Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
CREATIONISM Conceptie teologica potrivit careia lumea a fost creata de Dumnezeu. /<fr. creationisme
farfurie (farfurii), s. f. – 1. Portelan. – 2. Obiect de forma rotunda, din portelan, fainta etc. in care se serveste mincarea. – Mr. farfuriu. Tc. farfuri, din per. faghtūrῑ (Seineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί, alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). Sec. XVIII (prima fabrica de portelan a fost creata in Bucuresti, in 1806, de Constantin filipescu). – Der. farfurigiu, s. m. (inv., vinzator de portelan); farfurioara, s. f. (farfurita). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).
CREATIONISM s. n. conceptie teologica potrivit careia lumea a fost creata de catre divinitate. (< fr. creationisme)
SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)
AGNOSTICISM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrina care declara absolutul inaccesibil spiritului uman sau care considera orice metafizica drept inutila (D. Hume, I. Kant, adeptii pozitivismului s.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley in 1869. 2. A. religios = atitudine moderna, cu radacini in filozofia greaca in special, negind capacitatea umana de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios in felul sau, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic).
BIOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} bio + gr. logos „studiu”) s. f. 1. Stiinta al carui obiect de studiu il constituie materia vie sub toate aspectele ei, originea, dezvoltarea, variabilitatea formelor de viata (plante si animale) si legile care le guverneaza. Primele incercari de sistematizare a cunostintelor biologice dateata inca din antic. (Aristotel, Teofrast), dar aria de investigare si metodele de lucru se confundau cu cele ale botanicii, anatomiei sau chiar medicinii. Dupa descoperirea microscopului (A. von Leeuwenhoek, c. 1675) b. tinde sa se individualizeze, in timpul Renasterii si in secolele urmatoare diferentiindu-se pe ramuri. Termenul de b. a fost creat si introdus in stiinta in 1802 (Lamarck, Treviranus). Stiintele componente s-au diferentiat in functie de obiectul de studiu: botanica, zoologia, anatomia, histologia, citologia, fiziologia, embriologia, microbiologia, ecologia, genetica, etologia s.a. In sec. 20 b. isi largeste aria prin aparitia stiintelor de granita: bioacustica, biocenologia, biochimia, bioclimatologia, biodinamica, bioenergetica, biofizica, biogeochimia, biogeografia, bioingineria, biomatematica, biometeorologia, biosociologia, biostratigrafia s.a. Ca personalitati ale b. mondiale s-au remarcat: W. Bateson, K.E. von Baer, R. Brown, G.L.L. de Buffon, A.P. de Candolle, G. Cuvier, J.H. Fabre, E. Geoffroy Saint-Hilaire, E. Haeckel, J.B. Lamarck, C. Linne, G.J. Mendel, R. Owen, A.N. Severtov, M. Schleiden, Th. Schwann, E.L. Tatum, Tawara Sunao, H. de Vries, A.R. Wallace, A. Weismann s.a. In Romania contributii remarcabile au avut: G. Antipa, I. Borcea, D. Brandza, A. Caradja, R. Codreanu, C. Motas, E. Pop, E. Racovita, N. Santa, E. Teodorescu, D. Voinov s.a. ♦ B. agricola = agrobiologie. ♦ B. moleculara = studiul structurii moleculare ale organismelor vii. B. spatiala = cosmobiologie. 2. P. restr. Studiul ciclului reproductiv al plantelor si animalelor la nivel de specie. 3. (MED.; impr.) Termen care denumeste chimia medicala si tehnicile de laborator necesare diagnosticului.
CAPUL VERDE 1. Republica ~, stat situat in Oc. Atlantic, in arh. vulcanic cu acelasi nume aflat in largul coastelor Africii, la 600 km V de Dakar; 4,1 mii km2; 337 mii loc. (1989). Limba oficiala: portugheza. Ins. pr.: Sao Tiago (Santiago), Santo Antao, Sao Nicolau, Boa Vista, Fogo, Maio. Cap.: Praia (in ins. Sao Tiago). Relief muntos. Alt. max.: 2.829 m (vf. Fogo). Clima tropicala cu frecvente perioade de seceta. Expl. de sare (5 mii t, 1986). Pe c. 10% din supr. tarii se cultiva trestie de zahar, manioc, batate, tutun. Mici plantatii de bananieri. Cresterea animalelor (bovine, porcine, caprine). Fabrici de tigarete, de bauturi alcoolice s.a. Pescuit (5.372 t, 1988). Turism. Moneda: 1 escudo = 100 centavos. Exporta banane (c. 40%), preparate din peste (c. 40%), zahar, sare si importa cereale, produse petroliere, produse alim., autovehicule s.a. Escala maritima si aeriana. – Istoric. Descoperite de portughezi pe la mijlocul sec. 15, in deceniul 7 a inceput colonizarea lor; intre 1581 si 1640 a fost posesiune spaniola, apoi colonie a Portugaliei. In 1956 a fost creat Partidul African al Independentei din Guineea-Bissau si Insulele Capului Verde (P.A.I.G.C.) (din 1980, Partidul African al Independentei Din Capul Verde – P.A.I.C.V.). In 1962 a inceput insurectia armata impotriva dominatiei portugheze. Dupa rasturnarea regumului dictatorial din Portugalia (1974), C.V. si-a proclamat la 5 iul. 1975, independenta, sub actuala denumire. C.V. este o republica. Seful statului este presedintele republicii. Organul legislativ este Adunarea Nationala Populara. 2. Cap in Africa Occidentala, situat pe coasta Senegalului, la 14º45’ lat. N si 17º33’ long. V. In apropiere (17º32’ long. V) se afla capul Almadies, cel mai vestic punct al continentului.
LEVANT (in it. „rasarit de soare”) 1. Denumire data in trecut litoralului rasaritean al M. Mediterane (Asia Mica, Siria, Liban, Egipt), ocupat de musulmani si frecventat din sec. 11 de negustori crestini. Comertul cu L. a fost dominat de negustorii italieni (din Venetia si Genova in special) pana la sfarsitul sec. 15, cand suprematia a trecut de partea turcilor otomani. Din initiativa lui Colbert a fost creata Compania Levantului (1670), companie franceza de comert avand scopul de a controla comertul din bazinul oriental al M. Mediterane. Si-a incetat activitatea dupa 1678. 2. Regiune geografica in E Spaniei, cuprinzand provinciile Castelon de la Plana, Valencia, Alicante si Murcia. Climat semiarid: culturi de maslini, vita de vie. Picturi rupestre din Epipaleolitic.
CHILE [cile], stat in America de Sud, de-a lungul coastei Oc. Pacific; 756,9 mii km2; 12,96 mil. loc. (1989). Limba oficiala: spaniola. Cap.: Santiago. Orase pr.: Vina del Mar, Conception, Valparaiso, Talcahuano, Antofagasta. Populatie urbana: 83%. Este impartit in 12 regiuni si o regiune metropolitana. Tarmul Pacific (4.300 km in lungime) este dantelat si inalt, iar in S formeaza fiorduri insotite de numeroase insule. Relief muntos (Anzii chilieni), cu alt. ce depasesc frecvent 6.000 m, care inchide o depresiune, numita Valle Central, in S – cea mai productiva si populata zona a tarii. In N se afla desertul Atacama. Clima desertica in N (Arica este polul mondial al ariditatii), subtropicala in partea centrala si temperat-oceanica, in S. Expl. de petrol, gaze naturale, carbuni (2,1 mil. t, 1988), min. de fier (7,9 mil. t, 1988), salpetru, sare (865 mii t, 1987), guano (5,7 mil. t, 1987, locul 1 pe glob), aur (17.035 kg, 1987), argint, cupru (1,47 mii t, locul 2 pe glob), plumb, zinc, molibden (10.739 t, 1987) s.a. Ind. tarii produce energie electrica (16,9 miliarde kWh, 1988), otel, fonta, cupru blister (837 mii t, 1988), cupru rafinat (853,2 mii t, 1988), nave, anvelope (1,34 mil. buc., 1988), celuloza si hirtie, ciment, masini agricole, tesaturi de lina si bumbac, produse alim. (zahar, produse din carne, lactate) s.a. Se cultiva numai 5,8% din supr. tarii cu griu (1,8 mil. t, 1989), porumb, cartofi, sfecla de zahar (2,8 mil. t, 1989), orez, rapita, plante furajere. Pomicultura si viticultura se practica mai ales in centrul tarii. Cresterea animalelor: bovine (3,5 mil. capete, 1989), ovine (6,6 mil. capete, 1989), porcine, caprine, lame si alpaca. C. f.: 10,8 mii km. Cai rutiere: 79,2 mii km. Flota comerciala: 912,7 mii t (1988). Pescuit: 5,2 mil. t (1988). Moneda: 1 peso = 100 escudos. Exporta cupru (c. 40%), minereuri, produse agricole si alim., lemn si produse din lemn, celuloza si hirtie, produse chim. s.a. si importa produse chimice, petrol brut, echipament electric, autovehicule, produse textile, siderurgice, petroliere, echipament electronic s.a. – Istoric. Locuit din cele mai vechi timpuri de triburi amerindiene (araucani, alcalufi s.a.), terit. C., descoperit in 1520 de Magellan, a fost cucerit incepind cu sec. 16 de catre conchistadorii spanioli. In cursul Razboiului pentru Independenta Coloniilor Spaniole din America (1810-1826). C. si-a dobindit independenta (12 febr. 1818). In a doua jumatate a sec. 19 s-a intensificat patrunderea in C. a capitalului strain, in primul rind a celui englez. In urma razboiului din 1879-1884 impotriva statelor Peru si Bolivia, C. a dobindit intinse terit. bogate in salpetru. Dupa cel de-al doilea razboi mondial viata politica a C. se caracterizeaza prin polarizarea fortelor de stinga concretizata in crearea, in 1956, a Frontului de Actiune Populara (transformat in 1969 in Unitatea Poporului). In 1956 a fost creat Frontul Unitatii Populare. Dupa alegerile din 1970, Unitatea Populara a format guvernul, condus de de S. Allende Gossens, lider al Partidului Socialist din C. In urma loviturii de stat militare din 11 sept. 1973, S. Allende moare, parlamentul dizolvat, partidele politice si sindicatele sint interzise si se instituie un regim de dictatura militara in frunte cu generalul Augusto Pinochet. La plebiscitul din 5 oct. 1988, acesta sufera o mare infringere, ceea ce a dus la restaurarea democratiei o data cu alegerile generale din dec. 1989. Puterea executiva este exercitata de presedinte, care este si seful guvernului, iar cea legislativa de Congresul National.
CHINA, Republica Populara Chineza, stat in Asia cuprinzind o parte din Asia Centrala si din Asia Orientala, cu o larga iesire la Oc. Pacific (linia tarmurilor masoara 18 mii km); 9,6 mil. km2 (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; tara cu cea mai numeroasa pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orase pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este impartit in 23 de prov., cinci reg. autonome si trei orase de subordonare republicana. In functie de conditiile orohidrografice, de clima si vegetatie poate fi impartita in China de Est si China de Vest. In China de Est intra reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremitati si o intinsa cimpie interioara, clima temperata cu precipitatii de 750-1.000 mm/an si ierni aspre; C. de Nord drenata de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podis de Loess (partial), Cimpia Chinei de Nord si M-tii Tzinlin; clima temperata de tranzitie; C. Centrala cuprinde o vasta cimpie valurita, traversata de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasa inalta (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) si Pod. Yunnan; clima subtropicala (media lunii ian. 6 ºC, cu precipitatii 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasa traversata de riuri scurte (exceptie fl. Xijiang/fl. Perlelor), in care zona litorala este bine populata; clima calda-musonica. Ins. Taiwan si Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu inguste cimpii litorale. Clima tropicala musonica. In C. de Vest intra urmatoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai intinsa si inalta, include sectorul de N al M-tii Himalaya (alt. max.: 8.848 m in vf. Chomolungma), cel estic al M-tilor Karakorum (vf. K2 = Qogir Feng, 8.611 m), podisul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minima: 2.700 m) si depr. Tsinghai (alt. minima: 3.200 m). Clima aspra cu precipitatii bogate in S si reduse in NV; Xinjiang, vasta zona endoreica in Asia Centrala, la N de M-tii Altin Tagh, cuprinde doua sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) si Jungaria, podis semidesertic prin care trecea odinioara celebrul „Drum al matasii”. Ele sint separate de M-tii Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munti lung de 2.500 km si in care unele depr. tectonice se afla sub nivelul marii (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezinta Mongolia interioara ce include sectoare ale M-tilor Marele Hingan, ale Marelui Podis de Loess si ale Desertului Gobi; clima rece, precipitatii reduse. Mari zacaminte de: carbune, min. de fier, mangan, petrol, sisturi bituminoase, metale neferoase, pretioase si rare, sare s.a. Ind. extractiva este bine dezvoltata: expl. de carbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m3, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxita (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfati naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrica (593,5 miliarde kWh, 1988), otel (59,1 mil. t, 1988), fonta (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., masini agricole, material feroviar, automobile si autocamioane, nave maritime si fluviale, produse electronice si electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloza si hirtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m tesaturi de bumbac, 1988, matase naturala, tesaturi din lina, covoare s.a.), conf. si tricotaje, produse alim. (ceai, tigarete, faina, conserve, ulei, zahar s.a.); ind. atomica si aerospatiala. Veche traditie in prod. mestesugareasca (sticla, portelanuri, obiecte de arta s.a.). Terenuri arabile reprezinta 9,7% din supr. tarii, pasunile 32,2%, iar padurile 12,2%. Se cultiva orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), griu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapita (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfecla de zahar, trestie de zahar (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iuta (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondiala), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinina, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas s.a. Pomicultura (inclusiv plantatii de citrice), legumicultura, viticultura. Cresterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), pasari; sericicultura, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vinatoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere si speciale). Cai rutiere: c. 1 mil. km; cai navigabile interne: 136 mii km. Flota comerciala maritima: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exporta textile si conf. c. 25%, produse agricole si alim., petrol si prod. chimice, piei, bumbac, fosfati, masini si utilaje, metale s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate si materii prime ind., produse chimice, produse alim. s.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri stravechi, leagan al uneia dintre cele mai stralucite civilizatii antice (milen. 3 i. Hr.), s-a constituit in sec. 18 i. Hr. statul Shang, care in sec. 11 i. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urma s-a destramat in mai multe formatiuni de sine statatoare, unificate de-abia in sec. 3 i. Hr., sub dinastia Qin. In timpul dinastiei Han (206 i.Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Rascoala taraneasca a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slabit statul chinez, care s-a destramat. S-a unificat din nou in 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pina la inceputul sec. 10 sub dinastia Tang. Intre 1279 si 1368 C. a fost ocupata de mongoli. In timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Razboi Taranesc (1628-1645), inabusit cu ajutorul manciurienilor, care insa au cucerit intreaga tara, instaurind dominatia dinastiei Qing (1644-1911). In sec. 19, in urma celor doua „razboaie ale opiului” (1840-1842 si 1856-1860) si a incheierii unor tratate inrobitoare cu Marile Puteri, incepe patrunderea capitalului strain in C., amplificata, catre sfirsitul sec., dupa inabusirea rascoalei populare I-he-tuan. Revolutia din 1911-1913, condusa de Sun Zhongshan, a rasturnat dinastia manciuriana, C. devenind republica. In timpul primului razboi mondial s-a intensificat lupta antiimperialista si antifeudala. In 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. In 1924-1927 s-a desfasurat primul razboi civil revolutionar, in care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez impotriva fortelor conservatoare din nord. Insa, in 1927 conducatorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunista. In cursul celui de-al doilea razboi civil revolutionar (1927-1937), comunistii chinezi au creat Armata Rosie Chineza si baze revolutionare la sate. In 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar in 1937 a inceput un razboi pentru cucerirea intregii Chine. In timpul razboiului de eliberare (1937-1945) fortele armate create si conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. In 1946 Gomindanul a intrerupt tratativele initiate de P.C. Chinez, in 1945, in vederea formarii unui guvern de coalitie, ceea ce a provocat al treilea razboi civil revolutionar (1946-1949), in cursul caruia Armata Populara de Eliberare a infrint fortele armate gomindaniste; ramasitele acestora s-au retras in ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamata Republica Populara Chineza. In 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineza la O.N.U. R.P. Chineza este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al O.N.U. In 1954 a fost adoptata prima constitutie de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) presedintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales presedintele R.P. Chineza (1954). Incercarea de a forta dezvoltarea economica a tarii („Marele salt inainte”), intreprinsa intre anii 1958 si 1960, a esuat. In 1965 a fost lansata „Marea revolutie culturala proletara”, amplu program de indoctrinare a populatiei cu ideologia comunista in varianta maoista. „Revolutia culturala” a fost insotita de grave excese si acte de violenta impotriva celor considerati „adepti ai capitalismului” (in realitate adversarii extremismului stingist). Dupa moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stingisti condus de sotia sa („banda celor patru”) a fost inlaturat. Din 1982, conducatorul de fapt al tarii devine Deng Xiaoping, care lanseaza un amplu program de reforme, menit sa modernizeze structurile societatii chineze in cadrul mentinerii socialismului. Cererile formulate de studenti privind democratizarea vietii politice au fost insa respinse si manifestatiile acestora din Beijing reprimate dur (Piata Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, dupa o lunga perioada de tensiune si confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontiera (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a facut posibile vizite reciproce la cel mai inalt nivel de partid si de stat (1989, 1991). In C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, stiintei si tehnologiei; politica externa cunoaste o larga deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relatiilor de cooperare politica, economica si culturala cu tarile industrializate si cu cele in curs de dezvoltare. Potrivit constitutiei, puterea executiva este detinuta de presedintele republicii si de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativa de Adunarea Nationala a Reprezentantilor Populari (intre sesiunile ei de Comitetul Permanent).
COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE (C.S.I.), asociatie de state cu sediu la Minsk, creata in urma conferintelor de la Brest (8 dec. 1991), Ashabad (12 dec. 1991) si Alma-Ata (21 dec. 1991). La Brest, tratatul de infiintare a fost semnat de cele trei mari state slave; Federatia Rusa, Bielorusia si Ucraina si s-a stabilit ca Uniunea Sovietica isi inceteaza existenta ca subiect de drept international. Ulterior au aderat Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. La Alma-Ata a fost creat un Consiliu al sefilor de state si un Consiliu al sefilor de guverne.
ORGANIZATIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD (O.T.A.N.; in engl.: North Atlantic Treaty Organization – N.A.T.O.), organizatie guvernamentala regionala (bloc politico-militar), creata in baza tratatului semnat la Washington la 4 apr. 1949 (asa-numitul Pact al Atlanticului), cu sediu la Bruxelles – Belgia (pana in 1967, la Paris), in scopul asigurarii securitatii comune a statelor membre prin cooperare si consultare in domeniile politic, militar si economic, precum si in domeniul social-stiintific si in alte sectoare. Are 19 membre (2003): Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, S.U.A. (membri fondatori), Grecia, Turcia (din 1952), R.F. Germania (din 1955), Spania (din 1982), Cehia, Polonia, Ungaria (din 12 martie 1999). Reuniunea de la Praga (21 nov. 2002) a hotarat sa se lanseze invitatii de aderare in 2004 unui grup de tari (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia). Noii membri vor capata statut de membru deplin in 2004 dupa ce parlamentele celor 19 state vor ratifica aceasta hotarare. Organul suprem al N.A.T.O. este Consiliul Atlanticului, care reuneste reprezentantii statelor membre si decide in unanimitate, asupra problemelor administrative si financiare. Consiliul, cu sediu la Bruxelles, este asistat de numeroase Comitete si Grupuri de de lucru (constituite pentru examinarea problemelor interne sau a celor particulare) si de Secretariatul international. Alaturi de aceste organisme cu caracter civil sunt cele militare: Comitetul Militar condus de un Presedinte permanent ales la nivelul Sefilor Marilor State Majore (pentru o perioada de 2 ani), Comitetul de Planificare a Apararii, patru Comandamente Regionale si 14 Agentii subordonate Comitetului Militar. Din 1994 N.A.T.O. s-a deschis catre tarile din Europa Centrala si de Est prin Parteneriatul pentru Pace, care prevede participarea la manevre comune si la schimbul de informatii militare, dar fara implicare in asigurarea securitatii si apararii reciproce. La el au aderat toate tarile Europei Centrale si de Est si numeroase republici ex-sovietice, intre care si Federatia Rusa. La 28 mai 2002, prin Declaratia de la Roma, a fost creat „Consiliul celor 20”, format din cele 19 tari membre plus Federatia Rusa, abilitat sa ia decizii prin consens asupra: luptei impotriva terorismului, gestionarea crizelor, neproliferarii armelor de distrugere in masa, controlului armamentelor, apararii contra rachetelor de lupta, operatiunilor de salvare pe mare, cooperarii militare, planurilor pentru urgente civile, provocarilor si amenintarilor de toate tipurile s.a. Secretar general: Sir George Robertson (Marea Britanie), de la 4 aug. 1999. Succesorul sau (din 4 ian. 2004) este fostul ministru de Externe olandez Jaap de Hoop Scheffer.
PSIHOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} psiho- + gr. logos „studiu”) s. f. 1. Studiul stiintific al proceselor psihice ale oamenilor si al altor animale in interactiunea lor cu mediul. Psihologii studiaza procesele perceptiei, gandirii, invatarii, cognitiei, emotiilor si motivatiilor, personalitatea, comportamentul anormal, interactiunile dintre indivizi si interactiunile cu mediul. Domeniul p. este aliat cu discipline precum antropologia si sociologia (in preocuparile vizand influentele sociale si de mediu asupra comportamentului), fizica (in tratarea vederii, auzului si pipaitului), biologia (in studiul bazelor fiziologice ale comportamentului). Cuvantul p. a fost creat in sec. 14, dar a devenit uzual doar din sec. 18. Pana in sec. 19, p. desemna studiul a tot ceea ce privea sufletul si constituia o parte a filozofiei. Ca stiinta pozitiva, care investigheaza empiric activitatea si comportamentul psihicului (p. experimentala), p. s-a constituit in sec. 19, o data cu infiintarea primelor laboratoare de psihologie (E.H. Weber, G.Th. Fechner, H.L. Helmholtz, W. Wundt s.a.). P. ca stiinta s-a dezvoltat din mai multe surse, originile ei putand fi urmarite pana in Grecia antica, Platon si Aristotel ridicand unele din chestiunile studiate si de psihologii din zilele noastre: sunt capacitatile si personalitatea innascute sau dobandite din experienta? Cum ajung oamenii sa cunoasca lumea? Asemenea chestiuni au fost dezbatute multe secole, dar radacinile teoriilor psihologice moderne se gasesc in operele filozofilor din sec. 17, indeosebi la Descartes, care a evidentiat rolul crucial al ideilor innascute in organizarea experientei individuale, la Hobbes si Locke, care au accentuat rolul experientei ca sursa a cunoasterii umane. Radacinile p. ca studiu empiric pot fi considerate teoriile asociationiste alui Hume si Mill. In urma criticii kantiene a ideii generale de p. empirica, ganditorii germani au cautat o fundamentare clara si solida a cercetarii psihologice, impunand o noua abordare experimentala. In sec. 20 au luat nastere numeroase scoli psihologice, propunand teorii rivale despre psihic intemeiate pe date experimentale: gestaltismul, freudismul, behaviorismul etc. Ceea ce a contribuit insa cel mai mult la dezvoltarea p. ca stiinta a fost fiziologia. Revolutia cognitiva a largit substantial registrul fenomenelor de investigat, iar progresul impetuos al computerului, care a preluat multe functii rezervate membrilor speciei umane, a lasat deschisa chestiunea daca intr-o zi le va prelua pe toate sau daca i se va permite acest lucru. ◊ Psihologia copilului = studiul comportamentului copiilor incluzand caracteristici fizice, cognitive, motrice, lingvistice, perceptuale, sociale si emotionale, de la nastere pana la adolescenta. P.c. ofera metode de tratare a problemelor sociale, emotionale si de invatare si si perfectioneaza terapia in scoli si spitale. ◊ P. industriala = studiul comportamentului, al gandirii si sentimentelor oamenilor in legatura cu munca lor; este o aplicatie metodologica a p., focalizata asupra locului de munca si avand ca subiecte satisfactia oferita de slujba, problema liderului, productivitatea. ◊ Psihologia maselor = studiul comportamentului oamenilor in grupuri mari (multimi si societati), legand acest comportament de baza sa biologica si de cadrul cultural. ◊ P. cognitiva = studiul proceselor mintii, precum rezolvarea de probleme, memoria si limbajul; psihologii cognitivisti cerceteaza mintea din perspectiva prelucrarii informatiei si folosesc concepte din stiinta computerelor. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizeaza un individ sau o colectivitate; mentalitate. ◊ P. sociala = totalitatea fenomenelor psihologice colective, de grup, care se manifesta intr-o comunitate sociala data: stari de spirit, traditii, obisnuinte, aspiratii, valori, statute, roluri, cooperare, competitie, conflicte, comunicare etc. 3. Totalitatea proceselor psihice care conditioneaza o activitate. 4. P. fiziologica = psihofiziologie. 5. P. abisala v. abisal. 6. P. animala = zoopsihologie.
INCHIZITIA, institutie a Bisericii catolice, creata la sfarsitul sec. 12 si in prima jumatate a sec. 13 (conciliile de la: Verona, 1184; Lateran, 1215; Toulouse, 1229), insarcinata cu apararea credintei crestine si reprimarea ereziei (in special a catarilor). In 1163, Conciliul de la Reims a infiintat I. episcopala si I. monastica; aceste doua institutii de judecata similare sunt diferite de I. spaniola, tribunal regal autorizat de papa Sixtus IV in 1478, care, pentru a obtine unificarea religioasa a Spaniei, i-a persecutat pe evreii si musulmanii proaspat convertiti, suspectati de a continua practicile vechilor lor religii. Din 1252, papa Innocentiu IV a autorizat folosirea torturii pentru obtinerea de marturisiri. In 1542, a fost creata si Congregatia Supremei Imchizitii, cu scopul de a lupta impotriva Reformei. Suprimata in 1808, prin decret imperial, de catre Napoleon, apoi restabilita, I. spaniola a fost definitiv lichidata in 1834 (din ordinul regentei Maria Cristina). I. a functionat cu precadere in N Italiei, S Frantei si in Spania crestina impotriva catarilor, valdensilor, vrajitoarelor, magicienilor, evreilor si musulmanilor; in Boemia a fost folosita impotriva husitilor, in Tarile de Jos, impotriva begarzilor, in statele germane, impotriva vrajitoarelor, in Anglia, impotriva Ordinului templierilor.
FRACTAL, -A (‹ fr.; lat. fractus ‹ frango „a frange, a sparge, a rupe”) adj. Structuri fractale = clasa de structuri (obiecte) matematice, fizice, biologice etc. ce nu pot fi studiate cu metodele matematicii clasice (de ex., structurile geometriei f. nu pot fi studiate cu metodele geometriei euclidiene, iar cele fizice cu metodele dinamice ale lui Newton) si care, din punctul de vedere al acestora, sunt considerate haotice sau chiar „patologice”. Termenul a fost creat si introdus in 1967 in matematica de matematicianul francez Benoit B. Mandelbrot. S. f. se intilnesc pretutindeni in natura, de la roiurile de galaxii la structurile orogenice, retelele hidrologice, ramurile pomilor, ramificatiile bronhiilor si bronhiolelor, fulgii de zapada etc. si pina la microcosmosul particulelor moleculare. Cu ajutorul unor clase speciale de s. f. se por studia si modela fenomene diverse, de la producerea celulelor rosii in maduva osoasa la miscarea browniana, curgerea fluidelor si pina la crearea de imagini artistice (decorative) larg folosite in industrie si alte domenii. Tehnica moderna de calcul stimuleaza cercetarile privind aplicatiile acestor structuri in stiinta, tehnica, arta etc.
DACIA, denumirea terit. locuit in Antic, de populatia geto-daca, corespunzand aproximativ terit. locuit apoi de romani. Mentionati pentru prima data in opera lui Herodot cu prilejul relatarii conflictului lor cu regele persan Darius I (514 i. Hr.), getii, „cei mai viteji si mai drepti dintre traci“, sunt prezentati in izvoare istorice mai tarzii (sec. 4— 2 i. Hr.) ca fiind organizati in uniuni de triburi raspandite pe intreg spatiul carpa¬to-danubian. Astfel, uniunea de triburi a geto-dacilor nord-dunareni opune rezistenta, in 335 i. Hr., lui Alexandru cel Mare in timpul expeditiei organizate de acesta in N Dunarii. Formatiunea condusa de Dromichaites obtine victorii (intre anii 300 si 292 i. Hr.) asupra suveranului macedonean Lisimah. Alti regi geti, de la N Dunarii de Jos, Zalmodegikos si Rhemaxos (la sfarsitul sec. 3 i. Hr. si inceputul sec. 2 i. Hr.), exercita asupra orasului grecesc Histria un protectorat militar si politic. Un alt conducator al unei uniuni tribale dacice din E Transilvaniei (si, probabil, S Moldovei), Oroles, lupta impotriva bastarnilor patrunsi la rasarit de Carpati, impiedicandu-i sa-si extinda stapanirea. In sec. 1 i. Hr., pe terit. D. ia fiinta statul geto-dacilor, al carui fauritor este Burebista. Creand o vasta stapanire (arhe) care ocupa un spatiu ce se intindea de la Dunarea Mijlocie pana la Haemus (M-tii Balcani) si Marea Neagra si dispunand de o puternica forta militara, Burebista a desfasurat o politica activa, purtand razboaie victorioase impotriva celtilor (boiii, taurisci, scordisci) din V Daciei si supunand cetatile grecesti vest si nord-pontice (Apollonia, Mesembria, Dionysopolis, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia) si intervenind in razboiul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.). Infrangerea acestuia din urma a ridicat in fata statului geto-dac pri¬mejdia ofensivei romane pregatite de Cezar. Este perioada cand incepe o vasta activitate de ridicare a unor puternice centre fortificate sau de refacere a altora mai vechi, amplasate pe inaltimi, promontorii izolate ori piscuri, cu o buna pozitie strategica, greu accesibile si utilizand la maximum configuratia terenului respectiv. Centrul din M-tii Orastiei, vasta zona de c. 200 km2, a fost organizat intr-un sistem de fortificatii unic in felul sau in intreaga Europa. La realizarea acestei constructii au participat arhitecti si mesteri greci adusi de Burebista din orasele de pe malul Pontului Euxin. Descoperirile monetare atesta legaturi comerciale vaste, pana in spatiul Mediteranei rasaritene, in lumea greaca si romana. Marea bogatie de materiale arheologice cat si diversitatea lor pledeaza nu numai pentru o remarcabila prosperitate a societatii geto-dace din sec. 1 i. Hr.—1 d. Hr., dar si pentru afirmarea ideii ca in aceasta vreme stadiul primitiv, satesc al ase¬zarilor fusese depasit, unele incepand sa evolueze treptat spre aglomerari de tip urban. Multe dintre cetati aveau si rolul de centre religioase (dupa cum dovedesc edificiile de cult descoperite la Popesti, Pecica, Piatra Craivii etc.); centrul principal religios al geto-dacilor se afla insa pe muntele Kogaionon, identificat ipotetic cu Dealul Gradistii (Gradistea Muncelului), unde se afla azi ruinele sanctuarelor Sarmizegetusei si care a fost, probabil, capitala a statului dac din vremea lui Decebal. Impotrivindu-se tendintelor descentralizatoare ale nobilimii geto-dace, Burebista a fost inlaturat de la tron prin violenta (44 i. Hr.), iar intinsa sa stapanire destramandu-se temporar. Nucleul statului geto-dac intracarpatic a continuat sa existe, marele preot Deceneu, sfetnicul si cel mai apropiat colaborator al lui Burebista, asumandu-si si functia de rege al D. Dintre succesorii sai, pana la venirea la tron a lui Decebal, izvoarele atesta pe Comosicus, Scorilo si Duras-Diurpaneus. In celelalte reg. ale D. au existat in aceasta vreme formatiuni politice mai mici, precum cele conduse de Cotiso (probabil in Oltenia si Banat), Dicomes (in Campia munteana sau Moldova), Roles, Dapyx si Zyraxes (in Dobrogea). Timp de un secol si jumatate geto-dacii au luptat impotriva expansiunii romane, dar n-au putut impiedica cucerirea Dobrogei (28 i. Hr.) si, in sec. 1 d. Hr., pustiirea repetata a S Munteniei prin deplasarea fortata la S Dunarii a unor grupuri importante de geto-daci. In fata pericolului tot mai amenintator, cele mai multe triburi dacice s-au unit din nou, la sfarsitul sec. 1 d. Hr., formand un stat puternic condus de Decebal (87— 106). In timpul acestuia, D. a cunoscut epoca de maxima dezvoltare economica, politica si militara. Strateg talentat si diplomat iscusit, Decebal a organizat dese atacuri impotriva romanilor in S Dunarii, agravand conflictele cu acestia si declansand razboaiele din vremea lui Domitian si Traian. In cele din urma, geto-dacii au fost infranti in cursul celor doua razboaie daco-romane (101—102 si 105—106), iar regatul dac a fost desfiintat, o mare parte a terit. sau fiind transformat (106) in prov. romana. D. romana, denumire a prov. constituite in 106, dupa cucerirea D. de catre romani. Ramas pentru o vreme in D. dupa terminarea luptelor, Traian a creat din Transilvania (cu exceptia partii de SE), din Banat si din jumatatea apuseana a Olteniei o noua prov. romana imperiala de rang consular, administrata de imparat printr-un imputernicit al sau, cu titlul oficial de legatus Augusti pro praetore. S Moldovei, Muntenia, E Olteniei si reg. de SE a Transilvaniei au fost anexate prov. romane Moesia Inferior, Primul guvernator al D. a fost Decimus Terentius Scaurianus, in timpul carmuirii caruia (106—111) a fost intemeiat si primul oras din D. romana, capitala prov., Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, careia ulterior i se va adauga si vechea denumire de Sarmizegetusa. Trupele romane (legiuni si unitati auxiliare), destul de numeroase, lasate in D. (legiunile XIII Gemina, I Adiutrix, IV Flavia Felix) erau masate in marea lor majoritate la granita de N si NV a prov. In 118—119, imparatul Adrian, dupa ce a reprimat o rascoala a populatiei autohtone si a respins atacurile sarmatilor, a efectuat prima impartire ad-tiva a prov. in: D. Superior (alcatuita din Banat si Transilvania) cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior (alcatuita din Oltenia si SE Transilvaniei) cu centrul la Romula (azi Resca, com. Dobrosloveni, jud. Olt). Au fost pastrate sub observatie S Moldovei si Muntenia, romanii mentinandu-si aici doar unele capete de pod prin care controlau in continuare intregul terit. Granitele celor doua D. au fost puternic fortificate prin castre si castele. In 123, vizitand a doua oara D., Adrian a efectuat a doua impartire ad-tiva creand trei unitati: D. Porolissensis (reg. aflata la N de raul Aries si de cursul superior al Muresului pana la M-tii Mesesului si cursul raului Somes) cu centrul la Napoca (azi Cluj-Napoca), D. Superior cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior cu centrul, probabil, la Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin). Trupele tuturor celor trei unitati ad-tive alcatuiau armata D. (exercitus Daciae), aflata sub comanda superioara a legatului imperial. Organizarea ad-tiva a D. din vremea lui Adrian s-a mentinut pana in anii 167—169, cand pe cea mai mare parte a D. Inferior a fost creata D. Malvensis, cu centrul la Malva (Romula). In provincia astfel organizata si aparata, incepand chiar din vremea lui Traian s-au asezat numerosi colonisti, veniti din toate partile Imperiului („ex toto orbe Romano“). Romanii au adus in D. formele de viata si de organizare administrativa proprii civilizatiei si culturii lor superioare, astfel ca in cei 165 de ani, cat a durat stapanirea Romei la N Dunarii, istoria noii prov. s-a impletit strans cu cea a lmp. Roman. In epoca romana, D. a cunoscut o deosebita dezvoltare economica si culturala. Au inflorit mestesugurile, mineritul, agricultura, constructiile; s-au construit drumuri, iar circulatia marfurilor s-a intensificat. S-au dezvoltat artele si s-a extins folosirea scrisului. Au fost intemeiate o serie de orase noi, dintre care Napoca, Apulum, Drobeta, Dierna, Ampelum, Ulpia Traiana, Romula, Porolissum, Potaissa, Tibiscum au primit, pe rand, datorita dezvoltarii lor urbane, rangul de municipium si colonia. Orase si targuri s-au nascut si din canabaele civile care se formau in jurul castrelor. Coloniile si municipiile aveau o administratie autonoma cu magistraturi similare celor de la Roma, insa marea majoritate a populatiei traia in mediul rural, in acele vici si pagi, raspandite pe tot cuprinsul prov. Dupa impartirea D. in trei unitati administrative, un cult imperial se oficia, la Ulpia Traiana, de catre un preot de grad superior cu prilejul unui concilium provinciarum Daciarum trium, la care se adunau delegati din toata prov. pentru a discuta probleme admi¬nistrative, economice si religioase de interes comun. Edictul emis de Caracalla (212), generalizand dreptul de cetatenie romana, a nivelat diferentele dintre colonistii romani, privilegiati, si marea masa a locuitorilor. Criza lmp. Roman din sec. 3 a avut aceleasi forme de manifestare si in D. Pentru a face fata repetatelor atacuri ale populatiilor barbare, care devastau provincia, lmp. Roman a fost in cele din urma nevoit, spre a intari cu trupe linia Dunarii, sa-si retraga din D. armata si administratia. Astfel, in 271 Aurelian a creat la S Dunarii o prov. noua cu acelasi nume (ulterior impartita in D. Ripensis si D. Mediterranea). Descoperirile arheologice facute in castre, orase, asezari si necropole, marele numar de trupe auxiliare formate in sec. 2—3 din daci, ca si numele dacice din inscriptii dovedesc persistenta populatiei autohtone sub stapanirea romana. Deosebit de semnificative in acest sens sunt necropolele bastinasilor geto-daci de la Soporu de Campie (jud. Cluj), Obreja (jud. Alba), Locusteni (jud. Dolj) si Enisala (jud. Tulcea). Vietuind in strans contact cu colonistii, dacii s-au roma¬nizat. Populatia daco-romana de limba latina rezultata din coexistenta autohtonilor si a colonistilor romani a ramas pe loc dupa retragerea armatei si a administratiei romane, legaturile economice, spirituale si chiar politice cu Imp. Roman ramanand neintrerupte. Cand, in sec. 4, crestinismul a devenit religie oficiala a Imp. Roman, adeptii noii religii, existenti in D. inca din sec. 2—3 d. Hr., s-au organizat in comunitati crestine, consolidand o data mai mult romanitatea nord-dunareana. Populatia daco-romana de limba latina, pastrand traditiile civilizatiei romane superioare, a iesit invingatoare din confruntarea cu numeroasele populatii care au strabatut in sec. 3—10 aceste terit., constituind componenta fundamentala in procesul de etnogeneza a romanilor.
CUBA, Republica ~, stat in America Centrala insulara, ocupind insula cu acelasi nume si alte ins. mai mici din apropiere (in total c. 1.600 ins.); 111 km2; 10,51 mil. loc. (1989). Limba oficiala: spaniola. Cap.: Havana. Orase pr.: Santiago de Cuba, Camaguey, Holguin, Guantanamo. Este impartit in 14 prov. si o municipalitate cu regim special. Relief usor valurit, care in E se ridica in masivul Sierra Maestra (alt. max.: 2.560 m). Clima tropicala cu precipitatii abundente; cicloane (uragane) devastatoare afecteaza in fiecare an ins. Expl. de crom (13 mii t, 1987), nichel (35,9 mii t, 1987), cobalt, min. de fier, cupru, sulf, petrol. Terenurile agricole ocupa 55,3% din supr. tarii. Cultura de baza o reprezinta trestia de zahar (51,7% din supr. cultivata, 73,5 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), alaturi de care se mai cultiva – pe plantatii – bananieri, mango, arbori de cafea, citrice. Pentru consumul intern se cultiva orez (550 mii t, 1989), batate, manioc, porumb s.a. 25,3% din supr. tarii este ocupata de pasuni pe care cresc bovine (4,93 mil. capete, 1989); cresterea porcinelor (2,5 mil. capete, 1989). Pescuit: 231,3 mii t. (1988). Este bine dezvoltata ind. zaharului (8,2 mil. t, 1989), a tutunului (279 mil. buc. tigari de foi, 15,4 miliarde tigarete, 1987), a alcoolului (rom), conservelor de fructe tropicale. Ind. tarii mai produce: energie electrica (15,2 miliarde kWh, 1989), otel, nichel (8,9 mii t, 1987), ingrasaminte chimice (fosfatice mai ales), autovehicule, masini si utilaje ind., receptoare radio si de televiziune, anvelope, ciment (3,76 mil. t, 1989), tesaturi, produse alim. C. f.:14,7 mii km. Cai rutiere: 27 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exporta zahar brut (c. 3/4), alte produse alim., tutun, tigarete, min. de nichel, produse petroliere s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, combustibili, produse agro-alimentare, textile s.a. – Istoric. Locuita din timpuri stravechi de triburi amerindiene (guanahatabei, cibonei si taino), C. (descoperita de Coulomb in 1492) a fost cucerita de conchistadorii spanioli, care au exterminat majoritatea populatiei bastinase, iar pentru munca pe plantatii au fost adusi, in sec, 16-19, sclavi negri din Africa. Lupta de eliberare nationala impotriva dominatiei coloniale concretizata prin razboiul din 1868-1887 si rascoala din 1895-1898, condusa de Jose Marti si Antonio Maceo, precum si Razboiul Hispano-American (1898) au dus la proclamarea independentei Republicii C. la 12 febr. 1901. In 1925 a fost creat Partidul Comunist din Cuba. Dictatura lui Machado (instituita in 1925) a fost rasturnata in 1933, in urma unei puternice miscari populare; ulterior, puterea a fost acaparata de un alt dictator, F. Batista (1940-1944 si 1952-1958). In cel de-al doilea razboi mondial, C. a facut parte din coalitia antihitlerista. La sfirsitul anului 1956, un grup de cubanezi, in frunte cu fidel Castro Ruz, a organizat lupta armata impotriva dictaturii lui Batista; regimul acestuia a fost rasturnat sa 1 ian. 1959, puterea fiind preluata de un guvern condus de fidel Castro Ruz. Acesta a introdus o politica de nationalizare, fapt ce a provocat embargoul american asupra comertului cubanez. In 1961 a avut loc o tentativa de invazie a exilatilor cubanezi in Golful Porcilor, care au fost respinsi. Ca urmare, C. a fost exclusa din Organizatia Statelor americane si supusa unei blocade comerciale (1962), pe care a reusit sa o depaseasca datorita sustinerii economice directe din partea U.R.S.S. Instalarea de catre sovietici a unor rachete in C., in 1962, a provocat o criza intre cele doua mari puteri, soldata cu retragerea rachetelor. In 1976 a intrat in vigoare o noua constitutie. C. este o republica socialista. Deteriorarea progresiva a situatiei economice si incordarile politice au generat un masiv flux de emigrari legale si ilegale. Seful statului si al guvernului este presedintele Consiliului de Stat. Organul legislativ este Adunarea Nationala a Puterii Populare.
REFUGIAT, -A (‹ refugia) adj., s. m. si f. Persoana care a fost nevoita sa-si paraseasca patria din diferite motive. Spre sfarsitul sec. 19, cand frontierele nationale au devenit fixe si inchise, iar numarul de refugiati a crescut, a fost necesara ajutorarea lor prin actiuni speciale. In 1921, F. Nansen a creat pasaportul Societatii Natiunilor („pasaportul Nansen”) care sa le permita r. sa se deplaseze liber dincolo de granite. In acea vreme, statutul de r. era acordat numai celor care au fost siliti sa-si paraseasca patria impotriva vointei lor si isi cautau azil in alta tara. In 1938, definitia a fost largita incluzand si teama de persecutii din cauza originii etnice, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anumit grup sau opiniilor politice. Ulterior, aparand si alte criterii, in categoria r. au fost si cei nevoiti sa-si paraseasca caminul in propria tara (cum s-a intamplat cu numeroase familii de romani care au parasit Transilvania de NV ocupata vremelnic de unguri, dupa Dictatul de la Viena). Statutul de r. inceteaza cand emigrantul se stabileste in alta parte sau se intoarce acasa. In prezent cei mai multi r. (peste 5 mil.) sunt in Africa, dar conflictele din fosta Iugoslavie si din alte locuri din Europa de dupa Razboiul rece au dus si ele la cresterea numarului de r. ◊ R. politic = persoana care cere azil politic in alta tara. In 1950 a fost creat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite in cadrul O.N.U. cu obiectivul de a realiza protectia refugiatilor politici, iar in 1951 O.N.U. a definit clar statutul de r. intr-o conventie semnata de membrii ei. Potrivit acesteia r. din cauze politice nu pot fi repatriati cu forta.
RIO GRANDE (in spaniola: RIO BRAVO DEL NORTE), fluviu in America de Nord, in SV S.U.A. si NE Mexicului; 3.034 km, unul dintre cele mai lungi din America de Nord; supr. bazinului hidrografic: 440,3 mii km2. Izv. din masivul San Juan (M-tii Stancosi), din SV statului Colorado, de la 3.700 m alt., curge pe directie N-S pana in amonte de localit. Las Cruces, traversand zona montana din statul New Mexico, unde a sculptat mai multe canioane si chei, apoi isi schimba directia de curgere spre SE, varsandu-se in G. Mexic. In perioada coloniala spaniola cursul mijlociu si superior al fl. se numea Rio del Norte, iar cursul inferior, Rio Brave. Pe c. 2.100 km, intre NV de orasul El Paso si gura de varsare, formeaza granita intre S.U.A. si Mexic. In cursul superior si mijlociu au fost construite mai multe lacuri de acumulare (Elephant Butte Reservoir, Caballo Reservoir, Amistad Reservoir, Falcon Reservoir) si hidrocentrale, iar pe cursul mijlociu, in V statului Texas, la granita cu Mexic, a fost creat (1935) Parcul National Big Bend (3.072 km2). Trece prin orasele Ciudad Juarez (Mexic) si El Paso (S.U.A.). Irigatii in cursul inferior. Afl. pr.: Chama, Puerco, Conchos, Rio Salado, Pecos, Devils. Navigabil pentru vase mici in aval de Presido.
AVERROISM s.n. Curent in filozofia medievala occidentala avand la baza invatatura lui Averroes, care sustinea ca materia si miscarea sunt vesnice si nu au fost create si nega nemurirea sufletului si viata de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroisme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Rosd].
CLOC interj. v. clonc. (onomatop., ca si cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kloca, germ. klucken etc.; cf. closca, clota, clocoti; ngr. κλώκα = closca si κλωκίζω = a cotcodaci (1) ar putea sa provina din rom. sau sunt creatii spontane)
INcreat, -A adj. Care exista fara a fi fost creat. [Pron. -cre-at. / cf. fr. incree].
creatIONISM s.n. Conceptie teologica potrivit careia lumea ar fi fost creata de catre divinitate. [< fr. creationisme].
cordon (cordoane), s. n. – 1. Cingatoare, centura, curea. – 2. Legare, stringere cu sireturi. – 3. Nume pe care taranii moldoveni il dadeau provinciei Bucovina, dupa ocuparea acesteia de catre austrieci (1775). – Var. cordun(a). Mr. curdone. Fr. cordon (sec. XVIII), in parte prin intermediul germ. Kordon, cf. rus. kordon. In mr., din it. cordone, cf. ngr. ϰορδόνι, tc. kordun. – Der. cordonas, s. m. (granicer, politia de frontiera fiind creata in 1814).
INcreat, -A I. adj. care exista fara a fi fost creat; etern. II. s. n. moment imaginar al preexistentei, suspendat intre neant si viata; ceea ce este etern. (< fr. incree)
prat s. m. – fineata. Cuvint citat in vechile dictionare si pe care Puscariu 1369 si REW 6732 il indica drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie sa fi fost creat de autorii latinisti din sec. XIX (chiar Puscariu declara ca nu cunoaste cuvintul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare si el o creatie artificiala, dupa fr. prairial.
ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR (O.I.Z.; in fr.: Organization Internationale des Journalistes – O.I.J.), organizatie internationala neguvernamentala, continuatoare a Federatiei Internationale a Ziaristilor, fondata la Paris, in 1926, cu actuale denumire din 1946, cand e aprobat un nou statut. Sediul actual: Praga (Cehia). a fost creata in scopul apararii libertatii presei si a ziaristilor. Are membri colectivi si individuali in 110 tari (1984), intre care si Romania.
XENOFAN (XENOPHANES) din Colophon (c. 570- c. 478 i. Hr.), filozof grec. Considerat fondatorul Scolii eleate. Primul ganditor care a criticat deschis mitologia traditionala, afirmand ca zeii au fost creati de oameni dupa propriul chip. Din opera lui s-au pastrat numai cateva fragmente.
REFLEXOLOGIE (‹ fr.) s. f. Disciplina care se ocupa cu studiul reflexelor. a fost creata in 1921 de V.M. Behterev; termenul a fost aplicat si teorie lui I.P. Pavlov. Numita si psihologie obiectiva, deoarece reduce toate fenomenele psihice la reflexe conditionate. Ea a influentat decisiv behaviorismul.
RETROCONTROL (‹ fr., lat.) s. n. Metoda de reglare a activitatii unui sistem, in care produsii rezultati prin functionarea sistemului respectiv controleaza tocmai procesele prin care au fost creati, intensificandu-le (r. pozitiv) sau inhibandu-le (r. negativ) desfasurarea. Numeroase procese biologice si biochimice sunt reglate prin r. negativ. Sin. conexiune inversa.
PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.
NEFACUT, -A, nefacuti, -te, adj. Care nu a fost facut, creat, savarsit. – Ne- + facut2.
budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).
RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)
RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].
HᾹJJ ’Umar, al- (’Umar ibn Sa’id Tal) (1797-1864), conducator militar arab. Desemnat de viceregele Egiptului, Ibrahim Pasa, calif al Africii Negre. A convertit, cu forta, la islamism mari regiuni din centrul Africii. Imperiul creat de el a fost anexat de francezi (1897).
CONVENTIONALISM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convetional. 2. (Lit.; arte) Tendinta de supunere la regulile general acceptate, fara o percepere proprie, realista a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Conceptie filozofica de tip pozitivist, potrivit careia axiomele geometrice, ca si legile stiintei sunt simple simboluri sau conventii create de oamenii de stiinta din considerente de comoditate a gandirii, in mod arbitrar. ♦ Conventionalism moral = teorie care considera morala drept rezultat al conventiei, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rau. [Pron. -ti-o-. / < fr. conventionnalisme].
REINVENTA vb. tr. a crea din nou ceea ce a fost deja inventat. (< fr. reinventer)
ATONALISM (‹ fr. {i}) s. n. Concept de compozitie care a aparut in cursul primului patrat al sec. 20, ca urmare a procesului de dezintegrare a tonalitatii (care a inceput cu Listz, Wagner s.a.). Rezulta dintr-un mod de exprimare bazat pe inlantuirea de acorduri din game indepartate unele de altele si astfel lipsite de atractie reciproca si de posibilitatea raportarii lor la un centru comun (sunet, acord). Parti atonale cuprind unele compozitii de R. Strauss („Electra”), Bartok, Stravinski etc. Primul care a creat lucrari in intregime atonale a fost Schonberg („trei piese pentru pian” etc.). Exista a. liber si a. organizat serial. V. serialism.
LANGDON [læŋdn], Harry (1884-1944), actor, scenarist si producator american de cinema. Provenit din music-hall, s-a afirmat in perioada comediei mute burlesti, creand tipul „inocentului” („Primii pantaloni lungi”, „Sunt un vagabond”, „Spectacolul strazii”, „Leganandu-se intr-un curcubeu”).
A PREGATI ~esc tranz. 1) A face sa fie gata; a gati; a prepara. ◊ ~ terenul a crea conditii prielnice. 2) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a prepara; a instrui; a invata. ~ cadre in domeniul pedagogiei. 3) (persoane) A preveni in privinta unui fapt (neplacut). 4) (bucate sau bauturi) A face printr-o operatie culinara (fierbere, coacere, prajire etc.); a prepara; a gati. /pre- + a gati
PREGATI, pregatesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva sa fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregati terenul = a crea conditii prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata sa... 2. A instrui, a forma in vederea unei activitati; a da lectii, a medita. ♦ Tranz. si refl. A studia temeinic; a invata. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplacut), a anunta cuiva un lucru pe ocolite. 4. A gati o mancare. – Pre1- + gati (dupa lat. praeparare sau germ. vorbereiten).
DIfiCULTATE ~ati f. 1) Caracter dificil. 2) mai ales la pl. Factor care face ca ceva sa fie dificil de realizat; greutate. ◊ A face (sau a crea) ~ati a pune piedica; a se opune. [Art. dificultatea; G.-D. dificultatii] /<fr. difficulte, lat. difficultas
GRAHAM s.n. Produs de panificatie (paine, chifle, pesmeti) preparat din faina integrala continand obligatoriu germeni si tarate; denumirea a fost data dupa nutritionistul american Sylvester Graham care a creat primul sortiment de paine, in forma de cozonac dreptunghiular, din acest tip de faina.
ARNALDO DA BRESCIA [bresa] (c. 1100-1155), reformator religios si om politic italian. Discipol al lui Abelard. Conducator (din 1145) al republicii create la Roma in timpul rascoalei din 1143; exilat, a fost prins de imparatul Frederic I Barbarossa si predat papii Adrian IV, din ordinul caruia a fost executat.
AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.
CINEMATOGRAfiE (‹ fr..) s. f. 1. Arta si tehnica de inregistrare forografica pe pelicula a unor imagini succesive si apoi a proiectarii lor cu ajutorul unei surse de lumina pe un ecran, astfel incit sa se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiectie cinematografica publica a fost realizata la Paris, in 1895, de L. Lumiere. In preajma anului 1930 a aparut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producatoare de filme.
RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.
DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ Diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.
DACO-ROMANI (< dac + roman2) s. m. pl. Populatie de limba latina care s-a format pe terit. Daciei (sec. 2—6), incepand din timpul stapanirii romane, ca urmare a convietuirii dacilor cu colonistii romani. In conditiile noi, create de retragerea autoritatilor romane din Dacia (sec. 3), d.-r. au fost elementul de baza in procesul de formare a poporului roman si al romanitatii orientale. V. daci; Dacia; geti; geto-daci.
SALAN, Raoul (1899-1984), general si om politic francez. A comandat (1952-1953) trupele franceze din Indochina si din Algeria (1958-1960). In dezacord cu politica guvernului francez, in problema algeriana, a fost unul dintre conducatorii puciului militar din 22-25 apr. 1961. Dupa infrangere, a creat „Organizatia Armata Secreta” (OAS). Arestat la 22 apr. 1962 si condamnat la inchisoare pe viata. Gratiat (1968) si reabilitat (1982). Memorii.
ALCAIC, -A adj. Vers alcaic = vers endecasilabic greco-latin, de un ritm foarte armonios, creat de poetul Alceu; strofa alcaica = strofa in care primele doua versuri sunt alcaice. [< fr. alcaique, lat. alcaicus, cf. Alceu – poet liric grec].
REBENGIUC, Victor (n. 1933, Bucuresti), actor roman de teatru si film. Prof. univ. la Bucuresti. Intuitie, sensibilitate, sobrietate, autoritate sunt caracteristicile unei cariere de lunga durata care alterneaza drama cu comedia. Creeaza personaje memorabile pe scena („Un tramvai numit dorinta”, „Furtuna”, „Sase personaje in cautarea unui autor”) si pe ecran („Padurea spanzuratilor”, „Morometii”, „Niki Ardelean colonel de rezerva”).
SANTIER s.n. 1. Loc pe care se construieste o cladire etc. si unde sunt amplasate instalatiile necesare executarii acestei constructii. 2. (fig.) Perioada de efectuare a unei creatii literare, artistice etc. [Pron. -ti-er. / < fr. chantier].
A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere
ILIRIA (ILLYRIA), denumire data in Antichitate regiunii muntoase de pe tarmul de NE al M. Adriatice, cuprinsa intre raul Isonzo la N si G. Rijeka la E, locuita de triburile indo-europene ale ilirilor. Cucerita treptat de romani, incepand cu 219 i. Hr., si transformata in prov. romana (Illyricum) in anul 9 i. Hr., in componenta careia au intrat Dalmatia (Illyricum Superior) si Panonia (Illyricum Inferior). Din secolul 6, a fost populata de slavi, care au schimbat radical fizionomia etnica a tinuturilor si au creat aici formatiuni statale feudale timpurii.
GESTAPO (prescurtare de la Geheime Staatpolizei), politia secreta politica in Germania nazista, creata de Goring, in 1933 si reorganizata de Himmler in 1936. Desfiintat in 1945, G. a fost declarat, prin sentinta Tribunalului International de la Nurnberg (1946), organizatie criminala.
FOURIERISM s. n. Doctrina socialista utopica franceza creata de Ch. Fourier si de discipolii lui in prima jumatate a sec. XIX. [Pr.: fu-ri-e-] – Din fr. fourierisme.
IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin impartirea definitiva a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), intre cei doi fii ai acestuia, Honoriu si Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V si centru Europei si din N Africii. A dainuit pana in 476, cand ultimul imparat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducatorul mercenarilor germani.
REICHSWEHR [raihsve:r] (cuv. germ. „Apararea Imperiului”) Denumire data fortelor armate germane, create in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles, care fixa efectivul acestora la 100.000 de oameni. R. era format din fortele armate de uscat (Reichsheer) si fortele militare maritime (Reichsmarine). Prin adoptarea legii cu privire la serviciul militar obligatoriu (16 mart. 1935), Germania nazista a lichidat toate ingradirile impuse prin clauzele militare ale tratatului, transformand R. in Wehrmacht.
ADUNAREA DEPUTATILOR, camera inferioara a Parlamentului roman, creata prin Constitutia din 1866. Modul de alegere si de functionare a suferit modificari de-a lungul timpului. A fost desfiintata prin decret la 5 sept. 1940. Si-a reluat activitatea in urma alegerilor din 20 mai 1990. V. si Parlament.
BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.
HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rusine cui gandeste ceva rau in privinta aceasta – Deviza a Ordinului jartierei, creat in 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, in onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replica la zambetele malitioase ale curtenilor, cand aceasta, in timpul unui bal, si-a pierdut jartiera. Indemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situatie ambigua.
golem s.m. fiinta creata artificial (dupa o legenda iudaica) din lut si insufletita de un rabin, care, devenind primejdioasa prin forta sa, a fost nimicita; monstru leviatan (1). (< engl. golem)
astinomie (astinomii), s. f. – Politia urbana din Bucuresti, creata in timpul ocupatiei rusesti din 1807-12, paralel cu cea numita agie, si condusa de patru boieri de prima categorie; a fost reintrodusa in 1820-1. Ngr. ἀστυνωμία.
solz (-zi), s. m. – 1. Placa mica tegumentara; scuama. – 2. Lama, placa de metal al unei armuri. – 3. Pulbere pe aripile fluturilor. – 4. (Arg.) Bani. Origine necunoscuta. Der. din lat. sǒlidum (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 302; Philippide, Principii, 148; Puscariu, Dacor., VII, 480; Puscariu, Lr., 187) sau din sl. sluzu „muci” (Cihac, II, 354; Candrea), care apare o singura data cu sensul de „solz”, neconsolidat in sl., nu pare posibil, in primul rind pentru ca pentru ca asemenea caz pl. ar trebui sa fie *solji, ca minz, piez sau, ca in cazul lui viteaz, breaz etc. Prezenta lui -zi pledeaza in favoarea unei creatii, expresive, desi ideea sa nu este clara. Cf. bulz. – Der. solzi, vb. (a acoperi cu solzi); solzos, adj. (acoperit cu un strat ca de solzi).
REICH [raih] (cuv. germ. „imperiu”) subst. Termen folosit de la sfarsitul sec. 19 pentru a desemna Germania, in istoria careia sunt cunoscute trei formatiuni statale, denumite astfel: Sfantul Imperiu Roman (de la sfarsitul sec. 15, Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana) (962-1806); statul creat prin unificarea Germaniei sub autoritatea Prusiei (1871-1918); statul hitlerist (1933-1945), cunoscut si sub numele de al Treilea Reich.
PASTORESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru pastori; de pastor; ciobanesc; pastoral. Doina ~easca. 2) Care este caracteristic pentru preoti; de preot; preotesc; popesc. 3) fig. (despre creatii literare sau muzicale) Care are caracter de idila; idilic; bucolic; campenesc; pastoral. /pastor + suf. ~esc
ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].
INSTRUMENTALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealist-subiectiva, varianta a pragmatismului, care considera ca notiunile, categoriile si teoriile stiintifice sunt simple „instrumente” si „chei” utile, fara sa aiba valoare reflectorie in raport cu realitatea obiectiva. 2. Scoala formalista in poezie care isi propune sa creeze efecte lirice prin combinatii sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [in DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus].
INSTRUMENTALISM s. n. 1. conceptie idealist-subiectiva, varianta a pragmatismului, care considera ca notiunile, categoriile si teoriile stiintifice sunt simple „instrumente” si „chei” utile, fara sa aiba valoare reflectorie in raport cu realitatea obiectiva. 2. scoala formalista in poezie care isi propune sa creeze efecte lirice prin combinatii sonore muzicale, expresive. (< fr. instrumentalisme)
PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1831), balerina rusa. Balerina (din 1899), apoi prim-balerina (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerina in compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirica, create cu o tehnica desavarsita („Silfidele”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Giselle”). Stabilita la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Rusia (1913-1914). Celebra pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creata special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saens.
REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.
ROCKFELLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din Primul Razboi Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de Arta Moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.
PASTORAL, -A, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De pastor, pastoresc; p. ext. de la tara. campenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creatii literare) Care zugraveste in mod idilic viata pastorilor, viata de la tara; bucolic. 3. S. f. Opera literara cu continut pastoral (2); bucolica. ♦ Compozitie muzicala in care sunt evocate crampeie din viata campeneasca, rurala. 4. adj. (Rar) Care apartine pastorilor sau preotilor, privitor la pastori sau la preoti. Carja pastorala. 5. S. f. Scrisoare publica, cuprinzand indemnuri si urari, prin care un arhiereu se adreseaza preotilor si credinciosilor cu ocazia sarbatorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale.
DUMPING [DAM-] s. n. 1. export de marfuri la preturi mult inferioare celor de pe piata interna si mondiala, promovat de unele tari capitaliste, cu scopul de a patrunde pe o anumita piata si de a impune apoi preturi de monopol. ◊ ~ valutar = dumping bazat pe decalajul creat intre cursul, micsorat intentionat, al valutei nationale a tarii exportatoare fata de cursul valutei tarii importatoare. 2. ~ sindrom = sindrom care survine postprandial la bolnavii cu gastroectomie, fiind determinat de patrunderea brusca a continutului gastric in jejun si manifestandu-se prin slabiciune, ameteli, transpiratie etc. (< fr., engl. dumping)
CLAUDIU I (Tiberius Claudius Nero Drusus Germanicus), imparat roman 41-54 d. Hr.). Bun administrator. In interior, a incredintat numeroase departamente nou create libertilor, carora le-a permis accesul in Consiliul principelui. A ameliorat situatia sclavilor. In exterior, a consolidat puterea romana in provincii. In timpul sau, Dobrogea a fost inclusa in prov. romana Moesia (46 d. Hr.). Dupa moartea Messalinei (46 d. Hr.), a fost dominat de noua sa sotie, Agrippina.
CHERSONES 1. C. Tracic, denumire antica a reg. situate in N bazinului M. Egee, in actuala Pen. Gallipoli. Colonizat de ionieni la sfirsitul sec. 8 i. Hr., a constituit un important punct de contact intre civilizatia greaca si cea sud-tracica. 2. C. Tauric, denumire antica a Pen. Crimeea. Cetatile grecesti ale C.T. au creat in sec. 5 i. Hr. Regatul Bosporan sau Bosporul Cimmerian, cu resed. la Panticapaion (azi Kerci). Cucerit de Regatul Pont, condus de Mithridates VI Eupator. C.T. a fost anexat apoi de catre Roma (63 i. Hr.). 3. Colonie greceasca in Pen. Crimeea, in apropierea actualului oras Sevastopol, fundata in sec. 5 i. Hr. A intretinut legaturi comerciale cu orasele grecesti din Dobrogea, Histria, Tomis si Callatis.
ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII (O.I.M.; in engl.: International Labour Organization – I.L.O.), agentie specializata in cadrul sistemului O.N.U. (din 1946), cu sediul la Geneva (Elvetia), creata in 1919, in scopul ridicarii nivelului de trai si de munca pe plan international si al imbunatatirii conditiilor de munca. O.I.M. are 175 de membri (2002). Romania a fost membru in perioada 1919-1940 si a revenit in organizatie in 1956. In 1969 O.I.M. primeste Premiul Nobel pentru Pace.
catrinta (catrinte), s. f. – Sort, fusta din doua bucati. – Var. catrinta, cotrinta. < Origine expresiva, ca in alte cuvinte care inseamna „cirpa”, cf. treanta, fleoarta, hanta, buleandra etc. si var. cotreanta „cirpa” femeie de moravuri usoare; cu acelasi semantism ca toate cuvintele din aceasta clasa. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipseste insa explicatia semantica. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca si tig. katrinka. Cihac, II, 488, creeaza o legatura cu pol. katan(k)a „fusta”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi si ele dim. ale aceluiasi nume. – [1561]
UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST (U.T.C.), organizatie politica a tineretului din Romania, creata al Conferinta generala a Tineretului Socialist din Romania (17-20 mart. 1922), sub numele de Miscarea Tineretului Socialist (din 1923, Uniunea Tineretului Socialist, iar din 1924, Uniunea Tineretului Comunist). U.T.C. a fost infiintata, cu sprijinul si sub conducerea Partidului Comunist Roman. Din mart. 1949 s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.); din 1965, din nou Uniunea Tineretului Comunist. Organul de presa: Scanteia tineretului. Dizolvata in 1989.
EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.
NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
COMUNITATEA FRANCEZA, asociatie de state si teritorii creata in 1958 (succedind Uniunii Franceze, fondata in 1946) in scopul conlucrarii pe plan politic, economic, social si cultural, din care fac parte Franta, departamentele si teritoriile franceze de peste mari, precum si unele din fostele posesiuni coloniale franceze ce si-au dobindit independenta. Nu are organe proprii, insa sint organizate anual intilniri la nivel inalt franco-africane.
RECAMIER [rekamie], Jeanne-Francoise-Julie Adelaide, Mme (1778-1849), femeie de litere franceza, fiica unui prosper bancher, celebra pentru frumusete si spirit. Personalitate de vasta cultura, antibonapartista, a tinut la Paris un salon frecventat de primii exponenti ai opozitiei liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau s.a.). In dizgratia (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilata (1811) in Italia; dupa caderea imparatului si-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta avand un specific literar. Prietena cu Chateaubriand. Corespondenta; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stael, i-a creat portretul literar in romanul „Corinne”.
ILUZIONISM n. 1) Actiune pe care o prezinta un actor de circ, fiind bazata pe agerimea mainilor si pe dibacia miscarilor; scamatorie. 2) Iscusinta de a prezenta astfel de actiuni. 3) Spectacol sau numar in care se prezinta asemenea actiuni. 4) Ansamblu de procedee tehnice folosite in arta plastica pentru a crea iluzia realitatii. /<fr. illusionnisme
ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.
KGB (prescurtare de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securitatii Statului), denumire adoptata in 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create in 1917, sub denumirea de Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si a Sabotajului in Rusia (CEKA) si care au cunoscut mai multe restructurari si denumiri in cursul existentei lor. Au indeplinit functii de represiune interna si de spionaj extern, fiind o componenta fundamentala a regimului sovietic. Printre conducatorii cei mai cunoscuti ai acestor structuri s-au numarat Felix E. Dzerjinski (1917-1926), Nikolai I. Ejov (1936-1938), Lavrenti P. Beria (1938-1941, 1953), Iuri V. Andropov (1967-1982).
SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.
MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka
PIEDICA ~ci f. 1) Factor care impiedica realizarea unei actiuni; stavila; obstacol; impediment; baraj; bariera. ◊ A pune ~ (sau ~ci) a) a face ca cineva sa-si piarda echilibrul (folosind in acest scop piciorul); b) a crea greutati artificiale in realizarea unui scop. 2) Dispozitiv menit sa incetineasca sau sa blocheze o miscare. ~ la razboiul de tesut. ◊ ~ la caruta talaghir. 3) Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor ca sa nu se duca departe, cand sunt scosi la pascut. [G.-D. piedicii; Sil. pie-] /<lat. pedica
BOGOMILISM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrina crestina eretica de esenta maniheista bazata pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creeaza lumea spirituala vesnica si nevazuta) si raului (Satan, care creeaza lumea vizibila: pamint, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din doua forte antagonice: trupul stapinit de Satan, si sufletul, stapinit de Dumnezeu. Influentata de gnosticism si de pavlicieni, a influentat la rindul sau, pe catari. Potrivit unei traditii promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat intre 927 si 950 in Bulgaria. Larg raspindita in Pen. Balcanica in sec. 10-14 (pina in sec. 17 ca secta). Ideile b. si-ai gasit ecou si in miturile cosmogonice romanesti.
AUSTRO-UNGARIA, monarhie dualista condusa de imparatul Austriei (concomitent si rege al Ungariei), creata in 1867, in urma intelegerii dintre cercurile conducatoare din Austria si Ungaria. S-a destramat in 1918, in conditiile infringerii suferite in primul razboi mondial si ale avintului miscarii de eliberare nationala a popoarelor subjugate, care au dus la formarea statelor nationale Austria, Ungaria si Cehoslovacia; o parte a terit. anexate de fostul Imp. Austro-Ungar s-au unit cu Polonia, Italia, Iugoslavia si Romania.
ORGANIZATIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (O.E.P.), organizatie creata in 1964 in Ierusalimul de Est, de catre reprezentanti ai poporului palestinian, ai unor organizatii profesionale si populare si ai unor miscari ale rezistentei palestiniene. Organul sau suprem este Consiliul National Palestinian (C.N.P.), de fapt parlamentul poporului palestinian, compus din 530 membri, din care 180 din teritoriile arabe ocupate de Israel. Intre sesiunile acestuia orientarile generale sunt adoptate de Consiliul Central al O.E.P. Intreaga activitate a organizatiei este condusa de Consiliul Executiv format din 15 membri, printre care si reprezentati a 6 organizatii ale rezistentei palestiniene. Presedinte al Comitetului Executiv este, din 1969, Yasser Arafat.
LAMAISM (‹ fr.) s. n. Varianta a budismului mahayana, raspandita printre tibetani, mongoli, kalmici si tuvini, conform careia scopul suprem al existentei este mantuirea pe calea desavarsirii spirituale. Fundata in forma actuala de bTsong-Ka pa (1357-1419), care a creat secta gelugspa sau „tichiile galbene”, simplificand cultul si introducand in Tibet o teocratie monahala. Kaganul mongol Altan Sutu (1507-1583) acorda, in 1578, lui b-Sod-nams rgya-mtsho, al treilea conducator al sectei dGe-lugs-pa, titlul de Dalai Lama, facand din l. religia oficiala. L. tibetan poseda si o „carte a mortilor”, care, conform traditiei, a fost dictata, succesiv, de diversi lama propriilor discipoli.
RIO DE LA PLATA, unul dintre cele patru viceregate spaniole creat in 1776 in cadrul procesului de descentralizare a Imperiului colonial spaniol, prin desprindere din viceregatul Peru; constituit pe terit. aflat azi in componenta statelor Argentina, Uruguay, Paraguay si Bolivia. Capitala in orasul Buenos Aires. A avut de facut fata agresiunilor colonialiste, indeosebi ale britanicilor. In 1810, in urma rascoalei populatiei creole impotriva autoritatilor spaniole, ultimul vicerege a fost alungat, instituindu-se o junta provizorie.
IDEAL, -A adj. 1. Referitor la o idee sau la ideatie; de idei; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire; creat de gandire. 2. Perfect, desavarsit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. ideal, it. ideale].
JAZ (JAZZ) [dʒæz] (‹ fr., engl.) s. n. 1. Muzica, adesea cu caracter de improvizatie, cu ritm viu, sincopat, reprezentand un mod specific de exprimare a gandirii muzicale, creata catre sfarsitul sec. 19 de negrii din S S.U.A., pe baza unor elemente folclorice traditionale – blues, spirituals (din care s-au pastrat sistemul ritmic, maniera de frazare si modul de tratare a materiei sonore) si a muzicii europene (retinandu-se sistemul melodic, armonic si, in special, instrumentatia); adaptat astazi conditiilor muzicale proprii diferitelor popoare. Caracteristicile fundamentale ale j. sunt: prezenta elementului swing, care rezultat al unei tratari speciale a timpului muzical; vigoarea si spontaneitatea creatiei muzicale, in care improvizatia capata o importanta deosebita; modul propriu fiecarui executant de frazare si tratare a materiei sonore, cele doua conditionandu-se reciproc. Incepand cu 1945, j. are mai multe stiluri, cele mai importante fiind swing, cool, free. 2. Orchestra care executa aceasta muzica; este formata de obicei din instrumente de suflat si percutie. Sin. jazzband.
APRINDE, aprind, vb. III. 1. Tranz. A face sa arda focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-si aprinde paie in cap = a-si crea singur o neplacere; a o pati cu cineva, a nu putea scapa de cineva. ♦ Refl. A incepe sa arda, a lua foc. 2. Tranz. (Inv.) A face sa ia foc o arma. 3. Refl. fig. A izbucni, a se dezlantui. 4. Tranz. si refl. A face sau a incepe sa lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. fig. (Despre oameni) A se inflacara, a se pasiona; a-si iesi din fire. ♦ A se inrosi, a se imbujora (la fata). 6. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A se incinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.
DUH ~uri n. 1) (in superstitii) fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ◊ Sarac cu ~ul naiv. Vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu
A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare
ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].
CONSILIUL EUROPEI, organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Strasbourg, creata in 1949, in scopul promovarii intereselor comune ale statelor europene. Organele principale sint: Comitetul Ministrilor, Adunarea Consultativa, Secretariatul si comisiile tehnice si consultative. Are 26 de membri: Austria, Belgia, Ceho-Slovacia, Cipru, Danemarca, Elvetia, finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, San Marino, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria si Polonia; Bulgaria, Iugoslavia, Romania, Estonia, Letonia si Lituania au primit statutul de invitat special. In prezent are 27 de membri (prin acceptarea Bulgariei in 1992). Statutul de invitat special a fost acordat Sloveniei si ridicat Iugoslaviei (1992).
RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.
ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.
SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)
FONDUL NATIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; in engl.: United Nations Chldren’S Fund). creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din tarile devastate de razboi cu alimente, medicamente si imbracaminte. Prin Rezolutia Adunarii Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutoare a copiilor a capatat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat in vigoare conventia asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. acelasi an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de sefi de stat sau de guvern, care adopta un plan de actiune in sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat in sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins in 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.
m.dex.ro © 2009-2025 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române