nafacai, nafacai, vb. IV (reg.) a merge greu prin noroi sau prin zapada.

nasoci, nasocesc, vb. IV (reg.) a merge greu (prin noroi, prin iarba mare, prin grau).

sovalcai, sovalcai, vb. IV (reg. si fam.) 1. a schiopata, a merge greu. 2. (despre obiecte) a se clatina; a sta sa se rastoarne. 3. (in forma: sovalcai) a se legana in vant; a falfai.

talapani, talapanesc, vb. IV (reg.) 1. a merge greu, apasat. 2. a vorbi vrute si nevrute, a trancani.

IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.

ANEVOIOS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingas, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasa.) 3. dificil, greoi, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necajit, prost, rau, (inv. si pop.) necajos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoasterii.)

somiga s.f. (reg.) fiinta chircita, care merge greu.

DIFICIL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (inv. si reg.) ostenicios. (O treaba ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingas, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problema ~ la matematica.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de inteles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretentios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretentios. (O planta ornamentala ~.)

ABIA adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte putin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte putin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ dupa aceea. 5) Cel putin; macar; barem. ~ se va astampara. [Sil. a-bia] /

DISBAZIE s.f. (Med.) Dificultate la mers. [< fr. dysbasie, cf. gr. dys – greu, basis – mers].

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

A TAPALAI ~iesc intranz. pop. A merge cu pasi grei. /Orig. nec.

A SE TARI ma ~asc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se misca greu, cu trupul lipit de pamant. ◊ ~ in fata cuiva a manifesta servilism fata se cineva. 2) (despre oameni) A merge incet, cu greu, abia ducandu-si picioarele; a se tabarci. 3) (despre obiecte care atarna) A se freca de pamant (in timpul miscarii). /<sl. treti

TARI, tarasc, vb. IV. 1. Tranz. A misca un lucru (greu) dintr-un loc in altul, tragandu-l pe jos; a trage dupa sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A tari barca pe uscat = a trai greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A indemna, a impinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a inainta cu greu atingand pamantul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a inainta prin miscari specifice, cu trupul lipit de pamant. ♦ A merge incet, a inainta cu greu, abia miscandu-si picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atarna) A atinge pamantul cu partea de jos, a se freca de pamant. – Din sl. treti.

natrafos, -oasa, adj. (reg.; despre oameni) care se misca greu; greoi; nesigur la mers.

pasolea s.m. (reg.) barbat care merge cu pasi mari, grei si apasati, pasoala.

pioncai, pioncai si pioncaiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a pioncani. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subtire, pitigaiala. 3. a vorbi incet, slab, stins, a pioci. 4. a slabi, a se topi (de boala sau batranete); a deveni moale, fara putere. 5. a merge, a se deplasa greu. 6. a nu mai vedea bine. 7. a (se) mocosi, a (se) mocai.

pioncait², -a, adj. (reg.) 1. slab, topit de boala sau de batranete; care este fara putere, fara vlaga. 2. care merge, care se deplaseaza greu.3. care are vederea slaba.

pioncani, pioncan si pioncanesc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigatul caracteristic speciei; a pioncai. 2. a vorbi cu voce subtire, pitigaiata; a pioncai. 3. a vorbi incet, slab, stins; a pioncai, a pioci. 4. a slabi, a se topi (de boala sau de batranete); a deveni moale, fara putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncai. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocosi, a se mocai.

pioncanit², pioncanita, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boala sau de batranete); care este fara putere, fara vlaga; pioncanit. 2. care merge, care se deplaseaza greu. 3. care are vedere slaba. 4. mocosit, mocait.

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

ceam n., pl. uri (turc. cam, brad; sirb. cam, ceam). Un fel de caic fluvial foarte lat p. transporturi grele (lemne, nisip, peatra [!] s. a.). Are si pinze si poate merge si neremorcat.

tarhat (-turi), s. n. – Povara, catrafusele ciobanului. – Var. tirhat, (Bihor) tarhatiu „sarcina”. Mag. terh, acuz. terhat (Cihac, II, 532; Tiktin; Puscariu, Lr., 105), cf. rut. terh, slov. Din acelasi cuvint mag. care inseamna „incarcat, greu” provine tarhita, s. f. (Trans., potirniche), datorita felului sau de a merge (dupa ipoteza improbabila a lui Cihac, II, 402, din sl. tetrevi „fazan”), din mag. terhes „supraincarcat”, de unde vine si tar(h)oasa, s. f. si adj. (insarcinata), cf. grea si ceh. terchavy „grea” si „insarcinata”. Cf. tar.

IMPLETICIT, -A, impleticiti, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Impiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge sovaind, clatinandu-se. ♦ (Despre limba) Care articuleaza anevoios. 2. Amestecat, incurcat, incalcit. ♦ (Despre vorba, gand) greu de inteles, confuz. [Var.: (reg.) impletecit, -a adj.] – V. impletici.

A SE IMPLETICI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A merge impiedicandu-se. 2) (despre picioare) A se impiedica unul de altul in mers. ◊ A i se ~ cuiva limba a se incurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca in neordine. 4) rar A se strange in forma de colac; a se incolaci; a se incovriga. /<lat. implecticare

SPETEALA ~eli f. 1) (la animalele de tractiune) Intepenire a tesuturilor musculare de la spate cauzata de un supraefort, care se manifesta prin mers greoi sau schiopatat. 2) (la oameni) Durere acuta in regiunea salelor din cauza unei munci grele. /a speti + suf. ~eala

IMPLETICI, impleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se impiedica unul de altul in mers; (despre oameni) a merge clatinandu-se, impiedicandu-se. ♦ P. a**l. (Despre limba) A se incurca in timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se incurca, a se incalci. ♦ Tranz. si refl. A (se) incolaci. [Var.: (reg.) impleteci vb. IV] – Et. nec.

A SCHIOPATA ~ez intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai putin pe un picior, facand miscari nefiresti; a sontacai; a sovalcai. 2) fig. (despre actiuni, activitati etc.) A se desfasura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunostinte insuficiente (intr-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare

merge vb. 1. a se deplasa, a se duce, a se misca, a umbla, (pop.) a se purta. (~ putin pe strada.) 2. a umbla, (inv. si reg.) a pasa. (~ cam greu din cauza batranetii.) 3. v. trece. 4. v. parcurge. 5. v. colinda. 6. v. zbura. 7. v. coti. 8. v. deplasa. 9. v. pleca. 10. v. apuca. 11. v. duce. 12. v. trece. 13. v. lua. 14. v. iesi. 15. v. intra. 16. v. inrola. 17. v. circula. 18. a duce, a se indrepta. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 19. v. intinde. 20. v. desfasura. 21. v. progresa. 22. v. functiona. 23. a o duce. (Stii ca ii ~ bine.) 24. v. consuma. 25. v. cuprinde. 26. v. purta. 27. v. asorta. 28. v. potrivi. 29. v. putea.

INOTA, inot, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apa, inaintand cu ajutorul anumitor miscari ritmice facute cu mainile si cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece inot o apa. ♦ Fig. A pluti, a se misca intr-un mediu. ♦ Fig. A inainta cu greu (prin noroi, prin zapada). 2. Fig. A fi cufundat in ceva; a fi cuprins, coplesit de ceva. ♦ A avea din abundenta ceva. ◊ Expr. A inota in miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).

ACROBAT, -A s.m. si f. Gimnast care executa exercitii grele, mai ales de echilibristica. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecventa in atitudini, in pareri etc.; cel care cauta sa epateze prin procedee iesite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge in varful picioarelor].

ABIA adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte putin, aproape de loc. Abia adia vantul (SADOVEANU). 3. De foarte putina vreme; tocmai. ♦ De indata ce; numai ce. Abia zice si deodata Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... il izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel putin; macar, barem. Hai si tu... de-abia te-i mai incalzi mergand (CREANGA). – Lat. ad-vix.

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

2) car n., pl. e si (est) a (lat. carrus si carrum, cuv. galic; it. sp. pg. carro, pv. car, fr. char). Un fel de vehicul de dus lucruri grele, foarte intrebuintat de taranii Romani, care injuga la el boi. Continutu unui car: un car de fin. Est. Tintar. Constelatiunea ursei: caru mare si caru mic (cu acest inteles si lat. [in glose], sp. si pg. [V. ursa]). Car de triumf, caru in care intrau solemn in vechea Roma generalii triunfatori [!]. Car funebru, dric, patasca (in stilu inalt). A merge ca cu caru cu boi, a merge foarte incet. A avea cu caru, a avea din belsug. A cauta acu in caru cu fin, a cauta un lucru mic intr´o imensitate. V. carulean.