PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

intampinare ~ari f. 1) v. A INTAMPINA. ◊ A iesi (sau a merge, a veni) in (sau intru) ~ a iesi inaintea cuiva pentru a-l intampina. 2) jur. Cerere de anulare a hotararii unei instante judecatoresti; contestatie. /v. a intampina

intampinare, intampinari, s. f. 1. Actiunea de a intampina si rezultatul ei. ◊ Expr. A iesi sau a veni in (sau intru) intampinarea cuiva = a iesi in calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestatie, obiectie in justitie. [Var.: intimpinare s. f.] – V. intampina.

INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

SA conj. 1) (semn al conjunctivului) Sa mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propozitii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie sa plec. Pare sa fie om cumsecade. E cazul sa incepem lucrul. M-a rugat sa-l vizitez. A iesit sa-l intampine. 3) (in locutiuni conjunctionale) Pana sa. Numai sa. Fara sa. /<lat. si

A intampina intampin tranz. 1) (persoane) A astepta iesind in cale (conform unei intelegeri prealabile). ◊ ~ o sarbatoare (sau o data) a fi in asteptarea unei sarbatori (sau a unei date), pregatind cele necesare. 2) (obstacole, greutati) A gasi in calea sa; a intalni. /in + tampina

intampina, intampin, vb. I. 1. Tranz. A-i iesi cuiva inainte pentru a-l primi. ♦ Tranz. si refl. recipr. (Inv. si reg.) A (se) intalni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole in calea unei realizari. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face fata unor cheltuieli, unor obligatii. 4. Tranz. (Inv.) A iesi cu oaste in calea dusmanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. si tranz. (Inv.) A replica, a raspunde. [Var.: intimpina vb. I] – In + tampina.