INCUIA, incui, vb. I. 1. Tranz. A inchide cu ajutorul unui zavor, al unui lacat etc. ♦ A retine pe cineva inchis intr-o incapere. ♦ Refl. A se inchide (singur), a se izola intr-o incapere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva sa nu mai aiba ce sa raspunda; a inchide gura cuiva, a infunda. 2. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

CLEFAI, clefai, vb. IV. 1. A manca urat si cu zgomot; a plescai, a clefeti. 2. Intranz. A deschide si a inchide gura plescaind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslusit, articuland prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umbland prin noroi. – Formatie onomatopeica.

CLANT¹ ~uri n. 1) (la pasari) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; cioc; plisc. 2) depr. Organ al vorbirii; gura. ◊ A-si tine ~ul a-si inchide gura; a tacea. /Onomat.

CLONT ~uri n. pop. v. CLANT. ◊ A-si tine ~ul a-si inchide gura; a tacea. /<bulg. kljunec

FLEANCA f. fam. depr.: Taca-ti (sau inchide-ti, tine-ti) ~a! Taci! inchide gura! /Orig. nec.

OBLON ~oane n. 1) Panou special, plasat in fata sau in spatele unei usi sau ferestre, ca mijloc de protectie sau de reglare a luminii. 2) Tablie de lemn, cu care se inchide gura podului. 3) inv. Usita la o trasura. [Sil. o-blon] /Orig. nec.

CAPAC, capace, s. n. Acoperitoare care se asaza deasupra deschizaturii unui vas, a unei cutii, a unui cufar etc. ◊ Friptura la capac = friptura gatita, intr-un vas acoperit. Oua la capac = ochiuri prajite. Cascaval la capac = cascaval prajit in tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. – Din tc. kapak.

CAPAC, capace, s. n. Acoperitoare care se asaza deasupra deschizaturii unui vas, a unei cutii, a unui cufar etc. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intr-un vas acoperit. Oua la capac = ochiuri facute in tigaie. Cascaval la capac = cascaval prajit in tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. – Tc. kapak.

A INFUNDA infund tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (gauri) A inchide ermetic. ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. 3) A indesa pana la fund. ~ caciula pe cap. 4) fig. A pune intr-o situatie dificila; a aduce in impas. ◊ ~ puscaria a fi condamnat la inchisoare. /<lat. infundare

CAPAC ~ce n. Parte care acopera sau inchide un vas, o lada etc. ◊ Friptura la ~ friptura pregatita intr-un vas inchis. A pune cuiva ~ la gura a face pe cineva sa taca. /<turc. kapak

FLEANCA s. f. (Fam.; depr.) gura (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Tine-ti (sau inchide-ti, taca-ti) fleanca! = taci! nu mai vorbi fara socoteala! [Var.: fleoanca, fleoarca s. f.] – Et. nec.

LACAT, lacate, s. n. Incuietoare alcatuita dintr-un corp care contine mecanismul de incuiere cu cheia si o toarta care se petrece prin doua belciuge (unul prins in partea fixa si celalalt in partea mobila a obiectului care trebuie inchis). ◊ Expr. A avea (sau a-si pune) lacat la gura = a-si impune tacere. [Var.: (reg.) lacata s. f., lacat s. n.] – Din magh. lakat.

CLANTA ~e f. 1) Maner care, prin apasare, face sa actioneze mecanismul de inchidere/deschidere a usii; clampa. 2) fig. depr. Organ al vorbirii; gura. ◊ Tine-ti ~a! taci! nu mai vorbi! [G.-D. clantei] /Din clant

A SE INCLESTA ma ~ez intranz. 1) A se inchide strans de tot (ca clestele). ◊ A i ~ falcile (sau gura) a-i deveni tapene maxilarele; a nu fi in stare sa deschida gura. 2) A se agata cu disperare. 3) (despre fiinte) A se lua la lupta, apucandu-se cu indarjire. 4) fig. (despre lupte, razboaie) A deveni mai intens; a se desfasura mai crancen. /in + cleste

PORTITA, canal in SE complexului Razim, intre grindurile Cosna (NE) si Chituc (SV), prin care se facea schimbul de ape intre lacul Razim si Marea Neagra; inchis in 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscuta si sub numele de gura Portitei.

CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOP ~uri n. 1) Bucata de pluta (sticla, cauciuc etc.) cu care se astupa gura ingusta a unui vas. 2) fig. Om mic si indesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucata de lemn care acopera partial deschizatura de sus, lasand o gaura mica prin care se sufla. 4) Piesa de metal cu care se inchide o conducta. /<sas. dop

A inchide inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere