GLUMI, glumesc, vb. IV. Intranz. A spune glume¹; a vorbi in gluma, fara intentii serioase. ◊ Expr. A nu glumi cu... = a) a lua in consideratie cu toata seriozitatea; b) a nu arata nici un fel de ingaduinta, a nu face nici o concesie. Nu-i de glumit cu... = trebuie luat in serios, trebuie privit cu toata seriozitatea. – Din sl. glumiti sen. Cf. gluma¹.

ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces) 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

bindisi (-sesc, -it), vb. – A se preocupa, a tine seama, a lua in consideratie, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, il considera drept sursa imediata a cuvintului rom. Mai putin probabila pare explicatia pe care o dadea mai inainte aceluiasi cuvint Seineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.

ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral pe un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces). ♦ Tranz. (Med.) A ausculta. 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea; alalalt, aialalta. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta. 2. (La pl.) Toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Ceilalti oaspeti. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprima o diviziune a timpului) imediat urmator altuia. Lumea cealalta. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. Celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= allalt).

GLOBAL, -A, globali, -e, adj. Care ia in consideratie toate elementele unui ansamblu, care rezulta prin insumarea tuturor elementelor de acelasi fel; total. – Din fr. global.

PERSONALISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.

PRAGMATISM s. n. Curent filozofic care proclama drept unic criteriu al adevarului ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie, care ia in consideratie (numai) eficacitatea, utilitatea practica. – Din fr. pragmatisme.

PRAGMATIC, -A, pragmatici, -ce, adj. 1. Care apartine pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia in consideratie eficacitatea, utilitatea practica. ♦ Care judeca exclusiv in functie de utilitatea practica (reala sau aparenta). 2. (In sintagmele) Istorie pragmatica = prezentare istorica limitata la fapte, la evenimente. Sanctiune pragmatica = (in unele tari) decret de stat privitor la o importanta problema laica sau bisericeasca. – Din fr. pragmatique.

NEBAGAT², -A, nebagati, -te, adj. (in expr.) Nebagat in seama = a) care nu este luat in consideratie, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost vazut, observat. – Ne- + bagat.

NEVAZUT², -A, nevazuti, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevazut = a pleca brusc, a disparea. ♦ (Rar) Care nu este bagat in seama, observat, luat in consideratie. – Ne- + vazut.

EXCLUSIVISM s. n. 1. Atitudinea celui care refuza sa ia in consideratie parerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme.

consideratie, consideratii, s. f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, idee, reflectie. [Var.: consideratiune s. f.] – Din fr. consideration, lat. consideratio, -onis.

SEMIC, -A, semici, -ce, adj. (Lingv.) Care apartine semelor, privitor la seme, care ia in consideratie semele. – Din fr. semique.

A ASCULTA ascult 1. tranz. 1) (vorbe, cantece, zgomote etc.) A percepe incordandu-si auzul. ◊ Asculta! se foloseste pentru a atrage atentia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a intreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia in vederea solutionarii unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plamanii) A examina ascultand cu urechea sau cu stetoscopul in vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugaminti, dorinte etc.) a lua in consideratie. 2. intranz. A se supune din proprie initiativa; a se conforma. ~ de cei mai in varsta. /<lat. ascultare

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

CONSULTATIV ~a (~i, ~e) Care este constituit pentru a da consultatii; cu caracter de consultatie. Comitet ~. ◊ Vot ~ vot care indica opinia celui care voteaza fara a fi luat in consideratie cand se adopta o hotarare. /<fr. consultatif

A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana

GENERAL¹ ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu particular, individual) Care se refera la toate cazurile sau la toti indivizii. Observatii ~e. Regula ~a. 2) Care intereseaza pe marea majoritate sau pe toti; la care participa marea majoritate sau toti. Greva ~a. ◊ Repetitie ~a ultima repetitie inaintea unei reprezentatii in public. 3) si substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trasatura ~a. 4) Care cuprinde esentialul. Plan ~. ◊ In ~ luand in consideratie doar cazurile de baza; fara referire la un caz particular. In linii ~e (sau mari) in ansamblu; exceptand detaliile. 5) (in opozitie cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva in intregime. Anestezie ~a. 6) Care poarta toata raspunderea in conducerea unui dome-niu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. general

A OBSERVA observ tranz. 1) A fixa cu vazul intr-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zari. 2) A sesiza atragand atentia; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atentie, pentru a-si forma o parere. 4) A urmari pe ascuns; a pandi. 5) inv. (legi, obiceiuri etc.) a lua in consideratie, acordand atentia cuvenita; a indeplini intocmai; a respecta. ~ datinele stramosesti. /<fr. observer, lat. observare

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

consideratie s.f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, reflectie, idee. [Gen. -iei, var. consideratiune s.f. / cf. fr. consideration, lat. consideratio].

amnar (amnare), s. n. – 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scintei; uneori foloseste si pentru a ascuti. – 2. Dispozitiv cu care se urca sau se coboara fierul lat al plugului. – 3. Miner de lemn cu care se invirte sulul la razboiul de tesut. – 4. Stilpi de lemn pusi la colturile constructiilor taranesti spre a sprijini acoperisul. – Mr. manar, megl. manar, amnar. Lat. manuārius (dupa Puscariu 82; REW 5332; DAR), cf. miner. Mai putin probabila este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Korting 4706), daca luam in consideratie rezultatele dialectale. Densusianu, Rom., XXXIII, 274, si GS, II, 317, se gindeste la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mina.

nebaga vb. I (inv.; in expr.) a nebaga in seama (pe cineva sau ceva) = a nu da atentia, a nu lua in consideratie, a nu baga in seama, a desconsidera.

berbant (berbanti), s. m. – Hot, pungas, sarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. si tc. berbad, bg. berbant(in). Dictionarele iau in consideratie de obicei exclusiv acceptia secundara de „crai, barbat afemeiat”; sensul primar este curent, totusi, in limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hotie, sarlatanie); berbantlic, s. n. (pungasie, sarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.

NOTABIL, -A adj. Demn de luat in consideratie, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seama, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].

ciocni (ciocnesc, ciocnit), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate in usa. – 3. A inchina, a lovi usor paharele inainte de a bea. – 4. A tabari, a navali, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucaes, megl. ciucnes. Formatie spontana, plecindu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitura”, care prezinta un paralelism perfect cu ciocani. Se considera, totusi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), ca trebuie sa provina din vreo forma sl. ca rus. coknuti, bg. ceknuvam; ceea ce nu pare posibil, daca se ia in consideratie aceeasi posibilitate expresiva, aplicata identic boc(a)ni si poc(a)ni. Der. ciocnas, s. m. (miner care munceste intr-o salina), cf. ciocanas, probabil prin contaminare cu ocnas; ciocneala s. f. (izbitura); ciocnet, s. f. (izbitura); ciocnitura, s. f. (izbitura).

NOTABIL, -A adj. demn de luat in consideratie, important; remarcabil. ◊ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis)

PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)

SEMIC, -A adj. (lingv.) referitor la seme, care ia in consideratie semele. (< fr. semique)

virca (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflatura. – 2. Nervura, dunga. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvint autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vruvi „coarda” (Cihac, II, 457), bg. vravko „coarda” (Conev 65), fara sa se ia in consideratie ca sensul 2 este secundar si din cauza lipsei primului sens din dictionare, desi este certificat de numeroase dovezi: cf. (tintarii) i-au scos virci preste tot trupul (Dosoftei); virci de nouri (Iorga).

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta, printre desisuri marunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni (CREANGA). ♦ (Adjectival, determinand cuvinte care exprima o diviziune a timpului) Imediat urmator altuia. Lumea cealalta. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.

A SE JUCA ma joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsa de consideratie; a nu lua in seama gravitatea unei situatii. ◊ ~ cu focul a) a se expune in mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situatii. ~ cu sanatatea a-si neglija sanatatea, expunandu-se unui pericol. /<lat. jocare

SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.

METATEORIE s.f. (Fil.) Teorie asupra unei teorii date, facand consideratii privind structura ei sintactica si latura semantica. [Gen. -iei. / < fr. metatheorie].

consideratie ~i f. Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; condescendenta. ◊ A avea (sau a lua) in ~ a avea in vedere; a tine cont. [Art. consideratia; G.-D. consideratiei; Sil. -ti-e] /<fr. consideration, lat. consideratio, ~onis

consideratie s. f. 1. stima, respect. 2. motiv, considerent, ratiune. ♦ a avea (sau a lua) in ~ = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. parere, reflectie, idee. (< fr. consideration, lat. consideratio)

TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. In trecere = in treacat, in fuga; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Constructie amenajata intr-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersectie la acelasi nivel intre o cale ferata si o sosea. 2. Fig. consideratie sau autoritate de care se bucura (si de care se foloseste) cineva; influenta. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat in seama, a fi pretuit; b) (despre marfuri) a avea cautare, a fi cerut, a se vinde usor. – V. trece.

MOTIVATIE s.f. (Rar) Motivare. ♦ (Psih.) Totalitatea motivelor, a consideratiilor sau a mobilurilor (constiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actiune sau sa tinda spre anumite scopuri. [Gen. -iei. / cf. fr. motivation].

DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de⁴ + inainte.

DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.