◊ Om de paie. v. OM. Vaduva (sau vaduv) de paie sotie ramasa temporar fara sot (sau invers). A-si aprinde paie-n cap a-si provoca singur neplaceri. A pune paie pe foc a inrautati o situatie (favorizand o cearta). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite bauturi. /<lat. palea
RANA rani f. 1) Vatamare locala a unui tesut organic, provocata de o trauma; plaga; leziune. ◊ Bun de pus la ~ se spune despre o persoana buna la inima. A pune degetul pe ~ a arata care este situatia adevarata, fara ocolisuri si menajamente. 2) fig. Suferinta morala. [G.-D. ranii] /<sl. rana
A SE TRANSpune ma transpun intranz. A se stramuta cu imaginatia (in alta situatie sau in alt timp). /trans- + a pune
ACORDARE, acordari, s. f. Actiunea de a acorda. ♦ punere a coardelor unui instrument muzical in situatia de a reda corect tonalitatea specifica a instrumentului. – V. acorda.
SUSPUS ~sa (~si, ~se) si substantival (despre persoane) Care are o situatie sociala inalta; care ocupa un post mare. /sus + pus
PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.
MAMALIGA, mamaligi, s. f. Aliment preparat din faina de porumb (mai rar de mei, hrisca etc.) fiarta in apa. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mamaliga = a se afla sau a ajunge intr-o situatie dificila, neplacuta; a o pati; a da gres. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie si de initiativa. [Var.: (reg.) maliga s. f.] – Et. nec.
SOAP OPERA [Pron.: saup opera] s.f. foileton televizat in mai multe episoade care pun in scena personaje cu psihologii stereotipe si intrigi bazate pe situatii si actiuni. (< engl., fr. soap opera)
EGALIZA, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe lucruri, situatii etc. sa fie egale intre ele in anumite privinte. ♦ Fig. A pune pe acelasi plan, a face sa dispara diferentele; a nivela. – Din fr. egaliser.
GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde
A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare
A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar
DISPONIBILITATE ~ati f. 1) Caracter disponibil. 2) situatie a unui functionar care nu este angajat si poate fi rechemat la serviciu. ◊ A pune in ~ a concedia. 3) mai ales la pl. Persoana sau obiect de care poate dispune cineva la nevoie; rezerva. [Art. disponibilitatea; G.-D. disponibilitatii] /<fr. disponibilite
ECHILIBRA vb. I. tr. A pune, a tine in echilibru. ♦ A fixa proportiile juste dintre doua sau mai multe lucruri, situatii etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget sa fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. equilibrer].
DILEMA s. f. rationament silogistic care pune doua alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasa una, desi amandoua duc la acelasi rezultat. ◊ situatie cu doua iesiri, ambele defavorabile; incurcatura; alternativa. (< fr. dilemme, lat., gr. dilemma)
MAT1 s. n. situatie in cadrul unei partide de sah in care regele uneia dintre parti, fiind atacat, este pus in imposibilitate de a mai fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a invinge (categoric) pe cineva (intr-o lupta, intr-o disputa etc.) ♦ (Cu valoare de interjectie) Cuvant cu care se anunta aceasta situatie in cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.
OFSAID ~uri n. (la fotbal) situatie (care se penalizeaza) cand un jucator, aflat pe jumatatea de teren a echipei adverse, este pus in posesia mingii in momentul cand se gaseste mai aproape de linia portii decat jucatorii din formatia opusa (cu exceptia portarului). /<engl. offside
LICHIDA vb. tr. 1. a pune capat, a termina, a incheia (o actiune). 2. a indeplini formalitatile pentru incetarea definitiva a unei situatii juridice sau financiare. ◊ (refl.) a-si plati datoriile. 3. (arg.) a omori, a asasina. (< fr. liquider)
EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.
PAT2 n. (la jocul de sah) situatie cand unul dintre jucatori, avand celelalte piese blocate, nu-si poate deplasa regele fara a-l pune in pozitie de sah. /<fr. pat
LICHIDA, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capat unei actiuni, unui fapt, unei activitati etc. 2. Spec. A indeplini toate formele necesare pentru ca o situatie juridica sau financiara sa ia sfarsit. ♦ A plati (o datorie). 3. (Arg.) A omori; a asasina. – Din fr. liquider.
SA, sei f. 1) Piesa de harnasament confectionata din piele, care se fixeaza pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru sederea comoda a calaretului. ◊ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria vointa. A se tine tare in ~ a fi stapan pe situatie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea gainii. ◊ ~ua turceasca scobitura in osul sfenoid, in care se afla glanda hipofiza. 4) Forma de relief reprezentand o depresiune intre crestele unui lant muntos, servind adesea si ca trecatoare. [Art. saua; G.-D. seii] /<lat. sella
PRICINA ~i f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; cauza; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fara (nici o) ~ nemotivat; fara indreptatire. Din ~ ca fiindca; pentru ca; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei actiuni, manifestari sau stari; temei. A stabili ~a. ◊ A cauta (cuiva) ~ a cauta motiv de cearta cu cineva. A gasi (cuiva) ~ a gasi cuiva motiv de cearta. 3) inv. Actiune judecatoreasca; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se impotrivi; b) a (nu) intra in conflict cu cineva. 4) situatie neplacuta; necaz. 5) inv. Afacere care necesita rezolvare; treaba; chestiune; problema. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. pritina
OPLOSI, oplosesc, vb. IV. 1. Refl. A-si gasi refugiu, a se pune la adapost, a se aciua, a se pripasi. 2. Tranz. A gazdui, a adaposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situatie buna; a capatui, a proteja. – Et. nec.
DESCOASE, descos, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) desface din cusaturi. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva intrebari multe si insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amanuntit o problema sau o situatie pentru a o intelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Des1- + coase.
A EXAMINA ~ez tranz. 1) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a intreba; a interoga; a asculta. 2) (lucruri, situatii etc.) A privi cu atentie (pentru a cunoaste mai bine); a cerceta; a studia. 3) (bolnavi) A cerceta pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. /<fr. examiner, lat. examinare
SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.
PUNTE ~ti f. 1) Pod ingust care poate fi trecut numai pe jos. ◊ ~ de scapare mijloc de iesire dintr-o situatie grea. ~ de trecere mijloc cu ajutorul caruia se face legatura intre doua parti diferite. A se face (sau a se pune) luntre si ~ v. LUNTRE. 2) Scandura lata fixata pe o schela si folosita pentru efectuarea lucrarilor de constructie la inaltime. 3) Planseu orizontal fixat intre etajele unei corabii sau ale unui vapor. ~ superioara. ~ de promenada. ◊ ~ de comanda punte asezata transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigatie. 4) Pod mobil care face legatura intre nave si chei. 5) Placa ingusta de metal, prevazuta cu o gaura in care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru masurarea unor marimi electrice. /<lat. pons, ~ntis
DISPONIBILITATE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezerva. ◊ Disponibilitati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie. ♦ Principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ♦ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ◊ A pune in disponibilitate = a concedia dintr-o functie, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armata. [Cf. fr. disponibilite].
BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
CONTRASTIV, -A adj. care pune in evidenta, accentueaza un contrast. ♦ (lingv.) analiza ~ a = metoda care explica fenomenele lingvistice prin analiza diferentelor dintre limbi sau dintre situatiile aparute in aceeasi limba; gramatica ~a = gramatica bazata pe analiza contrastiva. (< engl. contrastive, fr. contrastif)
DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)
CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. 1. A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica adevarul spuselor lor. 2. A pune fata in fata obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face fata unei situatii, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.
CUTIT ~e n. 1) Instrument de taiat constand dintr-o lama ascutita si un maner. ◊ A fi la ~e cu cineva a fi dusman neimpacat cu cineva. A-i ajunge cuiva ~ul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea painea si ~ul in mana a avea la dispozitie toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva ~ul la (sau in ) gat a forta pe cineva sa faca ceva. A fi pe muchie de ~ a se afla in situatie critica. 2) Piesa care taie la diverse masini sau unelte. /<lat. cotitus
CIORBA, ciorbe, s. f. Fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.
CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A judeca o situatie cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfatui unul cu altul inainte de a lua o hotarare. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a planui. – Din magh. kepezni „a forma”. Cf. magh. kepzelni „a-si imagina”.
situatie ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation
EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor dobandite de elevi, de studenti, de candidati pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diploma = examen sustinut in fata unei comisii speciale, dupa absolvirea unei institutii de invatamant superior, in vederea obtinerii diplomei. ♦ Proba, incercare prin care se verifica trainicia, temeinicia unui lucru, a unei situatii etc. 2. Cercetare amanuntita a unui lucru sau a unei fiinte, in vederea ajungerii la o justa cunoastere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de catre medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.
TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.
BALANTA, balante, s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.
VITEL ~i m. 1) Pui de vaca (de s*x masculin) aproximativ pana la un an. ◊ A privi (sau a ramane, a sta) ca ~lul la poarta noua a privi, a ramane, a sta dezorientat in fata unei situatii neprevazute. 2) fig. Persoana lipsita de caracter si de inteligenta; prostanac; bleg. /<lat. vitellus
ATAC, atacuri, s. n. 1. Miscare ofensiva a unor forte armate, indreptata impotriva unui obiectiv inamic. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta etc. care cheama ostasii la lupta. ♦ Agresiune impotriva cuiva. ♦ Initiativa intr-un joc sportiv. 2. Fig. Actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii, unor drepturi etc. sau impotriva celor care le sustin. 3. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ Congestie cerebrala, apoplexie. 4. Tratarea cu un reactiv a suprafetei de examinat a unui metal, pentru a-i pune in evidenta structura. 5. Mod de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., intre o masina si o alta masina sau un mecanism. – Fr. attaque.
MAT1 s. n. (sah) situatie in care regele uneia dintre parti este intr-o pozitie in care nu mai poate fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a castiga o partida de sah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) in imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)
MAT s.n. situatie la jocul de sah in care regele uneia dintre parti este intr-o pozitie in care nu mai poate fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a castiga o partida de sah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) in imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].
APLICATIE s. f. 1. punere in practica; aplicare. ♦ punct de ~ = punct in care se exercita o forta asupra unui corp; scoala de ~ = institutie scolara atasata pe langa o institutie de pregatire a cadrelor, in care se face practica pedagogica. ♦ (mil.) forma de pregatire a comandamentelor si trupelor prin rezolvarea unor situatii de lupta ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio)
BALANTA, balante, s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatii corpurilor, format dintr-o parghie la capetele careia se asaza, de o parte, obiectul de cantarit si, de cealalta parte, greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. A pune in balanta = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatie, raport intre doua sume, conturi etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul si din creditul conturilor; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Fr. balance.
PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu
SUpune, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Inv.) A imblanzi animale. 2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etc. sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare. 4. (Inv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Lat. supponere.
STAPAN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana careia ii apartine un bun material. ~ul masinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stapanire pe ceva. 2) (in antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoana in serviciul careia se afla angajat cineva. ◊ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent in actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. Persoana cu puteri depline. ◊ A fi ~ pe situatie a se orienta bine intr-o situatie, ocupand o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi in stare sa-si stapaneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. Persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata in raport cu oaspetii). /<sl. stopanu
COORDONAT, -A I. adj. pus de acord. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie care se afla in raport de coordonare cu alta. II. s. f. 1. (mat.) fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane si paralele) prin care se determina pozitia unui punct de pe glob. ♦ e astronomice = sistem de linii care permit determinarea pozitiei astrilor pe bolta cereasca. 3. (fig.) directie, reper; situatie; cadru. (< fr. coordonne)
A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala
