RIDICA, ridic, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce in sus (sustinand cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ◊ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a inchina in cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage in sus; a inhata. ♦ A desprinde din locul in care a fost pus sau fixat si a trage in sus. ◊ Expr. A ridica armele (impotriva cuiva) = a porni la lupta (impotriva cuiva); a incepe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni in larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a indeparta, a inlatura. ◊ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria in semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strange masa dupa ce s-a terminat de mancat. (Refl.) Intinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca manecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa inceteze, a desfiinta, a anula; a indeparta. ◊ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta inchisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ◊ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omori (pe cineva). 3. A lua si a duce in alt loc, a muta din loc. ◊ Expr. A ridica stana = a cobori cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Inv.) A se muta. ♦ A strange de pe jos, a culege. ♦ A incasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza in pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce in pozitie verticala. 5. (In expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ◊ Expr. A se ridica in capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau in picioare pe locul unde mai inainte fusese culcat. A se ridica in scari = a se inalta in scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale in picioare. ◊ Expr. (Inv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se insanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii inalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se indrepta in sus, a se inalta. 3. Tranz. A misca, a indrepta in sus bratele, mainile, capul, sprancenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ◊ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a indrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata darz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decat se cuvine) = a fi increzut, infumurat; a deveni obraznic. A ridica mana (sau degetul) = a cere cuvantul. A ridica mana (sau mainile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mainile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprancene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni in zbor, a-si lua zborul; a se inalta in vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se indrepta in sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se inalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se imprastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate intr-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspandi in aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ◊ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu indrazneala sau protestand impotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta impotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ◊ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva in cap = a proceda astfel incat sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune in miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strange oameni. ◊ Expr. (Inv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a inrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se starni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; inv.) A scoate in evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai inalt, a (se) inalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ◊ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata, a intari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai inalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a inalta in grad, in rang. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Inv.) A ridica in scaun = a face domn, a inalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ◊ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia. ◊ Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori de cate ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a inmulti un numar cu el insusi. A ridica la cub = a inmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a intemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb. A ridica o invinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a invinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune in discutie o problema. [Var.: (inv.) aridica, (reg.) radica vb. I] – Lat. eradicare „a dezradacina”.

INTARCA, intarc, vb. I. 1. Tranz. A inceta alaptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvata de supt. ◊ Expr. L-a intarcat d****l, se spune despre un om foarte siret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobisnui, a dezvata, a lipsi pe cineva de ceva. – In + tarc.

VADUVI, vaduvesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A ramane sau a face, a lasa pe cineva vaduv. ♦ Tranz. Fig. A lasa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viata de vaduv. – Din vaduv.

isterisi vb. IV (inv.) a lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.); a deposeda, a despoia.

SARACI, saracesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A ajunge sau a face pe cineva sa ajunga sarac (1), a-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda avutul. 2. Tranz. si intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. si tranz. A (se) imputina. 5. Tranz. (Reg.) A compatimi. – Din sarac.

PRIVATIV, -A, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipseste pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea, dand cuvantului derivat un sens opus celui de baza. – Din fr. privatif.

LIPSA ~uri f. 1) Stare cand cineva sau ceva nu se afla in locul unde ar fi trebuit sa se afle. 2) Ceea ce lipseste cuiva sau din ceva. ~ de bani. [G.-D. lipsei] /v. a lipsi

PRIVATIV ~a (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseste pe cineva de ceva. Pedeapsa ~a de libertate. 2) Care tine de privatiune; propriu privatiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea, atribuind cuvantului derivat un sens opus celui de baza. /<fr. privatif

DISPENSA vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunta la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o insarcinare, de o obligatie etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

PRIVA vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinta (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].

PRIVATIV, -A adj. Care priveaza, lipseste pe cineva de ceva; care arata o privatiune. ♦ (Despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus].

DISPENSA vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunta la... II. tr. a scuti de o indatorire, de o obligatie etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)

DISPENSA, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunta la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligatie, de o indatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DINAINTEA, prep. 1. Din locul aflat inaintea cuiva sau a ceva, din fata. Lipsesti dinaintea mea, spanule! (CREANGA). ♦ Inaintea, in fata cuiva sau a ceva. Stateam in sa dinaintea lui (SADOVEANU). (Precedat de prepozitia «pe») Prin fata cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precede, inainte de... Anii dinaintea erei noastre. – Din de⁴ + inaintea.

DESPARTI, despart, vb. IV. l. Refl. A se indeparta de cineva sau de ceva plecand in alta parte, a parasi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecand in directii diferite. ♦ Refl. Fig. A se instraina, a se detasa sufleteste de cineva sau de ceva; a rupe legaturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufleteste; a renunta la... 2. Refl. A divorta. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune intre... ♦ Tranz. si refl. A (se) imparti (in doua sau mai multe parti); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

DEZINTERESA vb. I. refl. A-i lipsi cuiva interesul (pentru cineva sau ceva); a nu se ocupa de ceva. [Cf. fr. desinteresser].

DEZINTERESA vb. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de... (< fr. desinteresser)

MOARA mori f. 1) Constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola

NECESAR, -A, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minima (din ceva), indispensabila pentru un anumit scop. Munca necesara = parte a muncii depuse de lucrator in procesul de productie, prin care se creeaza produsul folosit pentru intretinerea sa si a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neaparat) trebuincios la ceva. Necesarul de seminte. 2. Care nu poate sa nu existe sau sa nu se intample (in conditii date). – Din fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario.

VITREGI, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu rautate, cu dusmanie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. – Din vitreg.

CHITIBUS, chitibusuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanta; maruntis, fleac. ♦ Tertip, smecherie de care uzeaza cineva pentru a obtine ceva. – Et. nec.

DEPENDENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care depinde (de ceva sau de cineva); in stare de dependenta; subordonat. 2) (despre state, teritorii) Care este lipsit de autonomie (economica sau politica); lipsit de independenta. /<fr. dependent

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

PRIVA vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunta la ceva sau a impiedica pe cineva sa beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)

SUPLINI, suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A inlocui pe cineva (temporar) in functii sau in obligatii, a tine locul. ♦ A tine loc de ceva. 2. A adauga ceva ce lipseste; a implini, a completa o lipsa. – Din it. supplire (dupa plin).

AMBITIE ~i f. Dorinta puternica de a realiza ceva (de a dobandi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ A-si pune ~a a-si pune in gand sa faca ceva cu orice pret. A pune pe cineva la ~ a ambitiona pe cineva. [G.-D. ambitiei;Sil. -ti-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

SLABICIUNE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune

RAPI, rapesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine in mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viata cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stapan pe un bun material care apartine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o tara etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce ii revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a incanta, a vraji, a captiva. [Var.: (inv. si pop.) hrapi vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).

TEMEI ~iuri n. 1) Element esential de temelie; parte fundamentala. A surpa ~iurile vechi. ◊ De ~ a) de baza; fundamental; b) serios; c) insemnat. Fara (sau lipsit) de ~ lipsit de baza reala; neintemeiat. Cu ~ a) care se sprijina pe o baza solida; in mod solid; cu temeinicie. A pune ~ pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; pricina; motiv; cauza. ◊ Cu tot ~iul avand destule motive; pe deplin justificat. 3) pop. Partea centrala a unui fenomen in desfasurare; toi. ~iul iernii. ~iul mesei. /<sl. temeli

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

INVOI, invoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o intelegere, a cadea de acord, a se intelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimti la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trai in buna intelegere cu cineva, a se intelege, a se impaca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a ingadui. ♦ A permite cuiva sa lipseasca (pentru scurt timp) de la serviciu, de la scoala, de la cazarma etc. – In + voie.

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. Important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

GUST ~uri n. 1) Simt al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii si mucoasei bucale) proprietatile chimice ale substantei cu care vine in contact. 2) Senzatie produsa, in special de alimente, asupra mucoasei bucale si limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intelege si a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simt estetic. De prost ~ a) lipsit de simt estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferinta deosebita pentru ceva; predilectie. ~ pentru carti vechi. ~ pentru calatorii. 5) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. ◊ A-i trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus

A lipsi ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsa; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci cand ar trebui sa existe in mod normal. 3) A fi in cantitate insuficienta; a nu fi de ajuns. ◊ A-i ~ cuiva o doaga a nu fi in toate mintile. 4) A se dispensa de ceva. 2. tranz. (persoane) A face sa nu mai beneficieze de ceva inerent si necesar; a priva. /<ngr. lipso

A OMORI omor tranz. 1) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce in stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva inainte de timp. 2) A distruge moraliceste (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu ma ~! exclamatie prin care cel caruia i se relateaza pe neasteptate ceva isi exprima uimirea. 3) A face sa dispara; a lichida. ◊ A-si ~ foamea a-si potoli foamea. A-si ~ timpul (sau vremea) a-si gasi o ocupatie neinsemnata ca sa treaca timpul. /<sl. umoriti

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

PASIV² ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de lipsa de interes; lipsit de initiativa personala; inactiv. Participare ~a. Rol ~. ◊ Aparare ~a (sau civila) sistem de masuri menite sa protejeze populatia si obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac si sa efectueze lucrari urgente de salvare si restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosita frecvent in vorbire. 3) si substantival (despre verbe si categorii verbale) Care are forma ce indica ca actiunea realizata de cineva sau de ceva o sufera subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la actiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

LAMURI, lamuresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A ajuta pe cineva sa inteleaga sau a intelege, a ajunge sa inteleaga ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la intelegerea unui lucru in urma unei discutii in care s-au dezbatut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face sa fie clar, inteles de cineva; a clarifica, a deslusi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. si refl. (Inv.) A face sa devina sau a deveni curat, lipsit de corpuri straine, pur. – Din lamura.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e