CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului, formata din oasele astragal si calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta portiune a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai) sub totala dominatie a cuiva, a fi exploatat, subordonat, impilat. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit (de cineva), a se indragosti subit; b) a fi zorit, nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ◊ Expr. A da calcaie calului = (despre calareti) a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesa mica de lemn, de forma prismatica, fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructie care se reazema pe grinda sau folosita ca piesa de rezistenta intr-o imbinare. 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lant sau a unei parame. 5. Strat format intre sapun si lesiile de glicerina la fabricarea sapunului. – Lat. calcaneum.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

ZVARLI vb. 1. v. arunca. 2. v. azvarli. 3. v. proiecta. 4. a arunca, a azvarli. (~ o piatra la distanta.) 5. v. napusti. 6. a se arunca, a se avanta, a se azvarli, a se precipita, a se repezi, a sari, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvarli, a izbi, a lovi. (calul naravas ~ cu copitele.) 8. v. cheltui.

A AZVARLI azvarl 1. tranz. 1) A face sa ajunga printr-o miscare brusca la o oarecare departare; a arunca. ~ mingea. 2) A indeparta considerand inutil; a arunca. Paharul s-a stricat si l-am azvarlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a arunca. ~ cu bolovani in gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urma); a da cu copita. /v. a zvarli

straifui, straifuiesc, vb. IV (reg.) 1. (in forma: strefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a inlesni tararea bustenilor. 2. (despre busteni) a tari cu ajutorul animalelor de tractiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi in mers cu un picior de altul. 4. (refl.; in forma: strofui; despre cai) a bate din picioare.

stricui, stricuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre cai) a se lovi, in mers, cu un picior de altul. 2. (despre oameni) a suprima, a elimina un cuvant, un fragment dintr-un text; a sterge.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.