inveghea vb. I refl. (reg.) a baga de seama, a lua aminte, a se pazi, a se invata minte, a se cuminti.

bag, a baga v. tr. (cp. cu vsl. badati, a gauri). Introdus, vir, fac sa intre: a baga dulapu’n casa. Asez, fac sa fie primit ca: il bag in functiune, il bag argat. Implic, amestec: a baga pe cineva in datorii, in belea. Cauzez, produc: a baga groaza’n cineva (a-l baga in groaza, a-l spaiminta). A baga sama sau (ob.) a baga de sama, a lua aminte, a observa. A baga in sama o persoana, a o lua in consideratiune. V. refl. Ma angajez: s’a bagat vizitiu. Intru, ma vir, ma amestec: nu te baga in tarita, ca te maninca porcii (Prov.).

AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. a lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. a lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A³ + minte.

luaRE s. f. Actiunea de a (se) lua. ◊ luare-aminte = atentie, grija. [Pr.: lu-a-] – V. lua.

FEREALA s. v. adapost, atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, luare-amin-te, precautie, prevedere, prudenta.

INTERES s. 1. (la pl.) v. afacere. 2. v. grija. 3. atentie, curiozitate, luare-aminte, (inv.) perierghie, privire. (I-a starnit ~ul.)

luaRE s. 1. apucare, prindere, prins. (~ obiectului cu mana.) 2. v. inhatare. 3. v. cumparare. 4. v. confiscare. 5. v. cucerire. 6. v. incasare. 7. v. obtinere. 8. luare-aminte = a) v. interes; b) v. prudenta.

PAZA s. v. arest, atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, inchisoare, luare-aminte, ocna, penitenciar, precautie, prevedere, prudenta, puscarie, temnita.

PERIERGHIE s. v. atentie, curiozitate, inte-res, luare-aminte.

PRIVEGHERE s. v. atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, luare-aminte, paza, precautie, prevedere, prudenta, straja, strajuire, supraveghere, veghe, veghere.

PRIVIRE s. v. aspect, atentie, cadru, curiozitate, interes, infatisare, luare-aminte, peisaj, priveliste, privit, reprezentatie, scena, spectacol, tablou, vedere.

PRUDENTA s. atentie, circumspectie, grija, precautie, prevedere, bagare de seama, luare-aminte, (pop.) fereala, paza, priveghere, (inv.) socotinta, veghere. (Sa procedati cu multa ~.)

SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.

VEGHERE s. v. atentie, bagare de seama, circumspectie, grija, luare-aminte, nesomn, precautie, prevedere, prudenta, trezie, veghe.

luare-aminte s. f. (sil. lu-a-) [-re-a- pron. re-a in tempo lent, -rea- in tempo rapid], art. luarea-aminte, g.-d. art. luarii-aminte

ATENT, -A adj. 1. Cu atentia indreptata catre ceea ce se petrece (in fata lui), cu luare-aminte, cu bagare de seama. ♦ Facut cu atentie. 2. Amabil, politicos, prevenitor fata de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se intinde spre, a fi cu luare-aminte].

AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. a lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. a lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a³ + minte.

ATENT, -A, atenti, -te, adj. 1. Care are atentia indreptata spre cineva sau ceva, care urmareste un lucru cu luare-aminte. ♦ (Adesea adverbial) Facut cu atentie. 2. Amabil, binevoitor; politicos. – Lat. lit. attentus.

ET NUNC... ERUDIMINI, QUI INDICATIS TERRAM (lat.) si acum... luati aminte voi, cei ce judecati Pamantul – Psalmii, 2, 10. O mare raspundere apasa pe umerii celor chemati sa hotarasca destinele semenilor.

bagare f., pl. ari. Actiunea de a baga. Bagare de sama, observatiune, luare aminte.

atentiune f. (lat. at-tentio, -onis. V. in-tentiune). Atintirea mintii, luare aminte: a da atentiune cuiva. Fig. Pl. Preveniente, ingrijiri: i-a aratat mii de atentiuni, a avut mii de atentiuni pentru el. Atentiune! Fii atent, da atentiune. – Si atentie.

aminte adv. : A(-si) aduce ~ a(-si) aminti. Aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atentie. A lua ~ a tine seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Proces psihic complex, constient si voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem in mod deosebit de clar numai cateva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 2. Interes, grija, preocupare. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. A-si indrepta atentia = a-si concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atentiune s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Insusire care consta in orientarea si in concentrarea activitatii psihice intr-o anumita directie. 2. Interes, grija, preocupare speciala a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atentiune s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.