PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o impotrivire energica si fatisa fata de ceva, a-si exprima dezaprobarea impotriva unui fapt, a unei hotarari, a unei masuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciara ca o polita nu a fost achitata la scadenta. – Din fr. protester.

NOTA¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

RATA e f. Cota dintr-o datorie care urmeaza sa fie achitata esalonat. A restitui o suma in ~ e. /

Halirrhothius, fiul lui Poseidon si al nimfei Euryte. fiindca a incercat s-o necinsteasca pe Alcippe, fiica lui Ares si a lui Aglauros, a fost ucis de catre zeul razboiului. Vazindu-si fiul mort, Poseidon l-a adus pe Ares in fata judecatii zeilor. Zeul ucigas a fost insa achitat, iar locul unde s-a tinut judecata a fost numit de atunci Areopagus.

chit adv. – Liber, in pace. Fr. quitte. Se intilneste cu dubletele cfit si fit, care redau pronuntarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi linistit). Forma chitui se aude mai putin, fiind inlocuita prin achita. Dupa Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovati.

achitat, -A, achitati, -te, adj. 1. Care a fost declarat nevinovat prin hotarare judecatoreasca. 2. Platit. – V. achita.

STAT², state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) Stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ Stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [Var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

DATORIE ~i f. 1) Bun datorat cuiva. ◊ A se ingloda in ~i a avea datorii mari. 2) Sarcina morala sau materiala obligatorie; indatorire; angajament; obligatie. ◊ A-si face ~a a se achita (fata de cineva). La ~ acolo unde este obligat sa fie. A fi de ~a cuiva a tine de obligatia cuiva. Din ~ din obligatie. [Art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. ~ie

ONORA, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta fata de cineva sau ceva respect, consideratie, stima; a cinsti, a respecta. ♦ (Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie sa fie mandru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de lauda. 3. A achita, a plati (in termen) o datorie baneasca, o polita etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

A achita achit tranz. 1) (marfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a plati. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciara). 3) fam. A lipsi de viata (premeditat sau intamplator); a ucide; a omora. /<fr. acquitter

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

A IMPLINI ~esc tranz. 1) pop. A face sa fie plin; a completa; a intregi; a complini. ◊ ~ o varsta (sau un numar de ani) a atinge o anumita varsta (sau un anumit numar de ani). A-si ~ somnul a dormi suficient. A o ~ (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o pati; b) a inceta relatiile cu cineva. 2) inv. (datorii banesti) A face sa nu mai existe; a stinge; a plati; a achita. 3) inv. (persoane) A obliga sa plateasca datoria. 4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a indeplini. [Sil. im-pli-] /<lat. implinire