HARTUI, hartuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, a nu lasa in pace pe cineva; a cicali, a sacai, a pisa. ♦ (Reg.) A intarata, a zadari un caine. 2. Tranz. A desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panica si de a nu-i permite deplasarea, pregatirea unor actiuni de lupta, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartui vb. IV] – Harta + suf. -ui.

SLABI, slabesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fiinte) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre fiinte) A pierde din forta, din putere, din rezistenta. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultati etc.) A nu mai functiona normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, actiuni) a-si incetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face sa fie mai putin strans, mai putin incordat, a da drumul din stransoare; a lasa liber, a s*****i. ◊ Expr. A nu slabi pe cineva = a nu lasa in pace pe cineva; a urmari de aproape, a tine din scurt. – Din slab. Cf. bg. slabja, scr. slabiti.

DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.

NEAGA s. f. sg. (Pop.) Persoana incapatanata, rea, care contrazice mereu si care face totul numai dupa capul ei. ◊ Expr. A sta neaga-rea pe capul cuiva (sau in spinarea cuiva) = a nu lasa in pace pe cineva, a nu-l slabi din ochi. – Et. nec.

SACAI, sacai, vb. IV. 1. Tranz. A nu lasa pe cineva in pace, a-l necaji intruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicali. 2. Refl. (Rar) A se misca mereu incoace si incolo; a se fatai. – Sac + suf. -ai.

SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase si cu fructe globuloase inconjurate de ghimpi indoiti la varf, care se agata de haine, de lana oilor etc.; p. restr. fructul inconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Si adverbial) A se tine scai (de cineva) sau a se tine (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lasa pe cineva in pace, a urmari (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vanat = planta erbacee cu frunzele dintate si cu flori violacee dispuse in capitule (Eryngiumplanum); scaiul-d******i = planta erbacee cu frunzele spinoase si cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-marunt = turita. – Din scr. ckalj.

SCUTI, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite indatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligatii. ♦ Refl. A cere, a solicita sa fie dispensat de o obligatie. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scapa pe cineva de ceva neplacut; a cruta, a menaja. ♦ A lasa in pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.

A lasa las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

A SCURMA scurm tranz. 1) (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a racai. 2) fig. (despre ganduri, griji etc.) A chinui sufleteste; a nu lasa in pace. 3) fam. (persoane) A incerca de a submina, rascolind trecutul cuiva (pentru a gasi lucruri compromitatoare); a rama. /cf. lat. excorrimare

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

DEMOBILIZA vb. I. tr. 1. A lasa la vatra oamenii mobilizati; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face sa slabeasca combativitatea, tenacitatea, vigilenta cuiva. [< fr. demobiliser].

DEMOBILIZA, demobilizez, vb. I. Tranz.. 1. A lasa la vatra trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face sa slabeasca forta combativa, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. demobiliser.

A SLABI ~esc 1. intranz. 1) (despre fiinte) A deveni slab (pierzand din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultati mintale etc.) A incepe sa nu mai functioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, actiuni etc.) A deveni mai putin intens; a scadea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lasa sa fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmari cu insistenta pe cineva (incomodand). ~este-ma! da-mi pace! /Din. slab

PLATA plati f. 1) Achitare a unei datorii (banesti). 2) Contravaloare a unei marfi. ◊ Cu ~ cu bani. 3) Recompensa pentru un serviciu. ~ in bani. ~ in natura. 4) Rasplata data cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ◊ A-si lua (sau a-si primi) ~a a fi pedepsit dupa merit. A lasa in ~a Domnului a lasa in pace. [G.-D. platii] /<sl. plata

pace f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis