DISPENSARIZA vb. tr. a lua in evidenta dispensarului (pentru ingrijire si control periodic). (< dispensar + -iza)

INREGISTRA vb. tr. 1. a inscrie (un act, o cerere etc.) intr-un registru. 2. a consemna in scris, a insemna, a lua in evidenta. ◊ (fig.) a intipari, a retine (in memorie). 3. a inscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. in vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. a obtine, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)

COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.

EVIDENTIA vb. I. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca. II. tr. 1. a sublinia, a pune in evidenta. 2. a recunoaste oficial meritele in munca ale cuiva. (< evidenta + -ia)

CONTINGENT, contingente, s. n., adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetatenilor nascuti in acelasi an si luati in evidenta comisariatelor militare; p. ext. anul recrutarii; leat. 2. Grup de oameni avand o compozitie omogena. 3. (Inv.) Contributie. 4. Plafon cantitativ pana la nivelul caruia se limita de catre unele guverne importul sau exportul unor marfuri din sau in alte tari. II. Adj. Care poate sa fie sau sa nu fie, sa se intample sau sa nu se intample; intamplator, accidental. [Var.: contigent s. n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis.

DESMOTROPIE s.f. (Biol.; chim.) Izomerie dinamica in care formele izomere sunt in echilibru, putand fi izolate si puse in evidenta. [Gen. -iei. / < fr. desmotropie].

DISPENSARIZA vb. I. tr. a lua in evidenta dispensarului (pentru ingrijire si control periodic). [< dispensar + -iza, dupa spitaliza, cf. engl. to dispensary].

CONTINGENT, -A I. adj. care poate sa fie sau sa nu fie, sa se produca sau nu; intamplator, accidental, fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor nascuti in acelasi an si luati in evidenta organelor militare. ◊ totalitatea elevilor si studentilor (aproximativ) de aceeasi varsta care intra si parcurg impreuna aceeasi treapta de invatamant. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor marfuri intr-o anumita perioada. (< fr. contingent, lat. contingens)

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua si a inscrie in evidenta autoritatilor militare un tanar, un contingent de tineri, care urmeaza sa fie incorporati pentru indeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru incorporare sau pentru inregistrarea in evidenta armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a castiga pe cineva pentru o anumita activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

PALPABIL, -A, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipait, de care se poate lua cunostinta prin palpare; concret; fig. evident, clar, neindoios. – Din fr. palpable.

STRIGATOR, -OARE, strigatori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care striga; fig. care se remarca, iese in evidenta (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigator la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebita, care revolta, indigneaza sau despre ceva care trebuie luat neaparat in seama, care este evident. 2. S. m. (Inv. si pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ator.

ORTODIAGRAFIE s.f. Forma de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate in mod deosebit in evidenta pozitia si marimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].

A SMULGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. ~ iarba. ◊ A-si ~ barba (sau parul din cap) a-si exterioriza in mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forta. ~ o carte din mana. 3) fig. (secrete, marturii etc.) A obtine datorita unei insistente excesive. 4) A face sa se smulga. ◊ ~ din ghearele mortii a salva de la moarte. /<lat. exmulgere

REMARCA vb. I. tr. A observa, a lua in seama. ♦ refl. A iesi in evidenta, a se distinge. [P.i. remarc. / < fr. remarquer].

RADICULOGRAFIE s.f. Radiografie a radacinilor rahidiene, puse in evidenta cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. radiculographie].

FLEBOGRAFIE s.f. Punerea in evidenta a venelor cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. phlebographie, cf. gr. phleps – vena, graphein – a scrie].

FIZIOCRATIE s.f. Orientare, cu precadere economica, aparuta in sec. XVIII in Franta, care contesta interventia statului in economie, sustinand ca in societatea umana exista o „ordine naturala” care se impune prin evidenta si este opusa ordinii artificiale creata prin vointa oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie].

CONT s. n. 1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ◊ evidenta acestei operatii. 2. a trece in ~ = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine ~ (de ceva) = a lua in considerare; pe ~ propriu = pe proprie raspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte)

tarc (-curi), s. n. – Ocol, ingraditura, loc ingradit. – Mr. tarcu. Origine necunoscuta. Trebuie sa aiba legatura cu alb. thark (Spitzer, Mitt. Wien, 293; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 391; Baric, Albanorum. Studien, 104; Pascu, II, 222; Philippide, II, 738; Tiktin; Rosetti, II, 123); dar aceasta relatie lamureste prea putin istoria cuvintului. Legatura cu iranianul *cark › per. cart „cerc” (Densusianu, GS, I, 245) nu este evidenta. – Der. tarcalau (var. tarcus), s. n. (tarc mic); tarcui, vb. (a inchide intr-un tarc); intarca, vb. (a lua mielul de la oaie; a nu mai da sa suga; a priva, a frusta); intarcatoare, s. f. (locul sau timpul de intarcat), cf. Giuglea, Dacor., V, 550-53. Din rom. provine in rut. carok, carka „tarc”, cerkati „a mulge” (Candrea, Elemente, 402).

DETASA vb. I. I. tr., refl. 1. A (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un intreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupa, o unitate militara dintr-o armata pentru a-i da o misiune speciala. II. refl. (Sport) A iesi in evidenta; a se distanta, a intrece categoric. [P.i. 3,6 -seaza, ger. -sand. / < fr. detacher].

RECEPTIE, receptii, s. f. 1. Operatie de luare in primire a unui material sau a unei lucrari, pe baza verificarii lor cantitative si calitative. ♦ Serviciu intr-o intreprindere hoteliera care are evidenta persoanelor aflate in hotel, face repartizarea in camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma in alta forma de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (in cercurile oficiale). 4. (inv.) Primire, intampinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de receptie = discurs rostit intr-o sedinta solemna de catre un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.

DISCOGRAFIE s.f. 1. (Muz.) evidenta inregistrarilor pe disc, cu indicarea titlului, a autorului piesei, numele interpretilor etc. ♦ Catalog de discuri muzicale. 2. Radiografie a nucleului unui disc intervertebral. [Gen. -iei. / < fr. discographie, cf. engl. discography].

CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ evidenta acestor operatii. 2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte].

RECEPTIE ~i f. 1) luare in primire a unor materiale pe baza verificarii lor canti-tative si calitative. Cand e termenul de ~? 2) Serviciu dintr-un hotel care se ocupa de evidenta si cazarea oaspetilor. 3) Reuniune cu caracter festiv, organizata cu un anumit prilej. 4) tehn. Primire a unei anumite forme de energie bruta pentru a o transforma in energie utilizabila. [G.-D. receptiei; Sil. -ti-e] /<fr. reception, germ. Rezeption

DETASA, detasez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalti concurenti in timpul concursului, luand-o cu mult inainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat in mod temporar si in interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate in alta. 3. Refl. A iesi in evidenta, a se evidentia. – Din fr. detacher.

CONTROL s.n. 1. Verificare, analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari. ◊ Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. 2. Institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. controle].

INGROSA, ingros, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri solide) A deveni mai gros, mai voluminos. ◊ Expr. Se ingroasa gluma (sau treaba, lucrul) = situatia ia o intorsatura ingrijoratoare, neplacuta. ♦ Tranz. A face ca un corp solid sa devina mai gros, sa-si mareasca volumul (adaugandu-i material la suprafata); a accentua o linie, un punct, o litera etc. (pentru a le face mai evidente). 2. (Despre lichide, vapori etc.) A deveni mai dens. ♦ Tranz. A face ca o solutie sa devina mai concentrata prin adaos de materii solide, prin fierbere etc. ♦ A-si spori numarul; a se indesi. 3. (Despre voce) A capata un timbru mai coborat, mai grav. – Lat. *ingrossiare (< grossus) sau din in + gros.

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

CONTROL s. n. 1. verificare a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ cifra de ~ = exponent care indica limitele cantitative ale productiei; lucrare de ~ = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor si studentilor. ◊ urmarire a functionarii unui sistem tehnic, proces tehnologic etc. ◊ supraveghere continua (morala sau materiala). 2. stapanire. ◊ dirijare a propriilor miscari si manifestari. 3. institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 4. (pl.) registru de evidenta a personalului (si a animalelor) unei unitati militare. (< fr. controle)

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.