BALANTA, balante, s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. a pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.

BALANTA s.f. 1. Instrument pentru cantarit, bazat pe principiul echivalarii a doua greutati cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ◊ a pune in balanta = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume, doua conturi etc. ◊ Balanta comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari (pe o perioada de un an); balanta de plati = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tara si cele pe care le plateste altor state intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. [Pl. -te. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de doua ori, lanx – tava].

BALANTA, balante, s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatii corpurilor, format dintr-o parghie la capetele careia se asaza, de o parte, obiectul de cantarit si, de cealalta parte, greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. a pune in balanta = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatie, raport intre doua sume, conturi etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul si din creditul conturilor; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Fr. balance.

REGULARIZA, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva sa fie regulat. ♦ A pune in ordine, in concordanta (evidente, balante etc.). ♦ A pune de acord datele evidentei contabile cu realitatea constatata pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o forma geometrica regulata. 3. A amenaja un curs de apa pentru a corespunde unor anumite cerinte. – Din fr. regulariser.

TALER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

PSIHOSTAZIE (‹ fr.) s. f. (In teologia si arta egipteana) Cantarirea sufletelor celor morti, simbolizand judecata divina dupa moarte. In fata marilor zei, sufletul este pus pe un talger al balantei, pe celalalt aflandu-se pana de strut a zeitei Maat, simbol al justitiei. Era salvat numai cel al carui suflet cantarea mai usor decat pana.

balanta s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

balanta ~e f. 1) Instrument pentru masurarea greutatii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu parghie si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; cumpana. ◊ ~ de precizie (sau analitica) balanta care asigura un inalt grad de precizie a cantaririi. ~ romana balanta cu brate inegale, avand la un capat al parghiei o greutate etalonata, iar la celalalt capat un taler in care se pun obiectele de cantarit. 2) fin. Raport dintre diferiti indicatori economici care trebuie corelati sau echilibrati. ◊ ~ de verificare operatie contabila prin care se controleaza exactitatea inregistrarilor in conturi la o anumita data. ~ comerciala raportul dintre valoarea generala a importului si a exportului unei tari intr-o anumita perioada. 3) la sing. Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ei unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balantei] /<fr. balance

baroscop n., pl. oape (d. vgr. baros, greutate, si skopeo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau ca un corp pus in aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) si se compune dintr’o balanta de care este atirnata o boamba cava si o greutate. Cind incalzesti boamba, aeru din ia se face mai usor, si boamba se ridica putin. Tot asa, daca acoperi balanta c’un clopot de sticla si scoti aeru din clopot, boamba, ne mai sprijinindu-se pe aer, se lasa putin in jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer.