A SE PRINDE ma prind intranz. 1) (despre fiinte) A se apuca strans (de ceva sau de cineva); a se agata. ◊ ~ in hora (sau in joc) a incepe sa danseze in hora (sau in joc). 2) (despre obiecte) A se fixa intamplator (de ceva). S-a prins un scai de rochie. ◊ Nu se prinde mancarea de cineva nu-i prieste mancarea cuiva. 3) A se aranja participand (la o actiune). ~ la discutie. ◊ ~ frate de cruce a lega prietenie prin juramant de credinta. 4) (urmat de un conjunctiv) A cadea de acord; a se invoi; a consimti; a accepta. S-a prins sa-i fie nanas. 5) (despre plante proaspat rasadite) A continua sa creasca, dezvoltand radacini. 6) (despre lapte, racituri etc.) A capata consistenta; a se coagula; a se conglutina; a se inchega. /<lat. pre[he]ndere

SURATA ~e f. pop. (folosit si ca termen de adresare) Prietena apropiata (ca o sora). ◊ A se prinde ~e a lega prietenie trainica (intre femei). /sora + suf. ~ata

cardas (cardasi), s. m. – (inv.) Tovaras, camarad. – Tc. kardas (Seineanu, II, 89); cf. bg., sb. kardas. – Der. cirdasie (var. cardasie), s. f. (asociere, prietenie), schimbat prin influenta lui cird si cirdui; cardaslic, s. n. (inv., asociatie), din tc. kardaslik; (in)cirdosi, (in)cirdosa, vb. (a asocia, a lega prietenie).

nod (noduri), s. n. – 1. Loc de legatura a doua fire, a doua fisii de pinza etc. – 2. Legatura dintre ram si trunchi. – 3. Umflatura, tumoare. – 4. Articulatie. – 5. Mila marina. – 6. Intriga, centru de actiune. – 7. (Arg.) Portofel. – Mr., megl. nod. Lat. nodus (Puscariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), cf. it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, port. no, alb. nue. – Der. noada, s. f. (coccis), ca neg-neaga, tol-toala, tep-teapa etc., cf. mr. noada „membru viril” (de la un lat. *noda, dupa Candrea-Dens., 1236 si Pascu, I, 128; din lat. nodus incrucisat cu coada, dupa Iordan, Dift., 189; din lat. nates „fese, buci”, incrucisat cu coda, dupa Tiktin), ideea unei asocieri cu coada fiind evidenta, cf. cuvintul urmator; Nodea, s. m. (nume propriu pentru demon), cf. si alt nume popular al sau Codea); nodei, s. n. (inv., articulatie; rotula), cu suf. -ei, cf. grindei (din lat. nodellus, dupa Scriban); nodit, s. n. (Olt., rotula); nodolan, s. n. (Banat, fluierul piciorului), prin incrucisarea cu sodolan; nodos, adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros), adj. (nodos), cf. it. nodoroso, nodoso; nodulet, s. m. (mucos, tingau); nodut, s. m. (ghiocel, Galanthus nivalis); inoda, vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl., a se atasa, a indragi, a lega prietenie; (despre ciini) a se cupla), der. intern sau lat. innodare (Mon. Germ. hist., XXXIV), dupa Candrea-Dens., 1238 si DAR, din lat. nodare; desnoda, vb. (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a parui).

prieten (prieteni), s. m. – Amic. – Var. inv. priiaten, Mold. prietin, Trans. pretin, Olt. preten. Sl. prijateli (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291), cf. bg. prijatel (› mr. priiatil), sb., cr. prijatelj. Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explica prin analogie cu ieftin, se datoreaza mai curind unei confuzii cu sl. prijętinu „placut”. – Der. prietena, s. f. (amica); prietenesc, adj. (amical); prieteneste, adv. (ca un prieten); prietenie, s. f. (amicitie); prietenos, adj. (amical, afabil); prietesug, s. n. (prietenie); imprieteni, vb. (a se face prieten, refl., a lega prietenie); neprieten, s. m. (dusman); neprietenos, adj. (vrajmas).

sora (-surori), s. f. – Persoana de s*x feminin considerata in raport cu copiii acelorasi parinti. – Var. inv. sor rar surora. Mr. sor(a), megl. sora. Lat. soror (Puscariu 1608; REW 8102), cf. vegl. saur, v. it. suora (calabr. suora, sora, sorura), sard., prov. sorre, fr. soeur, cat., sp., v. port. sor. Uz general (ALR, I, 163). Rezultatul normal sor, a fost adaptat posterior la decl. s. f., dar se mai foloseste in Trans. de V. si in anumite expresii, cum ar fi sor cu frate, s. m. (planta, Melampyrum nemorosum), sor(u)-mea, sor(u)-ta, sor(u)-sa. Pentru pl. imparisilabic, cf. si nora, om. Der. sorica, s. f. (Maram., Bucov., sora mai mica); surata (mr. surata), s. f. (sora de suflet; sora, titlu de prietenie; prietena, camarada), format ca firtat, v. aici (de la un lat. *sororiāta ‹ sororiāre, dupa Pascu, I, 158; legatura cu sl. sestra › posestrima, sugerata de Candrea, nu prezinta interes); suratie, s. f. (fratie de suflet); insurati vb. refl. (a se infrati: a lega prietenie); surioara, s. f. (dim. de la sora); insorari, vb. (Mold., a asocia, a uni doua gospodarii taranesti). Din rom. provine mag. szurata (Candrea, Elemente, 409; Edelspacher 23).

CHELEMET, chelemeturi, s. n. (Inv., in expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra in relatii cu cineva. – Tc- kelimat.

NESOCIABIL, -A, nesociabili, -e, adj. Caruia nu-i plac relatiile cu semenii sai, care leaga greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Ne- + sociabil.

INTIM, -A adj. 1. Esential, profund (intr-un lucru, intr-o problema etc.); launtric. ♦ (Fig.) Strans, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. legat prin prietenie puternica, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].

SURATA, surate, s. f. (Pop.) Prietena buna, apropiata. ◊ Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega intre ele o prietenie trainica. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la tara) inaintea numelui unei femei despre care se vorbeste sau careia i se adreseaza cineva; apelativ folosit de femeile de la tara in relatiile dintre ele. – Cf. sora.

INTIM, -A, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esentiala, profunda, a unui lucru, a unei probleme etc.; launtric. ♦ Fig. Strans, apropiat. Contactul intim dintre doua limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) legat de cineva printr-o prietenie stransa, prin relatii foarte apropiate. ♦ (Despre relatiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, c*****l. 3. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familial; care are loc intr-un cadru restrans. [Acc. si; intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

legaTURA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura

A STRICA stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face sa se strice. 2) A preface din bun in rau. Grindina ~t via. 3) A face in mod necalitativ. Croitorul ~t costumul. 4) (actiuni, stari de lucruri etc.) A face sa nu-si continuie desfasurarea. ~ planurile cuiva. ~ casa cuiva. 5) A consuma fara folos; a irosi. ~ mancarea cu cineva. 6) fig. (intelegeri, relatii intre diferite persoane, legi etc.) A considera nevalabil; a anula. ~ legaturile de prietenie cu cineva. ~ o tocmeala. 2. intranz. A face rau; a fi nefolositor. Fumatul strica. ◊ Nu strica (sau n-ar ~) nu-i rau (sau n-ar fi rau). /<lat. extricare

prietenie, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; legatura care se stabileste intre persoane, pe baza acestor sentimente; amicitie, prietesug. ♦ Atitudine plina de bunavointa, prietenoasa fata de cineva. ♦ legatura intre grupuri sociale, intre popoare, intre tari bazata pe aspiratii, nazuinte, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinie s. f.] – Prieten + suf. -ie.

FARTAT, fartati, s. m. (Pop.) Prieten nedespartit al cuiva, legat de el prin juramant pana la moarte; frate de cruce. ♦ Tovaras, ortac. ♦ Termen cu care se adreseaza cineva unui prieten sau cuiva caruia tine sa-i arate prietenie. [Var.: fartat s. m.] – Din *fratat (< frate + suf. -at, dupa sl. pobratim < bratu „frate”).