Rezultate din textul definițiilor
ERUPE, pers. 3 erupe, vb. III. Intranz. (Despe lava, magma, petrol) A face eruptie, a iesi afara, a se revarsa cu putere; a tasni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvarli cu putere afara lava; (despre sonde) a azvarli cu putere afara titeiul. 2. (Despre pete, basicute, etc. caracteristice unor boli) A aparea, a se forma. – Din lat. erumpere (dupa rupe).
erupe (erup, erupt), vb. – A face eruptie, a iesi afara, a izbucni. Lat. erumpere (sec. XIX), conjugat ca rupe. – Der. (din fr.) eruptiv, adj.; erupti(un)e, s. f.
AERISI, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lasa sa patrunda aer1 (1) proaspat intr-o incapere; a expune un obiect (de imbracaminte) la aer1. ♦ Refl. a iesi afara pentru a respira aer1 proaspat; a se racori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerizo (aor. aerisa).
MARS s., interj. 1. s. (reg.) masir. (A facut un ~ de peste 20 km.) 2. interj. (MIL.) (rusism inv.) stupai! (Inainte, ~!) 3. interj. pleaca!, (reg.) masir!, (rusism reg.) pasol! (~ de aici, obrazni-cule!) 4. interj. afara!, iesi!, pleaca! (~ din camera!) 5. interj. (reg.) jaba!, ni!, odar!, tiba!, talea! (~, Grivei!)
A SE AERISI ma ~esc intranz. pop. a iesi afara la aer. /<ngr. aerisa
MORSA s.f. 1. Mamifer carnivor din marile arctice si antarctice asemanator cu foca si al carui mascul are doi colti foarte mari, care ies afara din gura. 2. Dispozitiv cu dinti care permite imbucarea a doua piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].
CENOZA s.f. (Biol.) Evacuare a f*******r, iesire afara. [Cf. it. cenosi, cf. gr. kenosis – evacuare].
pistos, -oasa, adj. (reg.; despre vase) care lasa sa picure (sa iasa afara din el un lichid).
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; in exterior. ◊ afara de aceasta = pe langa aceasta, in plus. ◊ Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. afara de... = cu exceptia..., fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu forta; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-si iesi afara din rabus = a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectie) iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad-foras.
AERISI, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lasa sa patrunda aer1 (1) proaspat intr-o incapere; a expune un obiect (de imbracaminte) la aer1. ♦ Refl. a iesi afara pentru a respira aer1 proaspat; a se racori. – Din ngr. aeriso (aor. lui aerizo).
BULBUCAT, -A, bulbucati, -te, adj. iesit in afara, formand o proeminenta; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.
IMPOSTA, imposte, s. f. Bloc de piatra care se afla iesit in afara fata de nivelul zidariei, servind de obicei ca sprijin pentru o bolta, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta.
PAROS, -OASA, parosi, -oase, adj. 1. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Acoperit cu mult par2 (1). 2. (Despre tesaturi sau obiecte confectionate din astfel de tesaturi) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies in afara. 3. (Despre plante, frunze, flori, tulpini) Acoperit cu par2 (3). – Par2 + suf. -os.
REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.
SOLDIS adv. (Pop.) Cu un sold iesit in afara, cu umblet greoi, schiop. ♦ Fig. Oblic, piezis, stramb. – Sold + suf. -is.
SOLDIT, -A, solditi, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu soldul vatamat, iesit in afara, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lasat intr-o parte, stramb. – V. soldi.
RELIEF, reliefuri, s. n. 1. Configuratie a suprafetei terestre constituita din totalitatea neregularitatilor de forme pozitive sau negative considerate fata de un plan de referinta general sau local. 2. Ridicatura, proeminenta pe o suprafata. ◊ Loc. adj. In relief = cu trei dimensiuni, iesit in afara dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate in relief = a scoate in evidenta, a pune in lumina, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forta, stralucire. 3. Sculptura fixata pe o suprafata plana. – V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.
COLTOS, -OASA, coltosi, -oase, adj. Cu coltii iesiti in afara; cu dinti mari. ♦ Fig. Bun de gura, artagos; obraznic, recalcitrant. – Colt + suf. -os.
afara interj. iesi!, mars!, pleaca!
iesi interj. afara!, mars!, pleaca!
ALTORELIEF n. Sculptura cu relieful puternic iesit in afara. /<it. alto-relievo
A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte
RELIEF reliefuri n. 1) Forma a suprafetei terestre fata de un plan de referinta. 2) Proeminenta care se evidentiaza pe un plan. ◊ In relief iesit in afara dintr-un plan. A scoate in relief a scoate in evidenta; a sublinia; a accentua. 3) Sculptura ale carei forme ies putin in afara pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief
EVAGINATIE s.f. (Anat.) iesire in afara a peretelui unui organ cavitar. [Gen. -iei, var. evaginatiune s.f. / < fr. evagination].
EXERT, -A adj. (Bot.; despre unele organe) iesit in afara. [< fr. exert, lat. exertus].
SURPLOMBAT, -A adj. (Despre o stanca, o constructie) Care prezinta o surplomba, care are o inclinare in afara, un iesind. [Cf. fr. surplombe].
ALTORELIEF s.n. Lucrare de sculptura al carei relief este puternic iesit in afara, fara a se desprinde insa de fondul pe care sta. [Dupa it. alto relievo, fr. haut-relief].
EXOFTALMIE s.f. iesire in afara a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. exophtalmie, cf. gr. exo – in afara, ophthalmos – ochi].
proemina, pers. 3 sg. proemineaza, vb. I (inv.) a iesi in relief, a iesi in afara, a fi proeminent, a se evidentia.
PLINTA s.f. 1. Partea inferioara a unei coloane, a unui zid, care iese in afara; soclu, piedestal. 2. Fasie de lemn, de piatra etc. asezata in partea inferioara a peretilor unei camere pentru a feri peretii de lovituri si umezeala si pentru a astupa rostul dintre pardoseala si perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].
PROEMINENT, -A adj. iesit in afara, in relief. ♦ (Despre oameni) iesit din comun (prin calitatile sale); exceptional. [Pron. pro-e-. / < fr. proeminent, cf. lat. proeminens].
ALTORELIEF s. n. lucrare de sculptura cu relief puternic iesit in afara. (dupa it. alto relievo)
DRAGONET s. m. peste marin frumos, cu capul turtit si ochii iesiti in afara, in Stramtoarea Manecii si in Atlantic. (< fr. dragonnet)
EVAGINATIE s. f. iesire in afara a peretelui unui organ cavitar. (< fr. evagination)
EXENCEFAL s. n. monstru caracterizat prin absenta boltii craniene, prin care encefalul, acoperit numai cu meninge, iese in afara. (< fr. exencephale)
EXSERT, -A adj. (bot.; despre organe) iesit in afara. (< fr. exsert, lat. exsertus)
MUNTIAC s. m. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii iesiti in afara si coada scurta. (< fr. muntjac)
OFTALMOPTOZA s. f. iesire in afara a globului ocular. (< fr. ophtalmoptose)
PROEMINENT, -A adj. iesit in afara, in relief. ◊ (despre oameni) iesit din comun; remarcabil. (< fr. proeminent, lat. proeminens, germ. proeminent)
SURPLOMBA s. f. portiune dintr-un traseu alpin sau a unei constructii care depaseste planul vertical, iesind in afara. (< fr. surplomb)
SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Faptul de a scoate. 2. (Inv.) Ornament iesit in afara pe suprafata unei constructii.
BOBOSIT, bobositi, adj. m. (Despre ochi) iesit in afara; bulbucat. – Participiul lui bobosi (rar intrebuintat) devenit adj.
BULBUCAT, -A, bulbucati, -te, adj. iesit in afara; formand o proeminenta rotunda. ♦ (Despre ochi) Holbat. – V. bulbuca.
iesiTURA ~i f. Loc iesit mai in afara (in raport cu suprafata inconjuratoare). /a iesi + suf. ~itura
EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga sa paraseasca tara, a trimite peste granita un strain care a executat o pedeapsa sau a carui prezenta pe teritoriul statului nu mai este dorita. ♦ A da, a impinge afara, a sili sa iasa. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
A EXPULZA ~ez tranz. 1) (straini) A obliga sa paraseasca tara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afara; a forta sa iasa. /<fr. expulser, lat. expulsare
OSEBIT, -A, osebiti, -te, adj. (Inv. si pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = in afara de..., pe langa. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.
PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre
AER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer in stare lichida, folosit in industrie. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ◊ Expr. A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer proaspat. 2. Vazduh, atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns). A pluti in aer, se spune despre ceva care nu se sprijina pe realitate. ♦ Clima, climat. 3. Infatisare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca... A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] – Lat. aer, aeris (si cu intelesurile fr. air).
iesiND, iesinduri, s. n. Partea iesita in afara (la o constructie, la o piesa etc.); proeminenta, iesitura. – V. iesi.
RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.
iesiTURA, iesituri, s. f. Partea iesita in afara (la o constructie, la o piesa etc.); proeminenta, iesind. – iesi + suf. -tura.
A DEBARCA debarc 1. intranz. 1) A parasi o nava; a cobori pe mal de pe o nava. 2) A iesi din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se aseza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face sa iasa de pe o nava. 2) fam. (persoane) A da afara dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. debarquer
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... afara de... = cu exceptia a...; fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.
CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o functie, a indeparta din serviciu, a da afara. 2. (Rar) A ingadui cuiva sa se retraga; a pofti pe cineva sa iasa; a indeparta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congedier.
PUFNI, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinte) A expira pe nari cu zgomot, scurt si sacadat (din cauza oboselii, a maniei, a nemultumirii). ◊ Expr. A pufni in (sau de) ras sau (tranz.) a-l pufni pe cineva rasul = a izbucni intr-un ras brusc si zgomotos. 2. (Despre masini) A da afara cu zgomot, scurt si sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a iesi cu zgomot. – Puf1 + suf. -ni.
DEASUPRA adv. In partea de sus, in partea imediat superioara; sus, peste (ceva). ◊ Pe deasupra = a) peste ceva; b) in plus, in afara de...; c) fara a adanci lucrurile, superficial. ◊ (Cu valoare de prepozitie, cu determinari in genitiv) Deasupra casei. ◊ Expr. A fi deasupra nevoii = a fi scapat de o nevoie, a fi iesit (cu bine) dintr-un moment sau dintr-o situatie (materiala) grea, a se afla in afara de pericol. [Var.: (reg.) dasupra adv.] – De4 + asupra.
A DEBORDA ~ez 1. intranz. (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a varsa. /<fr. deborder
ODAIAS, odaiasi, s. m. 1. (iesit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectura etc.; camerist. 2. (Inv. si reg.) Om care locuieste afara din sat, intr-o odaie (2). [Pr.: -da-ias] – Odaie + suf. -as.
DEOSEBIT, -A, deosebiti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedand substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobisnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despartit. II. Adv. 1. Cat se poate de..., foarte. 2. In afara de..., pe langa. – V. deosebi.
A RASPUNDE raspund 1. intranz. 1) A da un raspuns. ◊ ~ in doi peri a da un raspuns evaziv. 2) A reactiona intr-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afara. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi in spiritul anumitor exigente; a corespunde cerintelor. 4) rar A avea iesire (in sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-si manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul asteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie complementara) A aduce la cunostinta. Mi-a raspuns ca n-are obiectii. /<lat. respondere
uschi (-chesc, -it), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede si pe neobservate dintr-un loc, a iesi brusc. Tig. ust- „a se ridica”, imperativ usti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. ust „afara”. Legatura cu sl. usidu „fugar”, rus. uskam „iepure” nu este clara (cf. Vasmer, III, 98). – Der. uschiala, s. f. (Arg., fuga).
A RASUFLA rasuflu 1. intranz. 1) A trage aer in plamani si a-l elimina in afara; a respira. ~ greu. 2) A se odihni putin dupa un efort; a-si reveni dupa o stare de incordare. 3) (despre recipiente) A lasa sa iasa cate putin continutul (printr-un orificiu neobservat). 2. tranz. 1) (informatii, date secrete etc.) A face sa devina cunoscut; a da in vileag. 2) (aer, aburi, gaze etc.) A trage inauntru si a da afara. /ras- + a sufla
A ERUPE pers. 3 erupe intranz. 1) (despre lava, magma, petrol, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni, a rabufni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A produce eruptie. 3) (despre sonde) A azvarli cu putere titeiul afara. 4) (despre pete, basicute etc.) A se forma in numar mare pe piele. /<lat. erumpere
birzoi (-oaie), adj. – Ridicat, imbirligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sint ciinele, capra, calul etc. Sl. burzu „rapid” (› sb. brz, bg. braz; cf. Berneker 108), in parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). In afara de influenta acestui ultim cuvint, schimbarea semantica a lui birzoi se explica printr-o confuzie intre cauza si efect, caci animalele care alearga o fac de obicei cu coada ridicata. Der. birzeica, s. f. (sanie); birzoi, vb. (a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire; a se zbirli, a se speria); birzoiat, adj. (zbirlit; prost dispus); imborzoia, vb. (Trans., a se increti). Presupunem ca trebuie sa se adauge aceleiasi familii cuvintul birzoc, s. m. (cinepa ce ramine fara a creste), care trebuie probabil inteles „planta ce creste rapid”, adica „(planta) prematura, care nu ajunge la maturitate”.
