INSTIINTA, instiintez, vb. I. Tranz. A aduce la cunostinta; a da de stire, a anunta; a informa. ♦ Refl. (Inv.) A lua cunostinta, a prinde de veste, a afla. – In + stiinta.

ZAPSI, zapsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt savarsit in ascuns; a surprinde. 2. A simti, a observa, a prinde de veste, a baga de seama. – Et. nec.

OBLICI, oblicesc, vb. IV. (Inv. si pop.) 1. Tranz. A dibui, a descoperi, a gasi. 2. Tranz. si intranz. A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obliciti.

SIMTI, simt, vb. IV. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simt, senzatia sau perceptia unui lucru, a unui fapt, a unei calitati, a percepe efectul unei e*******i; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-si da seama de propria stare fizica. 2. Tranz. A baga de seama, a prinde de veste, a observa prezenta unei fiinte sau o actiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o e*******e a simturilor decat cu ajutorul judecatii. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-si da seama, a fi constient, a intelege, a banui o actiune, o situatie etc., bazandu-se atat pe informatii si elemente logice, cat si pe intuitie, instinct sau legaturi afective cu alta persoana. ♦ Refl. A fi constient de o insusire, de o dispozitie sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simti in stare (de ceva sau sa faca ceva) = a se sti, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau sa faca ceva). 4. Refl. A avea, a da dovada de bun-simt; a fi un om simtit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectiva, a incerca un sentiment, o emotie etc.; a fi miscat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simti lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauza ca cineva sau ceva lipseste. A simti nevoia sa... = a dori sa... ♦ A avea impresia ca..., a incerca sentimentul ca... ◊ Expr. (Refl.) A se simti la (sau in) largul lui sau (ca) acasa (la el) = a incerca un sentiment placut, a avea impresia ca se afla intr-un mediu familiar, inconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuti; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stanjenit sau jenat de nimic; a se simti bine. ♦ Refl. (Inv.) A se resimti de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situatie etc. [Prez. ind. si: (reg.) simtesc, simt] – Lat. sentire.

A ZAPSI ~esc tranz. reg. 1) (persoane) A prinde fara veste asupra unui fapt; a surprinde. 2) A observa (la momentul potrivit); a prinde de veste. /Orig. nec.

simti (-mt, -it), vb. – 1. A avea senzatia de, a percepe. – 2. A experimenta, a nota. – 3. A-si da seama. a intelege, a prinde de veste. – 4. A mirosi. – 5. (Refl.) A-si da seama de propria stare fizica. – 6. (Refl.) A se gasi, a fi in stare. – 7. (Refl.) A fi stapin pe sine, a fi la inaltimea situatiei. – Mr. simtu, simtire, megl. sint, sintǫri. Lat. sentῑre (Puscariu 1590; REW 7824), cf. vegl. seneter, it. sentire, prov., fr., cat., sp., port. sentir. Uz general (ALR, I, 104). Pers. I are si var. simt, prin analogie cu a-II-a. – Der. simt, s. n. (instinct senzatie), deverbal format artificial dupa lat. sensus; simticiune, s. f. (inv., sensisibilitate, sentiment); simtamint (var. simtimint), s. n. (sentiment), creat artificial dupa fr. sentiment; simtire, s. f. (traire afectiva; sentiment; sensibilitate); simtitor, adj. (sensibil); nesimtire, s. f. (insensibilitate, bestialitate); nesimtit, adj. (grosolan, fara bun simt); nesimtitor, adj. (insensibil); consimti, vb., din fr. consentir; consimtamint, s. n. (aprobare, consentiment); presimti, vb., dupa fr. pressentir; presentiment, s. n., dupa fr. pressentiment; resimti, vb., dupa fr. ressentir. Der. din fr. sens, s. n.; senzati(un)e, s. f.; senzational, adj.; sensibil, adj.; insensibil, adj.; sensibilitate, s. f.; sensibiliza, vb.; sensitiv, adj.; sensitiva, s. f.; sensual, adj.; sensualism, s. n.; sensualist, adj.; sensualitate, s. f.; sentiment, s. n.; sentimental, adj.; sentimentalism, s. n.; sentimentalitate, s. f.

ZAPSI, zapsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt savarsit in ascuns. 2. A simti, a observa, a prinde de veste, a baga de seama.

VESTE, vesti, s. f. 1. Fapt, intamplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunostinta cuiva; stire, informatie. ◊ Loc. adv. Fara (de) veste = deodata, subit, pe neasteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunostinta, a instiinta, a vesti. a prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutati stii? 2. Zvon; p. ext. faima, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

A OBLICI ~esc tranz. inv. 1) A gasi dupa multa cautare; a dibui. 2) a prinde de veste; a afla. [Sil. -bli-] /<sl. oblititi

A SURprinde surprind tranz. 1) (persoane) A prinde fara veste (asupra unui fapt); a prinde in flagrant delict. 2) A lua pe neasteptate; a prinde pe nepregatite. 3) A impresiona prin ceva neprevazut. 4) (manifestari, actiuni ale oamenilor) A descoperi pe neasteptate. ~ o conversatie. [Sil. sur-prin-] /<fr. surprendre

SOSI, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge intr-un anumit loc (si intr-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A incepe sa se desfasoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul sa moara. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fara veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi in situatia sa..., a se intampla sa... – Din ngr. soso (viit. lui sono).

veste vesti f. Informatie care se aduce la cunostinta cuiva; stire; noutate; mesaj. ◊ Fara de ~ (sau pe neprins de ~) pe neasteptate; deodata. A da de ~ a anunta; a instiinta. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orala neconfirmata; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popa tuns. v. POPA. [G.-D. vestii] /<sl. vesti