A PASTRA ~ez tranz. 1) A feri de stricaciune; a tine neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face sa se pastreze. ◊ A-si ~ calmul (sau sangele rece) a continua sa fie calm; a ramane linistit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitarii (pe cineva sau ceva); a tine minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A tine in ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva (cu destinatie speciala); a rezerva; a retine. /<bulg. pastrja

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-si) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn ca cineva (sau ceva) n-a fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie, lucru amintit. 2. Obiect (daruit) care aminteste de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemanator cu memoriile, in care scriitorul descrie fapte din propria viata. – V. aminti.

NAFTALINA s. f. Substanta cristalizata, lucioasa, alba, cu miros patrunzator, extrasa din gudroanele de la distilarea uscata a carbunilor de pamant si folosita in industria chimica, ca insecticid, la conservarea blanurilor si a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalina = a) se spune despre ceva invechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit in atentie dupa o lunga uitare. A pune (ceva) la naftalina = a nu te mai interesa ceva; a da uitarii. – Din fr. naphtaline.

uita vb., ind. prez. 1 sg. uit, 3 sg. si pl. uita; imper. 2 sg. (da uitarii) uita, (priveste) uita-te/uite

DOSAR ~e n. 1) Totalitate a documentelor referitoare la o problema sau la o persoana. ◊ A inchide ~ul a inceta cercetarile. 2) Mapa in care se pastreaza astfel de documente. ◊ A pune la ~ a lasa nerezolvat; a da uitarii. /<fr. dissier

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

A INMORMANTA ~ez tranz. 1) A pune in mormant (respectand anumite ritualuri); a ingropa; a inhuma. 2) rar A astupa din toate partile, ascunzand privirii. 3) fig. A lasa sa fie uitat; a da uitarii. /in + mormant

A MUSAMALIZA ~ez tranz. 1) (fapte reprobabile) A tainui in mod intentionat, prezentand intr-o lumina favorabila. 2) (lucruri neplacute) A tine sub tacere pentru a da uitarii. /musama + suf. ~iza

NAFTALINA f. Substanta cristalizata, alba, cu miros patrunzator, intrebuintata ca mijloc de combatere a moliilor si ca materie prima in industria colorantilor. ◊ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitarii. /<fr. naphtaline

A SCUZA scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa; a ierta. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitarii; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-si) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn ca cineva (sau ceva) n-a fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de productie literara in care scriitorul descrie fapte din propria viata.

adint, a -a v. intr. (lat. ad-hiantare, d. hians, hiantis part. prez. d. hiare, a casca, a dori cu pofta, „cu gura cascata”, ca si it. spaventare d. lat. expaventare, a spaiminta, format tot dintr' un part. prez. P. ian devenit in, cp. cu crestin. V. hiat). Vechi. Mold. (Tkt. Acad.). Ma uit cu atentiune, nu dau uitarii.

INMORMANTA, inmormantez, vb. I. 1. Tranz. A aseza un mort in mormant; a ingropa, a inhuma, a astruca, a mormanta. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) ingropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitarii. – In + mormant.

uitare, uitari, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-si aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricarei amintiri. ◊ uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepasare (altruista) fata de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lasa) uitarii (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a inceta sa mai iubeasca sau sa-si aminteasca (de cineva sau de ceva), a se sili sa uite. ♦ Ratacire morala. 2.. Fig. Nefiinta, neant. – V. uita.

daT¹ data (dati, date) v. A da. ◊ ~ d******i a) foarte istet; ager; b) smecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o data. In cazul ~ in cazul de fata. ~ fiind (ca...) avand in vedere; deoarece; intrucat. ~ uitarii parasit; uitat. / v. a da

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramura a economiei nationale cuprinzand totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene si navale care asigura circulatia bunurilor si a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat si in conditii determinate. 3. Fig. (Livr.) uitare de sine cauzata de emotie, de entuziasm, de placere; stare de contemplatie. – Din fr. transport.

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramura a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale si a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplaseaza la un moment dat impreuna. 3) fig. livr. Stare de fericire deplina; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

uitare ~ari f. 1) v. A UITA si A SE UITA. ◊ A da ~arii a nu se mai gandi (la cineva sau la ceva). ~ de sine stare de spirit caracteristica pentru cel absorbit de activitatea sau de gandurile sale. Cu ~ de sine neglijandu-si interesele proprii. A cadea in ~ a fi uitat. 2) fig. Stare a ceea ce nu exista; inexistenta; nefiinta. /v. a (se) uita