INDEHISCENT, -A, indehiscenti, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune in libertate semintele. – Din fr. indehiscent.

PROMOTOR, -OARE, promotori, -oare, s. m. si f. Initiator, animator al unei actiuni, al unui curent etc. ♦ Substanta chimica folosita pentru a pune in libertate radicali liberi sau pentru a mari eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.

INDEHISCENT ~ta (~ti, ~te) (despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune in libertate semintele. /<fr. indehiscent

elibera (eliberez, eliberat), vb. – A elibera, a pune in libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.

ELIBERA vb. I. tr. 1. a pune in libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lasa la vatra un contingent, un ostas. ◊ a scoate din functie; a desarcina. 2. a emite (un act, o marfa etc.). 3. a evacua, a degaja (o camera, un teren). II. refl. 1. a se libera din armata. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o molecula, ramanand in stare libera. (< lat. eliberare)

OXILIT, oxiliti, s. m. Peroxid de sodiu, care, in contact cu apa, pune in libertate oxigen. – Din fr. oxylithe.

ELIBERA, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune in stare de libertate; a inlatura oprimarea (nationala, politica, sociala); a dezrobi, a descatusa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lasat la vatra. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o molecula, ramanand in stare libera. 2. A scoate dintr-o functie. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfa. 4. A face libera o incapere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.

TITRU, titre, s. n. 1. Cantitate de substanta activa, exprimata in grame, care se afla dizolvata intr-un mililitru de solutie. 2. Numarul de grame dintr-o substanta cu care aceasta reactioneaza intr-un anumit sens sau care sunt puse in libertate de un centimetru cub de solutie. 3. Titlu (6). ♦ Numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. – Din fr. titre.

TRIBAZIC, tribazici, adj. (In sintagma) Acid tribazic = acid care, prin disociere, pune in libertate trei ioni de hidrogen. – Din fr. tribasique.

DEHISCENT, -A, dehiscenti, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan cand ajunge la maturitate, punand in libertate semintele. – Din fr. dehiscent, lat. dehiscens, -ntis.

S*****I, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. a pune in libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o stransoare, dintr-o legatura care imobilizeaza. ♦ Refl. (Despre obiectul care leaga) A se slabi, a se desface. 2. A lasa un animal in libertate. 3. A permite cuiva sa plece, a da voie sa se departeze. ◊ A nu-l s*****i (pe cineva) inima sa... = a nu se indura sa faca un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera dupa terminarea serviciului militar; a lasa la vatra. 4. A da drumul, a lasa sa cada. 5. A descarca o arma de foc; a arunca sageti dintr-un arc. 6. A raspandi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigat, un cuvant. – Din slobod.

S******T, -A, s*******i, -te, adj. (Pop.) Pus in libertate, eliberat. – V. s*****i.

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

A RASCUMPARA rascumpar tranz. 1) (lucruri vandute sau amanetate) A lua inapoi contra plata. 2) rar (captivi) A pune in libertate in schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a rasplati. 4) (greseli, fapte rele) A ispasi prin chinuri si dureri. /ras- + a cumpara

SILICIC adj.m. Acid silicic = acid slab pus in libertate prin acidularea unora dintre silicati sau prin hidrolizarea unor compusi ai siliciului. [< fr. silicique].

ELIBERA vb. I. I. tr. 1. a pune in libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lasa la vatra un contingent, un ostas. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfa etc.). II. refl. A se libera din armata, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].

itlac, itlacuri, s.n. (inv.) punere in libertate a unui prizonier, iertarea unui surghiunit; eliberare.

PROMOTOR, -OARE I. s. m. f. initiator, animator al unei actiuni. II. s. n. 1. substanta care pune in libertate radicali liberi, capabili sa initieze o reactie in lant; initiator (I, 1). ◊ substanta care mareste eficacitatea unui catalizator. 2. agent care ar interveni in procesul cancerigen, accentuand dezvoltarea tumorilor. (< fr. promoteur, lat. promotor)

itlac (-curi), s. n. – Gratiere, punere in libertate a unui detinut. Tc. itlak (Seineanu, III, 71). Sec. XVIII, inv.

litrosi (-sesc, -it), vb. – 1. a pune in libertate. – 2. A face sa dispara. – 3. A separa, a desparti, a scutura pamintul de pe o radacina. Ngr. λυτρώνω, aoristul λύτρωσα (Cihac, II, 670; Galdi 206), cf. v. sb. litrositi (Vasmer, Gr., 90).

SUPRAREALISM s. n. curent literar si artistic de avangarda din sec. XX, care, negand gandirea logica si activitatea premeditata a ratiunii in procesul creatiei artistice, preconiza o totala libertate de expresie, punand accentul pe irational, inconstient, pe vise si pe automatismul psihic si verbal. (dupa fr. surrealisme)

CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).

arestez v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arreter). Pun la arest, privez de libertate: politia l-a arestat.

INCATUSA, incatusez, vb. I. Tranz. A pune cuiva catuse; p. ext. a lega pe cineva cu lanturi; a inlantui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupari) A pune stapanire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituala. – In + catusa.

A SE INFEUDA ~ez intranz. A se pune in dependenta totala fata de cineva, pierzandu-si libertatea de actiune; a se supune. /<fr. infeoder, lat. infeodare

ROMANTISM s.n. 1. Miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX ca o reactie impotriva clasicismului, caracterizata prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si de imaginatie si prin zugravirea figurilor exceptionale. ♦ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre visare, spre melancolie; romantiozitate. 2. Romantism filozofic = denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. [< fr. romantisme].

ROMANTISM s. n. 1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX, ca o reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de eroi exceptionali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioada in istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice in favoarea libertatii si fanteziei, prin intensitatea si spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. (< fr. romantisme)

SUBJUGA, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o tara, un popor (prin forta armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune in dependenta (economica, politica etc.) fata de cineva, a rapi libertatea si independenta cuiva; a domina, a inrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influenta, o atractie covarsitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.

ZGARDA zgarzi f. 1) Curea prevazuta cu o catarama (sau cu un cerc de metal), care se prinde in jurul gatului la caini si de care se prinde lantul sau o alta curea (pentru a fi legat sau purtat). ◊ A pune ~ (sau a lega cu ~ ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate in actiuni; a tine in frau pe cineva. 2) Fire, de obicei de lana, rasucite, care se prind in jurul gatului la unele animale (pentru a le recunoaste). 3) inv. Podoaba constand dintr-un sirag (sau mai multe) de margele, monede sau alte obiecte decorative, purtata la gat de femei. [G.-D. zgarzii] /Cuv. autoht.

ZGARDA, zgarzi, s.f. 1. ◊ A pune (sau a lega cu) zgarda pe cineva = A lipsi pe cineva de libertate in actiuni; a tine in frau pe cineva. 3. Fire, de obicei de lana, rasucite, care se prind in jurul gatului la unele animale (pentru a le recunoaste). [g.-d. art. zgarzii] (Cuv. autoht.)

INCATUSAT, -A, incatusati, -te, adj. Care este pus in catuse; p. ext. legat cu lanturi, inlantuit. ♦ Fig. Care este lipsit de libertate spirituala. – V. incatusa.

RELAXA, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. in stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scadea fara ca sa varieze deformatia corpului. 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) linisti, a (se) destinde (dupa un efort sustinut); a deveni sau a face sa devina mai putin incordat. – Din fr. relaxer.

FRAU, fraie, s. n. Totalitatea curelelor, impreuna cu zabala, care se pun pe capul si in gura unui cal (de calarie) spre a-l supune si a-l putea mana. ◊ Loc. adj. Fara frau = neinfranat, lasat (prea) liber; dezmatat. ◊ Expr. A-si pune frau limbii (sau gurii) sau a-si pune frau la limba = a vorbi cumpatat, cu prudenta; a se retine de la vorba. A tine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tine (pe cineva) in sapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana, a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. si frane, (rar) frauri] – Lat. frenum.

HABEAS CORPUS s. n. (In legislatia unor tari) Drept care garanteaza libertatea individuala si protejeaza impotriva arestarii arbitrare, permitand arestatului sa ceara prin avocatul sau sa compara in fata unui magistrat care urmeaza sa decida asupra legalitatii arestarii. [Pr.: ha-be-as cor-pus] – Expr. lat.

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare