SCAPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursa, dintr-o stransoare etc.); a se descatusa. ♦ A se strecura prin..., a strabate. ♦ A iesi cu bine dintr-un necaz, dintr-o incurcatura, dintr-o situatie grea; a se feri de..., a evita, a se apara de... ♦ Intranz. si tranz. A reusi sa (se) elibereze de cineva sau de ceva suparator, neplacut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindca a fugit smulgandu-se din mana cuiva, desprinzandu-se din legaturile in care era legat etc.). 2. Tranz. A lasa un obiect sa cada din mana fara voie (din cauza unei emotii, a neatentiei sau din cauza ca este prea greu); a da drumul din mana involuntar la ceva. ◊ Expr. A scapa din mana (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obtine ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A cobori spre asfintit; a fi in declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fara voie, din greseala; a nu se putea stapani de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scapa o vorba = a face (din imprudenta) o indiscretie. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o intalnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (intarziind), a sosi prea tarziu. 6. Tranz. A lasa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua in seama, a omite. ◊ Expr. A nu scapa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a tine (pe cineva sau ceva) sub continua observatie. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat in seama. 7. Intranz. A nu reusi momentan sa-si aminteasca de... 8. Refl. A avea senzatia acuta de d******e sau de u*****e, a simti imperios nevoia de a iesi afara. – Lat. *excappare.

ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb², a-si pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva sa-si piarda vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cat sau macar) sa orbesti un soarece = foarte putin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa-si piarda ratiunea, clarviziunea, a-l face sa nu mai judece obiectiv. ♦ A insela, a amagi pe cineva, a minti. – Din orb².

A ORBI orbesc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face sa devina orb; a face sa piarda vederea. 2) (persoane) A supune actiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face sa piarda clarviziunea sub actiunea unor factori frapanti. /Din orb

poneava (ponevi), s. f. – (Banat) Pres. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un val pe ochi” (dupa Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-si pierde vederea”).

AMAUROZA s. f. Diminuare sau pierdere a vederii datorita lezarii retinei, cailor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [Pr.: -ma-u-] – Din fr. amaurose.

HEMERALOPIE, hemeralopii, s. f. Slabire sau pierdere a vederii in conditii de iluminare redusa, datorita absentei vitaminei A; cecitate nocturna. – Din fr. hemeralopie.

HEMIANOPSIE, hemianopsii, s. f. Slabire sau pierdere a vederii intr-o jumatate a fiecarei retine, intalnita in unele boli nervoase, nepermitand ochilor sa cuprinda decat o parte din campul vizual. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hemianopsie.

SCOTOM, scotoame, s. n. (Med.) pierdere a vederii pe o portiune limitata a campului vizual. – Din fr. scotome.

AMAUROZA s.f. (Med.) pierdere a vederii, cauzata de atrofierea nervului optic. [Pron. -ma-u-. / < fr. amaurose, cf. gr. amaurosis – intunecare].

HEMERALOPIE s. f. diminuare sau pierdere a vederii la lumina putin intensa (in special in amurg). (< fr. hemeralopie)

HEMIANOPSIE s. f. pierdere a vederii intr-o jumatate din campul vizual. (< fr. hemianopsie)

IMPAIENJENI, pers. 3 impaienjeneste, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu panze de paianjen, a (se) umple cu paienjenis. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-si pierde claritatea, a vedea ca prin sita, ca prin ceata; a se incetosa. ♦ Tranz. si refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pa-ien-. – Var.: (reg.) impaiejena vb. I, impaienjini, impainjeni, impainjini vb. IV] – In + paianjen.

A se pierde ≠ a se vedea

A se vedea ≠ a se pierde

A SE IMPAIENJENI pers. 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se impanzi. /in + paianjen

A SE IMPANZI pers. 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si pierde capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se impaienjeni. /in + panza

A SE INNEGURA ma ~ez intranz. 1) A fi invaluit de negura. 2) A aparea negura. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se mahni; a se innora; a se posomori; a se mohori. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se incetosa; a se tulbura; a se intuneca. /in + negura

A SE INTUNECA ma intunec intranz. 1) A se lasa intunericul; a se face intuneric. Se intuneca. 2) A deveni mai inchis la culoare. Fata i s-a intunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se posomori. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se tulbura. /<lat. intunicare

AMAUROZA s. f. slabire sau pierdere completa a vederii ca urmare a atrofierii retinei ori a nervului optic. (< fr. amaurose)

OBNUBILATIE s. f. obnubilare; intunecare, slabire a vederii; (p. ext.) pierdere treptata a memoriei, diminuare a inteligentei. (< fr. obnubilation, lat. obnubilatio)

NEGLIJABIL, -A, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lasat la o parte sau trecut cu vederea (fara nici o pierdere); care nu trebuie luat neaparat in seama; fara insemnatate. – Din fr. negligeable.

A SE INCETOSA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) A aparea ceata. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se innegura; a se tulbura; a se intuneca. S-au ~at ochii. /in + cetos

A SE TULBURA ma tulbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine in rau; a se strica. 3) (despre persoane) A cadea prada unor emotii puternice. 4) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se intuneca. /<lat. turbulare

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

CECITATE s.f. Lipsa de vedere; orbire. ◊ Cecitate verbala = pierdere a capacitatii de a citi sau de a intelege sensul limbajului scris. [Cf. fr. cecite, lat. caecitas].

SCOTOM s.n. (Med.) pierdere sau diminuare a vederii intr-o zona a campului vizual. [Pl. -oame. / < fr. scotome, cf. gr. skotoma – intunecare].

CECITATE s. f. Absenta a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale cailor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihica = pierdere a capacitatii de recunoastere a obiectelor cu ajutorul vazului. Cecitate verbala = pierdere a capacitatii de a citi sau de a intelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturna = hemeralopie. – Din fr. cecite, lat. caecitas, -atis.

MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari^[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

EPUIZARE, epuizari, s. f. 1. Actiunea de a (se) epuiza; terminare, ispravire. 2. Operatie de indepartare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei sapaturi sau al unui batardou in vederea executarii unor lucrari de constructii. 3. pierdere a capacitatii functionale a unui organ, a unui sistem sau a intregului organism in urma unei solicitari excesive; extenuare, oboseala, uzura [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza

A SE OBNUBILA pers. 3 se ~eaza intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-si pierde starea normala; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler

A CHIORI ~asc 1. intranz. 1) A-si pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina slaba. 2. tranz. 1) A face sa-si piarda un ochi; a face sa devina chior. 2) A face sa vada slab (temporar). 3) fig. (persoane) A incerca sa insele. /Din chior

DISPAREA vb. II. intr. 1. A nu se mai vedea, a iesi din campul vizual. ♦ A se pierde, a pieri. 2. A-si inceta existenta, a se stinge. 3. A muri, a deceda. [P.i. dispar, var. dispare vb. III. / cf. lat. disparere, it. disparire, fr. disparaitre].

DISPAREA vb. intr. 1. a nu se mai vedea, a iesi din campul vizual. ◊ a se pierde, a pieri. 2. a-si inceta existenta, a se stinge. 3. a muri, a deceda. (dupa fr. disparaitre)

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

DISPARUT, -A adj. 1. Iesit din campul vizual, care nu se mai vede. ◊ A fi dat disparut = a fi considerat ca pierdut fara urma. 2. Care a incetat sa mai existe. ♦ (Despre oameni, si s.) Mort. [< disparea].

RAMOLI vb. IV. refl. A-si pierde vioiciunea, agerimea mintii; a slabi din punct de vedere fizic si intelectual (din cauza batranetii). [< fr. ramollir].

INTUNECA, intunec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face intunecos, obscur; a (se) lipsi de lumina. ♦ Refl. impers. A se insera, a se innopta, a se innegura, 2. Refl. (Despre corpuri ceresti; la pers. 3) A-si pierde stralucirea, a suferi o eclipsa. ♦ Tranz. Fig. A eclipsa, a umbri; a face sa nu se mai vada (bine). ♦ Refl. Fig. A-si micsora sau a-si pierde capacitatea de a gandi. 3. Refl. Fig. A se posomori; a se intrista. 4. Refl. A se inchide la culoare. – Probabil lat. in-tunicare „a acoperi cu o tunica”.

DISPAREA, dispar, vb. II. Intranz. 1. A se face nevazut, a iesi din campul vizual, a nu mai putea fi vazut (desi continua sa existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fara urma, a nu mai putea fi gasit. 2. A inceta sa mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre fiinte) A muri. [Var.: dispare vb. III] – Din fr. disparaitre (dupa parea).

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea sau sa nu mai vada (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele sau a insela pe cineva (in legatura cu ceva care poate fi vazut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, facand ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. – Din chior.

MAIDAN, maidane, s. n. Teren deschis, loc viran situat in interiorul sau la marginea unei localitati. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a iesi) la maidan = a scoate sau a iesi la vedere; a (se) arata, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-si pierde vremea hoinarind sau jucandu-se; a hoinari, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea; a orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele pe cineva. 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. 4. Intranz. (Inv.) A ochi, a tinti. – Din chior.

A SE MISTUI ma mistui intranz. 1) A se distruge prin ardere; a se transforma in cenusa. 2) A inceta sa mai fie in campul de vedere al cuiva; a se face nevazut; a se evapora; a disparea; a eclipsa. 3) fig. A pierde treptat vigoarea fizica si/sau morala (sub influenta unor factori nocivi). /<ung. emeszt

NUANTA s.f. 1. Fiecare dintre varietatile, dintre gradele prin care trece o culoare fara a-si pierde calitatile specifice. 2. (Fig.) Diferenta usoara (aproape imperceptibila) intre doua lucruri de acelasi gen. ♦ (Muz.) Varierea executiei din punctul de vedere al intensitatii sonore. 3. Ceea ce reprezinta o conotatie, un adaos la caracterul esential, de baza. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance].

A SE RASUFLA ma rasuflu intranz. 1) (despre unele alimente, in special bauturi) A-si pierde taria si gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-si marturisi gandurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /ras- + a sufla

A SLABI ~esc 1. intranz. 1) (despre fiinte) A deveni slab (pierzand din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultati mintale etc.) A incepe sa nu mai functioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, actiuni etc.) A deveni mai putin intens; a scadea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lasa sa fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmari cu insistenta pe cineva (incomodand). ~este-ma! da-mi pace! /Din. slab

PLAN⁴ ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

SARACI/E ~i f. 1) Lipsa a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sarac. ◊ ~ lucie (sau neagra) saracie extrema. A-si vedea de ~ a-si vedea de lucrul sau (si a nu se amesteca in treburile altora). Vorba lunga (sau multa) ~a omului a) se spune atunci, cand cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arata, ca nu are rost sa mai continue discutia. 2) Cantitate neinsemnata si insuficienta de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau fiinta lipsita de valoare, de importanta. [G.-D. saraciei] / sarac + suf. ~ie

AZI adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

DEPRESIUNE s. f. 1. intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul cand statia este amplasata la inaltime. 3. presiune mai mica decat cea de referinta. ♦ ~ atmosferica = presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-o anumita zona. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologica de tristete intensa; depresivitate, deprimare. 5. scadere a valorilor, a actiunilor etc., cauzata de o criza. (< fr. depression, lat. depressio)

STERS², STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare

A NASADI ~esc tranz. pop. 1) (parti ale corpului, fructe, legume etc.) A face sa-si piarda integritatea sau sa capete un semn (in urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface si a aseza pe arie intr-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curata si a amenaja in vederea treieratului. /<sl. nasaditi

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

A PRAPADI ~esc tranz. 1) A inceta de a mai poseda; a nu mai avea in posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face sa se prapadeasca; a distruge; a nimici. 4) A inceta de a mai avea in campul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afectiune deosebita (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma. ◊ Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.