Rezultate din textul definițiilor
ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie usoara, luare in ras, gluma batjocoritoare. ◊ Expr. A lua in zeflemea = a-si bate joc de cineva, a lua in ras. – Din tc. zevklenmek.
PARLITURA, parlituri, s. f. 1. Parleala (1). ◊ Expr. (Inv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) parlitura = a) a necaji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua in ras. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; portiune de padure cu copacii arsi. – Parli + suf. -tura.
PERIPLIZON s. n. (Fam., rar; in expr.) A lua (pe cineva sau ceva) in periplizon = a rade (de cineva sau de ceva), a lua in ras (pe cineva sau ceva). – Din ngr. peripezon (part. prez. al lui peripezo).
RASPAR s. n. 1. (In loc. si expr.) in raspar = a) impotriva directiei firesti in care creste parul pe capul si pe corpul fiintelor; b) impotriva directiei unui curs de apa sau a unui agent fizic in miscare; c) potrivnic, ostil; echivoc. In rasparul... = in ciuda..., in pofida... A lua (pe cineva sau ceva) in raspar = a) a-si bate joc (de cineva sau ceva), a lua in ras; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge in raspar = a-i merge cuiva rau, a intampina greutati. 2. (Rar) Rafuiala. – Ras- + par1.
BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) Jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone
CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte
DEradeRE f. : A lua (pe cineva) in ~ a lua in ras (pe cineva); a lua in bataie de joc (pe cineva). /de + radere
IBRISIN ~e n. Fir de ata de matase sau de bumbac rasucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ◊ A-i trage cu ~ pe la nas a) a lua in ras pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplacut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrisim
A IRONIZA ~ez tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua in ras; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser
A INGANA ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor si ale pasarilor) A imita, reproducand intocmai. 3) A canta incet si fara cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare
JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
A PERSIFLA ~ez tranz. A trata cu batjocura; a lua in ras; a zeflemisi. /<fr. persifler
A rade rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere
A RIDICULIZA ~ez tranz. (persoane sau situatii) A face sa apara ridicol; a lua in ras, evidentiind ridicolul. /<fr. ridiculiser
A STRAMBA stramb 1. tranz. 1) A face sa se strambe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva falcile a trage cuiva o bataie zdravana. 2) (persoane) A imita in batjocura; a lua in ras prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-si manifesta nemultumirea, dispretul sau dezaprobarea printr-o miscare caracteristica a fetei. /Din stramb
SFICHI ~uri n. 1) Capatul subtire, neimpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitura data cu varful biciului (insotita de o pocnitura). 3) reg. Smoc de par care ramane neimpletit sau care iese de sub broboada ori caciula. 4) Fiecare dintre varfurile mustatilor. 5) fig. Vorba usturatoare; impunsatura; intepatura. ◊ A lua pe cineva in ~ a lua in ras pe cineva; a ironiza. / Onomat.
A ZEFLEMISI ~esc tranz. (persoane) A trata cu zeflemele; a lua in ras; a ironiza; a batjocori. /zeflemea + suf. ~isi
pascai1, pascaiesc, vb. IV (inv.) a face de rusine; a lua in ras, a batjocori.
povod, povoduri, s.n. (inv. si reg.) 1. mars, calatorie. 2. convoi. 3. (inv.) motiv, cauza, pricina. 4. (despre cai; in expr.) a duce in povod = a duce de capastru; a lua in povod = a lua de capastru. 5. (despre oameni; in expr.) a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv; a lua in povod = a-si bate joc, a lua in ras.
PERSIFLA vb. I. tr. A lua in bataie de joc pe cineva, a lua in ras, a lua peste picior. [< fr. persifler].
DERIZIUNE ~i f. 1) luare in ras; luare in deradere. 2) Lucru derizoriu; obiect neinsemnat. [Art. deriziunea; G.-D. deriziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. derision, lat. derisio, ~onis
rasEOLOGIE s.f. Parte a antropologiei care studiaza rasele omenesti. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < rasa + gr. logos – studiu].
BATJOCURA, batjocuri, s. f. luare in ras, bataie de joc; vorba, fapta, lucru de ras, de ocara, de insulta. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocura = a fi (sau a ajunge, a se face) de ras, a deveni ridicol. [Var.: batjocora s. f.] – Refacut din batjocuri (pl. lui batjoc inv. „bataie de joc” < bate + joc).
BASCALIOS, -OASA, bascaliosi, -oase, adj. (Fam.; despre oameni) Care isi bate joc de cineva sau ia in ras pe cineva; (despre manifestari ale oamenilor) care denota luarea in ras a cuiva sau a ceva. – Bascalie + suf. -os.
IRONIC, -A, ironici, -ce, adj. Caruia ii place sa faca ironii, sa ia in ras; zeflemist, batjocoritor; care contine, care exprima o ironie; intepator. – Din fr. ironique, lat. ironicus.
ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. a lua in ras, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.
MAIMUTARI, maimutaresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua in ras); a maimuti. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se stramba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuta + suf. -ari.
PERSIFLA, persiflez, vb. I. Tranz. a lua in ras pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-si bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.
ESANTIONA, esantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, in vederea unor procesari ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmeaza a fi anchetate intr-o investigatie (sociologica). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. echantillonner.
DEradeRE s. f. Bataie de joc, luare in ras; zeflemisire. – De4 + radere (dupa fr. derision).
DERIZIUNE, deriziuni, s. f. (Frantuzism) luare in ras, deradere. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. derision, lat. derisio, -onis.
DERIZORIU ~e (~i) 1) (despre preturi, valori) Care este foarte scazut; de nimic; ridicol. 2) Care merita sa fie luat in ras (prin lipsa sa de importanta). Argument ~. [Sil. -zo-riu] /<fr. derisoire, lat. derisorius
PERSIFLANT ~ta (~ti, ~te) Care persifleaza; care ia in ras; zeflemist; batjocoritor. Zambet ~. /<fr. persiflant
PERSIFLATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care persifleaza; care ia in ras; zeflemist. /a persifla + suf. ~tor
RAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care rade; care manifesta veselie. Ochi ~ori. 2) fig. Care ia in ras pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a rade + suf. ~ator
ZEFLEMEA ~ele f. Bataie de joc (de cineva sau de ceva); luare in ras. ◊ A lua in ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek
RADIATIE s.f. Radiere. ♦ Emisiune, raspandire de unde sonore sau electromagnetice; raza. [Gen -iei, var. radiatiune s.f. / cf. fr. radiation, lat. radiatio].
DERIZIUNE s.f. (Rar) luare in ras, in deradere, bataie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. derision, lat. derisio].
PERSIFLARE s.f. Actiunea de a persifla si rezultatul ei; luare in ras, bataie de joc; persiflaj. [< persifla].
DERIZIUNE s. f. luare in ras, deradere. (< fr. derision, lat. derisio)
ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. a lua in ras, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.
ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. luare in ras, ironie. – Tc. zevklenme.
STERGE vb. v. aboli, cara, desfiinta, disparea, distruge, fofila, fugi, fura, furisa, ierta, lua, nimici, pieri, rade, strecura, suprima, sustrage, zbughi, zdrobi.
ras1, rasuri, s. n. Actiunea de a rade si rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimata printr-o miscare caracteristica a fetei si a gurii, insotita de un sunet specific, nearticulat; raset. ◊ Expr. De ras (sau de rasul lumii) = de ocara, de batjocura; ridicol. A lua (pe cineva) in ras = a-si bate joc (de cineva). A-si face ras de cineva (sau de ceva) = a-si bate joc de cineva sau de ceva. ♦ (Rar) Sunet in cascade, scos de unele pasari. – Lat. risus.
CHINOTEHNIE s.f. Totalitatea principiilor si procedeelor folosite pentru cresterea cainilor, ameliorarea raselor acestora etc. [Gen. -iei. / cf. gr. kyon, kynos – caine, techne – mestesug].
DECALVATIE s.f. (Rar) Calvitie. ♦ Pedeapsa in vechiul drept prin care se radea capul condamnatilor. [Gen. -iei. / cf. lat.bis. decalvatio, fr. decalvation].
FRIZERIE s.f. Atelier pentru tuns, ras sau coafat. [Gen. -iei. / < frizer + -ie].
AUTOPERSIFLA vb. refl. a se lua pe sine in ras, a se ironiza. (< auto1- + persifla)
PERSIFLA vb. tr. a lua in bataie de joc, in ras pe cineva, a lua peste picior. (< fr. persifler)
BUFONADA s.f. Vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].
ANTROPOGRAFIE s.f. Descriere anatomica a corpului uman in legatura cu anumite trasaturi specifice raselor si tipurilor biologice. [Gen. -iei. / < fr. anthropographie].
BUFONERIE s.f. Vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].
ACTINOPATIE s.f. (Med.) Boala provocata de radiatiile luminoase si ultraviolete. [Gen. -iei. / < fr. actinopathie, cf. gr. aktis – raza, pathos – boala].
ACTINIE s.f. (Zool.) Animal inferior de mare din increngatura celenteratelor, cu gura inconjurata de tentacule frumos colorate, care traieste lipit de stanci. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < fr. actinie, cf. gr. aktis – raza].
ACTINOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament cu raze ultraviolete artificiale, produse de lampi de cuart. [Gen. -iei. / < fr. actinotherapie, cf. gr. aktis – raza, therapeia – ingrijire].
rasPOPI, raspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – ras- + popi.
CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Din tc. karagoz.
A SE rasTURNA ma rastorn intranz. 1) A-si pierde pozitia verticala; a inceta de a mai sta drept; a cadea; a se pravali; a pica. 2) pop. A lua o pozitie comoda, de relaxare. ~ in fotoliu. /ras- + a turna
CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Tc. karagoz.
SEGREGATIE s.f. 1. Segregare. ♦ (Metal.) Lipsa de omogenitate a compozitiei chimice a unui aliaj; segregat. V. licuatie. 2. Segregatie rasiala = politica de discriminare constand in separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiasi tari; discriminare rasiala. [Gen. -iei, var. segregatiune s.f. / cf. fr. segregation, lat. segregatio].
RADIESTEZIE s.f. Facultatea de a percepe radiatiile electromagnetice. [Gen. -iei, var. radioestezie s.f. / < fr. radiesthesie, cf. lat. radius – raza, gr. aisthesis – senzatie].
RETEZA vb. 1. a ciunti, a taia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a ratunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a taia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a taia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)
TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)
bidiviu, -ie s. si adj. (turc. [d. ar.] bedevi, beduin, de unde vine si fr. bedouin). Vechi. Cal arabesc sprinten: un bidiviu, o iapa bidivie. Azi. Iron. Cal de rasa inhamat, telegar: tine-ti bidiviii, boierule! Fig. Om impetuos: ia opreste-te, bidiviule! – Si bididiu. V. ducipal.
BATJOCURA s. 1. deradere, ras, zeflemea, bataie de joc, (livr.) deriziune, (inv.) batjoc, batjocoritura, (fam.) bascalie. (II ia in ~.) 2. v. rusine.
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala
PAIATA s.f. 1. Actor de circ sau de balci care provoaca rasul prin infatisarea sa caraghioasa, prin ghidusii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, mascarici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiat, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].
ETNOGENIE s.f. Ramura a antropologiei care studiaza originea si filiatia raselor si a popoarelor; (p. ext.) studiul procesului de formare a unui popor; etnogeneza. [Gen. -iei. / < fr. ethnogenie, cf. gr. ethnos – popor, gennan – a naste].
GLUMA ~e f. Vorba sau fapta hazlie, care provoaca rasul. ◊ In ~ fara intentii rele. Fara ~ in mod serios. A lasa ~a la o parte a lua lucrurile in serios. A se intrece cu ~a a-si permite prea mult. A nu-i arde de ~ a fi suparat. Nu-i de ~! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. gluma
rasPAR ~ i n. : In ~ a) in directia opusa cresterii naturale a parului; b) in sens opus; invers; c) dusmanos. A lua (pe cineva) in ~ a mustra aspru (pe cineva); a trata (pe cineva) cu asprime; a brusca. /ras- + par
GENERATIE ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care traiesc in acelasi timp, fiind aproximativ de aceeasi varsta. 2) Totalitate a animalelor de o anumita rasa sau specie, nascute in acelasi an. 3): ~ spontanee (sau spontana) teorie naiva conform careia unele organisme vii pot lua nastere in mod spontan din substanta nevie. [G.-D. generatiei; Sil. -ti-e] /<fr. generation, lat. generatio, ~onis
BASCALIE s. f. (Arg. si fam.; in expr.) A lua (pe cineva) in bascalie sau a face bascalie (de cineva) = a-si bate joc (de cineva), a face de ras pe cineva. – Et. nec.
rasLUI, rasluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde aschii, parti din ceva. ♦ A descoji, a decortica graunte, seminte etc. 2. Fig. A lua, a rapi (prin abuz sau prin violenta) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prapadi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fata pamantului (o asezare omeneasca). – Et. nec.
absorbtie s. f. 1. incorporare a unei substante oarecare de catre un corp lichid sau solid, de catre celule, tesuturi sau organe. 2. miscare a intensitatii unei radiatii care trece printr-un corp, datorita pierderii de energie. 3. incrucisare a unei rase perfectionate cu una neameliorata. 4. (ec.) fuziune de intreprinderi sau de societati in beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instante superioare de a lua din competenta instantelor inferioare o cauza in curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)
GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.
RAZNA adv. 1. (Pe langa verbe de miscare) Fara sa stie incotro se duce, netinand seama de drum, de directie; la intamplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la intamplare, fara tinta; b) fig. a apuca pe o cale gresita, a proceda in mod nejudecat; a decadea. 2. La o parte, la o oarecare distanta de...; departe. – Din sl. razĩno.
A rasCUMPARA rascumpar tranz. 1) (lucruri vandute sau amanetate) A lua inapoi contra plata. 2) rar (captivi) A pune in libertate in schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a rasplati. 4) (greseli, fapte rele) A ispasi prin chinuri si dureri. /ras- + a cumpara
OBERTH, Hermann (1894-1989, n. Sibiu), fizician si inventator german originar din Romania. Prof. la Sighisoara si Medias. Unul dintre inventatorii astronauticii. Alaturi de C.E. Tiolkovski si R.H. Goddard, este considerat pionier la zborurilor cosmice. A conceput (1942) primele rachete balistice cu raza mare de actiune din lume; a colaborat cu W. von Braun, la Peenemunde, la realizarea rachetelor V1 si V2; a elaborat (1947) proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului; a inventat procedeul si dispozitivul de combustie rapida (efectul O., 1931), in acelasi an luand startul si prima racheta cu combustibil lichid construita dupa conceptia sa. Dupa al Doilea Razboi Mondial lucreaza in Italia (1955) si in S.U.A. (dupa 1955). Lucrari: „Racheta pentru zborul in cosmos”, „Zborul rachetelor si zborul in vid”. M. de onoare post-mortem al Acad. Romane (1991).
GLUMA1, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.
