MARCOTA ~e f. Ramura a unei plante, care se ingroapa in pamant, si care, dupa ce a prins radacini, se separa de planta-mama, formand o noua planta. /<fr. marcotte

IMPAMANTENI, impamantenesc, vb. IV. 1. Tranz. (In evul mediu, in tarile romanesti) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea si drepturile de pamantean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili intr-un loc, a se integra in viata localnicilor. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face sa prinda sau a prinde radacini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – In + pamantean.

INradacina, inradacinez, vb. I. Refl. A se fixa in pamant prin radacini; a prinde radacini. ♦ Fig. A patrunde adanc (in constiinta, in obisnuinta etc.). – In + radacina.

MARCOTA, marcote, s. f. Lastar al unei plante, nedesprins de ea, infipt cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit dupa ce a facut radacina, da o planta noua. – Din fr. marcotte.

SADI, sadesc, vb. IV. Tranz. A introduce in pamant rasaduri, puieti etc. pentru a prinde radacini si a se dezvolta; a planta ♦ A semana. – Din sl. saditi.

A SE IMPAMANTENI ma ~esc intranz. 1) A se stabili, integrandu-se in viata localnicilor; a prinde radacini. 2) fig. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adanc in uz; a deveni obisnuit; a se inradacina; a se statornici; a se incetateni. /in + pamantean

A SE INCUIBA ma ~ez intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomodand. 2) fig. (despre sentimente, stari etc.) A patrunde adanc; a prinde radacini adanci. /in + cuib

A SE INradacina pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre plante) A s*****i radacini (adanci); a se fixa in pamant cu ajutorul radacinilor. 2) fig. (despre obiceiuri, idei) A prinde radacini; a intra adanc in uz; a deveni obisnuit; a se incetateni; a se statornici; a se impamanteni; a se consimti. /in + radacina

A TRANSPLANTA ~ez tranz. 1) (legume, flori si alte culturi) A scoate din sera, din rasadnita sau din pepiniera si a planta in alt loc; a rasadi. 2) (plante, animale) A muta in alta regiune sau in alt mediu (in vederea aclimatizarii). 3) fig. (obiceiuri, idei, institutii etc.) A muta dintr-un loc in altul, facand sa prinda radacini; a impamanteni. 4) med. (tesuturi, organe bolnave) A inlocui pe cale chirurgicala. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter

MARCOTA vb. I. tr. A culca si a acoperi cu pamant tulpinile plantelor pentru a le face sa prinda radacina. [< fr. marcotter].

MARCOTA s.f. Lastar nedesprins de planta-mama, care se infige cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ♦ Planta obtinuta prin marcotaj. [< fr. marcotte].

MARCOTA vb. tr. a culca si a acoperi cu pamant tulpinile plantelor pentru a le face sa prinda radacini; a face operatia de marcotaj. (< fr. marcotter)

MARCOTA s. f. lastar nedesprins de planta-mama, care se infige cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ◊ planta obtinuta prin marcotaj. (< fr. marcotte)

radacina (radacini), s. f. – Parte a plantei aflata in pamint. – Mr. (a)radatina. Lat. radῑcῑna (Puscariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. radacinos, adj. (cu multe radacini); inradacina, vb. (a prinde radacini); desradacina, vb. (a fi smuls din radacini, a extirpa).

aclimatez v. tr. (fr. acclimater, d. climat, clima). Deprind cu o clima noua: aclimatez o planta. V. refl. Ma deprind sa traiesc undeva. Intru in moda, prind radacina: acest obicei s' a aclimatat in Romania. – Si aclimatizez (ca sistematizez).

afix n., pl. e (lat. af-fixus, infipt. V. fix, infig). Gram. Particula care se pune la inceputu cuvintului (prefix) ori la urma (sufix) ca sa-i schimbe intelesu. De ex.: in a-prind-ere a si ere is afixe la radacina prind.

butas m. (ung. bujtas, a.i.). Ramura nedespartita de trunchi care e pusa in pamint ca sa prinda radacina, si pe urma sa fie despartita. – Pe alocurea si botes. V. stolon.

butasesc v. tr. (d. butas). Pun in pamint ramuri nedespartite de trunchi ca sa prinda radacina. – Pe alocurea si botesesc.

radacina ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

CRAMPON s.n. 1. Piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. Mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ♦ Pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. [< fr. crampon].

CRAMPON s. n. 1. piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. 4. (fig.) persoana insistenta si inoportuna. (< fr. crampon)

inierba, inierbez, vb. I (reg.) 1. a trata o vita cu radacini de spanz. 2. a arunca pestilor iarba otravitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supara, a se mania. 4. a pune iarba de pusca sub un zid pentru a exploda; a mina.

A SE prinde ma prind intranz. 1) (despre fiinte) A se apuca strans (de ceva sau de cineva); a se agata. ◊ ~ in hora (sau in joc) a incepe sa danseze in hora (sau in joc). 2) (despre obiecte) A se fixa intamplator (de ceva). S-a prins un scai de rochie. ◊ Nu se prinde mancarea de cineva nu-i prieste mancarea cuiva. 3) A se aranja participand (la o actiune). ~ la discutie. ◊ ~ frate de cruce a lega prietenie prin juramant de credinta. 4) (urmat de un conjunctiv) A cadea de acord; a se invoi; a consimti; a accepta. S-a prins sa-i fie nanas. 5) (despre plante proaspat rasadite) A continua sa creasca, dezvoltand radacini. 6) (despre lapte, racituri etc.) A capata consistenta; a se coagula; a se conglutina; a se inchega. /<lat. pre[he]ndere

OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi¹ (dupa lat. ocularis).

RADINA, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de radacini si de crengi de copaci care atarna de pe mal in apa sau plutesc pe apa. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se aduna pestii. 3. Retea cu ochiuri mari care se monteaza la setcile de prins peste. – Din scr., rus. redina.

TATANA ~i f. 1) Dispozitiv metalic format din doua placi unite intre ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil si de un cadru fix, permit inchiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ A scoate din ~i (pe cineva) a supara pe cineva; a infuria; a enerva. 2) Articulatie a valvelor unei scoici. 3) pop. radacina a unui furuncul. /<lat. titina

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere