APLICATIE, aplicatii, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplica (1); p. ext. obiect, lucru care rezulta din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune in practica. 3. Fig. Aptitudine, talent, inclinatie. – Din fr. application.

TRADUCE, traduc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o fraza, un cuvant dintr-o limba in alta; a talmaci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A infaptui, a pune in practica. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o marime de o anumita natura intr-o marime de alta natura. 5. (In expr.) A traduce (pe cineva) in fata justitiei = a aduce (pe cineva) inaintea unei instante judecatoresti. ◊ (In expr.) A traduce in viata = a pune in aplicare (un principiu, un plan); a infaptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.

TRADUCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limba in alta; a talmaci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin arta). 3. A infaptui, a pune in practica. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o marime de o anumita natura intr-o marime de o alta natura. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) in fata justitiei = a aduce (pe cineva) inaintea unei instante judecatoresti. [P.i. traduc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].

APLICA vb. I. tr. 1. a face (un lucru) sa adere, sa se lipeasca de ceva. 2. a pune in practica. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

IMPLEMENTA vb. tr. 1. a indeplini, a realiza. 2. a introduce. ◊ a integra in practica sociala unele idei si inventii, a aplica si transforma in bunuri sociale ceea ce este nou. ◊ a pune in practica, in functie, a aplica; (spec.) a stabili pe un ordinator un sistem de exploatare corespunzand unei functii particulare, destinata a fi utilizata. 3. (ir.) a se instala. (< engl. implement)

PRACTICA vb. tr. a pune in practica. ◊ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (dupa fr. pratiquer)

APLICARE s. 1. aplicatie, folosire, intrebuintare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practica. (punere in ~.) 3. punere. (Dupa ~ stampilei.) 4. v. executare.

AUTODETERMINARE, autodeterminari, s. f. Principiu potrivit caruia o natiune are dreptul sa-si aleaga singura statutul politic si calea de dezvoltare economica, sociala si culturala; p. ext. ansamblu de masuri care pun in practica acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + determinare (dupa fr. autodetermination, rus. samoopredelenie).

IMPLEMENTA, implementez, vb. I. Tranz. a pune in practica, in functiune, a aplica; a integra; a indeplini, a realiza. – Dupa engl. implement.

IMpracticaBIL, -A, impracticabili, -e, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat. 2. Care nu poate fi pus in practica, care nu se poate aplica. – Din fr. impraticable (dupa practica).

INAPLICABIL, -A, inaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus in practica: neaplicabil. – Din fr. inapplicable.

INAPLICABILITATE s. f. Imposibilitate de a fi pus in practica; neaplicabilitate. – Din fr. inapplicabilite.

INTRODUCE, introduc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva sa intre, sa patrunda in ceva, undeva; a baga, a vari. ♦ A include, a adauga, a ingloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forta sau pe furis). 2. A face ca o persoana sa fie primita de cineva sau sa fie admisa intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. ♦ A ajuta pe cineva sa se initieze intr-un domeniu de activitate. 3. a pune in practica; a institui, a stabili (un obicei, o practica etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.

INTRODUCERE, introduceri, s. f. Actiunea de a (se) introduce si rezultatul ei. 1. Bagare, varare. ♦ Includere, inserare, inglobare; punere in practica. 2. Capitol al unei lucrari sau parte de la inceputul ei, in care se prezinta, in linii generale, intentiile acesteia, elementele sau notiunile fundamentale necesare intelegerii ei; introductie. ♦ Partea de la inceput a unei compozitii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare stiintifica in care se expun notiunile generale, elementare sau pregatitoare ale unui domeniu de cunostinte. – V. introduce.

PLATONIC, -A, platonici, -ce, adj. 1. Care apartine platonismului, privitor la platonism; platonian, platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur, ideal; spiritualizat. 2. Care nu se poate realiza, care nu se concretizeaza, care nu poate fi pus in practica; formal, abstract. – Din fr. platonique.

APLICABILITATE s. f. Posibilitate de a fi pus in practica. – Din fr. applicabilite.

practicaBIL, -A, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus in practica, care este realizabil; de care te poti folosi in mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu usurinta; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constand dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scena impresia unei diferente de nivel (un damb, un balcon etc.) si pe care se poate circula; platforma mobila pe care sunt instalate luminile si camerele de luat vederi care inregistreaza un spectacol, o scena de film etc. – Din fr. praticable (dupa practica).

PRACTICA, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutina. 2. Activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ◊ Loc. adv. In practica = in mod concret, in realitate. ◊ Expr. a pune in practica = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte. 4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etc., un student sau un elev. Practica de productie. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

NEAPLICABIL, -A, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus in practica; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aplicabil.

NEAPLICABILITATE s. f. Lipsa de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus in practica; inaplicabilitate. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aplicabilitate.

REALIZABIL, -A, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, infaptuit, pus in practica. [Pr.: re-a-] – Din fr. realisable.

A APLICA aplic tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) a pune in practica; a folosi; a intrebuinta; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

APLICATIE ~i f. 1) punere in practica. 2) Dantela sau bucata de stofa care se aplica ca ornament pe o haina. 3) fig. Atractie innascuta pentru o anumita activitate; aptitudine; inclinatie; vocatie; predispozitie. [G.-D. aplicatiei; Sil. a-pli-ca-ti-e] /<lat. applicatio, ~onis, fr. application

A FOLOSI ~esc 1. tranz. a pune in practica; a intrebuinta; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect in dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi foloseste. /Din folos

A IMPLEMENTA ~ez tranz. a pune in practica. [Sil. im-ple-] /<engl. implement

IMpracticaBIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi pus in practica; imposibil de aplicat in practica; inaplicabil; irealizabil; nerealizabil. Proiect ~. 2) (despre drumuri, terenuri etc.) Care nu poate fi folosit (din cauza deteriorarii); stricat; deteriorat. [Sil. im-prac-] /<fr. impraticable

INAPLICABIL ~a (~i, ~e) Care nu poate fi pus in practica; imposibil de aplicat (in practica); de neaplicat; impracticabil; neutilizabil; nerealizabil; irealizabil. [Sil. in-a-pli-] /<fr. inapplicable

A INTREBUINTA ~ez tranz. a pune in practica; a folosi; a utiliza; a aplica. /in + trebuinta

A PRACTICA practic tranz. 1) (meserii, ocupatii, activitati etc.) A pune in aplicare in mod sistematic; a profesa; a exercita. ~ ingineria. ~ sportul. ~ un mod de viata sanatos. 2) rar a pune in practica; a folosi; a intrebuinta; a utiliza; a uzita. /<fr. pratiquer

A UTILIZA ~ez tranz. a pune in practica; a folosi; a intrebuinta; a aplica. /<fr. utiliser

APLICAT, -A adj. 1. Lipit, asezat pe... 2. Pus in practica; (despre stiinte) care are aplicatii practice. [< aplica].

APLICATIE s.f. 1. punere in practica ; aplicare. ♦ Punct de aplicatie = punct in care se exercita o forta asupra unui corp. ♦ (Mil.) Exercitiu de punere in practica a prescriptiilor regulamentelor in cadrul unei teme oarecare. 2. Dantela, bucata de stofa brodata etc. aplicata pe un material. 3. (Fig.) Aptitudine, talent. [Gen. -iei, var. aplicatiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio].

APLICA vb. I. 1. tr. A face (un lucru) sa adere, sa se lipeasca de ceva. 2. tr. a pune in practica; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

IMpracticaBIL, -A adj. 1. (Despre drumuri, terenuri) Care nu se poate folosi; desfundat, stricat. 2. Care nu poate fi pus in practica, nu se poate aplica. [Cf. fr. impraticable].

PRACTICA vb. I. tr. a pune in practica. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. practic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren].

APLICAT, -A adj. 1. lipit, asezat pe... ♦ arta ~a = arta decorativa. 2. pus in practica. ◊ (despre stiinte) cu aplicatii practice. (< aplica)

APLICATIE s. f. 1. punere in practica; aplicare. ♦ punct de ~ = punct in care se exercita o forta asupra unui corp; scoala de ~ = institutie scolara atasata pe langa o institutie de pregatire a cadrelor, in care se face practica pedagogica. ♦ (mil.) forma de pregatire a comandamentelor si trupelor prin rezolvarea unor situatii de lupta ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio)

IMpracticaBIL, -A adj. 1. (despre drumuri, terenuri) care nu se pot folosi; desfundat. 2. care nu poate fi pus in practica. (dupa fr. impraticable)

APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, facandu-l sa adere, sa se prinda, sa se intipareasca. 2. Tranz. a pune in practica; a intrebuinta, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corectie = a pedepsi cu bataia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Frantuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICAT, -A, aplicati, -te, adj. 1. Pus in practica. ♦ (Despre stiinte) Care isi gaseste o aplicatie imediata. 2. (In expr.) Broderie aplicata = motiv de broderie care se face prin fixarea si conturarea pe un material a unor bucati din alta tesatura. – V. aplica.

APLICATIE, aplicatii, s. f. 1. punere in practica. ♦ (Concr.) Broderie aplicata. 2. Fig. Aptitudine, talent. A avea aplicatie la desen. ♦ (Inv.) Ravna, silinta. – Fr. application.

automobil, -a adj. (cuv. ibrid, d. auto- si mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se misca fara cai (adica printr´un motor cu abur, electricitate s. a.) vorbind de vehicule: o trasura automobila. S. n., pl. e. Trasura automobila. – Se zice des si rau si -il si otomobil. Prima incercare a unui automobil cu abur fu a lui Cugnot, la 1769. La 1831 s´au pus in functiune in Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollee facu un automobil cu care merse, in 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont si-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o masina de bronz cu toate caracterele motorului actual, in special ale carburatorului. El a lucrat 15 ani la inventiunea lui perfectionind-o, dar a murit sarac. Primu care a pus in practica motoru cu benzina fu Daimler in Cannstatt (Bavaria) si, aproape in acelasi timp, Benz, in Mannheim, in anu 1886. Motoru lui Daimler fu perfectionat in Francia. Alt inventator fu si Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sint si automobile cu spirt si cu electricitate.

chibrit n., pl. uri si rar e (turc. ar. kibrit, pucioasa, chibrit). Betisor care are lipita la un capat putina substanta chimica care se aprinde pin [!] frecare. – Rar si cribit (ca sp. alcribite si alcrebite, din aceiasi orig.). In Trans. si lemnus si catranita. – Chibritu a fost inventat de chimistu German Frederic Kammerer la 1833. La 1832, el se afla inchis ca revolutionar. Directoru inchisorii ii permise sa-si faca un laboratoriu. Aci, dupa multe incercari, reusi sa faca chibrituri din fosfor galben, care se aprind pin [!] simpla frecare. Dupa eliberare, vru sa se foloseasca de inventiunea lui infiintind o fabrica de chibrituri. Dar nu gasi capital, iar autoritatile germane, supt [!] pretext ca asta ar provoca incendii, l-au oprit de a-si pune in practica inventiunea. Ruinat si descurajat, Kammerer muri intr´un spital de nebuni tocmai cind in Germania incepuse a sosi chibrituri din alte tari, care adoptase [!] aceasta inventiune (Chimistu Ungur Irinyi, considerat si el ca inventator, n´a fabricat chibrituri de cit la 1836).

LANCASTER [lænkəstər], Joseph (1778-1838), pedagog englez. In 1818 a emigrat in S.U.A. A fundat (1798) la Southwark prima scoala de ajutor mutual, unde si-a pus in practica propria metoda educativa, organizand elevii in grupe sau clase, supravegheate de monitori (selectati dintre elevii buni), care trebuiau sa asigure mentinerea disciplinei si insusirea lectiilor. Ideile sale novatoare (in competitie cu cele ale lui A. Bell, sustinut de Biserica), expuse in „Sistemul de invatamant britanic”, au influentat considerabil sistemul educational englez din sec. 19.

CANOTAJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practica in ambarcatii puse in miscare cu ajutorul vaslelor. ◊ Canotaj academic = ramura a sporturilor nautice care se practica pe schifuri si pe giguri¹. – Din fr. canotage.

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva in practica; a intrebuinta, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corectie = a pedepsi cu bataia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

INITIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ◊ a indruma in practica unei religii. 2. a incepe, a pune bazele unei activitati etc. II. tr., refl. a da cuiva, a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, arta, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)

APLICA vb. 1. a folosi, a intrebuinta, a utiliza, (rar) a practica. (~ o noua metoda.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ stampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Isi ~ barba si mustati.) 5. v. executa.

A EXERCITA exercit tranz. 1) (meserii, profesii, specialitati etc.) A pune in aplicare in mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influenta, drepturi) A face sa aiba efect. /<lat. exercitare

practica, practic, vb. I. Tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune in aplicare; a folosi, a utiliza, a intrebuinta. practica virtutea. ◊ Refl. pas. Se practica un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaura intr-un perete. – Din fr. pratiquer (dupa practica).

EXERCITA vb. I. tr. 1. A indeplini, a practica (o functie, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune in actiune, in miscare, a face simtit (o influenta, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exercit (acc. si exercit), -tez. / < lat. exercitare].

BRICOLA vb. tr. 1. a practica tot felul de meserii. ◊ a face treburi marunte cu caracter mestesugaresc (in gospodarie). 2. (fig.) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela in scop de inselaciune. (< fr. bricoler)

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

INITIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ♦ A indruma in practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, intr-o arta, intr-o meserie etc. 3. tr. A incepe, a pune bazele unei activitati etc. [Pron. -ti-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a incepe].

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

A INSTRUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A pune in posesia unor cunostinte noi; a face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a cultiva; a pregati; a prepara. 2) (militari) A pregati dupa un program special in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta in prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere

URSAR (‹ urs) s. m. (Rar) Persoana (de obicei de etnie roma) care are ursi dresati pe care ii pune sa joace, dand un fel de spectacole prin sate. In Romania au existat u., cu deosebire in sec. 19 si in prima jumatate a sec. 20, dupa care aceste spectacole au fost interzise iar ursii eliberati. Sporadic se mai practica in tari din Pen. Balcanica, dar se fac eforturi pentru eliminarea lor.

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare