Rezultate din textul definițiilor
AUTOIGNORA, autoignorez, vb. I. Refl. A-si neglija, a nu lua in seama propria persoana, propria existenta. [Pr.: a-u-. – Prez. ind. si: autoignor] – Auto1- + ignora.
IGNORA, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu sti, a nu cunoaste ceva. 2. A neglija in mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua in seama, a trece cu vederea, a face abstractie de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.
DISPRETUI, dispretuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispret fata de cineva sau de ceva; a trata cu dispret pe cineva sau ceva, a nu lua in seama. [Var.: (inv.) despretui vb. IV] – Dispret + suf. -ui.
ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) Atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis
A SE JUCA ma joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsa de consideratie; a nu lua in seama gravitatea unei situatii. ◊ ~ cu focul a) a se expune in mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situatii. ~ cu sanatatea a-si neglija sanatatea, expunandu-se unui pericol. /<lat. jocare
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
A NESOCOTI ~esc tranz. (pareri, spuse, dispozitii, legi etc.) A trece in mod intentionat cu vederea (facandu-se a nu observa); a nu lua in seama; a ignora. /ne- + a socoti
paravlepsi, paravlepsesc, vb. IV (inv.) 1. a trece cu vederea, a nu lua in seama, a nu tine socoteala (de ceva). 2. a rezolva, a solutiona.
CHIORAS, -A, chiorasi, -e, adv., adj. I. Adv. (In expr.) A privi (sau a se uita) chioras = a) a privi sasiu; b) a se uita pe furis, incruntat, cu dusmanie, cu dispret. A da chioras prin ceva = a se repezi fara a lua seama peste ce calca. (Inv.) A da chioras la (sau in) ceva = a tinti. II. Adj. 1. Sasiu. 2 Fig. incruntat, suparat, imbufnat. – Chior + suf. -as.
ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Insusire care consta in orientarea si in concentrarea activitatii psihice intr-o anumita directie. 2. Interes, grija, preocupare speciala a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atentiune s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.
MAIESTATE s. 1. v. maretie. 2. sire. (Ia seama, ~!) 3. (art.) v. marie.
PRUDENTA s. atentie, circumspectie, grija, precautie, prevedere, bagare de seama, luare-aminte, (pop.) fereala, paza, priveghere, (inv.) socotinta, veghere. (Sa procedati cu multa ~.)
varda! interj. (inv.) ia seama! atentie! la o parte!
SEMIARTICULATIE s.f. Articulatie intre doua corpuri care permite si o deplasare relativa a acestora in lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulatie].
SEMICOLONIE s.f. Tara formal independenta, dar care de fapt se afla in stare de dependenta politica si economica fata de un stat imperialist. [Gen. -iei. / < semi- + colonie].
ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Proces psihic complex, constient si voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem in mod deosebit de clar numai cateva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 2. Interes, grija, preocupare. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. A-si indrepta atentia = a-si concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atentiune s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).
BANUI, banuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimti. Banuiam ca n-am s-o mai gasesc (SADOVEANU). 2. Tranz. A intrezari ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde banuia prin intunerec arbori (DUMITRIU). 3. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se supara pe cineva; a-i face mustrari. Asa a trebuit sa se intample si n-ai cui banui (CREANGA). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. Da ia seama ce iubesti, Nu cumva sa banuiesti (JARNIK-BIRSEANU). – Magh. banni.
CAVE NE CADAS! (lat.) ia seama sa nu cazi! – In cortegiile triumfale la romani, in spatele invingatorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment impotriva trufiei.
HAIDE interj. 1. Exclamatie care exprima un indemn (la o actiune). ◊ (Cu ton de comanda, exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamatie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinente verbale de pers. 1 si 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, in compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = incet, anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actiuni) lua toporul si haide la treaba. 3. (In expr.) Haida-de!, exclamatie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; as! Haide-haide sau haide-hai, se spune cand mustram cu indulgenta pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. aide.
IGNORAT, -A, ignorati, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat in seama. – V. ignora.
LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.
NOTABIL, -A, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat in seama, de a fi retinut; remarcabil, insemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.
PRECAUT, -A, precauti, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care actioneaza cu bagare de seama si ia toate masurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplaceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedeste prudenta; prudent, prevazator, circumspect. [Acc. si: precaut] – Din lat. praecautus.
NESOCOTIT, -A, nesocotiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecata, de socotinta, de chibzuinta in actiuni; nechibzuit, nesabuit; p. ext. usuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestarile oamenilor) Care dovedeste nesocotinta; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat in seama; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.
NEVAZUT2, -A, nevazuti, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevazut = a pleca brusc, a disparea. ♦ (Rar) Care nu este bagat in seama, observat, luat in consideratie. – Ne- + vazut.
ESTIMABIL, -A, estimabili, -e, adj. Care poate fi estimat; evaluabil. ♦ Care poate fi luat in seama; apreciabil. – Din fr. estimable.
TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. In trecere = in treacat, in fuga; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Constructie amenajata intr-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersectie la acelasi nivel intre o cale ferata si o sosea. 2. Fig. Consideratie sau autoritate de care se bucura (si de care se foloseste) cineva; influenta. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat in seama, a fi pretuit; b) (despre marfuri) a avea cautare, a fi cerut, a se vinde usor. – V. trece.
REMARCABIL,-A, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat in seama; deosebit, ales, insemnat. – Din fr. remarquable.
SINCHISI, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales in constructii negative). 1. Refl. A-i pasa cuiva de cineva sau de ceva, a lua in seama ceva sau pe cineva; a nu ramane indiferent; a se nelinisti, a se ingrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhizo.
DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat in seama.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mandru. (O tinuta ~.)
A ATENTIONA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa-si concentreze atentia (asupra a ceva sau a cuiva). 2) A face in prealabil atent asupra consecintelor unei actiuni; a preveni; a preintampina; a avertiza. 3) (persoane) A lua in seama, oferind un dar. [Sil. -ti-o-] /Din atentie
CONSIDERABIL ~a (~i, ~e) 1) Care merita sa fie luat in seama; de importanta deosebita; remarcabil; notabil. Personalitate ~a. Pozitie ~a. 2) Care se impune prin cantitate sau prin numar mare; apreciabil. Depasire ~a. Suma ~a. Munca ~a. /<fr. con-siderable
A LEPADA lepad 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A inceta de a mai purta cu sine, aruncand sau parasind. ◊ A nu fi de lepadat a fi demn de luat in seama; a merita toata atentia. 2) (imbracaminte, incaltaminte) A scoate de pe sine; a dezbraca. ◊ A-si ~ masca a inceta de a se mai preface. A-si ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A inceta de a mai practica; a lasa; a parasi. ~ fumatul. 4) A face sa ramana singur (undeva); a lasa; a parasi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naste inainte de termen; a expulza fatul mort (prin a***t). /<lat. lapidare
MARCANT ~ta (~ti, ~te) (despre persoane) Care merita sa fie luat in seama; de importanta deosebita; remarcabil; notabil. Personalitate ~ta. /<fr. marquant, germ. markant
NOTABIL ~a (~i, ~e) 1) Care merita sa fie luat in seama; remarcabil; marcant; considerabil. Modificari ~e. 3) si substantival Care poate fi notat sub raport valoric; remarcabil. /<fr. notable, lat. notabilis
REMARCABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi remarcat; in stare sa fie remarcat. 2) Care merita sa fie luat in seama; notabil; marcant; considerabil. /<fr. remarquable
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala
A SE TRECE ma trec intranz. 1) (despre organisme vii, fructe, flori etc.) A intra in faza degenerarii, pierzandu-si calitatile initiale. ◊ ~ din viata (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substante, alimente etc.) A se epuiza prin folosire. 3) (despre actiuni reprobabile) A nu se lua in seama (ramanand fara urmari). /<lat. traicere
ESTIMABIL, -A adj. Care poate fi luat in seama, apreciabil. [Cf. fr. estimable].
inveghea vb. I refl. (reg.) a baga de seama, a lua aminte, a se pazi, a se invata minte, a se cuminti.
bindisi (-sesc, -it), vb. – A se preocupa, a tine seama, a lua in consideratie, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, il considera drept sursa imediata a cuvintului rom. Mai putin probabila pare explicatia pe care o dadea mai inainte aceluiasi cuvint Seineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.
REMARCA vb. I. tr. A observa, a lua in seama. ♦ refl. A iesi in evidenta, a se distinge. [P.i. remarc. / < fr. remarquer].
REMARCABIL, -A adj. Demn de luat in seama; deosebit, insemnat. [Cf. fr. remarquable].
SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. Important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].
SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)
miata s. f. – Febra, fierbinteala. – Mr. ńiata. Probabil de la un lat. *ignitia, der. din ignis „foc”. Apropierea de sp. miedo (Giuglea, LL, I, 171) nu-i de luat in seama. Cuvint inv. (sec. XVI), supravietuieste in Banat si Maram.; cf. REW 4257a, care mentioneaza doar mr. – Din rom. provine sb. micina „abces”.
trist (-ta), adj. – Suparat, necajit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Puscariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat in seama pierderea cuvintului in dialecte; si in rom. circulatia populara pare limitata. Apare din sec. XVI. – Der. tristete (var. tristeta), s. f. (amaraciune, mihnire, ingrijorare), dupa it. tristezza, fr. tristesse; intrista, vb. (a mihni, a supara), dupa fr. attrister; intristaciune, s. f. (Bucov., suferinta, mihnire); intristator, adj. (care mihneste). – Din rom. provine sas. trist.
contez v. intr. (fr. compter. V. comput). Barb. Ma bazez, ma incred: contez pe tine. Is luat in seama, is numarat, is considerat: in socotelile mari sumele mici nu conteaza. Socotesc, sper, cred: contez sa vin mine [!].
JUNI, Juan de ~ (c. 1507-1577), sculptor spaniol de origine franceza. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ia sculpturii spaniole. Statui si grupuri statuare din teracota si lemn policrom, exprimand un misticism exaltat („Fecioara tinand in brate coprul lui Hristos mort”, „Punerea in mormant”, „Maica Domnului indurerata”).
NEGLIJABIL, -A, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lasat la o parte sau trecut cu vederea (fara nici o pierdere); care nu trebuie luat neaparat in seama; fara insemnatate. – Din fr. negligeable.
STRIGATOR, -OARE, strigatori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care striga; fig. care se remarca, iese in evidenta (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigator la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebita, care revolta, indigneaza sau despre ceva care trebuie luat neaparat in seama, care este evident. 2. S. m. (Inv. si pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ator.
STRINGENT, -A, stringenti, -te, adj. (Livr.) Care trebuie sa fie luat neaparat in seama, care se impune in mod imperios, care nu sufera amanare. – Din it. stringente.
SUBINCHIRIA, subinchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil inchiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriasul principal o parte dintr-un imobil sau intregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + inchiria (dupa fr. sous-louer).
CUGETA, cuget, vb. I. Intranz. A urmari o idee, a medita; a se gandi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe ganduri; a chibzui, a cumpani. ♦ A-si da seama, a tine seama de..., a lua in considerare. – Lat. cogitare.
FEREALA s. v. adapost, atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, luare-amin-te, precautie, prevedere, prudenta.
PRIVEGHERE s. v. atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, luare-aminte, paza, precautie, prevedere, prudenta, straja, strajuire, supraveghere, veghe, veghere.
VEGHERE s. v. atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, luare-aminte, nesomn, precautie, prevedere, prudenta, trezie, veghe.
AMINTE adv. : A(-si) aduce ~ a(-si) aminti. Aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atentie. A lua ~ a tine seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte
STRIGATOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care striga. 2) fig. Care se deosebeste net (mai ales prin trasaturi negative). ◊ ~ la cer a) care este extrem de revoltator; care trezeste indignare; b) care se cere a fi luat neaparat in seama. /a striga + suf. ~ator
AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A3 + minte.
PRElua, preiau, vb. I. Tranz. A lua in primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua.
SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama, a-i pasa de cineva sau de ceva. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.
PAZA s. v. arest, atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, inchisoare, luare-aminte, ocna, penitenciar, precautie, prevedere, prudenta, puscarie, temnita.
CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte
SESIZA vb. I. tr. 1. A prinde, a patrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunostinta, a tine seama (de ceva). 2. A incunostinta, a arata (ceva) unei autoritati; a se adresa justitiei. [Var. sezisa vb. I. / dupa fr. saisir].
DIRIGENTIE s.f. Conducere, supraveghere a unei clase, data in seama unui profesor. [Gen. -iei. / < diriginte + -ie, cf. it. dirigenza].
CONSIDERATIE s. f. 1. stima, respect. 2. motiv, considerent, ratiune. ♦ a avea (sau a lua) in ~ = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. parere, reflectie, idee. (< fr. consideration, lat. consideratio)
SESIZA vb. I. tr. 1. a patrunde cu mintea, a pricepe, a intelege; a observa, a descoperi. 2. a instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a se adresa justitiei. II. refl. a lua cunostinta, a tine seama (de ceva). (dupa fr. saisir)
AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a3 + minte.
SEZISA, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.
ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. A-si asuma o raspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.
NEBAGAT2, -A, nebagati, -te, adj. (in expr.) Nebagat in seama = a) care nu este luat in consideratie, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost vazut, observat. – Ne- + bagat.
CONSIDERATIE, consideratii, s. f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, idee, reflectie. [Var.: consideratiune s. f.] – Din fr. consideration, lat. consideratio, -onis.
ATENT, -A adj. 1. Cu atentia indreptata catre ceea ce se petrece (in fata lui), cu luare-aminte, cu bagare de seama. ♦ Facut cu atentie. 2. Amabil, politicos, prevenitor fata de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se intinde spre, a fi cu luare-aminte].
CONSIDERATIE s.f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, reflectie, idee. [Gen. -iei, var. consideratiune s.f. / cf. fr. consideration, lat. consideratio].
ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. A-si asuma o raspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere).
SEMICALC s. n. calc lingvistic partial, in care o parte se imprumuta, iar cealalta se ia din resursele interne ale limbii. (< semi- + calc)
GANDI, gandesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A-si forma o idee despre un lucru, a patrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gandit = a obliga (pe cineva) sa mediteze, sa se intrebe, sa discearna. ♦ Intranz. si tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. si intranz. A se ingriji, a-i pasa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. si intranz. A-i trece cuiva prin minte (ca...); a crede, a socoti (ca...). 4. Tranz. si refl. A lua in considerare (ca...), a-si da seama (ca...). 5. Refl. A intentiona (sa...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gand.
NOTA1 ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota
nebaga vb. I (inv.; in expr.) a nebaga in seama (pe cineva sau ceva) = a nu da atentia, a nu lua in consideratie, a nu baga in seama, a desconsidera.
TRANSLITERATIE s.f. Transcriere a unui text dintr-un alfabet in alt alfabet, redand literele prin echivalentele lor, fara a se tine seama de valoarea fonetica a semnelor. [Gen. -iei. / cf. fr. transliteration, lat. transliteratio].
NECROLOGIE s.f. Lista de oameni de seama morti intr-o perioada de timp. [Gen. -iei. / < fr. necrologie].
BALON1 s. n. 1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care este atasata o nacela. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) in ~ = a face glume pe seama cuiva. ◊ basica de cauciuc foarte subtire, asemanatoare unei mingi, cu care se joaca copiii. 2. minge (de fotbal, de baschet etc.). 3. (mar.) vela triunghiulara la ambarcatiile de regate. 4. invelis transparent sau translucid, etans, care inchide corpul luminos al unei lampi electrice, al unui tub electronic etc. 5. vas de forma sferica pentru anumite reactii chimice (de laborator). (< fr. ballon)
SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-si lua singur viata, a se omori; a-si face seama. – Sine + ucide (dupa fr. suicider).
RAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care rade; care manifesta veselie. Ochi ~ori. 2) fig. Care ia in ras pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a rade + suf. ~ator
BALON1 s.n. 1. Vehicul aerian constand dintr-un corp sferic, care se umple cu un gaz mai usor decat aerul pentru a se mentine in atmosfera. ◊ (Fam.) A lua (pe cineva) in balon = a face glume pe seama cuiva. ♦ Basica de cauciuc foarte subtire, asemanatoare unei mingi, cu care se joaca copiii. 2. Vas, in general de forma sferica, folosit pentru anumite operatii chimice. ◊ Balon de sapun = basica suflata din clabuci de sapun. 3. Minge (de fotbal, de baschet etc.). [Pl. -oane. / < fr. ballon].
RAZNA adv. 1. (Pe langa verbe de miscare) Fara sa stie incotro se duce, netinand seama de drum, de directie; la intamplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la intamplare, fara tinta; b) fig. a apuca pe o cale gresita, a proceda in mod nejudecat; a decadea. 2. La o parte, la o oarecare distanta de...; departe. – Din sl. razĩno.
NOTABIL, -A adj. Demn de luat in consideratie, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seama, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].
SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.
SURPRINDE, surprind, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neasteptate asupra unui fapt. ♦ A gasi pe cineva nepregatit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A baga de seama, a observa (pe furis), a sesiza; a remarca; a descoperi in mod brusc. – Din fr. surprendre (dupa prinde).
ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asemanare; a asemana, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semui vb. IV] – Din a3 + seama.
ANTINOMIE s.f. Contradictie categorica intre doua legi, doua teze sau principii filozofice care se exclud reciproc si care, in caz ca nu se tine seama de realitatea obiectiva, pot fi in egala masura demonstrate logic. V. paradox. {Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anti – contra, nomos – lege].
UTOPIE s.f. 1. Opera literara, filozofica sau politica in care se imagineaza o lume ideala. 2. Proiect irealizabil; dorinta irealizabila; fantezie, himera, vis. 3. Conceptie politica sau sociala generoasa, progresista, dar irealizabila pentru ca nu tine seama de conditiile istorice-concrete date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu exista].
INTENTIE s.f. 1. Dorinta, plan, gand de a intreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihica a cuiva care-si da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i sau acceptandu-i efectele. [Gen. -iei, var. intentiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio].
BINISOR adv. 1. Diminutiv al lui bine1. 2. Cu bagare de seama. ◊ Expr. Sezi binisor! = fii cuminte! astampara-te! 3. Cu blandete, prietenos. ◊ (Substantivat, in expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binisorul = (a proceda) cu blandete, cu binele.
ALAI, alaiuri, s. n. Multime de oameni care insoteste o ceremonie, o parada, o persoana de seama etc. ◊ Loc. adv. Cu (sau in) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Multime de oameni care se ia dupa cineva; p. ext. galagie provocata de aceasta multime. ♦ (Inv.) Suita care intovarasea sau intampina un domnitor. – Tc. alay.
BINISOR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu bagare de seama; fara graba, cu calm. ◊ Expr. Sezi binisor! = fii cuminte! astampara-te! ♦ Cu blandete, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binisorul = (a proceda) cu blandete, cu rabdare, cu tact. – Bine + suf. -isor.
RECENZIE s.f. Scurta dare de seama sau prezentare cu caracter critic apreciativ, privitor la o lucrare literara, stiintifica, la un spectacol etc. [Gen. -iei. / cf. fr. recension, it. recensione, germ. Rezension, lat. recensio – recensamant].
ALAI, alaiuri, s. n. Multime de oameni care insoteste o ceremonie, o persoana de seama etc.; parada, pompa. ◊ Loc. adv. Cu (sau in) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Multime de oameni care se ia dupa cineva; p. ext. galagie provocata de aceasta multime. ♦ (Inv.) Suita care intovarasea sau intampina un domnitor. – Din tc. alay.
SITUATIE s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].
CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.
INSUSI, insusesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stapanire pe ceva, a lua in stapanire, a-si apropria. ♦ A-si aroga un drept. 2. A asimila, a dobandi cunostinte, idei, opinii (temeinice) intr-un domeniu; a invata. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a tine seama de parerea cuiva. – Din pron. insusi, v. insumi.
VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus
Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).
Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.
