AHTIAT², -A, ahtiati, -te, adj. Stapanit de o dorinta puternica de a obtine ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

AMENINTA, amenint, vb. I. Tranz. 1. A arata intentia de a face rau cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva de la el). 2. A face un gest de amenintare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata sa..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunta, a vesti, a prevesti ceva rau, primejdios. – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintari”).

CACIULI, caciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi in fata cuiva spre a obtine ceva; a cere ceva in chip umil; a se pleca. – Din caciula.

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, inv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

CHITIBUS, chitibusuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanta; maruntis, fleac. ♦ Tertip, smecherie de care uzeaza cineva pentru a obtine ceva. – Et. nec.

INTERVENI, intervin, vb. IV. Intranz. 1. A veni intre..., a veni la mijloc, a intra in actiune; spec. a lua cuvantul, a intra in vorba. ♦ A se amesteca spre a mijloci o impacare, o intelegere etc., a face un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se intampla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

INTERVENTIE, interventii, s. f. 1. Faptul de a interveni intr-o actiune, intr-un proces, intr-o discutie etc. ♦ Invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; si in sintagma interventie chirurgicala) Operatie. 2. Actiune, efort, demers facut spre a obtine ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.

TIGANI, tiganesc, vb. IV. Refl. A insista mult (si in mod dizgratios) pentru a obtine ceva; a cere ceva cu incapatanare; p. ext. a se targui, a se tocmi (mahalageste). – Din tigan.

UNELTI, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregati in ascuns, a pune la cale, a urzi o actiune reprobabila impotriva cuiva sau pentru a obtine ceva; a complota. – Din unealta.

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomana; a cersi. ♦ A se ruga de cineva cu staruinta, injositor, pentru a obtine ceva. – Din milog.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

RUGAMINTE, rugaminti, s. f. Cerere (staruitoare) adresata cuiva pentru a obtine ceva; rugare, ruga (1). – Ruga + suf. -amant.

SANTAJA, santajez, vb. I. Tranz. A face uz de santaj pentru a obtine ceva; a supune unui santaj. – Din santaj.

PARA², pere, s. f. 1. Fructul parului¹. *Expr. A-i pica (sau a-i cadea cuiva) para in gura = a obtine ceva fara efort, fara munca. Nu plateste nici o para putreda, se spune despre cineva sau ceva fara nici o valoare. 2. P. a**l. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. in forma de para² (1). – Lat. pira.

PISTONA, pistonez, vb. I. Tranz. 1. A extrage titei (dintr-o sonda) sau alt lichid cu ajutorul unui piston special. 2. Fig. (Fam.) A starui, a insista pe langa cineva pentru a obtine ceva. – Din fr. pistonner.

PROCURA, procur, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obtine ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.

MANECA, maneci, s. f. 1. Parte a imbracamintei care acopera bratul (in intregime sau in parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a insista, a starui (pe langa cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de maneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe maneca = a se speria (de consecintele unei fapte savarsite); a o sfecli. A scoate din maneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive in forma de maneca (1). 3. (Inv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) manica s. f.] – Lat. manica.

MILOG, -OAGA, milogi, -oage, s. m. si f. Cersetor (infirm). ♦ Persoana care se roaga de cineva cu insistenta, injosindu-se, pentru a obtine ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din mila¹, probabil prin contaminare cu olog.

A AMENINTA amenint tranz. 1) (fiinte) A speria cu o pedeapsa printr-o vorba sau printr-un gest (pentru a intimida sau pentru a obtine ceva). 2) A avertiza cu un gest asupra eventualelor consecinte. 3) A pune in primejdie; a face sa fie in primejdie. 4) A fi gata sa...; a fi pe punctul de... 5) inv. A semnaliza prin sine insusi; a prevesti. /<lat. amminaciare

A CERE cer tranz. 1) A se adresa cuiva pentru a obtine ceva; a-si manifesta dorinta de a avea ceva. ~ o carte. ~ un sfat. ~ un ajutor. ◊ ~ mana (unei fete) a propune casatorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. ~ un drept. ◊ ~ cuiva socoteala a cere lamuriri de la cineva. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multa atentie. /<lat. quaerere

DEMERS ~uri n. 1) Interventie facuta pe langa o persoana sau pe langa o administratie cu scopul de a obtine ceva. 2) Operatie, actiune pentru a realiza ceva. ~ stiintific. /de + mers

ISPITA ~e f. 1) Motiv care atrage la o actiune; dorinta puternica de a realiza sau a obtine ceva (mai ales interzis); tentatie. 2) inv. Incercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morala. /v. a ispiti

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

MILOG ~oaga (~ogi, ~oage) m. si f. 1) Persoana (infima) care umbla cu cersitul; cersetor. 2) Persoana care se milogeste pentru a obtine ceva. 3) Persoana care are un betesug; om calic. /Din mila

A SE MILOGI ma ~esc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (fata de cineva) implorand (pentru a obtine ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cersi. /Din milog

PARA² pere f. 1) Fruct al parului. ◊ A-i cadea (sau a-i pica) cuiva para in gura a obtine ceva fara eforturi. Cand va face plopul pere si rachita micsunele niciodata. 2) Obiect care are forma unui asemenea fruct. [G.-D. perei] /<lat. pira

A PICHETA² ~ez tranz. (cladiri administrative, institutii etc.) A avea in supraveghere o anumita perioada de timp pentru a obtine ceva (revendicari, decizii, demisionari etc.). /<fr. piqueter

A RECURGE recurg intranz. 1) A se adresa pentru sustinere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi in anumite circumstante; a se folosi pentru a obtine ceva; a apela. ~ la forta. /re- + a curge

RUSFET ~uri n. inv. 1) Suma de bani sau dar adus unei persoane pentru a obtine ceva in mod ilegal; mita. 2) Obligatie suplimentara in munca sau in natura, prestata de tarani pe mosia boierilor. /<turc. rusvet

TENTATIE ~i f. 1) Motiv care atrage o persoana la actiune; dorinta puternica de a realiza sau a obtine ceva; ispita. 2) rel. Impuls care impinge omul la savarsirea unui pacat. [G.-D. tentatiei; Sil. -ti-e] /<it. tentazione, fr. tentation

AMBITIONA vb. I tr. A trezi (in cineva) ambitia, dorinta de a face ceva; a pune la ambitie. ♦ refl. A dori, a cauta ceva cu multa ravna. ♦ refl. A fi stapanit de ambitie, a face sfortari (desperate) pentru a obtine ceva. ♦ refl. A se incapatana. [Pron. -ti-o-. / < fr. ambitionner].

CRAMPONA vb. I. refl. A se agata puternic de ceva sau de cineva (pentru a obtine ceva); (fig.) a se tine scai, mortis de ceva sau de cineva. [< fr. cramponner].

INTERVENI vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra in actiune; (spec.) a intra in vorba, a lua cuvantul. ♦ A face o mediatie, un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. A se intampla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervin si interviu, conj. -vina. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

SACRIFICA vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinitatii animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri stiintifice sau pentru consumul public. 3. refl. A renunta la ceva sau la cineva in favoarea altcuiva sau pentru a obtine ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrific, 3,6 -ca. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier].

SECRET s.n. 1. Ceea ce este tinut in taina, ceea ce nu se da publicitatii; mister, taina. 2. Mijloc, procedeu eficace si special pentru a obtine ceva. 3. Ceea ce constituie conditia intima a unei stiinte, a unei arte. [Pl. -te, -turi. / < lat. secretum, cf. fr. secret].

EXTORCA vb. tr. a obtine ceva (in special bani) cu forta, prin amenintari; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)

INTERVENI vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra in actiune; a intra in vorba. ◊ a face o mediatie, un demers in favoarea cuiva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. a se intampla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

SECRET, -A I. adj. 1. tainic, tainuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este tinut in taina, ce nu se da publicitatii; mister. 2. mijloc, procedeu eficace si special pentru a obtine ceva. 3. ceea ce constituie conditia intima a unei stiinte, unei arte. (< fr. secret, lat. secretus)

AMENINTA, amenint, vb. I. Tranz. 1. A manifesta fata de cineva intentia de a-i face rau (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva). S-apoi se-ncrunta Si-i amaninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii (ALECSANDRI). 2. A face un gest de amenintare. Spunea ceva si ameninta cu mana (PAS). 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Baltile neasanate ameninta sanatatea locuitorilor. 4. A fi gata sa..., a fi pe punctul de a... Peretii umezi amenintau sa cada (DUNAREANU). 5. (Rar) A anunta, a vesti, a prevesti (ceva). Umbre fioroase Ce ies din intunerec o crima amenintand (ALEXANDRESCU). – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintari”).

BARAI, barai, vb. IV. Tranz. A vorbi intr-una (fara ca cel care asculta sa poata prinde sirul vorbelor). ◊ Expr. A barai pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obtine ceva. – Din bar.

CACIULI, caciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi in fata cuiva spre a obtine ceva; a cere ceva in chip umil; a se pleca. – Din caciula.

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca sa-i primeasca peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfactie = a pretinde satisfactie morala in urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteala sau (inv.) seama (cuiva) = a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cat ceri pe unt? 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

DOBANDI, dobandesc, vb. IV. Tranz. 1. a obtine ceva prin munca, eforturi, perseverenta; a castiga, a realiza; a face rost de ceva, a gasi, a procura ceva. ♦ A primi, a capata. ◊ Expr. A dobandi un copil = a i se naste cuiva un copil. 2. (Inv.) A cuceri un oras, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).

ASPIRANT, -A, aspiranti, -te, s. m. si f. Persoana care aspira la ceva, care doreste sa obtina ceva. ♦ Spec. (In trecut) Elev al unei scoli de ofiteri de marina. ♦ Spec. (in trecut) Diplomat al unei facultati care se pregatea, sub conducerea unui profesor, pentru a obtine titlul de candidat in stiinte. – Din fr., rus. aspirant.

PESCUITOR, -OARE, pescuitori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care pescuieste (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor in apa tulbure = persoana care profita de situatiile incordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoana care cauta cu insistenta sa obtina ceva; vanator. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

PUPA, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) saruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa in bot (pe cineva) = a lingusi, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (in bot) cu cineva = a se intelege bine cu cineva, a se afla in relatii de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales in constructii negative) A ajunge sa obtina ceva ravnit; a dobandi. Nu mai pupi tu plimbare. – Lat. *puppare.

LUPTA, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. si intranz. A se razboi, a purta razboi, a fi in razboi cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se lupta ziua cu noaptea = se face ziua. 3. Refl. si intranz. Fig. A se impotrivi, a se stradui sa invinga o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se stradui sa obtina ceva. – Lat. luctare.

LIPCA adv. (Reg.; in expr.) A sta (sau a sedea etc.) lipca (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se misca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipca pe capul cuiva = a starui mult pe langa cineva. A se tine lipca de cineva = a insoti pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezenta sa). A umbla lipca dupa ceva = a cauta sa obtina ceva cu orice pret; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj „lipicios”.

STOARCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strange un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care il contine; spec. a rasuci in sens contrar capetele unui material textil pentru a face sa iasa o parte din lichidul cu care este imbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlaga) = a face (pe cineva) sa-si epuizeze puterile; a slei, a secatui, a istovi de puteri. (Fam.) A-si stoarce creierii = a se gandi profund, a se framanta pentru a gasi o solutie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care imbiba un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva sa planga. 3. Fig. A obtine un profit, a lua un bun prin constrangere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. a obtine ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

DORITOR, -OARE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care doreste sa faca, sa obtina ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Planta erbacee taratoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.

DORNIC, -A, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerabdator sa faca, sa obtina ceva. 2. S. m. Planta erbacee cu frunzele lungi si inguste si cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.

SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. a obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

MURA ~e f. Fructul murului. ◊ Mura-n-gura ceva obtinut fara osteneala, de-a gata. /< lat. mora

OBRAZNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival Care nu are rusine; nerusinat; imper-tinent; neobrazat. ◊ ~cul mananca praz-nicul se spune despre o persoana care obtine ceva datorita impertinentei sale. 2) Care este neastamparat; neascultator. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.

A SE OMORI ma omor intranz. 1) A-si cauza moartea; a se sinucide. 2) A se stradui din rasputeri sa faca ceva; a se epuiza realizand ceva. ◊ ~ de ras a rade foarte tare si cu pofta. 3) fig. fam. (despre persoane) A se ingramadi in numar foarte mare, vrand sa obtina ceva (deficitar). /<sl. umoriti

EXTORCA vb. I. tr. A obtine (ceva, in special bani) cu forta, prin amenintari; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].

UZURPA vb. I. tr. A pune mana prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obtine (ceva) prin inselatorie, pe nedrept. [P.i. uzurp, -pez, 3,6 -pa. / cf. fr. usurper, lat. usurpare].

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

ASPIRANT, -A, aspiranti, -te, s. m. si f. Persoana care aspira la ceva, care doreste sa obtina ceva. ♦ Persoana care, dupa trecerea examenului de stat, se pregateste pentru titlul superior de „candidat in stiinte”. – Fr. aspirant (rus. aspirant).

CAPTA, captez, vb. I. Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze intr-un tub, intr-un rezervor, intr-un bazin etc. ♦ A intercepta, a izbuti sa auda ceva. ♦ Fig. A atrage, a ademeni pe cineva; a incerca sa obtina, sa castige ceva printr-un anumit mijloc. – Din fr. capter, lat. captare.

JIND s. n. Dorinta adanca, pofta (de ceva greu de obtinut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorinta. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tanji dupa.... – Din jindui (derivat regresiv).

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa in spatiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa vorbesti sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii, sa cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. III. Fig. 1. Refl. A avea insusiri sau trasaturi asemanatoare, comune. 2. Tranz. si refl. A-si face prieten pe cineva sau a se imprieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

PESCUI, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A prinde peste (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se indeletnici cu prinderea pestelui sau a altor animale de apa; a pescari. ◊ Expr. A pescui in apa tulbure = a profita de o situatie incordata sau confuza pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apa (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obtinut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agata. – Din peste (dupa pescar).

JIND n. Dorinta puternica de a avea ceva greu de obtinut; ravnire. ◊ A privi (sau a se uita) cu ~ a privi (sau a se uita) la ceva cu dorinta mare si regret. /v. a jindui

A PRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua in posesia sa (ca ceva daruit, trimis, obtinut). ~ un colet. ~ felicitari. 2) (oaspeti, vizitatori etc.) A introduce (benevol) in domeniul stapanit; a lasa sau a face sa intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja in baza unei legislatii; a incadra. 4) (despre fiinte) A fi pus in situatia de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleante, reclamatii etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a admite. /

obtine vb. III. tr. A dobandi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obtin, conj. -na. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, dupa tine].

REALIZA vb. I. tr. 1. A infaptui, a face ceva. 2. A crea, a plasmui; a desavarsi; a intruchipa. ♦ refl. A se dezvolta deplin, a se desavarsi; a-si pune in valoare capacitatile creatoare. 3. A obtine, a castiga (ceva). [< fr. realiser].

REALIZA vb. I. tr. 1. a infaptui, a face ceva; a-si indeplini obligatiile, planul etc. 2. a crea, a elabora; a desavarsi; a intruchipa. 3. a obtine, a castiga (ceva). 4. a-si da bine seama, a reusi sa inteleaga. II. refl. a se dezvolta deplin, a se desavarsi; a-si pune in valoare capacitatile creatoare. (< fr. realiser, /I, 4/ engl. realize)

INCAPUI, incapuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obtine, a-si procura ceva; a (se) capui. 2. Tranz. A pune mana pe cineva sau ceva; a prinde, a capui. – In + capui.

FRANTURA, franturi, s. f. 1. Frangere; ceea ce se obtine frangand sau rupand ceva; bucata desprinsa de la locul ei sau ramasa dintr-un intreg imbucatatit. ◊ Expr. Frantura de limba = vorbire incalcita; p. ext. fraza incalcita, alcatuita din cuvinte greu de rostit. ♦ Portiune dintr-un intreg; fractiune (1). 2. (Pop.) Fractura. 3. (Rar) Spartura. – Lat. *franctura (=fractura) sau frant + suf. -ura.

LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcatie cu fundul plat si cu prora si pupa inclinate, folosita pe ape fara valuri mari; barca (cu vasle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se aseza) luntre si punte = a incerca pe toate caile si prin toate mijloacele sa obtina sau sa realizeze ceva sau sa impiedice realizarea a ceva. [Pl. si: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).

INTERES ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ◊ De ~ general (sau public) de importanta sociala. 2) Preocupare de a obtine un avantaj personal, ceva necesar. ◊ A-si face ~ele a-si rezolva chestiunile personale. ~ul poarta fesul interesul personal serveste drept stimulent pentru efectuarea unor actiuni. 3) Manifestare a unei atentii (favorabile) fata de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse

GLORIE, glorii, s. f. Onoare, marire, slava adusa unei persoane, unui eveniment etc.; faima, renume obtinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru insusiri exceptionale. ♦ Persoana de mare valoare. – Din lat., it. gloria.

POFTI, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A dori puternic sa obtina sau sa se intample ceva; a jindui, a ravni. ♦ (Inv. si reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se imbia, a se indemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Inv. si pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (sa faca ceva, sa se duca undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (inv. si reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohoteti.

REALIZA, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la indeplinire, a face sa devina real; a atinge (un scop), a infaptui. 2. Spec. A crea, a plasmui o opera de arta. ♦ Refl. (Despre o persoana, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desavarsi, a-si pune in valoare capacitatea de creatie. 3. A obtine, a dobandi, a castiga (ceva); a incasa preturile (la marfurile vandute). 4. A-si face o idee precisa despre..., a reusi sa inteleaga, sa patrunda intelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. realiser.

INDIRECT, -A, indirecti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etc. Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului. Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.

ASPIRANT, -A s.m. si f. 1. Persoana care tinde, care nazuieste la ceva. ♦ Persoana care studia pentru a obtine titlul de „candidat in stiinte”. ♦ Primul grad de ofiter in marina militara. ♦ (In unele tari) Tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar; elev-ofiter. 2. Arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

INLESNI, inlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva sa fie usor de infaptuit, de obtinut; a usura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a usura cuiva o munca, o actiune. ♦ Refl. (Reg.) A-si imbunatati situatia materiala. – In + lesne.

CALCUL¹ ~e n. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; socoteala. 2) mat. Succesiune de operatii efectuate cu ajutorul unor simboluri ce reprezinta anumite valori. 3) fig. Ansamblu de reflectii realizate in scopul de a obtine un avantaj sau de a realiza ceva. /<lat. calculus, fr. calcul

ACHIZITIE, achizitii, s. f. 1. Forma de comert care consta in procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achizitionare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achizitie = a procura, in conditii avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obtinut prin achizitie (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

CONSUMA¹, consum, vb. I. Tranz. A intrebuinta, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuinte proprii sau pentru a obtine alte produse. ♦ A intrebuinta ca hrana; a manca. – Din fr. consommer.

PRIMI vb. I. 1. v. incasa. 2. a incasa, a ridica. (Si-a ~ drepturile de autor.) 3. a incasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. capata. 5. a capata, a dobandi, a obtine, (inv. si reg.) a prande, (inv.) a ispravi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva in dar; a ~ invoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obtine. 7. v. receptiona. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a impartasi. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimti. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. gazdui. 9. a lua. (L-a ~ in gazda.) III. v. intampina.

TRANSVERSAL ~a (~i, ~e) Care traverseaza sau taie ceva de-a curmezisul. ◊ Sectiune ~a suprafata care se obtine prin sectionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea (sau pe inaltimea) lui. [Sil. trans-ver-] /<fr. transversal

INDIRECT, -A adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ◊ Complement direct = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect actiunea verbului; propozitie completiva (si s.f.) = propozitie cu functie de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. [Cf. fr. indirect, lat. indirectus].

PARODIA vb. I. tr. A face o parodie, a imita ceva cu intentia de a ridiculiza si de a obtine efecte comice. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. parodier, it. parodiare].

INDIRECT, -A adj. 1. (si adv.) care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. vorbire ~a sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie. 3. complement ~ = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarseste o actiune, asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement indirect pe langa un verb din regenta. 4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 5. (mil.) tragere ~a = tragere pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. (< fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)

obtine vb. tr. a dobandi, a primi. ◊ a realiza ceva. (dupa fr. obtenir, lat. obtinere)

FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.

obtine, obtin, vb. III. Tranz. A dobandi, a primi, a capata (ceva); a reusi sa ajunga la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (dupa tine).

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CAPATAT s. n. Faptul de a capata ceva de pomana. ◊ Loc. adj. De capatat = primit in dar, obtinut prin cersit. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) dupa capatat = a umbla sa ceara de la altii cele necesare traiului.

DESPARTITURA ~i f. 1) Spatiu limitat obtinut prin divizarea unei suprafete plane; compartiment. 2) Constructie improvizata care separa ceva. /a desparti + suf. ~tura

COMPLEMENT s. n. 1. complinire; ceea ce se adauga la ceva pentru a-l intregi. complementul unui numar = numar care se obtine prin scaderea unui alt numar initial. ◊ (mat.) unghi care, impreuna cu un unghi dat, insumeaza 90°. 2. parte secundara a propozitiei care determina un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexina. (< fr. complement, lat. complementum)

RECORD, recorduri, s. n. Rezultat realizat intr-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta intr-un domeniu de activitate, intr-o actiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva). A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din fr. record.

APEL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenta lor intr-un anumit loc. 2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor, unei colectivitati etc. 3. Cerere, rugaminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara si judecarea in fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanta judecatoreasca, superioara tribunalului, care avea competenta de a judeca recursul cuiva impotriva sentintei tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. – Din fr. appel.

PROFITA, profit, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmari un folos in orice imprejurare, a cauta sa obtina cu orice pret un castig personal (fara a tine seama de interesele altora). – Din fr. profiter.

A ALERGA alerg intranz. 1) A se deplasa cu viteza, repezind corpul inainte prin pasi brusti; a fugi. ◊ ~ intr-un suflet a veni foarte repede. 2) fig. A se misca foarte repede. Masina alearga. 3) A cauta insistent sa obtina; a umbla. ~ dupa bani. ◊ ~ (sau a umbla) cu limba scoasa dupa ceva a dori foarte mult ceva. 4) A umbla grabit dupa treburi. 5) A merge din loc in loc fara scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 6) A recurge (la cineva) pentru ajutor. 7) sport A participa la probele de alergari. /<lat. allargare

acreditez v. tr. (fr. accrediter, d. credit, credit; it. accreditare). Dau credit: lealitatea [!] sa l-a acreditat. Fac sa se creada ceva: acreditez o stire. Acreditez un trimes, ii autorizez misiunea V. refl. Obtin crezamint, ma adeveresc: aceasta informatiune se acrediteaza.

CASTIGAT, -A, castigati, -te, adj. 1. Care a fost obtinut de cineva. 2. (Despre oameni) Care s-a ales cu un folos (din ceva), care si-a imbogatit cunostintele, experienta. – V. castiga.

AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care il obtine cineva (in raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucura cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva fata de altcineva sau altceva) bazata pe o situatie, pe o imprejurare favorabila. – Din fr. avantage.

TURNA¹, torn, vb. 1, Tranz. I. 1. A varsa un lichid sau, p. ext., un fluid in, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rana = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu intelegere si compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torential. 2. A varsa un material lichid intr-un tipar (pentru ca, prin racire sau in urma unei reactii chimice, sa se obtina un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeala). ♦ A formula ceva (in scris sau verbal) pentru a insela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la inchisoare; a inchide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pari, a denunta pe cineva. – Lat. tornare „a invarti, a rasuci”.

PROCURA vb. 1. v. cumpara. 2. a achizitiona, a furniza, a livra, (inv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfa.) 3. a obtine. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobandi, (prin Transilv.) a insama. (A ~ ceva cu truda.) 5. v. da. 6. v. rostui.

SUSTINE, sustin, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca sa nu cada). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabila fata de o actiune, de o cauza etc.; a sprijini; a apara. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente in sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tarie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obtine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a intretine cu mijloace materiale o institutie, o persoana etc. ♦ Refl. A-si castiga existenta; a se intretine singur. 5. Refl. A se tine in picioare. ♦ Fig. (Rar) A se mentine pe pozitie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (dupa tine).

CONCURS s.n. 1. Intrecere; competitie sportiva. 2. Examen pentru selectia candidatilor la intrarea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ◊ A-si da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de imprejurari = totalitatea faptelor, a imprejurarilor care coincid intr-un anumit moment; conjunctura. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

CLASA, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a imparti, a randui ceva (dupa caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obtine un anumit loc in clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A inceta un proces penal cand se constata ca exista o cauza legala care impiedica pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradarii, a invechirii. – Din fr. classer.

PREPARATOR, -OARE, preparatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care pregateste ceva, care serveste pentru pregatire; pregatitor. 2. S. m. si f. Persoana care prelucreaza anumite materiale pentru a obtine un produs. 3. S. m. si f. Membru al corpului didactic universitar care ocupa prima treapta din ierarhia invatamantului superior. 4. S. m. si f. Persoana care da lectii particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. preparateur.

CONCURS s. n. 1. examen pentru selectionarea candidatilor la admiterea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 2. intrecere; competitie sportiva. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ♦ a-si da ul (la ceva) = a colabora; ~ de imprejurari = conjunctura. (< fr. concours, lat. concursus)

SIMULA, simulez, vb. I. Tranz. A face sa para adevarat ceva ireal; a da, in mod intentionat, o impresie falsa. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obtine un avantaj sau a evita o sanctiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.

CLASA vb. I. tr. 1. A aranja, a ordona, a randui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva intr-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru munca, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl. A obtine un anumit loc intr-un clasament, la o intrecere etc. 2. (Jur.) A inceta cercetarile intr-o anumita pricina, intr-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care sa indreptateasca continuarea investigatiilor. [< fr. classer, cf. it. classare].

AVANS, avansuri, s. n. 1. Plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.

APEL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivitati, spre a verifica prezenta lor). ♦ Chemare adresata maselor (oral sau in scris). ♦ Cerere, rugaminte, indemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte, cu o cerere. 2. ( Inv.) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos intr-un post telefonic, telegrafic sau intr-o centrala telefonica. – Fr. appel.

DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A raspandi, a imprastia, a emana caldura, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, caldura etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinatie chimica. 2. A elibera, a scapa pe cineva de o sarcina, de o indatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A indeparta surplusul de material de pe o piesa pentru a inlesni o operatie ulterioara sau pentru a obtine o suprafata curata; a elibera un teren de diverse lucruri care stanjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poarta pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. ♦ (La scrima) A-si desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 si: degaja] – Din fr. degager.

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].

CREMA ~e f. 1) Preparat culinar obtinut printr-un amestec de lapte, oua, zahar, unt, vanilie si alte ingrediente, folosit ca desert sau la prepararea prajiturilor. 2) Produs cosmetic obtinut din grasime, uleiuri si ingrediente; alifie. 3): ~ de ghete produs industrial pentru ingrijirea incaltamintei de piele. 4) fig. Partea mai buna, mai de valoare din ceva; frunte. /<fr. creme

PROFIT, profituri, s. n. Ceea ce reprezinta un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; castig, beneficiu, avantaj. (Ec.) Venitul adus de capitalul utilizat intr-o intreprindere, reprezentand diferenta dintre incasarile efective si totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obtinut de o intreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies in evidenta pe un fond mai larg, de obicei de alta culoare; a face sa apara ceva ca niste puncte pe o suprafata. ♦ Fig. A scoate in evidenta, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A insemna punctele fiecarei partide sau etape castigate. ♦ A obtine puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu doua piese care urmeaza sa fie sudate prin cateva puncte de sudura executate de-a lungul liniei de sudura. – Din punct (dupa fr. poncteur).

AMESTEC ~uri n. 1) Complex format din lucruri diferite; amestecatura. 2) chim. Produs obtinut prin amestecarea a doua sau mai multe substante. 3) Interventie (neceruta sau fortata) in treburile altora. ◊ A nu avea nici un ~ a nu avea nici o legatura cu ceva sau cu cineva. /v. a amesteca

RECORD ~uri n. 1) Rezultat obtinut in-tr-o competitie sportiva, care depaseste nivelul atins pana atunci. 2) Realizare remarcabila intr-un domeniu de activitate; performanta. ◊ A bate ~ul a atinge treapta cea mai inalta (in ceva) /<fr. record

URZEALA ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor intinse in lungime pe razboiul de tesut, printre care se trec transversal firele de batatura pentru a obtine tesatura. 3) fig. rar (despre opere de arta) Fel de aranjare a elementelor componente; compozitie; tesatura. 4) Actiune reprobabila pusa la cale in taina pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eala

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare

EXPUNE vb. III. 1. tr. A arata, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ♦ A aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. 4. tr. A supune actiunii luminii (pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc.). [P.i. expun, conj. -na, ger. -nand. / < lat. exponere, dupa pune].

INAINTA, inaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge inainte in spatiu, a se misca spre cineva sau ceva aflat inainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge inainte in timp; a se desfasura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva intr-o functie mai importanta; a avansa in grad. ♦ Intranz. A obtine o functie mai importanta, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petitie, o lucrare administrativa etc. 5. Tranz. (Inv.) A avansa o suma de bani. – Din inainte.

SPOR¹ ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

dobindi (-desc, -it), vb. – 1. A cistiga, a obtine. – 2. (Inv.) A obtine victoria, a invinge. – 3. A obtine, a capata. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cistiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobinda, s. f. (inv. si Trans., cistig, folos; profit, utilitate; suma platita pentru un imprumut), deverbal; dobinditor, s. m. (persoana care dobindeste ceva). Mag. debonda „dobinda” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca si dobanda in limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc.

PRELUCRA, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constitutia sau aspectul unui material (pentru a obtine produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o opera literara, stiintifica etc. 2. A expune, a explica, a analiza in fata unei adunari continutul unor documente, al unei rezolutii, al unui articol din presa etc. ♦ A cauta sa convinga pe cineva sa faca ceva, sa recunoasca ceva etc. – Pre² + lucra.

INTERES s. n. 1. preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ◊ ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. 2. dobanda. ♦ daune e = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. simpatie, inclinare fata de cineva. 5. placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecatura (1), combinatie, mixtura. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante care isi pastreaza proprietatile caracteristice. 2. Amestecatura (2). 3. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora; ingerinta. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol intr-o afacere, a (nu) avea (vreo) legatura cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante. 2. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora. Toti intorsesera capetele, mirati de amestecul unui strain in conversatia lor (REBREANU). ◊ Expr. A avea (vreun) amestec = a juca un rol intr-o afacere, a avea legatura cu cineva sau ceva. ♦ (Inv. si arh.) Intriga. – Postverbal al lui amesteca.

BON (‹ fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitata in timp) care confera detinatorului sau dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; nota de plata pe baza careia se achita marfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza caruia se executa o lucrare si care serveste la evidenta muncii prestate, precum si la calculul platii cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de imprumut (purtatoare de dobinda) emise de ministerul finantelor sau de tezaur pentru a obtine fonduri de la cetateni sau de la banci, in vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casa = titluri emise mai ales de intreprinderi sau de banci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. Dupa natura emisiunii, publice sau private, exista b. la purtator sau la ordin. B. de c. au acelasi regim fiscal ca al obligatiunilor. ♦ B. de subscriptie = titluri atasate obligatiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligatiuni unei actiuni. Conditiile de subscriere sint stabilite de la inceput. Daca bonul este separat de obligatiune face obiectul unei cotatii separate.

A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere

INTERES s.n. 1. Preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. ◊ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemneaza stimulul fundamental al activitatii umane. 2. Dobanda. ◊ Daune interese = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. Simpatie, inclinare fata de cineva. 5. Placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – intereseaza, priveste].

INTERES, interese, s. n. 1. Preocupare de a obtine un succes, un avantaj; ravna depusa intr-o actiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, castig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanta sociala, util colectivitatii. ◊ Expr. A-si face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobanda. ◊ (Jur.) Daune interese = despagubire baneasca pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activa si durabila, dorinta arzatoare de a cunoaste si de a intelege pe cineva sau ceva. 5. Intelegere si simpatie fata de cineva sau de ceva; grija, solicitudine. 6. Calitatea de a destepta atentia, a starni curiozitatea prin importanta, frumusetea, varietatea lucrului, a problemei, a actiunii etc.; atractie. [Pl. si; (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

NEGATIV, -A, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprima o negare sau un refuz, care neaga ceva. 2. Lipsit de insusiri bune, de calitati, rau; care produce rau, care este periculos. 3. (Despre numere, marimi scalare etc.) Care este mai mic decat zero (sau egal cu zero); care se noteaza in scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografica obtinuta pe un material (film, hartie etc.), la care distributia luminii si a umbrei este inversa in raport cu cea reala; p. ext. placa, film, sau hartie fotografica pe care s-a obtinut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.