RETINERE, retineri, s. f. Actiunea de a (se) retine si rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Masura luata de organele de cercetare penala, in conditiile prevazute de lege, de a lipsi de libertate o persoana pentru cel mult 24 de ore inainte de punerea sa sub urmarire. ♦ Retentie (3). – V. retine.

CAPTIV, -A, captivi, -e, adj. Prins si lipsit de libertate; prizonier; prins² (1). ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de un punct de pe sol. – Din fr. captif, lat. captivus.

INCATUSA, incatusez, vb. I. Tranz. A pune cuiva catuse; p. ext. a lega pe cineva cu lanturi; a inlantui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupari) A pune stapanire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituala. – In + catusa.

INCATUSAT, -A, incatusati, -te, adj. Care este pus in catuse; p. ext. legat cu lanturi, inlantuit. ♦ Fig. Care este lipsit de libertate spirituala. – V. incatusa.

PRINS², -A, prinsi, -se, adj. 1. Care a cazut in mainile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaste invins, a se preda. ♦ (Despre incheieturi, articulatii etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, coplesit de treburi. 3. (Despre lapte) Inchegat, coagulat; batut. – V. prinde.

CAPTIV ~a (~i, ~e) si substantival Care este lipsit de libertate; prizonier. ◊ Balon ~ balon legat de sol printr-un cablu. /<fr. captif, lat. captivus

MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

CAPTIV, -A adj., s.m. si f. (Om) lipsit de libertate; prins, prizonier. ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de sol. [Cf. fr. captif, lat. captivus].

CAPTIV, -A adj. lipsit de libertate; (si s.) prizonier. ♦ balon ~ = balon legat prin cabluri de sol. (< fr. captif, lat. captivus)

CAPTIV, -A, captivi, -e, adj. Prins si lipsit de libertate; prizonier. ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de un punct de pe sol. – Fr. captif (lat. lit. captivus).

ZGARDA, zgarzi, s.f. 1. ◊ A pune (sau a lega cu) zgarda pe cineva = A lipsi pe cineva de libertate in actiuni; a tine in frau pe cineva. 3. Fire, de obicei de lana, rasucite, care se prind in jurul gatului la unele animale (pentru a le recunoaste). [g.-d. art. zgarzii] (Cuv. autoht.)

ZGARDA zgarzi f. 1) Curea prevazuta cu o catarama (sau cu un cerc de metal), care se prinde in jurul gatului la caini si de care se prinde lantul sau o alta curea (pentru a fi legat sau purtat). ◊ A pune ~ (sau a lega cu ~ ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate in actiuni; a tine in frau pe cineva. 2) Fire, de obicei de lana, rasucite, care se prind in jurul gatului la unele animale (pentru a le recunoaste). 3) inv. Podoaba constand dintr-un sirag (sau mai multe) de margele, monede sau alte obiecte decorative, purtata la gat de femei. [G.-D. zgarzii] /Cuv. autoht.

DETINE vb. III. tr. 1. A avea in stapanire sau in pastrare un bun material. ♦ A ocupa o functie, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personala; a tine la arest. [P.i. detin, conj. -na, var. detinea vb. II. / dupa fr. detenir].

DETINE vb. tr. 1. a avea in stapanire sau in pastrare un bun material; a poseda. 2. a fi in posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o functie, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a tine sub stare de arest. (dupa fr. detenir)

ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate in urma comiterii unei infractiuni sau in vederea unor cercetari, a unei judecati; a inchide. – Din arest.

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (in mod abuziv sau prin inselaciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertati etc.; a prada, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.

PRIVATIV ~a (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseste pe cineva de ceva. Pedeapsa ~a de libertate. 2) Care tine de privatiune; propriu privatiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea, atribuind cuvantului derivat un sens opus celui de baza. /<fr. privatif

NEPUTINCIOS, -OASA, neputinciosi, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a actiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consuma inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) lipsit de putere fizica, de forta; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

STRAMT, -A, stramti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; ingust. 2. Care nu este (suficient de) incapator, in care nu incape mult. 3. Fig. lipsit de maretie sau de amploare; marginit, redus, meschin; lipsit de intelegere, de toleranta, de generozitate; lipsit de orizont. II. S. n. (Pop.; in expr.) A fi la largul tau si la stramtul altuia, se spune in ironie cand cineva isi ia libertati excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -a adj.] – Lat. *strinctus (= strictus).

LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber