FUGI, fug, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu pasi repezi, a se misca iute intr-o directie, a merge in fuga¹; a alerga, a goni. ◊ Expr. A-i fugi (cuiva) pamantul de sub picioare, se spune cand cineva isi pierde echilibrul si este gata sa cada sau, fig., cand cineva se simte pierdut, cand isi pierde cumpatul. ♦ (Despre lapte si despre alte lichide) A da in foc (cand fierbe). ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „dupa”) A urmari in fuga¹, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde. ◊ Expr. A-i fugi (cuiva) ochii dupa cineva = a nu-si mai putea lua ochii de la cineva, a privi insistent, cu admiratie, cu dor; a-i placea de cineva. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-si putea fixa privirea pe ceva (din cauza stralucirii sau a unei imbinari de culori) 2. Fig. (Despre vreme sau despre unitati de timp) A trece repede, a se scurge rapid. 3. Fig. (Despre peisaje din natura) A se perinda prin fata ochilor cuiva care trece in viteza (calare sau intr-un vehicul). 4. A parasi in graba (si pe ascuns) un loc pentru a scapa de o primejdie, de o constrangere; (despre un detinut) a evada; (despre un ostas) a dezerta. ◊ Expr. A fugi in lume = a pleca de acasa (fara sa se stie unde). ♦ (Despre indragostiti) A-si parasi pe ascuns familia, plecand sa traiasca impreuna. ♦ A se departa, a se retrage dintr-un loc. ◊ Expr. (Fam.) Fugi de-aici! = a) pleaca!; b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gand sa fie asa! ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se sustrage, a se eschiva, a evita. ◊ Expr. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mana; b) (despre persoane) a se strecura cu dibacie dintr-o imprejurare, a nu se lasa prins. – Lat. pop. fugire (=fugere).

ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb², a-si pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva sa-si piarda vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cat sau macar) sa orbesti un soarece = foarte putin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa-si piarda ratiunea, clarviziunea, a-l face sa nu mai judece obiectiv. ♦ A insela, a amagi pe cineva, a minti. – Din orb².

EBLUISA vb. tr. 1. (despre lumina) a intuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorita unei straluciri prea mari). 2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului. (dupa fr. eblouir)

A OCHI ochesc 1. intranz. A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a tinti. 2. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a tinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept in tinta; a tinti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

AFACHIE s.f. Lipsa a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fara, phachos – lentila].

IZOMETROPIE s.f. Ametropie egala la ambii ochi. [Gen. -iei, var. isometropie s.f. / < fr. isometropie].

OFTALMODINIE s.f. Durere reumatismala a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmodynie, cf. gr. ophthalmos – ochi, odyne – durere].

OFTALMOMALACIE s.f. (Med.) Atrofie a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmomalacie].

ORTOFORIE s.f. (Med.) Paralelism perfect al axelor vizuale. ♦ Echilibru muscular normal al ochilor. [Gen. -iei. / < fr. orthophorie, cf. gr. orthos – drept, pherein – a duce].

SCLEROFTALMIE s.f. Scleroza ochiului. [Gen. -iei. / < fr. sclerophtalmie].

DIOPTRIE s.f. (Fiz.) Unitate care se foloseste la masurarea refractiei lentilelor si a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. dioptrie, cf. gr. dioptron – oglinda].

DIPLOPIE s.f. Vedere dubla, cauzata de paralizia muschilor ochilor. [Gen. -iei. / < fr. diplopie, cf. gr. diploos – dublu, opsis – vedere].

FOTOFOBIE s.f. Hipersensibilitate a ochiului la lumina, constituind simptomul unor boli de ochi. [Gen. -iei. / < fr. photophobie, cf. gr. phos – lumina, phobos – frica].

OFTALMOGRAFIE s.f. Anatomia ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmographie, cf. gr. ophthalmos – ochi, graphein – a descrie].

OFTALMOLOGIE s.f. Specialitate medicala care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu].

OFTALMOPATIE s.f. (Med.) Denumire generica a bolilor de ochi. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmopatie, cf. gr. ophthalmos – ochi, pathos – boala].

OFTALMOPLEGIE s.f. (Med.) Paralizie a muschilor ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmoplegie, cf. gr. ophthalmos – ochi, plege – lovire].

MONOPSIE s.f. (Med.) Malformatie constand in prezenta unui singur ochi; monoftalmie. [Gen. -iei. / < fr. monopsie, cf. gr. monos – unic, ops – ochi].

OFTALMOTOMIE s.f. (Med.) Ablatiune, scoatere a unui ochi bolnav. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmotomie, cf. gr. ophthalmos – ochi, tome – taiere].

ORBITOR, -OARE, orbitori, -oare, adj. Care te orbeste, care te face sa nu poti privi cu ochi deschisi, care iti ia vederea. ♦ Fig. Care intuneca mintea, tulbura ratiunea. ♦ Fig. Uluitor. – Orbi + suf. -tor.

RAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care rade; care manifesta veselie. ochi ~ori. 2) fig. Care ia in ras pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a rade + suf. ~ator

ANIZOMETROPIE s.f. Viciu de refractie, de forma si grad diferit, la ambii ochi; ametropie asimetrica. [Gen. -iei. / < fr. anisometropie, cf. gr. anisos – inegal, metron – masura, ops – ochi].

CEBOCEFALIE s.f. Malformatie congenitala in care nasul este turtit, iar ochii foarte apropiati. [Gen. -iei. / < fr. cebocephalie, cf. gr. kebos – maimuta, kephale – cap].

SCOTOPIE s.f. Adaptarea ochiului la intuneric. [Gen. -iei. / cf. gr. skotos – intuneric, ops – vedere].

OCHI², ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o arma la ochi pentru ca proiectilul sa nimereasca tinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua tinta, a tinti. ♦ Tranz. A tinti pe cineva sau ceva cu o arma; p. ext. a lovi tinta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmari, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumita intentie; a(-si) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a si-l insusi sau a se folosi de el); a-si fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistenta, cu atentie, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zari, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre intinderi acoperite de zapada) A face din loc in loc pete, ochiuri (negre sau de verdeata) prin topirea zapezii. – Din ochi¹.

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

AGALACTIE s.f. Lipsa a laptelui mamei dupa nastere. ♦ Agalactie contagioasa = boala epizootica la oi si la capre, care se manifesta prin incetarea secretiei de lapte si prin leziuni la ochi si la articulatii. [Gen. -iei, var. agalaxie s.f. / < fr. agalactie, agalaxie, cf. gr. a – fara, gala – lapte].

OFTALMOSCOPIE s.f. (Med.) Examinarea interiorului ochiului cu ajutorul oftalmoscopului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmoscopie].

OMATIDIE s.f. Fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici].

STRABOTOMIE s.f. Operatie facuta la muschii ochiului pentru corectarea strabismului. [Gen. -iei. / < fr. strabotomie, cf. gr. strabos – strabic, tome – taiere].

VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

LAGOFTALMIE s.f. Afectiune care se manifesta prin aceea ca pleoapa superioara nu mai acopera ochiul, acesta ramanand deschis si in timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].

OFTALMOMETRIE s.f. (Med.) Determinare a astigmatismului vizual cu ajutorul oftalmometrului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmometrie, cf. gr. ophthalmos – ochi, metron – masura].

EMETROPIE s.f. Proprietate a ochiului de a fi emetrop. [Gen. -iei. / < fr. emmetropie].

OFTALMIE s.f. (Med.) Inflamatie a globului ocular. [Gen. -iei. / < fr. opthalmie, cf. gr. ophtalmos – ochi].

OFTALMORAGIE s.f. (Med.) Hemoragie oculara. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmorragie, cf. gr. ophthalmos – ochi, rhegnynai – a irumpe].

MACROSCOPIE s.f. Examinare a suprafetei unei piese cu ochiul liber sau cu o lupa. [Gen. -iei. / < fr. macroscopie, cf. gr. makros – mare, skopein – a privi].

TINTI, tintesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A indrepta arma, luand drept tinta pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-si atinti, a-si fixa, a-si pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. si intranz. Fig. A nazui; a aspira, a ravni la ceva; a urmari ceva. – Din tinta.

A CHITI² ~esc tranz. reg. 1) A lua drept tinta (pentru arma); a tinti; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititi

VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum

ENOFTALMIE s.f. Infundare patologica a globului ocular in orbita. [Gen. -iei. / < fr. enophtalmie, cf. gr. en – in, ophtalmos – ochi].

HEMOFTALMIE s.f. (Med.) Hemoragie in corpul vitros. [Gen. -iei. / < fr. hemophtalmie, cf. gr. haima – sange, ophtalmos – ochi].

MONOFTALMIE s.f. (Med.) Monopsie. [Gen. -iei. / < fr. monophtalmie, cf. gr. monos – unic, ophtalmos – ochi].

NICTITATIE s.f. Clipire permanenta din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictatie. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

XEROFTALMIE s.f. (Med.) Uscare a conjunctivei si a corneei, provocata de lipsa vitaminei A; xerom. [Gen. -iei. / < fr. xerophtalmie, cf. gr. xeros – uscat, ophtalmos – ochi].

AMBLIOPIE s.f. (Med.) Slabire a vederii, datorita unor boli, unor excese sau batranetii. [Gen. -iei. / < fr. amblyopie, cf. gr. amblys – tocit, ops – ochi].

ANOFTALMIE s.f. Lipsa congenitala a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. anophtalmie, cf. gr. an – fara, ophtalmos – ochi].

VALORATIE s.f. Procedeu artistic prin care se poate da in pictura iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distantei dintre ochi si obiecte si a reliefului acestora. [Gen. -iei. / dupa fr. valorisation].

HIDROFTALMIE s.f. Intindere a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. [Gen. -iei. / < fr. hydrophtalmie, cf. gr. hydor – apa, ophtalmos – ochi].

EXOFTALMIE s.f. Iesire in afara a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. exophtalmie, cf. gr. exo – in afara, ophthalmos – ochi].

A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana

HIPOMETROPIE s.f. (Med.) Alterare a puterii de refractie a ochiului, datorita careia imaginea se formeaza inaintea retinei; miopie. [Gen. -iei. / < fr. hypometropie, cf. gr. hypo – sub, metron – masura, ops – vedere].

AMETROPIE s.f. (Med.) Anomalie a refractiei oculare (miopie, hipermetropie, astigmatism). [Gen. -iei. / < fr. ametropie, cf. gr. a – fara, metron – masura, ops – ochi].

CROMOPSIE s.f. Boala a ochiului datorita careia obiectele necolorate sunt percepute in culori. [Gen. -iei. / < fr. chromopsie, cf. gr. chroma – culoare, opsis – vedere].

GRESI, gresesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greseala; p. ext. a se insela. ♦ Intranz. si tranz. A nu nimeri tinta, obiectivul ochit; a da gres. 2. Tranz. A executa ceva gresit, rau. ♦ A lua un lucru drept altul; a incurca, a confunda. ◊ Expr. A gresi drumul (sau calea) = a (se) rataci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduita. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva fata de cineva, a face cuiva un rau, un neajuns; p. ext. a pacatui. – Din sl. gresiti.

CAMP ~uri n. 1) Intindere vasta de pamant cu suprafata uniforma fara accidente insemnate de teren; campie; ses. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeste (de disperare, de suparare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Intindere de pamant in afara unei localitati. In plin ~. 3) Teren semanat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de lupta. ~ de observatie. 5) Fondul unui tablou, a unei tesaturi etc. 6) Spatiu in care se exercita actiuni de forta asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. si campi in expresii] /<lat. campus

TRITANOPIE s.f. (Med.) Defect al ochiului de a nu vedea culoarea violeta a spectrului solar. [Gen. -iei. / < fr. tritanopie, cf. gr. trit- – a treia, an – fara, ops – vedere].

PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lasa sa treaca printre degete; p. ext. a lua rand pe rand la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fata ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-si face loc incetul cu incetul; a se furisa, a se strecura. 3. Refl. si tranz. A (se) rasfira, a (se) raspandi, a (se) imprastia. – Pre² + fir.

CRIPTOFTALMIE s.f. (Med.) Malformatie congenitala a ochilor, in care acestia, rudimentar dezvoltati, sunt acoperiti de pielea pleoapelor. [Gen. -iei. / < fr. cryptophtalmie].

MICROPROIECTIE s.f. Proiectie care permite obtinerea pe ecran a imaginii unor obiecte invizibile pentru ochiul liber, in special a unor preparate microscopice. [Pron. -pro-iec-, gen. -iei. / cf. fr. microprojection].

OPTOMETRIE s.f. Parte a oftalmologiei care se ocupa cu determinarea si masurarea viciilor de refractie ale ochiului (miopie, hipermetropie, prezbitism, astigmatism etc.), precum si cu corectarea lor. [Gen. -iei. / < fr. optometrie].

MONOBLEPSIE s.f. Defect al vederii constand in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere].

SCANTEIA, pers. 3 scanteiaza, vb. I. Intranz. 1. A licari ca o scanteie; a sclipi, a straluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, patrunzator (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A imprastia scantei. [Pr.: -te-ia] – Din scanteie.

A FURA fur tranz. 1) (bunuri care apartin altcuiva) A-si insusi pe nevazute (in mod nelegal sau cu forta); a rapi. ◊ ~ (pe cineva) cu ochiul (sau cu privirea) a privi pe cineva pe ascuns si cu dragoste. 2) fig. A lua pe neasteptate sau pe nesimtite. Vantul i-a furat palaria. ◊ ~ (cuiva) o sarutare a saruta pe neasteptate (pe cineva). 3) fig. (persoane sau manifestarile lor) A coplesi fermecand. L-a furat frumusetea naturii. ◊ ~ inima (cuiva) a) a incanta (pe cineva); b) a face (pe cineva) sa se indragosteasca. ~ (cuiva) ochii (sau vederile) a ramane incantat, uitandu-se la cineva. /<lat. furare

HEMERALOPIE s.f. Boala de ochi care se manifesta prin slabirea vederii in momentul cand se insereaza; cecitate nocturna. [Gen. -iei. / < fr. hemeralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere].

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

DICROMATOPSIE s.f. Defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. [Gen. -iei. / < fr. dichromatopsie].

CUPRINDE vb. 1. v. imbratisa. 2. a apuca. (L-a ~ in brate.) 3. v. contine. 4. a include, a ingloba. (Vechea Galie ~ si Belgia de astazi.) 5. a avea, a contine. (Cartea ~ ilustratii.) 6. v. contine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 in 8 se ~ de doua ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. incapea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a imbratisa. (Cat ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. coplesi. 12. v. razbi. 13. a(-l) coplesi, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 15. v. trece.

NICTALOPIE s.f. Afectiune a ochiului datorita careia bolnavul nu distinge bine lucrurile decat la o lumina slaba sau in timpul noptii. Gen. -iei. / < fr. nyclalopie].

SCHIASCOPIE s.f. Masurarea refractiei ochiului prin interpretarea optica a unei umbre care apare in campul pupilar; cheratoscopie, pupiloscopie, retinoscopie. [Scris si skiascopie, gen -iei. / < fr. skiascopie, cf. skia – umbra, skopein – a privi].

DEPANA, deapan, vb. I. Tranz. 1. A infasura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o teava etc. sau de pe un fus intr-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depanat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfasura, a insira amintiri, ganduri etc. ◊ Refl. Toata intamplarea i se depana pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanta). ◊ Expr. (Intranz.) A depana din picioare = a umbla miscand repede picioarele. [Prez. ind. si: depan] – Lat. *depanare.

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta, printre desisuri marunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni (CREANGA). ♦ (Adjectival, determinand cuvinte care exprima o diviziune a timpului) Imediat urmator altuia. Lumea cealalta. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.

ANDROMEDA 1. (in mitologia greaca) Fiica lui Cefeu, regele Ethiopiei, si a Casiopeei. Perseu a salvat-o de un monstru marin si a luat-o de sotie. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Casiopeea. Cuprinde o nebuloasa in spirala, care se vede cu ochiul liber.

CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare reflexa de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin), a se crapa (4). – Lat. *cascare.

PREZBIOPIE s.f. Defect al ochiului care consta in micsorarea capacitatii de acomodare a cristalinului, facand ca bolnavul sa vada mai clar obiectele indepartate decat pe cele apropiate; prezbitism, prezbitie. V. hipermetropie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyopie, cf. gr. presbys – batran, ops – vedere].

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, tristete, jale; parere de rau. Cu ochii plini De lacrimi si banat (COSBUC). 2. Suparare, necaz, ciuda. Nu stiu ce-i cu tine, Ca tot porti banat (COSBUC). ◊ Expr. (Ca formula de politete) A nu-i fi cuiva cu banat = a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros; mustrare. Poate ca nu veti aduce banat... profesorului (CREANGA). 4. Banuiala. – Magh. banat.

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma. ◊ Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere