INCURA, incur, vb. I. Tranz. (Inv. si reg.) A mana caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fuga, a se intrece alergand; a alerga in voie. – Lat. *incurrare (= currere).

INCEPE vb. 1. v. inaugura. 2. v. initia. 3. a debuta. (Actiunea ~ bine.) 4. a se apuca, a (se) porni, a se pune. (A ~ sa manance.) 5. a porni, (prin Transilv.) a aradui. (Au ~ sa se certe.) 6. a se porni, (inv. si pop.) a rupe. (~ a canta.) 7. a se porni, a prinde. (~ sa tipe, sa fuga.) 8. a porni, (inv. si pop.) a purcede. (A ~ dansul, nunta.) 9. v. debuta. 10. v. starni, (inv. si reg.) a se scociori, (fig.) a se naste. (A ~ din senin o furtuna.)

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

streche (-chi), s. f. – 1. Varietate de taun (Hypoderma bovis, Oestrus ovis). – 2. Nebunie, aiureala. – Megl. streacla. Lat. *oestriculus ‹ oestrus (Giuglea, Dacor., II, 824; REW 6040a; Rosetti, I, 171). – Der. din sl. strekati „a intepa”, streku „tintar”, cf. sb. strk „taun” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 373; Conev 52), eventual prin intermediul unui sl. streklja (Tiktin; Candrea), nu pare posibil, caci in rom. grupul cl este in mod sigur primitiv (cf. megl.) si ca numai elementele lat. prezinta trecerea lui cl › chi. – Der. strechia, vb. (a fugi, a porni in goana, despre animalele intepate de tauni; a fugi, a innebuni).

A INCEPE incep 1. tranz. 1) (actiuni, lucruri etc.) A realiza in partea initiala; a porni. 2) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a prinde. ~ a tipa. ~ sa fuga. 3) A face sa nu mai fie intreg, consumand prima portiune. ~ o paine. 2. intranz. (despre actiuni, stari, fenomene etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a porni. Sedinta incepe. Ninsoarea incepe. /<lat. incipere

ZBOR s. v. adunare, adunatura, ardoare, avant, balci, elan, entuziasm, fuga, gloata, goana, iarmaroc, inflacarare, infocare, insufletire, pasiune, patima, pornire, scursura, sfat, stransura, sleahta, targ, viteza.

REPEZI, reped, vb. IV. 1. Refl. A porni in graba, a se duce repede spre..., a da fuga, a sari. ♦ A trece pe undeva in graba (si pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fuga. ♦ Tranz. A trimite pe cineva in graba. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru in graba si adesea fara chibzuiala, a actiona in pripa; a se pripi (1). 3. Refl. A se napusti, a se arunca, a navali. 4. Tranz. A tranti, a izbi, a arunca, a azvarli. ♦ A da, a aplica cu violenta o lovitura cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se rasti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru in graba si adesea fara chibzuiala, a actiona in pripa; a se pripi (1). – Din repede.

ASTERNE, astern, vb. III. 1. Tranz. A intinde un covor, o panza etc. pe o suprafata. ♦ (Adesea fig.) A (se) imprastia, a (se) raspandi pe jos, incat sa formeze un strat (care se niveleaza). 2. Tranz. A pregati (si a intinde) asternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregati pe masa toate cele necesare pentru a manca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. si tranz. A (se) intinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pamant. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau in tihna de o treaba. ◊ Expr. A se asterne la drum = a porni la drum lung. A se asterne drumului (sau campului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A tranti, a culca pe cineva la pamant (printr-o lovitura). ◊ Expr. (Inv.) A asterne (pe cineva) la scara = a intinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.

TULI, tulesc, vb. IV. Tranz. 1. (In expr.) A o tuli la (sau de) fuga sau la sanatoasa = a fugi, a o sterge. Tule-o sau tulea! = fugi! sterge-o! intinde-o! 2. (Rar) A conduce, a duce. ♦ Intranz. A porni pe un drum. [Imper. si: (in expr.) tule, tulea] – Bg. tulja, sb. tuliti.

A SE REPEZI ma reped intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce pana undeva in graba si pentru putin timp; a da o fuga. 3) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a napadi; a tabari. /Din repede

C*****s, rege din Sicilia, care l-a gazduit pe Daedalus cind acesta a fugit cu aripile lui improvizate din labirintul regelui Minos. Vazindu-se silit sa-l predea in cele din urma pe Daedalus lui Minos, care pornise pe urmele sale, C*****s, pentru a nu-si trada oaspetele, isi indeamna fetele sa-l ucida pe Minos (v. si Minos).

tivi (-vesc, -it), vb. – 1. A fugi, a incepe sa alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se impreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evolutia semantica nu este clara, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicatia pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficienta. – Der. tiv, s. n. (indoitura, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveala (var. tivitura), s. f. (indoitura; margine, chenar, tiv).

sperla (-le), s. f. – Funingine, negreala, spuza. – Var. sperla. Origine incerta. Daca acest cuvint este expresiv, cum pare sa indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scintei”, cf. sfirii, pirii (se numeste sperla spuza care acopera focul cu mult fum). Legatura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenusa fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasa. – Der. sperli (var. sparli), vb. (a fugi, a o intinde; a fura), se leaga mai putin de sensul actual al lui sperla, decit de radacina lui expresiva (dupa Conev 61, din bg. sparljam, care pare sa provina din rom.).

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

izbucni (izbucnesc, izbucnit), vb. – 1. A se porni, brusc si cu putere. – 2. A izvori, a tisni. – 3. A bufni in, a pufni in. – Var. sbucni, sbugni. Bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresiva, cf. pocni, bufni, si ngr. μπουχτίζω, rus. buchnuti, sb., cr. buknuti. Ultima var. pare specializata cu sensul de „a o rupe la fuga”, poate prin incrucisare cu sbughi. Dupa Miklosich, Slaw. Elem., 16, din sl. buchnoti. – Der. postverbal izbuc, s. n. (Trans., izvor, fintina).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

PRAVALI, pravalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) apleca intr-o parte; a (se) rasturna, a (se) rostogoli; a cadea sau a face sa cada, a (se) arunca in adancime, a (se) prabusi, a (se) tranti. ♦ Refl. A fugi in goana mare, a se napusti la vale; a se repezi spre ceva, a tabari, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, cazand de la inaltime; a se revarsa, a se intinde. ♦ Refl. Fig. A se intinde, a se raspandi, a se imprastia. ♦ Tranz. A arunca; a azvarli. 2. Refl. (Despre vant, furtuna, ploaie etc.) A se dezlantui cu putere, a se porni cu violenta. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) narui, a (se) darama, a (se) prabusi. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

porni vb. I. 1. a pleca, (inv.) a (se) clati, a purcede. (Au ~ la drum.) 2. a trimite. (I-a ~ cu greu la drum.) 3. v. pleca. 4. v. apuca. 5. v. demara. II. 1. v. incepe. 2. v. starni. 3. a se apuca, a incepe, a se pune. (Se ~ sa manance.) 4. a incepe, (prin Transilv.) a aradui. (Au ~ sa se certe.) 5. a incepe, (inv. si pop.) a rupe. (Se ~ a canta.) 6. a incepe, a prinde. (Se ~ sa tipe, sa fuga.) 7. v. dezlantui.