INITIA, initiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) introduce intr-un domeniu de activitate in care nu a lucrat; a da cuiva sau a capata primele cunostinte. 2. Tranz. A face inceputul, a pune bazele unei actiuni, a organiza o miscare, o activitate. [Pr.: -ti-a] – Din fr. initier, lat. initiare.

TEMELIE, temelii, s. f. Partea inferioara a unei constructii, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijina pe pamant; fundatie, fundament, baza. ◊ Loc. adv. Din (sau pana in) temelii (sau temelie) = de la (sau pana la) baza; cu totul, cu desavarsire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a intemeia. – Din sl. temelije.

CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A intemeia, a funda o biserica, o manastire; p. ext. a pune bazele unei institutii, unei asociatii etc. – Din ctitor.

INITIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ♦ A indruma in practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, intr-o arta, intr-o meserie etc. 3. tr. A incepe, a pune bazele unei activitati etc. [Pron. -ti-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a incepe].

FUNDA vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundatia. 2. a intemeia afirmatii, teorii etc. pe argumente, pe probe; a infiinta, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)

INITIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ◊ a indruma in practica unei religii. 2. a incepe, a pune bazele unei activitati etc. II. tr., refl. a da cuiva, a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, arta, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)

ADUNAREA CONSTITUANTA, adunare aleasa conform prevederilor Legii electorale din 1864, cu menirea de a pune bazele regimului politic instaurat la 11 febr. 1866. Una din primele sale masuri a constituit-o proclamarea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Romaniei. Dupa adoptarea Constitutiei, la 29 iun. 1866, si-a incetat activitatea.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la San Francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

baza, baze, s. f. Joc de copii in care partenerii lovesc pe la spate, pe rand, cu palma in palma asezata la subsuoara bratului opus a celui care se pune „baza” si care trebuie sa ghiceasca cine l-a lovit, in timp ce partenerii de joc striga „bazzz!”. – Baz + suf. -a.

INSTAURA, instaurez, vb. I. Tranz. 1. a pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oara (un obicei, o moda etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurer, lat. instaurare.

FONDA, fondez, vb. I. Tranz. A pune baza; a intemeia, a infiinta, a institui, a crea. ♦ A intemeia afirmatii, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: funda vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.

PATRISTIC, -A, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrina teologica-filozofica prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin, completand Biblia si studiind viata, opera si conceptia parintilor Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se refera la parintii Bisericii; care tine de patristica (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.

PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

FUNDAMENTA, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente stiintifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.

SPRIJINI, sprijin, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) sustine, a (se) rezema, a (se) propti (ca sa nu cada). ♦ Fig. A pune baza pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) intemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-si da concursul la ceva. 3. Tranz. (Inv. si reg.) A tine piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

A SE baza ma ~ez intranz. A pune baza; a se intemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser

A INITIA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa se initieze. 2) (actiuni, activitati, miscari etc.) A realiza punand bazele. [Sil. -ti-a] /<fr. initier, lat. initiare

FUNDAMENTA vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente stiintifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].

BACONISM s. n. Filozofia lui Francis Bacon, care, combatand scolastica si metoda deductiva, a pus bazele metodei inductive moderne. (< fr. baconisme)

FUNDA vb. I. tr. a pune bazele; a intemeia, a infiinta, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].

PIONIER s.m. si f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucreaza la terasamente, la minari etc. 2. Persoana care desteleneste si cultiva un tinut v****n, punand bazele unei vieti civilizate in acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi; deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 4. (In trecut) Membru al organizatiei de masa a tineretului scolar care ingloba elevi intre 9 si 14 ani si ii educa in spiritul conceptiei marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].

FUNDAMENTA vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ◊ a demonstra cu elemente stiintifice (o idee, o teorie). (< germ. fundamentieren)

ABEL, Othenio Lothar (1875-1946), paleontolog austriac. Prof. univ. la Gottingen si Viena. Promotor al paleobiologiei. A pus bazele reconstituirii ecologiei tipurilor fosile.

ALBUQUERQUE [albukercə], Alfonso de (1453-1515), navigator si conchistador portughez. A intreprins expeditii in India si Pen. Malacca; a cucerit Goa si a pus bazele colonizarii portugheze in India; vicerege al Indiei (1509-1515).

ANA DE BRETAGNE [bretan] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Mostenitoare a ducatului Bretagne; prin casatoria ei cu regii Frantei Carol VIII (1491) si apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franta, realizata efectiv in 1532.

ANTIPA, Grigore (1867-1944, n. Botosani), biolog roman. Acad. (1910). Intemeietor al Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele. A elucidat problemele productivitatii biologice a Dunarii si a partii de NV a Marii Negre; a pus bazele scolii romanesti de hidrobiologie, ihtiologie si oceanologie; autorul unei conceptii moderne ecologice a biosociologiei si bioeconomiei biosferei. Initiatorul dioramelor si unul dintre creatorii muzeologiei moderne. Membru al mai multor academii straine.

ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

BABES 1. Vicentiu B. (1821-1907, n. sat Hodoni, jud. Timis), jurist, profesor, publicist si om politic. Acad. (1866). Luptator pentru drepturile nationale ale romanilor transilvaneni, presedinte al Partidului National Roman din Transilvania (1881-1891). 2. Victor B. (1854-1926, n. Viena), medic si bacteriolog roman. Fiul lui B. (1). Acad. (1893), prof. univ. la Bucuresti. Unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume (in colab. cu Victor Parnil, Paris, 1885). Contributii importante la studiul turbarii, leprei, difteriei, tuberculozei. A descris „granulatiile metacromatice” (ale lui B. si Ernst), importante in studiul si diferentierea variatelor specii microbiniene, precum si piroplasmidelor „babesii”. A descoperit peste 50 de microbi necunoscuti si a preconizat metode noi de colorare a bacteriilor si a ciupercilor. A introdus vaccinarea antirabica si a pus bazele seroterapiei in Romania.

BACON [beicə], Francis, baron de Verulam (1561-1626), filozof englez. Initiatorul empirismului englez; adversar al scolasticii si al metodei deductive, a pus bazele metodei inductive moderne, care a favorizat dezvoltarea stiintelor, prin aplicarea larga a observatiei si experientei („Novum organum”). Autor al scrierii utopice „Noua Atlantida”.

BEKETOV, Nikolai Nokolaevici (1827-1911), chimist rus. Prof. univ. la Harkov si Moscova. Cercetari in domeniul chimiei fizice; a pus bazele aluminotermiei.

BELLINI, familie de pictori venetieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase si de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compozitii in care evoca ambianta orientala. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compozitii mitologice si religioase („Pieta”), caracterizate prin fermitatea desenului si perspectiva cromatica; a pus bazele scolii venetiene de pictura.

BERTRAND [bertrã], Marcel Alexandre (1847-1907), geolog francez. A introdus in stiinta conceptia despre caracterul periodic al miscarilor de orogeneza si a pus bazele teoriei sariajelor.

BLOEMBERGEN [blu:mbergən], Nicolaas (n. 1920), fizician american de origine olandeza. Prof. la Universitatea Harvard. Cercetari privind rezonanta magnetica nucleara si electronica cuantica. Lucrari teoretice si experimentale care au pus bazele opticii neliniare (teoria polarizarii neliniare, studiul proceselor ondulatorii neliniare, teoria difuziei combinate fortate etc.). A dezvoltat spectroscopia laser. Premiul Nobel (1981), impreuna cu A.L. Schawlow si K.M. Siegbahn.

BLUMENBACH [blumənbah], Johann Friedrich (1752-1840), medic si naturalist german. Unul dintre creatorii antropologiei. A pus bazele obiective ale clasificarii raselor umane dupa culoarea pielii si forma capului si a demonstrat unitatea de origine a speciei umane.

BORLAUG [bɔ:ləg], Norman Ernest (1914-2009), agronom american. A creat noi soiuri de griu de mare productivitate; a facut parte din comisia F.A.O. (1960) care a pus bazele primelor culturi cu aceste soiuri in Pakistan si Orientul Mijlociu („revolutia verde”). Premiul Nobel pentru pace (1970).

BOSKOVIC [boscovici], Rudjer Josip (1711-1787), fizician, astronom, filozof si diplomat croat. A pus bazele uni atomism dinamic, realizind o sinteza originala intre teoria gravitationala a lui Newton si conceptia lui Leibniz despre substanta activa si continuitate („Teoria filozofiei naturale ...”). A anticipat unele idei ale teoriei relativitatii si a enuntat posibilitatea construirii unei geometrii neeuclidiene.

BOTKIN, Serghei Petrovici (1832-1889), medic rus. Prof. univ. la St. Petersburg. Prin studiu sau asupra rolului sistemului nervos in producerea bolilor, a pus baza conceptiei nerviste in patologie. A demonstrat natura infectioasa a icterului hepatic si hemoragic.

BOUGUER [bugher], Pierre (1698-1758), astronom, fizician si matematician francez. A pus bazele fotometriei.

BOYLE [bɔil], Robert (1627-1691), fizician si chimist irlandez. A dat prima definitie a elementului chimic (1661) si a pus bazele analizei chimice calitative. A descoperit, in acelasi timp cu E. Mariotte, ca produsul dintre presiunea si volumul unui gaz perfect, supus unei transformari izoterme, ramine constant (legea B.-Mariotte).

BREAZUL, George (pe numele adevarat Gheorghe N. Georgescu) (1887-1961, Amarastii de Jos, jud. Dolj), muzicolog si folclorist roman. Prof. univ. la Bucuresti. A pus bazele „Archivei Fonogramice” din Bucuresti. Unul dintre intemeietorii istoriografiei muzicale romanesti („Patrium carmen”). Studii muzicologice. Critica muzicala.

BROGLIE [brɔi sau brɔgli], Louis Vicotr Pierre Raymond, duce de (1892-1987), fizician francez. Contributii la teoria nucleului atomic si studiul propagarii undelor; a pus bazele mecanicii ondulatorii, emitind conceptia dualitatii unda-corpuscul (1924). Premiul Nobel (1929). M. de onoare al Acad. Romane (1957).

BUNSEN [bunzɔn], Robert Wilhelm (1811-1899), chimist si fizician german. Prof. univ. la Marburg si Heidelberg. Studii privind derivatii organoarsenici. Impreuna cu Kirchhoff a pus bazele analizei spectrale, cu ajutorul careia a caracterizat si a izolat rubidiul si cesiul. A obtinut magneziul si cromul in stare metalica prin electroliza clorurilor lor si a inventat becul cu gaz si calorimetrul care-i poarta numele.

CANTOR, Georg (1845-1918), matematician german. Prof. univ. la Halle. A pus bazele teoriei multimilor, fiind considerat unul dintre fondatorii matematicii moderne („bazele teoriei multimilor transfinite”).

CAZIMIR (KAZIMIERZ), cneji si regi ai Poloniei. Mai importanti: 1. C III, cel Mare, rege (1333-1370); a pus bazele monarhiei pe stari (prin statutele de la Wiślica si Piotrkow, 1347) si a extins autoritatea coroanei polone asupra regiunilor Kujawya, Dobrzyń (1343), Halici, Lemberg si Volinia (1349-1356); intemeietorul Universitatii din Cracovia (1364). 2. C. IV Iagełło, mare cneaz al Lituaniei (din 1440), rege (1447-1492); a pus capat Razboiului de 13 ani (1454-1466), incheind Pacea de la Toruń (1466) prin care Polonia capata iesire la M. Baltica, iar Ordinul Teutonic i se recunostea vasal. A intretinut relatii de prietenie cu Stefan cel Mare, domnul Moldovei.

CEAPLIGHIN, Serghei Alekseevici (1869-1942), om de stiinta rus. Cercetari in domeniul mecanii teoretice si aerodinamicii fluidelor incompresibile; a pus bazele metodei de calcul al profilelor aripii de avion pe baza postulatului cunoscut sub denumirea de postulatul Ceaplighin-Jukovski.

CERCUL VIENEZ, grupare filozofica constituita intre anii 1922-1923 de M. Schlick pe linga Catedra de stiinte inductive a Universitatii din Viena. Reprezentanti: R. Carnap, O. Neurath, H. Hahn, K. Godel. A functionat pina in 1936. In cadrul cercului s-au pus bazele „pozitivismului logic” sau „empirismului logic”.

CHAMPOLLION [sãpolio], Jean Francois (1790-1832), orientalist francez. A pus bazele egiptologiei stiintifice moderne prin descifrarea hieroglifelor egiptene („Manual de scriere hieroglifica a vechilor egipteni”). Autor al unei gramatici egiptene si al unui dictionar egiptean cu scrierea hieroglifica.

CIPARIU, Timotei (1805-1887, n. sat Panade, jud. Alba), filolof si lingvist roman. Acad. (1866). Participant la Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania. Directorul gimnaziului din Blaj (1854-1875). Unul dintre presedintii ASTREI. Reprezentant al curentului latinist. A editat prima culegere de texte vechi romanesti („Crestomatie sau analecte literare”) si a pus bazele gramatice istorice a limbii romane („Elemente de limba romana dupa dialecte si monumente vechi”). A reusit sa impuna in cadrul Academiei Romane ortografia etimologica. A publicat o gramatica a limbii romane. Versuri, note de calatorie, o antologie de texte din sec. 16-18.

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.

KANEM-BORNU, vechi regat african, situat intr-o regiune sub-sahariana; ingloba teritorii din actualele state Ciad, Camerun, Niger, Nigeria. Intemeiat, probabil, de cavalerii berbero-saharieni, impinsi spre sud (sec. 9) de expansiunea araba. Dubla denumire provine din faptul ca, initial, nucleul statului s-a aflat in reg. Kanem, de unde populatia a fost nevoita sa se stramute, la sfarsitul sec. 14, in V L. Ciad, unde a pus bazele unui nou stat – Bornu. In sec. 11 a adoptat islamul. A cunoscut o prima perioada de inflorire (pana la sfarsitul sec. 14), bazata pe comertul de sclavi, si apoi, mai tarziu, sub Idris Aloma (c. 1580-c. 1617), dupa reorganizarea sa in V regiunii Bornu. Amenintat de cresterea influentei populatiilor hausa (sec. 18) si fulbe (sec. 19), a fost cucerit si impartit intre Africa Ecuatoriala Franceza si colonia britanica Nigeria.

HALL [ho:l], Granville Stanley (1844-1924), psiholog american. Prof. univ. la Harvard si la Johns Hopkins. A pus bazele primului laborator de psihologie (1883) din S.U.A.; fondator a mai multe periodice de specialitate. Cercetarile sale s-au concretizat in numeroase lucrari („Probleme educationale”, „Intemeietorii psihologiei moderne”, „Senescenta: ultima jumatate a vietii”).

CRICK, Francis Harry (1916-2004), biofizician si genetician englez. A imaginat, impreuna cu J.D. Watson, modelul structural elicoidal al acidului deoxiribonucleic (DNA). A pus bazele geneticii moleculare. Premiul Nobel pentru medicina si fiziologie (1962), impreuna cu J.D. Watson si M.H.F. Wilkins.

HERESCU, Petre (1868-1915, n. Bucuresti), medic roman. Prof. univ. la Bucuresti. A pus bazele urologiei stiintifice in Romania („Clinica bolilor u******”).

CURIE [curi] 1. Pierre C. (1859-1906, n. Paris), fizician si chimist francez. Prof. univ. la Sorbona. Contributii in domeniile magnetismului si radioactivitatii. Lucrari despre fenomenul de piezoelectricitate (1880) si despre legile de simetrie la cristale. Impreuna cu sotia sa a descoperit si izolat elementele radiu si poloniu (1898). Premiul Nobel pentru fizica (1903). 2. Maria Sklodowska-C. (1867-1934, n. Varsovia), fiziciana si chimista franceza de origine poloneza. Sotia lui C. (1). Prof. univ. la Sorbona. Contributii fundamentale la studiul radioactivitatii A pus bazele radioterapiei Premiul Nobel pentru fizica (1903) si pentru chimie (1911).

CUVIER [cuvie], Georges (1769-1832), zoolog si paleontolog francez. A formulat legea corelatiei organelor, a clasificat pentru prima data mamiferele, pasarile, amfibiile si pestii in grupul vertebratelor. E explicat disparitia unor grupe de animale si aparitia altora in trecutul geologic al Pamintului prin teoria cataclismelor si a pus bazele anatomiei comparate.

LANDAU, Lev Davidovici (1908-1968), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Specialist in fizica teoretica si magnetism, a emis, independent de L. Neel, ipoteza campului magnetic molecular negativ (1933). Contributii la teoria particulelor elementare (teoria neutrinului), in mecanica cuantica si fizica corpului solid; a pus bazele hidrodinamicii cuantice (teoria superfluiditatii heliului lichid). Premiul Nobel pentru fizica (1962).

LANDSTEINER [lændʃtainər], Karl (1868-1943), chimist si medic american de origine austriaca. Stabilit in S.U.A. (1922). Prof. univ. la Viena si New York. Unul dintre fondatorii imunologiei. A descoperit (1900) grupele sangvine la om, pe care le-a clasificat in: A, B, AB, O (1909), punand bazele stiintifice ale tratamentului prin transfuzii si a descoperit (1940, impreuna cu A.S. Wiener) factorul Rhesus (Rh negativ si pozitiv). A studiat poliomielita, demonstrand (1909, impreuna cu E. Popper) natura infectioasa a acesteia. Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina (1930).

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician si filozof german de origine elvetiana. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre intemeietorii fotometriei („Fotometria”) si ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formuland cele doua principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o in domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), si, alaturi de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanti ai rationalismului german. A demonstrat irationalitatea numarului π (1768). Contributii in astronomie privind orbitele cometelor si formarea Universului. In cinstea sa, o unitate de masura a stralucirii ii poarta numele.

LABAN [laban], Rudolf von (1879-1958), coregraf austriac de origine maghiara. A pus bazele dansului modern, in special a celui expresionist, subordonand miscarea, ritmul, directia categoriilor de forta, timp, spatiu, armonie si sensibilitate („Casanova”, „Don Juan”). A creat un sistem de notatie coregrafica, care-i poarta numele. Lucrari teoretice („Coregrafie”).

ROGER, numele mai multor conti si regi ai Siciliei. Mai importanti: 1. R.I. Guiscard (c. 1031-1101), conte de Sicilia (din 1062). A participat, alaturi de fratele sau Robert I Guiscard, in campaniile impotriva arabilor pentru cucerirea sudului Italiei si a Siciliei (dib c. 1061). 2. R. II, conte (1101-1127), duce al Apuliei si Calabriei (1127-1130) si apoi primul rege al Siciliei (1130-1154), fiul precedentului. A invins coalitia organizata impotriva sa de papa Inocentiu II si, cucerind Napoli si Capua, a pus bazele Regatului Siciliei. A construit o flota puternica, cu ajutorul careia a facut cuceriri pe coasta Africii (intre tunis si Tripoli) si a atacat stapanirile bizantine, instituindu-si propria suprematie in Mediterana meridionala. A promulgat un cod de legi (1140), iar Curtea sa a devenit un important centru intelectual atat pentru invatatii crestini cat si arabi. A refuzat sa participe la a doua Cruciada.

SOFOCLE (SOPHOKLES) (c. 495-c. 405 i. Hr.), poet tragic grec. Impreuna cu Eschil si Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecesti. Creatie fecunda, din care au ramas sapte piese de inspiratie mitologica („Aiax”, „Antigona”, „Electra”, „Filoctet”, „Trahinienele”, „Oeidp la Colonos”, „Oedip, rege”). Prin el, tragedia greaca se laicizeaza, isi dobandeste forma definitiva si isi imbogateste continutul psihologic. Inovatii in tehnica teatrala: renuntarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, marirea numarului choreutilor de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanta acordata decorului si costumelor.

FRESNEL [frenel], Augustin Jean (1788-1827), fizician francez. A pus bazele opticii ondulatorii (1819), considerand razele de lumina unde transversale, si a explicat fenomenele de interferenta (cu dispozitivul numit oglinzile lui F.), polarizarea luminii si dubla refractie. A construit oglinzi si lentile ce-i poarta numele.

SARGON, numele a doi regi din Orientul antic: S. I, rege al Akkadului (c. 2371-2315 i. Hr.). A organizat prima armata permanenta cunoscuta in istorie, cu care a instaurat hegemonia akkadienilor semiti asupra Sumerului, infrangandu-l pe Lugalzaggisi. A cucerit apoi Elamul si Siria, punand bazele unui imperiu care se intindea de la M. Mediterana pana la G. Persic. S. II, rege al Asiriei (722-705 i. Hr.). A cucerit Siria, Israelul, a reprimat o rascoala a Babilonului si a purtat campanii in Urartu. A construit o noua capitala: Dur-Sarrukin (azi Khorsabād).

SAUSSURE, Horace Benedict de (1740-1799), naturalist si fizician elvetian; a realizat diverse instrumente, a descoperit unele minerale si a pus bazele observatiilor meteorologice riguroase.

O'BRIEN [oubraiən], James Bronterre (1805-1864), publicist si om politic irlandez. Unul dintre conducatorii miscarii chartiste, adept al curentului „fortei fizice”. Ulterior, a propagat ide le socialismului utopic, punand bazele politice ale unei grupari de reformatori moderati.

OCONNELL [oukonl], Daniel (1775-1847), om politic irlandez. Adept al nonviolentei, a fondat (1823) Asociatia Catolica si a obtinut (1829) in Parlamentul britanic, al carui membru era (din 1828), votarea legii pentru emanciparea catolicilor. Unul dintre conducatorii miscarii de eliberare irlandeze; a pus bazele miscarii „Tanara Irlanda” (1845), care preconiza desfacerea uniunii anglo-irlandeze. Supranumit „The Liberator”.

OERSTED (ØRSTED) [orstid], Hans Christian (1777-1851), fizician si chimist danez. Fondator (1825) si prof. al Scolii Politehnice din Copenhaga. Intemeietorul Societatii pentru progresul stiintelor (1824). A descoperit (1820) actiunea curentului electric, care strabate un conductor, asupra acului magnetic, punand bazele electromagnetismului a elaborat un procedeu pentru obtinerea aluminiului metalic (1825). Studii asupra compresibilitatii solidelor si lichidelor.

POPOVICI, Constantin (1899-1965, n. Costache Negri, jud. Galati), inginer roman. Prof. univ. la Bucuresti. Specialist in metalurgie si constructia de masini, a contribuit la dezvoltarea industriei constructoare de masini in perioada 1930-1960 (Uzinele de fier Hunedoara, Uzinele „ASTRA” Arad, „Malaxa” Bucuresti s.a.). A pus bazele specialitatii Tehnologia constructiilor de masini in invatamantul superior romanesc, fiind autor al primului manual de „Tehnologia constructiilor de masini”.

BEHAVIORISM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferentiala a omului si animalului fata de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. behaviorisme.

EUDEMONISM s. n. Conceptie etica si principiu care pune la baza moralei nazuinta spre fericire. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudemonisme.

IDEALISM s. n. 1. Orientare in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund, derivat. ◊ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existentei ca o realitate de sine statatoare, independenta de constiinta individuala. Idealism subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta de aceasta a realitatii materiale. Idealism absolut = idealism care admite identitatea spirituala cu realitatea obiectiva. 2. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pr.: -de-a-] – Din fr. idealisme.

ASOCIATIONISM s. n. Conceptie psihologica ce pune la baza vietii sufletesti asociatia (4). [Pr.: -ci-a-ti-o-] – Din fr. associationnisme.

PERSONALISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.

BERNSTEINISM s.n. Revizionism (2. d.); teorie lansata de Eduard Bernstein (Berlin, 06.01.1850 – Berlin, 18.12.1932), scriitor si politician socialist. In 1887 intra in legatura cu F. Engels, la Londra. Dupa 10 ani, declara ca teoria sociala marxista trebuie supusa unei revizuiri, punand astfel bazele revizionismului. [-stei- pron. germ. -stai-] (n. pr. Bernstein + suf. -ism) [def. Der Neue Brockhaus]

ABSOLUT¹ n. filoz. Principiu de baza, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce exista in sine si prin sine. /<lat. absolutus

A ECRANIZA ~ez tranz. 1) A inregistra pe o pelicula speciala in vederea proiectarii pe ecran; a filma; a cinematografia. 2) (opere literare sau muzicale) A pune la baza crearii unei opere cinematografice. /ecran + suf. ~iza

PLATFORMA ~e f. 1) Suprafata plana orizontala a unui vehicul sau a unui aparat de ridicat, pe care se instaleaza obiectele de transportat. 2) Vagon al unui vehicul public fara acoperis si cu peretii foarte josi, folosit pentru transportarea marfurilor. 3) Parte a unui vehicul de transport in comun din apropierea usilor, pe unde urca si coboara pasagerii. 4) Element plan de constructie. 5) Parte orizontala plana de la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna; palier. 6) Suprafata plana de teren, situata la o anumita altitudine. 7) sport Instalatie orizontala rigida de cativa metri lungime, de pe care se executa sarituri in apa. 8) fig. Ansamblu de idei care este pus la baza unei actiuni politice in comun. ~ electorala. /<fr. plateforme

A REASEZA reasez tranz. 1) A aseza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + aseza

UTILITAR ~a (~i, ~e) Care pune la baza utilul; care urmareste scopuri utile. Conceptie ~a. /<fr. utilitaire

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

RADIODIAGNOSTIC s.n. Diagnostic medical pus pe baza de examinare radiologica. [Cf. fr. radiodiagnostic].

ROBINSONADA s.f. 1. Povestire despre naufragiati pierduti; fantezie in care individul izolat apare traind in afara societatii. 2. Termen folosit de Marx pentru a ironiza teoriile economice care pun la baza dezvoltarii societatii principiul economiei individuale. [< fr. robinsonade, germ. Robinsonade].

IDEALISM s. n. 1. orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, existenta obiectiva, ca factor secund, derivat. ♦ ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existentei, ca o realitate independenta de constiinta individului; ~ subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta a realitatii materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiva. 2. urmarire dezinteresata a unui ideal. 3. ~ fizic = denumire data interpretarii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< fr. idealisme)

PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)

RADIODIAGNOSTIC s. n. diagnostic medical pus pe baza de examinare radiologica. (< fr. radiodiagnostic)

impune (impun, impus), vb. – A constringe, a obliga. Lat. imponere (sec. XIX), pe baza lui pune. – Der. impunator, adj. (impozant), cu suf. – tor; impozant, adj., din fr. imposant; impoza, vb. (inv., a impune), din fr. imposer; impozabil, adj., din fr. imposable; impozit, s. n., din lat. impositum (sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.

CARTEZIANISM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, in locul credintei oarbe, pune la baza cunoasterii ratiunea, dar, in acelasi timp, incearca sa impace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartesianisme.

FOND ~uri n. 1) Parte interioara de baza, care poate fi sesizata cu ajutorul ratiunii. 2) Plan uniform al unui tablou sau al unei tesaturi pe care sunt imprimate motivele sau desenele; culoare de baza. 3) baza sensibila care pune in valoare senzatiile de alta natura. ~ sonor. 4) Element de baza, esential sau permanent. ◊ ~ul lexical de baza al unei limbi partea esentiala, stabila a lexicului, denumind notiuni fundamentale, cu o mare frecventa in uz. In ~ de fapt, in realitate. 5) Ansamblu de mijloace financiare si materiale cu o anumita distributie. 6) Ansamblu de valori esentiale, apartinand unui domeniu. ~ de carti. 7) Institutie menita sa acorde asistenta materiala sau sprijin social-cultural. ~ul literar. 8) Proba sportiva pe distanta mare. /<fr. fond

TEMELIE ~i f. Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; fundament; baza. ◊ Din (sau pana in) ~ (sau ~i) cu desavarsire; cu totul; pana la baza; radical. A pune ~ea a intemeia; a funda. [G.-D. temeliei] /<sl. temelije

DEMOCRATIZA vb. tr. 1. a introduce un regim democratic; a reorganiza pe baze democratice. 2. a pune la indemana tuturor. (< fr. democratiser)

REICHENBACH [raiʃənbah], Hans (1891-1953), filozof si logician german. Prof. univ. la Berlin, Istanbul si Los Angeles. Unul dintre organizatorii „Societatii de filozofie stiintifica” din Berlin, care, alaturi, de „Cercul de la Viena”, a pus, intre 1920 si 1930, bazele neopozitivismului. Preocupat de problema cauzalitatii si de aplicarea teoriei probabilitatii in logica („Logica probabilitatii”, „Filozofia spatiului si timpului”).

PATOGNOMONIC, -A, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza caruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique.

A SE BIZUI ma bizui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni

A SE DOCUMENTA ma ~ez intranz. A se pune la curent pe baza de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter

A SE INFORMA ma ~ez intranz. A strange informatii; a se pune la curent pe baza de informatii; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare

A INTOCMI ~esc tranz. 1) A face sa ia fiinta si sa capete forta definitiva; a alcatui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodarie. /in + a tocmi

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

REZON ~oane n. Temei justificativ (al unei actiuni sau atitudini); baza rationala. A avea ~. ◊ A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison

DEDUCTIE (‹ fr., lat.) 1. Forma de rationament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz si de logica simbolista. ♦ (In logica traditionala) Proces de obtinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enunturi date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunturi (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.

TROTINETA ~e f. Vehicul pentru copii, constand dintr-o scandura montata pe doua roti si dintr-o baza verticala de directie, care se pune in miscare fiind impinsa cu un picior. /<fr. trottinette

ASTRONAUTICA (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigatie”) s. f. Stiinta si tehnica zborului cosmic; se ocupa cu studierea si realizarea zborului in spatiul cosmic, cu cercetari in domeniul tehnicii constructiei satelitilor artificiali, rachetelor si navetelor cosmice, a lansarii lor etc.; cosmonautica. bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Tiokolvski, R. Goddard si H. Oberth.

FURNIZA, furnizez, vb. I. Tranz. A procura marfuri prin vanzare sau a pune la dispozitie servicii, contra plata, in baza unei intelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informatie, o stire etc. – Din furnizor. Cf. fr. fournir.

A FURNIZA ~ez tranz. 1) (marfuri, materiale, provizii etc.) A pune in posesiune in mod sistematic (in baza unor intelegeri prealabile); a livra. 2) (informatii, stiri etc.) A pune la dispozitie cu regularitate. /Din furnizor

A SE INTEMEIA ma ~iez intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /in + temei

AXIOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplina filozofica care studiaza valorile; teoria valorilor. bazele a. ca disciplina aparte au fost puse in a doua jumatate a sec. 19, de R.H. Lotze si in continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de scoala reprezentantilor neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) carora li se datoreaza distinctiile riguroase intre valoare si existenta, sens si valoare, valori si lucruri. Importante contributii au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum si filozofii romani: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Sperantia, P. Comarnescu.

HALAL (‹ tc.) subst., interj. 1. Subst. Hrana pe baza de proteine animale (miel, capra, oaie, pui – carnea de porc fiind exclusa) pregatita potrivit preceptelor religioase musulmane. Echivalent al cuserului la evrei. 2. Interj. Exclamatie care exprima admiratia. ◊ Expr. (Fam., adesea ironic) Halal sa-mi (ori sa-ti etc) fie = bravo! sa-mi (ori sa-ti etc.) fie de bine.

TEMEI ~iuri n. 1) Element esential de temelie; parte fundamentala. A surpa ~iurile vechi. ◊ De ~ a) de baza; fundamental; b) serios; c) insemnat. Fara (sau lipsit) de ~ lipsit de baza reala; neintemeiat. Cu ~ a) care se sprijina pe o baza solida; in mod solid; cu temeinicie. A pune ~ pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; pricina; motiv; cauza. ◊ Cu tot ~iul avand destule motive; pe deplin justificat. 3) pop. Partea centrala a unui fenomen in desfasurare; toi. ~iul iernii. ~iul mesei. /<sl. temeli

NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

A INCADRA ~ez tranz. 1) A face sa se incadreze. 2) (persoane) A angaja in baza unei legislatii; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune intr-un cadru; a inconjura cu o rama; a inrama. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer

A PRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua in posesia sa (ca ceva daruit, trimis, obtinut). ~ un colet. ~ felicitari. 2) (oaspeti, vizitatori etc.) A introduce (benevol) in domeniul stapanit; a lasa sau a face sa intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja in baza unei legislatii; a incadra. 4) (despre fiinte) A fi pus in situatia de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleante, reclamatii etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a admite. /

A CONTA ~ez intranz. 1) A pune temei; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A reprezenta o anumita valoare; a se impune prin calitatile sale; a valora; a pretui; a face; a consta. /<fr. compter, it. contare

A MIZA ~ez tranz. 1) (sume de bani) A pune in joc drept miza; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se intemeia. /<fr. miser

A SE REZEMA ma reazam intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepozitia de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepozitia de) A pune temei; a se intemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.

A SE SPRIJINI ma sprijin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se intemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin

FUNDAMENT s.n. 1. Temelie, fundatie, baza. ♦ Placa de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se intemeiaza ceva; baza, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].

FUNDAMENT s. n. 1. temelie a unei constructii, fundatie. ◊ placa de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se intemeiaza ceva; baza, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum)

CLOATA, cloate, s. f. 1. Closca (1). 2. (Art.) Closca-cu-pui, Gainusa, Pleiadele. 3. (Arg.) T***a. 4. (Arg.) Amanta. (prob. creatie spontana avand la baza, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. cloca si, pe de alta, clont si clonta; Dict. Acad. Rom. propune punerea in relatie cu sb. klocati = a striga)

TRADUCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limba in alta; a talmaci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin arta). 3. A infaptui, a pune in practica. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o marime de o anumita natura intr-o marime de o alta natura. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) in fata justitiei = a aduce (pe cineva) inaintea unei instante judecatoresti. [P.i. traduc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].

dedetel (dedetei), s. m. – Anemona (Anemona pulsatilla). – Var. dedita, deditel. Sl. dedu „bunic”, dedica „bunicut” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele sau german graues Bergmannchen. Cihac, II, 90, il pune gresit in legatura cu dada „doica”. – Der. deditiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).

buzunar (-re), s. n. – Punga interioara la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingatoare de calugar.” – Der. buzunari, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla in buzunarul cuiva); buzunarit, s. n. (furt); buzunareala, s. f. (furt); imbuzunari, vb. (a pune in buzunar, a incasa; a fura, a buzunari), cuvint rar, format artificial, pe baza fr. empocher.

CONCLUZIE, concluzii, s. f. 1. Incheiere a unui sir de judecati; gandire dedusa dintr-o serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecati date si al carei adevar depinde de adevarul judecatilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanti in cadrul unei dezbateri si a arata consecintele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (Mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile partilor si ale procurorului intr-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Var.: concluziune s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis.

SUBTITLU, subtitluri, s. n. 1. Al doilea titlu al unei lucrari, de obicei scris cu caractere mai mici si pus sub titlul principal, pe care il completeaza. 2. Text imprimat pe o pelicula cinematografica, la baza imaginii, care cuprinde traducerea dialogurilor din filmele sonore. – Sub¹- + titlu (dupa fr. sous-titre).

A SE FUNDA ma ~ez intranz. A pune fundament; a se intemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare

INTEMEIA, intemeiez, vb. I. 1. Tranz. A infiinta, a funda (un stat, o institutie etc.). ♦ (Rar) A zidi, a cladi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – In + temei.

TRADUCE, traduc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o fraza, un cuvant dintr-o limba in alta; a talmaci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A infaptui, a pune in practica. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o marime de o anumita natura intr-o marime de alta natura. 5. (In expr.) A traduce (pe cineva) in fata justitiei = a aduce (pe cineva) inaintea unei instante judecatoresti. ◊ (In expr.) A traduce in viata = a pune in aplicare (un principiu, un plan); a infaptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

TRADUCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limba in alta; a talmaci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin arta). 3. a ~ in viata = a infaptui, a pune in aplicare. 4. (tehn.) a transforma o marime de o anumita natura intr-o marime de o alta natura. 5. (jur.) a cita in fata justitiei, a da in judecata. 6. (fam.) a insela (in dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, dupa fr. traduire)

CONCLUZIE s.f. 1. Gandire, judecata care rezulta dintr-un sir de constatari sau de argumente; incheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantii la o dezbatere aratand consecintele care se impun in urma celor discutate. 2. Judecata finala a unui silogism. ♦ Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 3. (La pl.) Incheiere a unei chestiuni, facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione].

MOTO ~uri n. Citat scurt care se pune la inceputul unei opere artistice, al unui studiu stiintific sau al unui capitol, pentru a evidentia ideea de baza; epigraf. /<it. motto, germ. Motto

ASOCIA vb. I. tr. a pune laolalta, impreuna. II. refl. 1. a se intovarasi, a se uni (intr-un anumit scop). 2. a se alatura. 3. a se lega (pe baza de asociatii). (< fr. associer, lat. associare)

EDITA vb. tr. 1. a publica si a pune in vanzare o lucrare, o carte, o revista, o emisiune postala, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetari competente. 3. (inform.) a pregati textual datele unui program, in vederea prelucrarii lor la ordinator. (< fr. editer)

ipoteca (ipoteci), s. f. – Drept pe baza caruia creditorul poate vinde bunul imobil primit in garantie. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), si apoi din fr. hypotheque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipoteca); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipoteca).

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

compune (compun, us), vb. – 1. A forma, a alcatui un intreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o opera. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer si cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s. f.; compozitie, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. decomposer; descompunere, s. f.

TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)

ACORDAT, -A, acordati, -te, adj. 1. (Despre unele parti ale propozitiei) Pus in acelasi caz, numar, gen sau persoana ca si cuvantul de care e legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile in consonanta (pe baza diapazonului). – V. acorda.

A ANGAJA ~ez tranz. 1) A lua la lucru pe baza de contract. 2) A face sa se angajeze. 3) A lua cu chirie; a inchiria. ~ un vehicul. 4) A inscrie in efectivul armatei; a incorpora; a inrola. 5) sport (mingea sau pucul) A pune in joc. /<fr. engager

SALARIAT, -A (‹ fr.) adj., s. m. si f. Persoana fizica care incheie un contract de munca individual, cu o persoana fizica sau juridica, ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca, si se obliga astfel sa presteze munca pentru si sub autoritatea acestuia, in schimbul unei remuneratii numite salariu. ◊ S. temporar = persoana incadrata la un agent de munca temporara si pus de acesta la dispozitia unui utilizator, pe durata necesara, in vederea indeplinirii anumitor sarcini precise si cu caracter temporar.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligat s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces partii care a castigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace banesti oferite de altcineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult (si nerational). A baga (sau a pune pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de munca, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligatii etc. ♦ (In contabilitate; la pl.) Rubrica dintr-un registru in care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eala.

dauna (daune), s. f. – Paguba, prejudiciu. Se considera in general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca in scamnum › scaun, si cu f. de la paguba (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); insa aceasta explicatie nu este satisfacatoare, deoarece cuvintul apare pentru prima oara la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficienta pregatire filologica pentru a-si imagina sau simti astfel de analogii. Puscariu 488-490 crede ca este vorba de un cuvint traditional din fondul latin (cf. REW 2348), si Philippide, II, 639 il pune in legatura cu alb. demoń „a dauna”; lipsesc insa dovezi cu privire la uzul sau. Cuvintul necesita un studiu care deocamdata nu exista. – Der. dauna, vb. (a dauna, a prejudicia); daunator, adj. (daunator); daunos, adj. (lacom, daunator); desdauna, vb. (a despagubi), pe baza fr. dedommager.

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

baza ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

baza s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

coloana (oa dift.) f., pl. e (fr. colonne, d. lat. columna). Stilp cilindric cu baza si capitel. O parte dintr´o pagina impartita din sus in jos: ziar pe sapte coloane. Fiz. Masa de fluid in forma cilindrica: colcana de aer, de apa. Anat. Coloana vertebrala, totalitatea vertebrelor (sira spinarii) de care se leaga cele-lalte oase ale vertebratelor. Fig. Sprijin, suport: Traian a fost una din coloanele latinitatii. Sir de trupe in mers (lat. agmen) sau dispuse in lungime, fiind oamenii asezati unu dupa altu (in opoz. cu „linie, front”): trecerea escadronului din linie in coloana. Coloanele lui Ercule [!], cei doi munti ai strimtorii Gibraltar. A pune pe cineva pe doua coloane, a tipari pe o coloana ceia ce a scris el, si pe alta, ceia ce a scris autoru dupa care a plagiat. – Rar columna.

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. punere, asezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Operatie de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, padure sau localitate care impiedica observarea inamicului. ♦ Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face fata unor obligatii, unei plati, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigura aceasta posibilitate. ◊ Acoperire in aur = stoc de aur si de alte active pe baza carora bancile de emisiune asigura convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.