STOARCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strange un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care il contine; spec. a rasuci in sens contrar capetele unui material textil pentru a face sa iasa o parte din lichidul cu care este imbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlaga) = a face (pe cineva) sa-si epuizeze puterile; a slei, a secatui, a istovi de puteri. (Fam.) A-si stoarce creierii = a se gandi profund, a se framanta pentru a gasi o solutie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care imbiba un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva sa planga. 3. Fig. A obtine un profit, a lua un bun prin constrangere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obtine ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

TATONA, tatonez, vb. I. Tranz. A face incercari prudente in mai multe directii pentru a cunoaste o situatie, a gasi o solutie; a proceda cu nesiguranta, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitatile de reusita inainte de inceperea unei actiuni. – Din fr. tatonner.

REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. l. A gasi solutia unei probleme. ♦ A pune capat unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a solutiona. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amanunte cat mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DEZLEGA, dezleg, vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta, toate vestile pe care le stie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat, legat. ♦ Tranz. si refl. A (se) desface din legaturi, a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca, sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase, in basme) A scuti de obligatiile avute sau asumate, de juraminte etc., a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia crestina) A face sa i se ierte cuiva pacatele (prin rugaciuni). 3. A gasi solutia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris necitet). – Lat. disligare.

CONCRET adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipaibil, sesizabil, (rar) pipait, tangibil, (inv.) pipaicios, pipaitor, pusaitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat, precis. (Ofera-mi cateva fapte ~ pentru a putea gasi solutia.) 4. v. efectiv.

DIPLOMAT² ~ta (~ti, ~te) (despre persoane) Care stie sa gaseasca solutii ingenioase pentru a-si atinge scopul in diferite situatii. /<fr. diplomate

A DIRECTIONA ~ez tranz. 1) (obiec-te) A face sa ia o anumita directie. 2) fig. (persoane, colective) A face sa gaseasca solutia cea mai buna (intr-o anumita imprejurare); a orienta. /<fr. directioner

A SE ORIENTA ma ~ez intranz. 1) (de-spre fiinte) A sti sa determine locul aflarii sau directiei miscarii (dupa anumite semne). ~ pe teren. ~ dupa soare. 2) fig. A gasi solutia cea mai buna (intr-o anumita imprejurare). 3) A avea in imediata apropiere, conforman-du-se; a se calauzi; a se conduce. [Sil. -ri-en-] /<fr. orienter

ORIENTA vb. I. 1. refl. A afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. 2. tr. A aseza (ceva) in raport cu punctele c*******e. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].

REZOLVA vb. I. tr. A gasi solutia unei probleme; a dezlega (o problema); a solutiona. ♦ A lichida (o contradictie, un conflict). [P.i. rezolv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].

ORIENTA vb. I. refl. a afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ◊ (fig.) a descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. II. tr. a aseza in raport cu punctele c*******e. ◊ a indrepta; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ◊ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan, in jurul unui punct. (< fr. orienter)

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

NEREZOLVAT, -A, nerezolvati, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a gasit o solutie. – Ne- + rezolvat.

REZOLVAT, -A, rezolvati, -te, adj. 1. Pentru care s-a gasit o solutie (convenabila); solutionat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Caruia i s-a pus capat; solutionat (2). – V. rezolva.

SOLUTIONAT, -A, solutionati, -te, adj. 1. Pentru care s-a gasit o solutie (convenabila); rezolvat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Caruia i s-a pus capat; rezolvat (2). [Pr.: -ti-o-] – V. solutiona.

CAUTA vb. 1. (inv.) a cere. (L-a ~ peste tot.) 2. (inv.) a socoti. (~ un om potrivit pentru ...) 3. a cotrobai, a rascoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociori, (inv. si reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicai, a corlesi, a cotili, a hojbai, a scobarlai, (Mold.) a barcai, (Bucov.) a boltai, (prin Olt.) a buldusi, (prin Ban.) a burfai, (Ban.) a cobarlui, (Mold. si Bucov.) a cociobai, (Munt.) a scofeli, (inv.) a scorteli. (~ prin sertare, prin toata casa, prin lucrurile mele.) 4. a se cere, a se vinde, (inv.) a se intreba. (O marfa care se ~.) 5. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a-si vedea. (Te rog sa-ti ~ de treaba ta!) 6. a ingriji, a vedea, (inv. si reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) castiga. (~ de toate ale casei.) 7. v. incerca. 8. a incerca, a vedea. (~ daca nu poti sa dezlegi problema.) 9. a incerca, a umbla. (~ sa ma insele.) 10. a incerca, a tatona, (inv. si reg.) a probalui. (~ sa gaseasca o solutie.) 11. a cerceta, a examina, a studia, (inv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ in gura.) 12. v. trata.

INCERCA vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a proba, a verifica, (inv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a cauta, a tatona, (inv. si reg.) a probalui. (~ sa gaseasca o solutie.) 5. a cauta, a vedea. (~ daca poti sa dezlegi problema.) 6. v. sonda. 7. a cauta, a umbla. (~ sa ma insele.) 8. v. stradui. 9. a se forta, a se sforta, a se sili, a se stradui. (~ sa-i castige bunavointa.) 10. a gusta, (pop.) a cerca. (A ~ o para pentru a-i aprecia savoarea.) 11. v. intrece. 12. v. indura. 13. v. simti.

CONFRUNTA vb. I. tr. 1. (jur.) a pune fata in fata marturii, acuzatii pentru a controla concordanta celor declarate. 2. a pune fata in fata (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de facut fata, de gasit o solutie unei probleme, unei dificultati. (< fr. confronter, lat. confrontare)

TELESTIH s. n. gen de acrostih (2) a carui solutie se gaseste citind de sus in jos sau invers ultimele litere ale versurilor unei poezii. (< tele¹- + /acro/stih)

SOLUTIONA, solutionez, vb. I. Tranz. A gasi, a da o solutie (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. solutionner.

STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

OPTIMIZARE s. f. actiunea de a optimiza. ◊ ansamblu de lucrari de cercetare operationala care urmareste gasirea celei mai bune solutii pentru rezolvarea unei anumite probleme. ◊ (mat.) rationament, calcul care permite a gasi valorile unuia sau mai multor parametri ce corespund maximului unei functii. (< optimiza)

A DEZLEGA dezleg tranz. 1) A face sa se dezlege. ◊ ~ punga a) a cheltui; b) a da bani. ~ sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligatie. 3) rel. (persoane) A ierta de pacate. 4) (probleme) A examina amanuntit, oferind o solutie; a rezolva; a delibera; a solutiona. 5) (ghicitori, enigme, sarade) A patrunde cu mintea, gasind explicatia. /<lat. disligare

GASELNITA² ~e f. fam. solutie de efect, gasita si utilizata intr-o opera literara, de critica etc. /a gasi + suf. ~elnita

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ Apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.