RETRECISA vb. tr., refl. a (se) face mai ingust; a (se) ingusta, a intra la apa. (dupa fr. retrecir)

CAVAL², cavaluri, s. n. Santulet prin care trece apa intre straturile de legume. – Et. nec.

HIDROAMELIORARE, hidroameliorari, s. f. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroamelioratie^{Vezi nota}. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (dupa fr. hydroamelioration).

HIDROAMELIORATII s. f. pl. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroameliorare. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + amelioratie.

ESTER, esteri, s. m. Combinatie organica rezultata prin eliminarea unei molecule de apa intre un alcool si un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din fr. ester.

RADIER, radiere, s. n. 1. Tip de fundatie alcatuit dintr-un planseu de beton armat care se intinde de obicei sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, de bolovani sau de pavele executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc., pentru a impiedica eroziunea, spalarea pamantului de catre ape si adancirea albiei. 3. Bolta de beton sau de piatra asezata la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

REVIF s.n. (Geol.) Perioada a mareei cuprinsa intre apa linistita si cea in crestere. [Pl. -uri. / < fr. revif].

radier s. n. 1. Planseu de beton armat, care se intinde in toate directiile sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, bolovani sau pavele, executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc. impotriva eroziunii. 3. Bolta de beton sau de piatra la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementeaza debitul de apa necesar plutaritului la iesirea dintr-un baraj. (< fr. radier)

ACVAPLANARE s. f. derapaj al unui automobil ce se deplaseaza cu viteza, provocat de existenta unei pelicule de apa intre sosea si pneuri. (dupa fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

AERLIFT s. n. 1. metoda de explorare a sondelor prin eruptie artificiala, titeiul fiind impins la suprafata cu ajutorul aerului comprimat. 2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenta de greutate specifica intre apa si emulsia de aer din apa. (< engl. airlift)

DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)

EUFOTIC, -A adj. 1. (despre plancton) in zona cu lumina abundenta. 2. (despre stratul de apa) intre suprafata si limita la care patrund razele luminoase. (< fr. euphotique)

REVIF s. n. perioada a mareei intre apa linistita si cea in crestere. (< fr. revif)

BROOKS RANGE [brux reindʒ], culme muntoasa in N Pen. Alaska (S.U.A.) intre M. Ciukotsk si granita cu Canada. Lungime: c. 1.000 km. Alt. max.: 3.048 m (vf. Mt. Michelson). Alcatuita din roci paleozoice si sisturi cristaline ridicate in cadrul fazei laramice. Formeaza cumpana de ape intre fl. Yukon si riurile bazinului Arctic. Include grupurile muntoase De Long, Baird, Endicott etc. Zapezi vesnice.

CAVAL², cavaluri, s. n. Santulet prin care trece apa intre straturile de legume.

ACVAPLANARE s. f. Derapaj al unui automobil care se deplaseaza cu viteza mare, provocat de existenta unei pelicule de apa intre sosea si pneuri. – Cf. fr. acquaplanage.

bitum si (rar) bitumen n. fara pl. (fr. bitume, d. lat. bitumen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoala, o substanta minerala inflamabila lichida si galbuie sau solida si neagra care se gaseste in pamint si din clasa careia face parte pacura, petrolu, carbunele de pamint, catranu, asfaltu s.a. (Cu ia se ung corabiile ca sa nu intre apa pin crapaturi).

cerchez, -a s., pl. eji, eze (turc. cerkez). Om dintr´un popor de la Marea Neagra si nordu Caucazului, de origine nelamurita (Circasian). Cerchejii au fost supusi de Rusi intre 1839-59, apoi au emigrat peste 200,000 in Dobrogea, unde, in vre-o 40 de ani, s´au asimilat. Ei formau cavaleria neregulara turceasca. Azi mai traiesc in Caucaz vre-o 217,000.

LUNDA, podis in Africa (R.D. Congo si Angola), slab valurit, cu inaltimi intre 1.300 si 1.500 m. Climat subecuatorial. Formeaza cumpana de ape intre bazinele fl. Congo (la N), Zambezi si Cunune (la S). Vegetatie de savane si paduri rare. Zacaminte diamantifere si min. de mangan.

PORTITA, canal in SE complexului Razim, intre grindurile Cosna (NE) si Chituc (SV), prin care se facea schimbul de ape intre lacul Razim si Marea Neagra; inchis in 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscuta si sub numele de Gura Portitei.

ZATOACA, zatoace, s. f. (Reg.) Brat de fluviu intre malul apei si un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

GALET ~ti m. Fragment de mineral sau de roca, slefuit si rotunjit de torentul apelor, care intra in componenta pietrisului si conglomeratelor. /<fr. galet

AVANPLAJA s.f. Sector de plaja situat intre linia apelor celor mai mici (flux si reflux). [< fr. avant-plage].

INFLUENT, -A adj. Cu influenta, cu trecere; puternic. // s.m. apa care intra in statiunea de epurare. [Pron. -flu-ent. / cf. fr. influent, it. influente].

RETRECISARE s.f. (Frantuzism) Retragere; ingustare, stramtare. ♦ Strangere a unui material. ♦ intrare la apa a unei tesaturi. [< retrecisa].

BIEF s. n. portiune a unui curs de apa, canal intre doua brate, ecluze sau baraje. (< fr. bief)

INFLUENT, -A I. adj. cu influenta, cu trecere; puternic. II. s. m. apa care intra in statia de epurare. (< fr. influent)

SALMASTRU, -A adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate intre salinitatea apelor dulci si a celor marine, putin sarat. (< it. salmastro, lat. salmaster)

zagaz (-zuri), s. n. – Stavilar, baraj. – Var. zagastru. Format din sb. gaz „vad”, zagazati „a intra in apa”, ca zagat „dig”, de la gat „dig”; cf. jegajne, s. f. (virsa), din sb. zagaznja si Cihac, II, 118. – Der. zagazui, vb. (a proteja cu un dig; a opri).

ZATOACA, zatoace, s. f. (Reg.) Brat de fluviu intre malul apei si un ostrov mai mare. – Bg. zatok.

1) adinc, -a adj., pl. f. i (lat. aduncus, incovoiat, d. uncus, cirlig). Cu fundu departat de suprafata, de margine, de intrare (profund): apa, fintina, padure adinca. Care patrunde adinc: rana adinca. Fig. Mare, intens: noapte, durere, ignoranta, liniste adinca. Greu de patruns: mister adinc. Foarte patrunzator: ochi, spirit, cugetator, politic adinc. Inchinaciune adinca, facuta inchinindu-te foarte jos. Adinci batrinete, lungi batrinete. S. m. Adincime, fund: In adincu marilor, codrilor. Fig. A dori din adincu sufletului, a suspina din adincu inimii. La adinc, unde e apa adinca, la larg, in largu apei, departe de mal. Adv. Pina in adinc: cutitu a patruns adinc, adinc intristat.

LAC¹, lacuri, s. n. Intindere mai mare de apa statatoare, inchisa intre maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un rau. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat in amonte de o hidrocentrala, care constituie rezerva de apa necesara producerii energiei. ◊ Expr. A sari (sau a cadea, a da etc.) din lac in put = a da de un rau mai mare, incercand sa scape de un alt rau. ♦ Fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. – Lat. lacus.

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a Marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

POLO n. invar. Joc sportiv intre doua echipe a cate patru jucatori calari, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea unei mingi de lemn, prin lovire cu un baston flexibil, in poarta adversarului. ◊ ~ pe apa joc sportiv intre doua echipe a cate sapte jucatori, intr-un bazin special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, inotand si aruncand cu mana. /<fr., engl. polo

ZATOACA ~ce f. pop. Brat al unei ape curgatoare, situat intre malul acesteia si o insula. /<bulg. zatok

HIDROGEN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid si inflamabil, care impreuna cu oxigenul intra in compozitia apei. ◊ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinatie a sulfului cu hidrogenul, care se prezinta ca un gaz incolor, rau mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogene, cf. gr. hydor – apa, gennan – a produce].

HIDROLIZA s.f. 1. Descompunere a unor compusi prin actiunea apei. 2. Reactie chimica intre un compus organic si apa, care se produce in prezenta unui catalizator. [< fr. hydrolyse, cf. gr. hydor – apa, lysis – disolutie].

RETRAGE vb. III. 1. tr. A trage inapoi; a lua inapoi ceva. ♦ refl. A parasi pozitiile din fata inamicului. ♦ refl. A iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 2. refl. A merge inapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport in comun) A iesi din circulatie, intrerupandu-si activitatea. 3. refl. (Despre ape curgatoare) A intra din nou in albie dupa revarsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrag. / < re- + trage, dupa fr. retirer].

HIDROGEN s. n. gaz incolor, inodor, insipid si inflamabil, care impreuna cu oxigenul intra in compozitia apei. ♦ ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinatie a sulfului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor, rau mirositor, toxic; acid sulfhidric. (< fr. hydrogene)

HIDROLIZA s. f. 1. descompunere a unor compusi prin actiunea apei. 2. reactie chimica intre un compus organic si apa, care se produce in prezenta unui catalizator. (< fr. hydrolyse)

iordan s. m. – Ceremonia religioasa a sfintirii apei, pe 6 ianuarie, intru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, si acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanu (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordani, vb. (a stropi cu apa sfintita, de Boboteaza; este obicei religios si totodata popular, care conform traditiei se tinea cu mare fast la Curtea domneasca); iordanit, s. n. (obicei popular ce consta in a stropi cu apa sfintita); iordanitor (var. iordanas), s. m. (persoana care stropeste cu apa sfintita).

adincesc v. tr. (d. adinc). Fac adinc: a adinci un canal. Examinez adinc, aprofundez: a adinci o stiinta. V. refl. Ma fac adinc: apa se adinceste. Intru adinc: hotii s' au adincit in padure. Ma ocup adinc de ceva: a te adinci in filologie. Ma adincesc in ginduri, cad pe ginduri, cuget adinc.

CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.

SCROPOASA, lac de retentie realizat in 1930 pe cursul superior al Ialomitei (m-tii Bucegi) in amonte de Cheile Orzei; supr.: 21 ha; vol.: 37,5 mii m³; adancimea variaza intre 10 si 15 m; apele lacului alimenteaza hidrocentralele de la Dobresti si Moroeni.

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

BIEF ~uri n. Portiune a unui curs de apa (rau, canal), cuprinsa intre doua baraje sau ecluze. [Sil. bi-ef] /<fr. bief

HIDROFOB¹ ~a (~i, ~e) 1) Care nu absoarbe apa. 2) (despre plante) Care nu se poate dezvolta intr-un mediu cu multa umezeala. 3) (despre substante) Care nu intra in reactie cu apa. 4) si substantival Care se teme de apa. /<fr. hydrophobe

A IRUPE irup intranz. 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a izbucni; a se dezlantui; a se declansa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenta. 4) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a deborda. /<lat. irrumpere

LISITA ~e f. Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska

MARE² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) Multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

ARIERPLAJA s.f. (Geol.) Portiune de plaja situata intre linia atinsa de apele cele mai mari si baza falezei. [<fr. arriere-plage].

CIMENT s.n. 1. Praf fin, obtinut prin calcinarea unui amestec de calcar si argila, care se pietrifica prin amestecarea cu apa. 2. Material care leaga intre ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietris].

ARIERPLAJA s. f. portiune de plaja situata intre linia atinsa de apele cele mai mari si baza falezei. (< fr. arriere-plage)

AVANPLAJA s. f. sector de plaja situat intre limita atinsa de ape in timpul fluxului si refluxului. (< fr. avant-plage)

CIMENT s. n. 1. material de constructie, pulbere fina obtinuta prin macinarea clincherului, care se petrifica prin amestecarea cu apa. 2. material natural, liant intre fragmentele ce formeaza rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento)

PONTON s. n. 1. pod improvizat peste o apa, din barci legate intre ele. 2. ambarcatie (fixa) pentru a usura acostarea navelor, a sustine o instalatie etc. 3. vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. (< fr. ponton)

SLEMING s. n. (mar.) fenomen de rezonanta intre oscilatia navei si cea a valurilor, care se manifesta printr-un impact puternic intre fundul acesteia si apa. (< engl. slamming)

TERMOCLINA s. f. zona de discontinuitate intre doua mase de ape marine cu temperaturi diferite. (< fr., engl. thermocline)

CRISTALOHIDRATI (‹ fr.) s. m. pl. Substante solide cristaline in a caror compozitie intra si molecule de apa (ex. CuSO₄ • 5H₂O; MgSO₄ • 7H₂O).

PADIS, podis carstic in zona centrala a m-tilor Bihor, cu altitudini intre 1.200 si 1.400 m. Actiunea apei asupra depozitelor calcaroase a dat nastere la forme carstice de suprafata (chei, cascade, doline, ponoare, avenuri) sau de adancime (pesteri, vai subterane). Aici de afla complexul carstic Cetatile Ponorului. Important obiectiv turistic. Inclus in Parcul natural al Muntilor Apuseni.

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

HELOFITA, helofite, s. f., adj.f. (Planta de mlastina) cu rizomul in apa sau in namol, intermediara intre plantele terestre si cele de apa. – Din fr. helophyte.

HIDROLIZA, hidrolize, s. f. Reactie chimica intre ionii unei sari si ionii apei, care formeaza un acid slab sau o baza slaba. 2. Reactie chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

DEBACLU, debacluri, s. n. Rupere si pornire a ghetii prinse intre malurile unui curs de apa; zapor. – Din fr. debacle.

TRAILA ~e f. Pod plutitor care aluneca de-a lungul unui cablu, facand legatura intre doua maluri ale unei ape curgatoare. /<fr. traille

HIDROFOB, -A adj. Care nu intra niciodata in combinatii cu apa. ♦ (Despre plante) Care nu se poate dezvolta intr-un mediu cu prea multa umezeala. // adj., s.m. si f. (Suferind) de hidrofobie (2) [in DEX '98 si DN]. [< fr. hydrophobe, cf. gr. hydor – apa, phobos – frica].

DEBACLU s.n. Rupere si pornire a ghetii prinse intre malurile unui curs de apa; zapor. [Pl. -uri, -le. / < fr. debacle].

pisoaie s.f. pl. (reg.) stropi de apa amestecati cu pietris, care intra pe ochiurile de la piua in care se pune piatra pentru a fi macinata.

PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].

BRANSAMENT s. n. legatura intre conducta de distribuire a apei, gazului, electricitatii si instalatia aferenta a unei constructii; ambransament. (< fr. branchement)

CLADOCERE s. n. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intra in compunerea planctonului de apa dulce, cu antenele mari si infurcate, ca mijloc de locomotie. (< fr. cladoceres)

DEBACLU s. n. 1. rupere si pornire a ghetii prinse intre malurile unui curs de apa; zapor. 2. (fig.) prabusire, dezastru. (< fr. debacle)

BRANSAMENT, bransamente, s. n. Portiune de conducta care face legatura intre o conducta principala (de apa, de gaz etc.) si una secundara. – Dupa fr. branchement.

CETATEA RADESEI, pestera in M-tii Bihor, la 1.220 m alt., sapata in calcare tithonice de apele Somesului Cald. Lungime: 260 m. intrare impunatoare printr-un portal de 15 m inaltime. Declarata rezervatie speologica in cadrul Parcului National al M-tilor Apuseni.

CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.

FORAMINIFER, foraminifere, s.n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare din increngatura protozoarelor, care au corpul invelit intr-o cochilie calcaroasa, alcatuita din una sau mai multe camere comunicand intre ele, si care traiesc in apele marine; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formatii geologice etc.) Care contine foraminifere. – Din fr. foraminiferes.

MORTAR ~e n. Material in forma de pasta, pregatit dintr-un amestec de ciment, nisip, var si apa, folosit ca element de legatura intre caramizile unei constructii sau pentru tencuit. /<lat. mortarium

AZOTIC adj.m. Acid azotic = acid in a carui compozitie intra azot, oxigen si hidrogen; (pop.) apa-tare. [< fr. azotique].

DEFILEU s.n. Vale stramta si adanca intre doi munti, sapata de o apa curgatoare; trecatoare. [Pl. -uri. / < fr. defile].

hoanca², hoance, s.f. (reg.) adancitura in forma de vale mica intre dealuri; afundatura naturala lipsita de apa.

BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)

CANION s. n. vale ingusta si adanca, intre doi pereti verticali, sapata de apa unui rau. (< fr., sp. canon)

DEFILEU s. n. vale ingusta si adanca intre doi munti, sapata de o apa curgatoare. (< fr. defile)

OLD FAITHFUL [əuld fəiθful] („Batranul fidel”), celebru gheizer din NV S.U.A., in parcul national Yellowstone, in cadrul celei mai mari concentrari de gheizere din lume (c. 300). Are o medie de eruptie de 65 minute (rareori +/- 21 minute), fiind gheizerul cu cele mai constante eruptii din lume (45-55 mii de litri de apa si aburi la o inaltime intre 27 si 54,8 m). Denumirea i-a fost data (1870) de catre generalul Henry D. Wasburn in timpul expeditiei de cercetare a parcului.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

APOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care contine (prea multa) apa. 2) Care seamana cu apa. ◊ Umoare ~oasa lichid care se gaseste intre cornee si cristalinul ochiului. /<lat. aquosus

JIDOVENA~e f. 1) Drum intre doua dealuri. 2) Surpatura in malul unei ape. /Orig. nec.

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

CARPENTARIA [ca:pəntereiə], golf larg la M. Arafura in N Australiei, cu ape putin adinci si numeroase ins., situat intre Pen. Cape York (la E) si Arnhem (la V); 328 mii km²; lungime: 600 km. Ad. max.: 71 m. Salinitate medie: 34,8‰. Maree max.: 3,2 m.

HIDRATARE, hidratari, s. f. Actiunea de a se hidrata si rezultatul ei. ♦ Interactiune intre particulele unei substante dizolvate si moleculele de apa, insotita de degajare de caldura. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism, care se efectueaza in caz de hemoragii, varsaturi etc. – V. hidrata.

APOS, -OASA, aposi, -oase, adj. 1. Care contine (prea multa) apa, bogat in apa. 2. Care seamana cu apa. ◊ Umoare apoasa = lichid transparent care se afla intre corneea si cristalinul ochiului. – Lat. aquosus.

SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze

PATRUNDE vb. 1. v. intra. 2. a razbate, a razbi, a strabate, a strapunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 3. v. infige. 4. a se infiltra, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (apa de ploaie ~ in pamant.) 5. v. infiltra. 6. a intra, a strabate. (Lumina ~ pe fereastra.) 7. a razbate, a se strecura. (Frigul ~ in casa.) 8. a intra, a trece. (Acest cuvant a ~ in limba literara.) 9. v. raspandi.

DELICVESCENT, -A adj. (Despre substante) Care intra in solutii prin absorbtie de vapori de apa din atmosfera. [Cf. fr. deliquescent, lat. deliquescens].

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

APOS, -OASA, aposi, -oase, adj. 1. Care contine (prea multa) apa; apatos; bogat in apa. 2. Fig. De natura sau de felul apei. ◊ Umoare apoasa = lichid transparent care se afla intre corneea si cristalinul ochiului. – Lat. aquosus.

CABOT [kæbət] 1. John C. (Giovanni Caboto) (c. 1450-c. 1498), navigator englez de origine genoveza. A condus o expeditie care urmarea descoperirea Pasajului de Nord-Vest; in 1497 a atins ins. Terra Nova. 2. Sebastian C. (1476-1557), navigator englez. Fiul lui C. (1). A explorat (1526-1530), in cadrul unei expeditii spaniole, reg. Rio de la Plata. 3. Str. in V Oc. Atlantic, intre ins. Terra Nova si Cape Breton, unind apele acestuia cu G. Sfintul Laurentiu. Este blocata iarna de gheturi. Lungime: 195 km. Latime max.: 107 km. Ad. min.: 101 m.

TALVEG, talveguri, s. n. Linia care uneste intre ele punctele cele mai adanci ale albiei unei ape curgatoare sau ale unei vai uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

SCOBI vb. 1. v. gauri. 2. v. excava. 3.(MIN.) a hava. (A ~ intr-un zacamant.) 4. a (se) macina, a (se) manca, a (se) roade, a (se) sapa. (apa ~ malul.) 5. v. scociori. 6. (reg.) a se scodoli. (Se ~ intre dinti.)

A AMORT/I ~esc 1. intranz. (despre fiinte, despre corpul sau parti ale corpului lor) A-si pierde (temporar) capacitatea de a reactiona la e*******i exteriori; a deveni insensibil; a intepeni. 2) fig. (despre procese, suferinte fizice etc.) A deveni mai putin intens; a slabi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra in perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apa etc.) A ingheta la suprafata. 2. tranz. A face sa devina insensibil. /<lat. ammortire

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

STUT ~uri n. tehn. Teava scurta de metal care serveste ca piesa de legatura intre o conducta si un recipient. ~ de golire a apei. /<germ. Stutzen

ZANOAGA ~ge f. 1) Depresiune circulara in zona muntilor, avand versante abrupte. 2) Poiana inverzita. 3) Loc intre munti sau dealuri potrivit pentru agricultura. 4) Ochi de apa care se formeaza dupa un zagaz. /<sl. za noga

CANAL s.n. 1. Albie artificiala (a unui rau, a unui fluviu etc.) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ♦ Brat de mare situat intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. Formatie anatomica tubulara. 4. Cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (mai ales in televiziune). ♦ Cale de acces a informatiilor intr-o masina de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in Turcia (V. punga). Loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.

ALBURN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate intre scoarta si inima trunchiului unui copac, prin care trec apa si sarurile minerale; albet, albulet. – Din it. alburno, lat. alburnum.

BOARTA, boarte, s. f. Peste de apa dulce, lung de cativa centimetri, care isi depune icrele intre valvele unor moluste (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

STRAMTOARE, stramtori, s. f. 1. Loc stramt, ingust, intre munti sau intre dealuri; defileu, trecatoare. ♦ P. gener. Loc ingust. 2. Fasie ingusta de apa care leaga doua mari sau oceane si se afla intre doua portiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi stramt. 4. Fig. Situatie grea, stanjenitoare (datorita lipsei de bani); incurcatura, jena (financiara). – Stramt + suf. -oare.

HIDROGRAD s.n. Unitate de masura a variatiei nivelului apelor curgatoare, reprezentand a zecea parte din diferenta care rezulta intre valoarea nivelurilor maxime si minime absolute inregistrate intr-o perioada lunga de timp. [< germ. Hydrograd, cf. gr. hydor – apa, lat. gradus – treapta].

noi¹ s. pl. (reg.) 1. (in superstitii) cenusa, carbuni, frunze etc. (noua elemente), care intra in compozitia unor leacuri babesti. 2. (urmat de determinarea „de apa”) roua; zori. 3. (in expr.) a lua noi = a lua apa neinceputa pentru descantece si leacuri babesti; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tacea chitic; a se imbolnavi de reumatism.

BOARTA, boarte, s. f. Peste de apa dulce mic, scurt si lat, care isi depune ouale intre valvele unor moluste (Rhodeus sericeus).

NAVOD (‹ sl.) s. n. Plasa de pescuit de dimensiuni mari (100 pana la 1.500 m lungime si 2 la 20 m latime), confectionata din fire de canepa, bumbac sau mase plastice. E compusa din doua aripi intre care se fixeaza matita. Se foloseste la pescuitul in ape statatoare (lacuri, balti, elestee, iazuri), in mare sau in rauri.

ALBUMINA, albumine, s. f. Substanta organica din grupul proteinelor, solubila in apa, coagulabila prin incalzire si precipitabila la actiunea acizilor anorganici, care intra in compozitia albusului de ou, a sangelui si a altor lichide organice. – Din fr. albumine.

ZBORS, zborsi, s. m. (Mold.) Peste mic de apa dulce si sarata, care are spini laterali si dorsali mobili (intre doi si patru) si al carui abdomen este inzestrat cu placi osoase care inlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborsi – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronuntati; cf. fr. epinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)

PLUTA¹ ~e f. 1) Platforma plutitoare, formata din trunchiuri de copaci prinsi impreuna si transportati pe o apa curgatoare. 2) Ambarcatie simpla, facuta din busteni sau din scanduri unite intre ele. /<bulg. pluta

SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].

cam adv. (din camai, apoi cama, ca mrom. si numa ild. numai). Aproape, aproximativ, putin, intru cit-va: cam pe inserate, cam, cu frica, ma cam tem. Prea: cam putina mincare pentru atitia oameni. De-o-cam-data (sau deocamdata), pentru un moment: de-o-cam-data e pace. – Si can (Maram.) si cani (Vechi. Cant.).

PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.

SUIET, suiete, s. n. (Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de fosnetul frunzelor, de curgerea apei, de bataia vantului etc.; vuiet, freamat. [Pr.: su-iet] – Probabil contaminare intre suier si vuiet.

MORTAR, mortare, s. n. Material de constructie constituit dintr-un amestec de var, nisip, apa, ciment sau ipsos etc., care se foloseste ca element de legatura intre materiale de constructie solide. – Din lat. mortarium.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

TROPOFITE s.f.pl. Plante care pot face fata anotimpului secetos pierzandu-si frunzele si intrand in repaus biologic si care, atunci cand dispun din nou de apa, infrunzesc si se dezvolta rapid. [Cf. fr. tropophytes, germ. Tropophyten < gr. tropos – schimbare, phyton – planta].

CHILIA 1. Bratul nordic al Deltei Dunarii, care formeaza granita cu Ucraina. Lungime: 111 km. Prin el trec 60% din apele fl. Navigabil pentru vase mici. Delta secundara. 2. Grind de origine continentala, intre bratele Sulina si Chilia. Supr.: 55 km². Alt. max.: 6,5 m. Culturi agricole.

ANASTOMOZARE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei retele de fisuri mineralizate sub forma de filoane mai mult sau mai putin paralele, legate intre ele prin filonase oblice. 2. Proces de astupare a gurii de varsare a unui curs de apa cu propriile aluviuni si ramificarea in mai multe brate ce comunica intre ele.

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

component, -a adj. (lat. componens, -entis. V. com-pun). Chim. Care intra in compozitiunea unui lucru. S. m. si n., pl. e. Componentii apei is idrogenu [!] si oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din fortele care, toate la un loc, pot fi inlocuite de o forta unica numita rezultanta.

BRANSAMENT, bransamente, s. n. Legatura intre o conducta principala a unei retele de distributie (de energie electrica, de apa, de gaze etc.) si una secundara, care serveste la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

TURTUR ~i m. 1) Formatie mica de gheata in forma de con, care atarna de stresini sau de ramurile copacilor, aparuta prin inghetarea picaturilor de apa ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite intre ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.

TURLOI ~oaie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsa intre genunchi si laba; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trisca. 3) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; sipot. 4) Turtur de gheata. /Orig. nec.

PERILIMFA s.f. Lichid care se gaseste intre labirintul osos si cel membranos al urechii. [< fr. perilymphe, cf. gr. peri – imprejur, lympha – apa].

PIPA s. f. 1. conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)

singeapa (-gepe), s. f. – (Mold.) Cinzeaca, vas de forma speciala din care se bea rachiu. – Var. singeap. Origine indoielnica. Se considera in general ca der. de la cinzeaca, datorita unei deformari greu de admis si pe care Candrea o explica drept etimologie populara sau mai curind o asociere glumeata a lui singe si apa. Aceasta explicatie e mai putin acceptabila, deoarece o apropiere nu se poate face decit intre singe si „vin”, ultimul nefiind consumat niciodata in vasul numit singeapa. Sl. są sądu „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvint oriental.

basin n., pl. uri si e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriu de apa intr’o gradina sau aiurea. Piscina de scaldat. Intr’un port, partea in care stau corabiile. Basinu unui fluviu, toata intinderea ale carei ape se varsa in el. Anat. Partea corpului uman cu care se termina trunchiu (intre pept si picioare). Fals. bazin. V. strand, havuz.

RUSCHITA, pas in Carpatii Occidentali, in m-tii Poiana Ruscai, situat pe cumpana de ape dintre izv. raurilor Bega si Rusca la 1.000 m alt. Asigura legaturile rutiere (drum nemodernizat) intre jud. Timis si jud. Caras-Severin, cu derivatie (la Rusca Montana) catre Hateg-Hunedoara-Deva (prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei).

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

PIPA s.f. 1. Conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat sectiunea curenta. ♦ Tub de portelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. Piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].

ARAFURA, Marea ~, mare in bazinul Oc. Indian, situata intre Australia si Ins. Noua Guinee; c. 1 mil. km²; Ad. medie: 197 m; ad. max.: 3.680 m. Temp. apei: 25-28 ºC; salinitate 34-35‰. Navigatie intensa.

CERAM [seram] (SERAM) 1. Ins. indoneziana in Arh. Moluce, la V de Ins. Noua Guinee; 17,1 mii km²; c. 100 mii loc. Relief muntos. Alt. max.: 3.019 m. Expl. forestiere si petrolifere. Cafea, piper, trestie de zahar si mango. 2. Mare in bazinul Oc. Pacific, intre ins. indoneziene Ceram, Buru, Obi, Misool; 161 mii km². Ad. medie: 1.209 m; ad. max.: 5.319 m. Temperatura apei: 27 ºC. Salinitate: 34‰. Recife coraligene.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

ESTACADA ~e f. 1) Punte la tarmul unei ape care face legatura cu navele acostate la chei. 2) Platforma pe picioare inalte care realizeaza o comunicatie intre doua puncte situate deasupra solului. 3) Baraj construit la intrarea unui port sau la gura unui fluviu pentru protejarea contra minelor sau pentru apararea contra navelor inamice. /<fr. estacade

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

SPARGATOR, -OARE, spargatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfarama (piatra, carbuni etc.). II. S. n. Instrument care se foloseste la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spargator de gheata = nava special construita pentru a sparge gheata intr-o apa navigabila si a face posibila navigatia in lunile de inghet. III. S. m. si f. 1. Hot care intra undeva cu forta (spargand usi, incuietori etc.) pentru a jefui. 2. (In sintagma) Spargator de greva = agent platit al unui patron, care vine sa lucreze in locul muncitorilor grevisti pentru a zadarnici o greva. – Sparge + suf. -ator.

STOMATA, stomate, s. f. Formatie epidermica vegetala alcatuita din doua celule intre care se afla o deschidere, servind la schimbul de gaze dintre planta si mediu si la eliminarea apei din planta. – Din fr. stomate.

NIMFA s. f. 1. (mit.) divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. ◊ (fig.) fata (femeie) tanara si gratioasa. 2. stadiu intermediar in metamorfoza unor insecte, intre larva si adult; pupa². 3. invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)

BANDA, mare in Oc. Pacific, intre Arh. Moluce, ins. Sulawesi si Timor; 714 km². Ad. med.: 3.064 m; ad. max.: 7.440 m. Salinitate: 34,5‰. Temp. medie a apei: 27ºC. Port. pr.: Ambon.

CALIMANESTI, oras in jud. Vilcea, pe dr. Oltului; 8.633 loc. (1991). Hidrocentrala (38 MW). Imbutelierea apelor minerale (Caciulata); expl. si prelucr. lemnului; mat. de constr. Statiune balneoclimaterica cu ape minerale clorosidice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene si sulfuroase. La Caciulata, localit. componenta a orasului, functioneaza complexe sanatoriale (intre care unul pentru tratarea afectiunilor posthepatice). Mentionat documentar in 1386. Din 1890 statiune balneara, iar din 1927 a primit statutul de oras. Aici, pe ostrovul din mijlocul Oltului, se afla o biserica ridicata (1518-1522) in epoca lui Neagoe Basarab. In apropiere este situata manastirea Cozia. Muzeu.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

NIMFA s.f. 1. Divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. la greci. 2. (Fig.) Fata tanara foarte frumoasa. 3. Forma intermediara in metamorfoza unor insecte intre forma de larva si forma adulta; pupa². 4. Invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

ANGAJA vb. I. tr., refl. a (se) incadra intr-un loc de munca. II. tr. 1. a contracta un angajament. ◊ a inchiria ceva. 2. a atrage dupa sine o obligatie, o raspundere. ◊ a antrena intr-o actiune, intr-o discutie. III. refl. 1. a se obliga la ceva, a-si lua un angajament. 2. a apuca un anumit drum. ◊ a incepe o manevra (de depasire a unui autovehicul, a unei nave). ◊ (despre avioane) a intra (fara voia pilotului) intr-o pozitie nedorita. ◊ (despre o ancora) a se prinde de un obiect pe fundul apei. ◊ a pune pucul sau mingea in joc (la hochei, la baschet). (< fr. engager)

CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta². 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.

OCEAN, oceane, s. n. Vasta intindere de apa sarata de pe suprafata globului, delimitata de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor si a marilor, cu legatura intre ele, formand o singura masa lichida. ♦ Fig. Intindere nemarginita, noian, imensitate; multime nemarginita. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. ocean.

PIPA, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasa si scobita, in care se pune tutunul, si dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa si scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portelan curbata la un capat, folosita pentru protejarea instalatiilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica, care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.

razor (razoare), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cararuie intre doua ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu forma regulata si delimitat de carari. – 4. (Inv.) Teren adaptat pentru o moara de apa. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabila. – Der. razori, vb. (a face razor; a desparti, a separa; a marca).

PROASCA, proaste, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apa, de noroi etc. care tasneste de undeva si improasca. 2. (In expr.) A face (sau a da) proasca (sau proasca) (in, intre sau prin...) = a face prapad, a se napusti, a da navala, a da iama (in, intre sau prin, printre...). – Din [im]prosca.

CANAL¹ ~uri n. 1) Albie artificiala care leaga diferite cursuri sau rezervoare de apa. ~ de navigatie. ~ de irigatie. 2) (in asezarile de pe malul marilor sau al fluviilor) Artera de circulatie navigabila. 3) Portiune de mare intre doua tarmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal

IZVORU MUNTELUI, lac de retentie pe valea Bistritei, intre M-tii Ceahlau (in V) si Stanisoarei (in E), la 505 m alt., dat in folosinta in 1960; amenajat in vederea furnizarii apei necesare hidrocentralei de pe valea Bistritei; 32,6 km². Lungime: 35 km; latime max.: 2 km; ad. max.: 96 m. Vol.: 1,23 miliarde m³. Zona turistica.

CONTAGIUNE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infectii de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit intre organismul receptiv si sursa de infectie, fie indirect, prin intermediul unor factori animati (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimati (alimente, apa, obiecte-purtatoare de microbi). 2. Transmitere involuntara a unor manifestari psihice la alte persoane corespunzator unor tendinte normale de imitatie si sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifesta curent in viata de grup (c. risului, c. panicii, c. euforica etc.).

PRAVAL, pravaluri, s. n. 1. Depresiune naturala (putin adanca) care face legatura intre balti sau intre acestea si rauri; spec. garla din regiunea inundabila a Dunarii. 2. (Reg.) Portiune pe cursul unui rau, al unui parau etc., unde apa curge foarte repede (formand o cascada mica). 3. (Reg.) Povarnis, panta (1), coasta. [Pl. si: pravale. – Var.: prival s. n.] – Cf. bg. preval, rom. pravali.

COPCA², copci, s. f. 1. Gaura, spartura facuta in gheata unui rau, a unei balti etc. pentru pescuit sau pentru scos apa. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe copca = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra intr-o mare incurcatura, a o pati. 2. Gaura facuta intr-o sira de paie, in care se tine uneori pleava. 3. Scobitura, groapa facuta in pamant, in piatra etc. 4. (Reg.) Saritura pe care o fac animalele cand fug repede. – Din bg. kopka.

ESTACADA s.f. 1. Punte de lemn, de beton etc. construita de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 2. Dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. ♦ Obstacol construit din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. [< fr. estacade].

ESTACADA s. f. 1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. 2. platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte deasupra solului, sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 3. dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. (< fr. estacade)

DEAL (‹ sl.) s. n. Forma de relief pozitiva, cu altitudine absoluta, stabilita conventional intre c. 200 si 800 m, in care versantii domina vaile invecinate. Dupa geneza, se deosebesc:. d de eroziune, rezultate in urma fragmentarii de catre apele curgatoare a unor terenuri sedimentare, piemontane sau de alta natura, si d. de acumulare, formate prin actiunea de depunere exercitata de ghetari (ex. morene, drumline) sau de vant (ex. dune, barcane). ◊ Expr. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba zadarnic; b) sa spunem lucrurile asa cum sunt.

TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

ANDAMAN 1. Arh. Indian situat in Oc. Indian, intre G. Bengal si M. Andaman, in terit. Andaman si Nicobar, format din sase ins. vulcanice si coraligene; 6,5 mil. km²; c. 131 mii loc. Clima tropicala musonica. 2. Marea ~, mare a Oc. Indian cuprinsa intre Pen. Malacca la E, arh. Andaman si Nicobar la V si Ins. Sumatera la S; 602 km². Ad. medie: 1.096 m. Ad. max.: 4.198 m. Temp. apei: 26-29 ºC. Salinitate: 30-33 ‰.

2) amestec, a -a v. tr. (d. a 4 si mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apa. Misc, mestec: a amesteca cu lingura. Incurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat si pe el in afacere. V. refl. Ma bag, intru: cine se amesteca in tarita, il maninca porcii (Prov.).

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

FORMULA ~e f. 1) Exprimare generalizata, concisa si exacta a unei legitati sau a unui principiu. 2) mat. Expresie care reprezinta o relatie generalizata intre mai multe marimi, fixata in simboluri si in semne speciale. ~ algebrica. 3) chim. Expresie care reprezinta compozitia si structura unei substante cu ajutorul simbolurilor. ~a apei. /<fr. formule, lat. formula

VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fara autopropulsie, terestru, subteran, in aer sau pe (sub) apa. 2. orice serveste a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. dispozitiv optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. (< fr. vehicule, lat. vehiculum)

CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare in bazinul Oc. Pacific, intre coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride si ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km². Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28ºC. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife si ins. coraligene. Navigatie dificila. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Noumea (Noua Caledonie). Teatrul unor mari batalii intre fortele aeronavale nord-americane si japoneze (mai 1942).

SUFUZIUNE, sufuziuni, s. f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. ♦ Sufuziune sangvina = hemoragie de proportii reduse care are loc intre straturile componente ale unui organ sau ale unui tesut. 2. (Geol.) Proces de spalare si de transportare a particulelor fine din rocile afanate sub actiunea circualtiei apelor subterane. [Var.: sufoziune s. f.] – Din fr. suffusion.

BAGA vb. 1. a introduce, a pune, a vari. (~ mana in apa, cheia in broasca.) 2. a introduce, a pune, a vari. (~ vinul in damigeana, gaina in traista.) 3. a introduce, a trece, a vari. (~ ata in ac.) 4. a intra, a se introduce, a se vari. (S-a ~ in spartura din zid.) 5. v. infige. 6. v. indesa. 7. v. imbulzi. 8. v. inchide. 9. v. ascunde. 10. v. amesteca. 11. v. angaja. 12. v. angaja. 13. v. investi.

TEICA ~ci f. 1) Vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) Vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.

BRATSK 1. Oras in Federatia Rusa (C.S.I.), pe Angara; 255 mii loc. (1989) Metalurgia aluminiului si ind. lemnului. Aici s-a construit o mare hidrocentrala intrata integral in functiune in 1967. 2. (Bratskoe Vodohranilisce) Lac artificial creat intre anii 1961-1967 pe riul Angara. Supr.: 5.470 km². Lungime max.: 570 km; latimea max.: 20 km; ad. max.: 115 m; volum: 169,3 md. m³ (al doilea lac artificial ca volum de apa de pe glob). Hidrocentrala B. are o putere de 4.500 MW si o productie de 22 md. kwh/ an.

OCEAN ~e n. 1) Vasta intindere de apa sarata, care ocupa spatiul dintre continente. 2) fig. Intindere sau multime nemarginita. ◊ ~ul planetar (sau mondial) totalitate a oceanelor si marilor de pe globul pamantesc care comunica intre ele. [Sil. -cean] /<lat. oceanus, fr. ocean, germ. Ozean

WATERPOLO [pr.: uotar-polo] n. sport Joc practicat intre doua echipe a cate sapte persoane, intr-un bazin special amenajat, in care jucatorii, deplasandu-se in inot, incearca sa introduca mingea in poarta adversarului; polo pe apa. /Cuv. engl.

POARTA ORIENTALA, pas de joasa altitudine (540 m), situat pe cumpana de ape dintre bazinul raului Timis si cel al Cernei, in culoarul Timis-Cerna, in arealul com. Domasnea, jud. Caras-Severin. Strabatut de o cale ferata, care fac legatura intre Orsova si Caransebes. Cunoscut si sub numele de pasul Domasnea.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar¹, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

LICHID² ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

COMPETENTA s.f. 1. Pricepere, cadere de a se pronunta asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autoritati, a unui functionar etc. de a exercita anumite atributii. ◊ A fi de competenta cuiva = a intra in atributiile cuiva; a-si declina competenta = a se declara fara autoritate sau fara pregatirea necesara pentru a se pronunta intr-o problema. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apa, vant, ghetar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competinta s.f. / cf. fr. competence, it. competenza, lat. competentia].

RESPIRATIE, respiratii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaza schimbul de gaze (absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon) intre organismele vii si mediul inconjurator; actiune ritmica si mecanica prin care animalele superioare inspira aerul ambiant continand oxigenul necesar intretinerii vietii si expira bioxidul de carbon si vaporii de apa rezultati din arderi; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = mijloc de reanimare care consta in efectuarea unui ansamblu de miscari ce se executa asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale, intrerupte in caz de asfixiere, sincopa etc., in vederea introducerii si scoaterii alternative si ritmice a aerului din plamani. Opera (sau studiu, lucrare) de larga respiratie = opera (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexa. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

ACVATERARIU s.n. Combinatie intre un acvariu si un terariu, constand dintr-o cutie special amenajata cu pereti de sticla si cu unul din plasa de sarma, in care se introduce si un vas cu apa, putandu-se creste amfibieni (broaste, salamandre) si serpi de apa. [< acva(riu) + terariu].

SUCTIUNE s. f 1. sugere, aspiratie. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat in raport cu presiunea atmosferica; aspiratia capilara a pamantului. 3. contact strans si rezistent dintre doua corpuri, realizat prin crearea unui spatiu vid sau de aer rarefiat intre ele. (< engl. suction, dupa fr. succion, lat. suctio)

Achelous 1. Cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in Marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in Marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

RETEA ~ele f. 1) Impletitura de fire (ata, sfoara, sarma etc.) lucrata in ochiuri mari; plasa; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de impletituri. 3) Impletitura de elemente concrete (conducte, cai etc.) sau abstracte (linii inchipuite), care se incruciseaza intr-un anumit plan sau spatiu, facand legatura intre diferite obiecte si capatand o configuratie de plasa. ~ de comunicatie. ~ electrica. ~ comerciala. ♦ ~ de telecomunicatii ansamblul liniilor de telecomunicatii (telegrafice si telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o tara. ~ hidrografica totalitate a apelor curgatoare si a bazinelor de apa aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relatii structura. [Art. reteaua; G.-D. retelei] /<lat. retella

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

BARAGAN, subunitate estica a Cimpiei Romane, cuprinsa intre vaile, Mostistei, Dunarii, Buzaului si reg. subcarpatica; acoperita de loess si presarata cu crovuri, dune si lacuri sarate. Caracteristica principala este data de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreica si ape subterane adinci. Climat de stepa si soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfecla de zahar, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grinarul tarii.

CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].

SARGASELOR (SARGASSO), Marea ~, sector din NV Oc. Atlantic, intre paralelele de 20 si 35º lat. N si intre meridianele de 30 si 70º long. V, al NE de lantul ins. Antile, inconjurat de curenti oceanici, respectiv Golfstrom (Gulfstream) si Curentul Ecuatorial de Nord (sau Curentul Canarelor); c. 5,2 mil. km²; ad.: 1.500-7.000 m; salinitate scazuta: 36,5-37‰. Apele linistite si calde (iarna, temp. apei la supr. este de 18-23ºC, iar vara, 26-28º C) permit dezvoltarea in cantitate foarte mare a algelor din genul Sargassum, care plutesc la suprafata apei. Aici migreaza anghilele pentru reproducere. Reperata pentru prima oara de Cristofor Columb in anul 1492.

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.

A SE IMPOTMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc (in namol, nisip, zapada), fara a putea sa inainteze; a se infunda. ~ in mlastina. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se ingloda. ~ in treburi. 3) (despre albia unei ape) A se ingusta din cauza aluviunilor; a se innamoli. /in + podmol

BENGAL, Golful sau Marea ~, golf al Oc. Indian, intre Pen. Hindustan (la V) si Arh. Andaman si Nicobar (la E); c. 2,2 mil. km². Ad. med.: 2.586 m; ad. max.: 4.519 m. Aici se varsa, printr-o delta comuna, fl. Gange si Brahmaputra. Navigatie. Pescuit. Temp. medie a apei: 25-29ºC. Salinitate: 30‰. Porturi pr.: Calcutta, Madras.

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

CODRU-MOMA, masiv muntos impadurit in V M-tilor Apuseni, intre Crisu Alb si Crisu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Plesu), in E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, in V sisturi cristaline si riolite, iar in S roci vulcanice. Expl. de marmura si calcare ornamentale (Vascau si Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut si sub denumirea de M-tii Codrului.

LACHLAN [laklən], rau in SE Australiei, afl. dr. al lui Murrumbidgee in aval de Oxley; 1.484 km. Izv. din M-tii Marii Cumpene de Ape (Great Dividing Range) si strabate campia Murray. Pe cursul superior s-a construit barajul Wyangala (58 m inaltime si 305 m lungime), datorita caruia s-a format lacul cu acelasi nume. Seaca partial vara. Primul rau din Australia, descoperit si explorat intre 1815 si 1817 de catre George William Evans si numit astfel in onoarea lui Macquarie L., guvernator al statului New South Wales.

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

SCHELA, schele, s. f. 1. Constructie auxiliara provizorie, metalica sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime; esafodaj. 2. Punte improvizata sau fixa care face legatura intre o nava si tarm sau chei. 3. Unitate industriala care se ocupa de exploatarea unui zacamant de titei. ♦ Fiecare dintre sondele care alcatuiesc aceasta unitate. 4. (Inv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat intr-un asemenea port (sau langa o apa). 5. (Inv. si reg.) Targ; piata de marfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.

PELOTA s. f. 1. pernita in care se infig ace. 2. (med.) perna destinata a comprima o parte a corpului, in bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine basca, intre doi jucatori, constand in a arunca o minge de cauciuc brut cu o racheta (chistera) intr-un perete, de unde, ricosand si atingand pamantul, este reluata si jucata de partener; mingea insasi. 4. barca de piele, cusuta si etansata cu seu de foca, folosita pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota)

PLAJA s. f. 1. tarm jos de mare sau al unui curs de apa, acoperit cu nisip fin, pe care se fac bai de soare. ♦ a face ~ = a face bai de soare. 2. portiune degajata a puntii la prova si la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulatie = domeniu de modulatie. 4. suprafata delimitata (a unui obiect, corp etc.). 5. distanta, interval intre doua masuri, dimensiuni, posibilitati. (< fr. plage)

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

1) ban m. (germ. ban, porunca supt amenintare de pedeapsa, jurisdictiune, ocol, judet, ngerm. bann, cu verbu bannen, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, got. bandνjan, de unde fr. bannir, a exila. Sunetu a ramas intact ca’n lat. annus, rom. an. D. rom. vine ung. ban, sirb. bg. ban, domn, stapin; vpol. ban, bsn, moneta. Int. a evoluat de la judet la stapinu judetului, „ban”, apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori in Transilvania, apoi comandantilor unor provincii de frontiera, ca Croatia, Bosnia, Dalmatia si, mai ales, Severinu (1368). Dupa anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului in Oltenia). Mai pe urma, primu boier in Tara Romaneasca. Un boier mai mic in Moldova (pe la 1700) intre marele spatar si si marele paharnic (la Xen., 3, 162, dupa paharnic). Guvernator austro-unguresc in Croatia si Slavonia. Ban de judet, banisor.

TIMPAN¹ s. n. 1. membrana elastica ce separa urechea interna de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, partial scufundat sub apa, care impiedica patrunderea corpurilor in aductiune, in camera de echilibru etc. ◊ membrana care separa doua camere intr-un rezervor. 3. instrument muzical de percutie, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de arama acoperit cu o membrana de piele pusa in v******e prin lovirea cu doua baghete din lemn. 4. spatiu triunghiular intre cornisele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafata intre orizontala si arcele unei bolti. 5. (tehn.) pinion dintat. (< fr. tympan, it. timpano)

BILBOR 1. Depr. intramontana, de baraj vulcanic, in Carpatii Orientali, intre M-tii Calimani (la NV), Giurgeului (la V si SV) si Bistritei (la E), la 950 m alt., drenata de cursul superior al Bistricioarei. Relief colinar si de terase. Expl. de turba. Izv. minerale bicarbonatate-calcice. 2. Com. in jud. Harghita, pe Bistricioara; 2.951 loc. (1991). Expl. de turba. Statiune balneara cu ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu continut bogat in fluor. Rezervatie naturala floristica (mlastina Piriul Dobreanului, 3,5 ha). Biserica de lemn (sec. 18).

intra vb. 1. a merge, a pasi, a patrunde. (Au ~ in casa.) 2. a veni. (~ te rog in casa!) 3. v. baga. 4. v. incapea. 5. v. ajunge. 6. v. infige. 7. v. patrunde. 8. v. angaja. 9. v. inrola. 10. v. adera. 11. a patrunde, a trece. (Acest cuvant a ~ in limba literara.) 12. a se stramta, a se strange. (Panza a ~ la apa.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.

BRECIE (‹ it. breccia „pietris, prundis”) s. f. Roca sedimentara detritica consolidata, in compozitia careia intra fragmente colturoase de roci preexistente, de dimensiuni si compozitie mineralogica diferite. Poate fi: b. vulcanica (roci magmatice cimentate prin lava eruptiva); b. piroclastica (produse colturoase ale exploziei exogena); b. tectonica (formata din fragmente provenite din rocile aflate in zonele de fractura ale scoartei Pamintului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentara (la bazele pantelor din grohotisul depus).

BARAJ, baraje, s. n. 1. Constructie care opreste cursul unui rau spre a ridica nivelul apei in amonte, a crea o rezerva de apa, o cadere de apa pentru hidrocentrale etc.; stavilar, zagaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificatie facuta spre a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea inaintarii inamicului. Foc de baraj= tragere calculata spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafata de teren, care sa devina astfel inaccesibila inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedica (in drum). 3. Intrecere suplimentara intre mai multi concurenti sau intre mai multe echipe care au obtinut acelasi numar de puncte, pentru a se putea departaja intr-un clasament oficial.4. [Psih.; in sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca si nemotivata a unui act (4). – Din fr. barrage.

RESURSA, resurse, s. f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. ◊ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au varsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor in varsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate intr-o ramura a economiei. 2. Durata de timp in ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii generale sau intre doua revizii. – Din fr. ressource.

BODOC, 1. Muntii Bodocului, masiv muntos in S Carpatilor Orientali (Carpatii de Curbura), intre Olt si riul Negru, limitat de muntii Ciucului (la N), Nemira (la NE) si depr. Birsei (la S). Alcatuit din flis cu intruziuni vulcanice. Alt. max.: 1.241 m (vf. Carpinis). Expl. de andezit (Bixad si Micfalau). Izv. minerale (Baile Tusnad, Malnas, Turia, Bodoc). 2. Com. in jud. Covasna, pe Olt; 2.594 loc. (1991). Expl. de argila. mat. de constr. (caramida, tigla). Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene folosite atit ca ape de masa, cit si in tratamentul afectiunilor digestive, hepato-biliare si renale. Statie de imbuteliere a apelor minerale. Statie de c. f. Biserica (sec. 15).

URDELE 1. Varf in E m-tilor Parang, situat pe cumpana de ape dintre bazinele de obarsie ale raurilor Lotru si Latorita; alt. 2.228 m. Pe sub acest varf trece soseaua alpina Novaci-Sebes, care in aceasta zona atinge alt. de 2.125 m. 2. Pas de inaltime in E m-tilor Parang, situat la 1.950 m alt., la poalele varfului omonim. Acest pas este strabatut de soseaua alpina Novaci-Oasa-Sebes, care face legatura intre Oltenia si Transilvania („Drumul regelui”).

CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele Mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare Mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare si Mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.

podina, podini si podine, s.f. 1. (pop.) pardoseala de scanduri (la casa, la podul casei, la tavane, la vechile strazi etc.) 2. (la pl.; inv.) obligatie a negustorilor brasoveni, din Tara Romaneasca, in evul mediu, de a intretine strazile Bucurestiului pavate cu scanduri; taxa perceputa in trecut la Iasi pe carele cu produse care intrau in oras, pentru intretinerea strazilor pavate cu scanduri. 3. (inv. si reg.) tavan de scanduri. 4. (pop.) suport pe care se cladeste claia de fan; pat; pod; partea de jos a stogului de fan, poclaj, podlas; mijlocul stogului de fan. 5. (reg.) platforma de scanduri inaltata deasupra terenului care foloseste ca post de observatie, de paza. 6. platforma de care sunt fixate pietrele morii de apa; pod. 7. (reg.) piatra statatoare a morii de apa. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apa; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboara bustenii la vale. 10. (reg.) suprafata plana in regiunea de munte sau de deal; regiune de ses mai inalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafata butoiului in timpul fermentatiei. 12. (reg.) sale.

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

JEEP [dʒi:p] (‹ fr.; {s} engl. General Purpose „utilizare generala”) s. n. Autovehicul militar, proiectat (1939) de K. Probst pentru fortele armate americane. A intrat in productia de serie in 1942. Dupa razboi, companiile Bantam, Ford, Willys Overland l-au adaptat pentru a deveni autovehicul de teren si i-au diversificat modelele, fiind utilizat in prezent pe scara larga. Cantareste c. 1 tona si este echipat cu un motor avand patru cilindri (60 CP); robust si cu tractiune pe toate cele patru roti, opereaza pe terenuri accidentate, urca in panta pana la 60º, traverseaza ape putin adanci etc.

IRMINGER 1. Marea ~, mare in extremitatea de N a Oc. Atlantic, intre Islanda (la E) si Groelanda (la V), comunicand cu M. Groelandei prin str. Danemarcii (Denmark Strait). 2. Curent cald de suprafata, ramura a Curentului Atlanticului de Nord, care curge de-a lungul tarmului de S al Islandei, ramificandu-se in doua curente la V de Islanda – unul spre N si NE, inconjurand Islanda, si altul spre V si SV, care se contopeste cu Curentul Groelandei de Est. Temp. apei curentului este de c. 5ºC iarna si de 10-10 ºC vara, iar viteza de curgere de 0,2-0,5 km/h. Marea si Curentul I. poarta numele amiralului danez CarlL. Irminger, care a condus (1854) studiile hidrologice in aceasta zona. Important domeniu de pescuit.

analiza f., pl. e (vgr. analysis, d. analyo, desfac). Chim. Descompunerea unui lucru in partile care-l compuneau: analiza apei, a aerului. Analiza cantitativa, calitativa, dupa cum se cerceteaza cantitatea sau calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiza logica, descompunerea unei fraze in propozitiuni si a propozitiunilor in subiect, predicat s. a. Analiza gramaticala, cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al speciii, genului s. a. Analiza literara, aratarea partilor urite sau frumoase ale unei scrieri. Mat. Expunerea proprietatilor figurilor traduse in ecuatiuni algebrice. Log. Enumerarea, distingerea si compararea intre ele a ideilor partiale cuprinse intr' una generala. Extras, rezumat, recensiune a unei scrieri sau discurs. – La Negr. analis, n., pl. uri (dupa ngr.). V. sinteza.

BORSEC 1. Depr. intramontana in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la V-SV) si Bistritei (la E-NE), drenata de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar si de terase joase. Clima racoroasa (media termica anuala 4ºC). Paduri de rasinoase. Expl. de feldspat si lignit (Borsec). Izv. minerale. Zona turistica. 2. Oras in jud. Harghita, in depr. cu acelasi nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin si feldspat. Ve che statiune balneoclimaterica (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite si ca ape de masa), indicate in tratamentul afectiunilor tubului digestiv, ale rinichilor si cailor u*****e, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; namol terapeutic. Imbutelierea apelor minerale. Declarat oras in 1956.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.