VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui rau, unde malul e jos si apa putin adanca, permitand trecerea prin apa de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matca (a unei ape curgatoare). ♦ Canal de irigatie, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scapare, de salvare. 2. Tarm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatie, care asigura unui negustor o clientela numeroasa; p. ext. sursa buna de castig. – Lat. vadum.

ARDENEZ, -A, ardenezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana nascuta si crescuta in Ardeni. 2. Adj., s. m. si f. (Locuitor) din Ardeni. 3. S. m. Rasa de cai mari, puternici, de tractiune. – Din fr. ardennais.

POVARA poveri f. 1) Incarcatura grea; greutate mare. ◊ cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutatilor. 2) fig. Fapt care apasa greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de razboi. 3) inv. Unitate de masura a greutatii (egala cu greutatea incarcaturii care putea fi dusa de un cal). /cf. sl. poduvora

TROIAN³ ~iana (~ieni, ~iene) ist. Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. Razboiul ~. ◊ cal ~ a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din Troian n. pr.

corcova, corcove, s.f. (reg.) cal mare si slab.

croncan, croncani, s.m. (reg.) 1. corb. 2. vultur. 3. (reg.) pasare rapitoare mare. 4. cal mare si slab, garbovit de batranete.

poznit, -a, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras si urat. 3. poznas, hazliu, glumet, vesel, sugubat, nazdravan, mehenghi, ghidus. 4. (despre oameni) prefacut, fals, ipocrit, fatarnic.

ARDENEZ s. m. rasa de cai mari, puternici, de tractiune. (< fr. ardennais)

calUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: calut-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor.

bahmet m. (rus. bahmat, cal mare; tat. turc. bahmat, cal mare, d. pers. pehn, larg, mare, si tat. turc. at, cal. V. at). Est. Vechi. cal tataresc iute. – Si bahamet.

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel mare. V. si anglo-saxoni.

calUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – cal + suf. -ut.

HERGHELIE, herghelii, s. f. 1. Crescatorie de cai, alcatuita din animale de reproductie si din exemplare de diferite varste, care cresc sau pasc laolalta; loc unde se afla aceasta crescatorie. ♦ (Fam.) Termen de ocara pentru o femeie prea vorbareata. 2. Grup mare de cai de o anumita categorie. – Din tc. hergele.

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, de obicei incadrata cu un chenar de piatra, de zid sau de lemn si bogat impodobita. 2. Deschidere din piatra sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferata. 3. Lucrare de zidarie in forma de inel, ridicata la capetele unui tunel pentru a sprijini terenul din jurul acestuia si pentru a opri caderea pamantului, a pietrelor etc. – Din germ. Portal, it. portale.

cal s. 1. (ZOOL.) cabalina, (pop. si depr.) martana. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) v. calut-de-mare. 3. (TEHN.) calusel, razboi. (~ la moara de vant.) 4. (TEHN.) scaun. (~ la scaunoaie.)

cal-DE-mare s. v. morsa.

calUT s. 1. (ZOOL.) caisor, (rar) calusel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) calut-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosas, (inv. si reg.) acrida, (reg.) cobilitar, cobilita, cosar, lacusta verde, (Ban.) scalus. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosas, (Ban.) scalus.

HIPOCAMP s. v. cal-de-mare, calut-de-mare.

MORSA s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (rar) cal-de-mare, vaca-de-mare, vitel-de-mare.

PROGRES s. 1. dezvoltare, evolutie, inaintare, propasire, mers-inainte, (pop.) ridicare, saltare, (inv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) crestere. (~ ul societatii.) 2. (fig.) pas. (A inregistrat un mare ~ pe calea ...)

cal-de-mare s. m.

calUT ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare peste marin avand capul asemanator cu cel al calului. 2) Insecta din familia lacustei. /cal + suf. ~ut

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

DILIGENTA² s.f. (In trecut) Trasura mare cu cai, folosita la transportul in comun al calatorilor, care mergea mai repede decat trasurile obisnuite. [< fr. diligence].

pozmoc, pozmoace, s.n. (reg.) 1. smoc de par crescut in partea de jos a piciorului calului. 2. cantitate mare de ceva; gramada.

DILIGENTA² s. f. trasura mare cu cai, folosita in trecut, la transportul regulat de posta si calatori pe distante lungi; postalion. (< fr. diligence)

herghelie (herghelii), s. f. – 1. Crescatorie de cai. – 2. Grup mare de cai. – Mr. irghelie, megl. arghel’e. Tc. hergele (Roesler 606; Seineanu, II, 215; Lokotsch 826; Ronzevalle 85), cf. ngr. χεργελές „cal neimblazit”, alb. ergelje (Meyer 97), bg. ergele. – Der. herghelegiu, s. m. (paznic de herghelie).

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. cal de mare, ipocamp. calu d******r, om rau, femeie rea. cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

TELEFOTOGRAFIE, telefotograf ii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrica, la mare distanta, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise in asemenea conditii. – Din fr. telephotographie.

CABALINA ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere de talie mare, domestice (reprezentant: calul). 2) Animal din aceasta familie. /<lat. caballinus

TELEFOTOGRAFIE ~i f. Tehnica de a transmite pe cale electrica, la mare distanta, fotografii, desene, texte. [G.- D. telefotografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. telephotographie

DERBI s.n. 1. mare cursa de cai care are loc anual la Epsom in Anglia; (p. ext.) cursa de cai speciala, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. [Pl. -iuri. / < engl., fr. derby, cf. Derby – lord englez].

GALOP s.n. 1. Mers rapid al calului, in salturi mari. 2. Ritm anormal al batailor inimii in trei timpi. 3. Dans vioi cu miscari repezi in doi timpi; melodia acestui dans. [< fr. galop, it. galoppo].

DESANT s.n. Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri si lansate in spatele frontului inamic in vederea indeplinirii unor misiuni de lupta in folosul trupelor de uscat. [Pl. -nturi, (s.m.) -nti. / < fr. descente, engl. descent].

DESANT s. n. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri si lansate in spatele frontului inamic in vederea indeplinirii unor misiuni de lupta in folosul trupelor de uscat. (< rus. desant)

GALOP s. n. 1. mers rapid al calului, in salturi mari. 2. ritm anormal al batailor inimii, in trei timpi. 3. dans de societate cu ritm sacadat si miscari foarte repezi; melodia corespunzatoare. (< fr. galop, it. galoppo)

PORTAL¹ s. n. 1. intrare monumentala, cu ancadrament bogat ornamentat, la un edificiu. 2. constructie la intrarea intr-un tunel cu intarituri de zidarie sau beton pentru sprijinirea terenului si a taluzului de deasupra. ◊ deschidere a unui mare pod de cale ferata. 3. panou suspendat destinat a indica automobilistilor pe drumurile publice, inaintea benzilor de degajare, directia de mers catre principalele localitati. 4. deschidere a unei scene de teatru. 5. (geol.) arcada (3). (< germ. Portal, it. portale)

connetable m. (cuv. fr. care vine d. lat. comes stabuli, „comitele staulului [grajdului]”, adica „sefu cailor regali, maresal, mare grajdar”. E gresit a zice rom. conetabil, ca aici nu e vorba de sufixu -bil din ama-bil). Generalisim in vechea Francie. – La 1191, desfiintindu-se demnitatea de senesal, connetable ajunse cel mai mare demnitar al monarhiii. Ludovic XIII, dupa sfatu lui Richelieu, desfiinta aceasta demnitate la 1627. La 1804, Napoleon I il facu pe fratele sau Ludovic connetable si institui si un viceconnetable, care fu Berthier, principe de Wagram. Cei mai celebri connetables in vechea monarhie fura: Duguesclin (1370), Clisson (1380), contele de Saint-Pol (1411), contele de Richemont (1425), ducele de Bourbon (1515), Anne de Montmorency (1538), Enric I de Montmorency (1593), ducele de Luynes (1621) si Lesdiguieres (1622). V. maresal.

Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. Cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.

PORTAL (‹ germ., it.) s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, cu decoratie specifica diferitelor stiluri. ♦ Deschidere din piatra sau metal la intrarea unor mari poduri de cale ferata. ♦ Constructie de zidarie sau de beton, care consolideaza pamantul din jurul gurii unui tunel si taluzul de deasupra. 2. (GEOGR.) Arcada naturala formata prin abraziune marina sau ca urmare a prabusirii tavanului unei pesteri. 3. (INFORM.) Suma de site-uri stranse sub un singur acoperis, adrese web; cuprinde stiri, programe TV, diverse servicii si eventual un motor de cautare. Printre cele mai cunoscute sunt: yahoo.com, altavista.com, msn.com.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

calCE¹, calci, s. f. (In sintagma) calcea calului = planta erbecee perena, toxica, cu frunze groase si lucitoare, in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii (caltha palustris). – Lat. calx, calcis.

TRAPAS, trapasi, s. m. (La pl.) Nume generic dat raselor de cai specializati pentru o mare viteza la trap (1); (si la sg.) cal care face parte dintr-o astfel de rasa. – Trap + suf. -as.

AVALANSA ~e f. 1) Masa de zapada care se rostogoleste de pe un munte, ducand cu sine tot ce se intalneste in cale; lavina. 2) fig. Cantitate mare (de ceva). ~ de cuvinte. [G.-D. avalansei] /<fr. avalanche

DESANT ~uri n. Subdiviziune militara, transportata pe calea aerului sau pe mare si lansata in spatele frontului inamic in vederea indeplinirii unor misiuni de lupta. /<fr. descente, rus. desant

NONIUS m. Rasa de cai autohtona, de talie mare si de culoare mai ales neagra. [Sil. -ni-us] /<ung. nonius

FAVORIT, -A adj. Iubit, preferat. // s.m. si f. 1. Cel iubit cu predilectie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ♦ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. // s.m. (De obicei la pl.) Barba lasata sa creasca de o parte si de alta a fetei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

scalce, scalci, s.f. (reg.) 1. planta erbacee toxica, cu frunze in forma copitei de cal si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 2. (la pl.) plante erbacee toxice, cu flori mari galbene; bulbuci. 3. (in compuse) scalci-mici = scanteiute, scanteioare (plante); scalce-mare = rostopasca.

TRANSMUTATIE s.f. Transformare a unui element chimic in altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturala. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutatie genetica = schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie radioactiva = dezintegrare radioactiva. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio].

FAVORIT, -A I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilectie de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ◊ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. III. s. m. (pl.) barba care incadreaza figura de o parte si de alta a obrazului, lasand barbia libera; cotleti (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

GALACTIC, -A adj. referitor la galaxie. ♦ plan ~ = plan fundamental care trece prin centrul caii Lactee; ecuator ~ = cercul mare de-a lungul caruia planul galactic intersecteaza sfera cereasca; coordonate e = coordonate raportate la ecuatorul si la axa polilor galactici. (< fr. galactique)

tramvai (-ie), s. n. – Mijloc de transport in comun format din vagoane care circula pe sine. – Var. vulgara traivan. Fr. (engl.) tramway. – Cf. tramcar, s. m. (caruta mare, vehicul tras de cai), prin contaminare cu car.

tui (-iuri), s. n. – Insemn militar turc; care consta intr-un anumit numar de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. si Mold.), legate la capatul unei lanci rosii. Tc. tuy (Seineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, inv.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

calCE² (lat. calcem) s. f. calcea-calului = planta erbacee, perena, toxica, din familia ranunculaceelor, inalta de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, in forma de copita de cal si cu flori mari, galbene-aurii (caltha palustris).

aparator, -oare adj. Care apara. S. m. Avocat de o treapta mai joasa si care pledeaza numai pe la judecatorii. S. f., pl. ori. Lucru care apara, care fereste de lovituri, de lumina s. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de fringhie intre vasele plutitoare s. a.). Pomatuf [!] mare de coada de cal (de pene de hirtie) de alungat mustele ori de sters colbu. (Acesta se numeste si batatoare).

REDFORD [redfə:d], Robert (n. 1937), actor si regizor american de film. Interpret extrem de charismatic al unor personaje puternice si adesea solitare, capabile insa de tandrete si gingasie („Butch Cassidy si Sundance Kid”, „marele Gatsby”, „Imblanzitorul de cai”). Sustinator al cinematografului independent pentru care creeaza Institutul si festivalul de la Sundance. Premiul Oscar pentru film si regie: 1981 („Oameni obisnuiti”).

ALERGATURA, alergaturi, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergatura de cal = masura aproximativa (nu prea mare) de distanta. ♦ Deplasare continua pentru indeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. cal de alergatura = cal sau, fig., om intrebuintat la toate corvezile. – Alerga + suf. -atura.

BOACAN, -A, boacani, -e, adj. (Fam.; despre acte si actiuni ale omului) Care are caracter de mare gafa, de mare nerozie, care este din cale-afara de prostesc. ◊ Expr. A facut una boacana sau a facut-o boacana = a facut ceva din cale-afara de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

NONIUS s. m. Rasa de cai autohtona caracterizata prin talie mare si culoare dominanta neagra. [Pr.: -ni-us] – Din magh. nonius.

TRAPAS ~i m. 1) la pl. Rasa de cai care, fiind dresati, dezvolta viteza mare in mersul la trap. 2) cal dresat sa mearga la trap. /trap + suf. ~as

GALACTIC, -A adj. Care se refera la calea lactee. ◊ Plan galactic = plan fundamental care trece prin centrul caii lactee; ecuator galactic = cercul mare de-a lungul caruia planul galactic intersecteaza sfera cereasca; coordonate galactice = coordonate raportate la ecuatorul galactic si la axa polilor galactici. [< fr. galactique].

SPRINTER, -A s.m. si f. 1. Sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. [< engl., fr. sprinter].

FULEU s. n. 1. alergare in pas mare. 2. distanta parcursa de un cal din momentul cand se desprinde de pamant si pana il atinge din nou. ◊ lungimea pasului la patrupede. (< fr. foulee)

SPRINTER, -A s. m. f. 1. sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. (< fr., engl. sprinter)

AVALANSA, avalanse, s. f. Masa de zapada care se desprinde de pe coasta unui munte si se rostogoleste la vale (ducand cu sine si pietrele, copacii etc. intalniti in cale); lavina. ♦ Fig. (Cu determinari) Cantitate mare (de...), navala (de...). Avalansa verbala. – Din fr. avalanche.

ZABALA, zabale, s. f. 1. Parte a capastrului constand dintr-o bara subtire de metal cu doua brate, prevazute cu cate un inel mare, care se introduce in gura calului inapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni si a-l conduce. 2. Bubulita albicioasa molipsitoare, care apare la oameni in colturile gurii si la vite pe buze; zabaluta. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colturile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. – Din magh. zabola.

COMPARTIMENT, compartimente, s. n. 1. Despartitura intr-un vagon de cale ferata, intr-o incapere mai mare, intr-un dulap, intr-o cutie etc. ♦ Diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate) intr-o intreprindere, intr-o institutie etc. – Din fr. compartiment.

PATLAGINA s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) carutele (pl.), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.

pielhoaca s.f. (reg.) 1. piele mare de animal. 2. (deprec.) vita sau cal foarte slab. 3. (deprec.; fig.) femeie batrana; hoasca.

CARIERA² s. f. 1. profesiune, ocupatie. ◊ pozitie in ierarhia sociala si profesionala, in societate; situatie buna. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitatie in teren descoperit. (< fr. carriere)

valtrap (-puri), s. n. – Patura mare care se pune sub saua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valitrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).

AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A impacheta ceva intr-un material protector, in vederea usurarii manipularii lui si a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor sa devina mai mare decat viteza lui nominala. 3. Refl. (Despre cai) A incepe sa fuga tare (fara a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lasa purtat de manie, de entuziasm, a se avanta intr-o discutie aprinsa; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

EQUUS subst. Gen de mamifere imparicopitate, avand ca reprezentanti actuali calul, magarul, zebra etc., caracterizate prin talie mare, dinti lungi, existenta unui singur deget. [Pr.: ecvus] – Cuv. lat.

TOPENIE, topenii, s. f. (Fam.) Prapad, dezastru. ◊ Expr. Topenia pamantului = a) din cale-afara, peste masura; b) caldura foarte mare, canicula, arsita. – Topi + suf. -enie.

LEU s. 1. (ZOOL.; Pantheraleo) (turcism inv.) aslan. 2. (ZOOL.) leu-de-mare (Otarta byronia) = otarie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) calul (art.) gavadul (art).

SATIR ~i m. 1) (in mitologia greaca) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru paros, cu coarne mici, urechi mari si ascutite si cu picioare de cal sau de tap, personificand brutalitatea. 2) fig. Persoana cinica si d********a. /<lat. Satyrus, ngr. satyros, fr. satyre, germ. Satyr

STRECHE ~ f. 1) Insecta hematofaga, de talie medie sau mare, paroasa, care inteapa vitele cornute si caii, sugandu-le sangele. ~ea vitelor. 2) Spaima, neliniste provocata animalelor de aceste insecte. ◊ A fugi ca de ~ a fugi de ceva ca de un lucru inspaimantator. A apuca ~ea pe cineva (sau a da ~ea in cineva) a) a deveni (brusc) foarte agitat, ca urmare a reactiei la intepatura strechei; b) a se purta straniu; a deveni expansiv (fara motiv aparent). 3) Acces de furie, de isterie. [G.-D. strechei] /<sl. streku

comis (-si), s. m. – Dregator. – mare comis, in vechea organizare sociala, boier de rangul doi, mare dregator, care avea in sarcina sa grajdurile domnesti si organizarea paradelor militare de Boboteaza si de Sfintul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc si era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelina, ca boierii de prim rang. Avea in subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, si un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpararii de furaje pentru armata. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisu (Vasmer, Gr., 80). Reprezinta ceea ce era comes stabuli in organizarea medievala a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevasta de comis); comisie, s. f. (inv., dregatoria marelui comis); comisel, s. m. (rindas de cai).

TRANSSAHARIAN, -A I. adj. situat dincolo de, care strabate Sahara. II. s. n. cale ferata, tren care uneste Nigerul cu marea Mediterana, traversand Sahara. (< fr. transsaharien)

TIRFON, tirfoane, s. n. Surub mare de otel folosit in fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. – Din fr. tire-fond.

VIADUCT, viaducte, s. n. Constructie de piatra, de beton sau de metal care sustine o cale de comunicatie terestra, traversand o vale la mare inaltime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.

TERMONUCLEAR, -A, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleara) Obtinut prin fuziunea nucleelor de atomi usori. ◊ Reactie termonucleara = reactie de fuziune a nucleelor elementelor usoare, produsa sau amorsata pe cale termica prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face sa se obtina cantitati uriase de energie greu de stapanit si de dirijat. ♦ Care se bazeaza sau se refera la reactia termonucleara. Arma termonucleara = bomba cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucleaire.

TRANSSAHARIAN, -A, transsaharieni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care traverseaza Sahara. 2. cale ferata si tren care uneste Nigerul cu marea Mediterana (strabatand Sahara). [Pr.: -ri-an] – Din fr. transsaharian.

REFACTIE, refactii, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru marfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micsorandu-si astfel valoarea. 2. (In sintagma) Refactia caii = inlocuirea elementelor componente ale unei cai ferate ca urmare a uzurii sau scaderii sigurantei de functionare. – Din fr. refaction.

MAGAR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

TIRFON ~oane n. Surub mare care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. /<fr. tire-fond

TRANSSAHARIAN, -A adj. Care strabate Sahara. // s.n. cale ferata si tren care uneste Nigerul cu marea Mediterana, traversand Sahara. [Pron. -ri-an. / cf. fr. transsaharien].

HISTEROCOLPECTOMIE s. f. excizie pe cale abdominala sau v******a a uterului cu o mare portiune de v***n. (< fr. hysterocolpectomie)

DERBI ~uri n. 1) Cursa anuala de cai in varsta de trei ani. 2) Intrecere sportiva de mare importanta. /<engl., fr. derby

A SE POTICNI ma ~esc intranz. 1) A-si pierde echilibrul in timpul mersului, prin indoirea involuntara sau prin lovirea unui picior; a se impiedica. 2) fig. A intampina dificultati intr-o actiune. ~ la inceput de cale. ◊ ~ in vorbire a vorbi greu si cu pauze mari. /<sl. potuknonti

VIADUCT s. n. constructie ca un pod care sustine o cale ferata, o sosea etc., traversand o vale la mare inaltime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt)

calA², cale, s. f. Planta decorativa de origine tropicala, cu frunze mari in forma de sageata, una dintre frunze, de culoare alba, rasucita in forma de cornet, inconjurand inflorescenta (calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.

DELFIN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

PATA s. 1. stropitura, (reg.) patatura, picatura. (O ~ de sange, de noroi.) 2. (inv.) maculatura, macula. (~ mare de cerneala pe hartie.) 3. (prin Ban. si Transilv.) sarga. (calul are o ~ neagra pe grumaz.) 4. (ANAT.) pata galbena v. macula lutea.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

A GALOPA ~ez intranz. 1) (despre cai) A alerga in galop. 2) (despre persoane) A se deplasa repede (ca un cal in galop). 3) (despre motoare) A functiona neuniform, avand variatii mari de viteza. /<fr. galoper

PAG paga, pagi, page (mai ales despre cai) Care este de culoare neagra sau roscata, cu pete mari albe. /<sl. pegu

PLUTONISM n. 1) (in sec. XVIII-XIX) Curent in geologie, care exagera rolul caldurii subterane si sustinea ca rocile s-au format pe cale magmatica. 2) Totalitate a proceselor geologice care au loc la mari adancimi si sunt legate de miscarea magmei. /<fr. plutonisme

POSTALION¹ ~oane n. inv. Trasura de dimensiuni mari, inchisa, cu mai multe locuri, trasa de patru, de sase sau de opt cai, folosita in trecut (inainte de aparitia caii ferate) pentru transportul calatorilor si a postei pe distante mari; diligenta. [Sil. -li-on] /<rus. pottalon

PRASTIE ~i f. 1) inv. Arma de lupta folosita la aruncarea pietrelor la distanta. 2) Jucarie din doua bucati de elastic, legate de capetele unei cracane si unite la celalalt capat cu o bucatica de piele sau carpa, cu care se arunca pietricele. 3) Distanta pe care o strabate o pietricica azvarlita cu o astfel de jucarie. ◊ Ca din ~ cu mare viteza; foarte repede. 4) Franghie cu care se leaga un cal laturas de leuca sau de capatul osiei. [G.-D. prastiei] /<sl. prasta

calA¹ s.f. 1. Incapere aflata intre puntea cea mai de jos si carlinga navei, in care se pune incarcatura. 2. Plan inclinat catre mare pe care se construiesc sau se repara nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a cobori].

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

FULEU, fulee, s. n. 1. Alergare in pas mare, mainile miscandu-se in ritmul picioarelor. 2. Distanta parcursa de un cal din momentul cand se desprinde de pamant si pana il atinge din nou, marcata de doua urme succesive ale aceluiasi picior. – Din fr. foulee.

MOCANESC, -EASCA, mocanesti, adj., s. f. 1. Adj. De mocan, al mocanului, specific mocanilor, privitor la mocani. ◊ Oaie mocaneasca = varietate de oaie turcana. cal mocanesc = cal scund de munte. Porumb mocanesc = varietate de porumb cu bobul mare. 2. S. f. art. Numele unui dans popular asemanator cu hora; melodie dupa care se executa acest dans; mocanca. – Mocan + suf. -esc.

calCE¹ f. : ~ea calului planta erbacee perena, toxica, avand tulpina ramificata la baza, flori mari galbene si frunze groase lucitoare, care creste prin balti si locuri umede. /<lat. calx, calcis

CAR¹ ~e n. 1) Vehicul cu patru roti tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea incarcaturilor mari. ◊ ~ funebru vehicul cu care sunt dusi mortii la cimitir; dric. A pune ~ul inaintea boilor a face ceva altfel decat este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care incape intr-un asemenea vehicul. Un ~ de fan. 3) (in antichitate) Trasura cu doua roti, trasa de cai si folosita la festivitati si ceremonii. ~ de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; multime. Un ~ de ani. ◊ Cu ~ul in cantitate mare; cu gramada; din belsug. 5): ~ul-mare constelatie alcatuita din sapte stele ce reprezinta un car cu oiste; Ursa-mare. ~ul-Mic constelatie asemanatoare cu Carul-mare, dar cu distanta dintre stele mai mica; Ursa-Mica. /<lat. carrus

FULEU s.n. 1. Alergare in pas mare, mainile miscandu-se in ritmul picioarelor. 2. Distanta parcursa de un cal din momentul cand se desprinde de pamant si pana il atinge din nou. ♦ Lungimea pasului la patrupede. [< fr. foulee].

SUPRAINALTARE s.f. 1. Actiunea de a suprainalta si rezultatul ei. ♦ Diferenta de nivel intre cele doua margini ale unei sosele sau cai ferate in curba pentru diminuarea sau anularea fortei centrifuge. 2. (Constr.) marire a sagetii unui arc de bolta prin asezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< suprainalta].

VIADUCT s.n. Constructie din piatra sau din beton armat care sustine o cale ferata, o sosea etc. si care traverseaza o vale la mare inaltime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].

AVALANSA (‹ fr.) s. f. Masa de zapada care se deplaseaza pe pantele muntilor cu inclinare mai mare de 20º, antrenind in miscare zapada, pietrele si copacii intilniti in cale; lavina. 2. (GEOL.) A. arzatoare = asociatie de material fragmentar solid si de gaze, produsa in cadrul exploziei vulcanice, care coboara pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberata in cursul eruptiei sau prin distrugerea unor formatiuni preexistente.

COYSEVOX [cuazəvox], Antoine (1640-1720), sculptor francez. Orientare clasica. Autor al „cailor inaripati” de la Tuileries si a numeroase portrete („Ludovic XIV”, „marele Conde”, „Colbert” etc.).

GALOPA, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga in galop; (despre oameni) a calari un cal care alearga in galop. ♦ (Despre motoare) A functiona neuniform, cu variatii mari (si bruste) ale vitezei. – Din fr. galoper.

TAMPON ~oane n. 1) med. Bucata de vata sau de tifon sterilizat, care se aplica pentru oprirea hemoragiei sau absorbirea puroiului. 2) tehn. Piesa constand dintr-un disc mare de otel si un resort puternic, plasata la extremitatile vehiculelor de cale ferata, pentru amortizarea socurilor si mentinerea unei anumite distante intre acestea. 3) fig. Obiect de birou format dintr-un suport arcuit de metal sau de lemn, pe care se aplica hartie sugativa, folosit pentru a usca cerneala dupa scriere. /<fr. tampon

ciomag (ciomege), s. n. – 1. Bat mare si gros, bita. – 2. Lovitura data cu bita. – 3. Tavalug de treierat. – 4. La cal, organ genital. – Mr. ciumag(a), megl. ciamuga. Tc. comak, cumak (Cihac, II, 566; Seineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf. alb. tsomage, bg. comak. – Der. ciomagas, s. m. (bataus); ciomageala, s. f. (bataie cu ciomagul); ciomagi, vb. (a bate, a cotonogi); ciomagitor, adj. (care bate cu ciomagul); ciomagos, adj. (noduros).

BURA vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o incarcatura de exploziv pentru a mari efectul de distrugere. 2. a indesa balastul sub traversele unei linii de cale ferata. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei masini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

NONIUS (‹ magh.) s. m. Rasa de cai crescuta in Romania, indeosebi in Banat si in Transilvania. Are talie mare (1,50-1,70 m), o buna dezvoltare corporala (c. 600 kg) si culoare dominant neagra.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

ASIN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu par de culoare cenusie, cu capul mare si urechi lungi, cu coama bogata, folosit ca animal de povara si de tractiune; magar. /<lat. asinus

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

BRONSITA (‹ fr.) s. f. Afectiune a cailor respiratorii, constind din inflamatia acuta sau cronica a mucoasei bronhiilor. De o mare frecventa, b. poate fi provocata de raceala, de iritarea prin agenti fizici sau chimici, precum si de localizarea bronhica a unor maladii infectioase (gripa, rujeola etc.). Forme particulare: b. astmatiforma, b. capilara etc.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

DERBI, derbiuri, s. n. 1. Cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

AGRAR, -A, agrari, -e, adj. Care se refera la proprietatea funciara si la problemele legate de aceasta proprietate. ◊ Reforma agrara = reforma prin care marile latifundii mosieresti sunt expropriate si impartite taranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrara = problema cailor de dezvoltare a agriculturii si a raporturilor de clasa la sate. Tara agrara = tara care isi sprijina economia in special pe productia agricola. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).

TERESA D’AVILA DE JESUS [teresa davila de hesus] (pe numele laic Teresa Sanchez de Cepeda y Ahumada) (1515-1582), calugarita, prozatoare spaniola. Reformatoare a Odinului carmelitelor. A intemeiat aproape douazeci de manastiri in Spania. Alaturi de Ioan al Crucii, marcheaza momentul cel mai semnificativ al misticii spaniole. Prima femeie care a dobandit, in 1970, statutul de Doctor al Bisericii. Proza cu caracter autobiografic si ascetic („calea perfectiunii”, „Castelul launtric” sau „Salasele” – capodopera sa, „Cartea intemeierilor”), intr-un limbaj de mare simplitate si naturalete. Canonizata (1622).

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezinta conductibilitate electrica sau conductibilitate termica. ◊ Conductor electric = piesa cu conductanta mare, folosita pentru realizarea circuitelor electrice prin legaturi conductive. 2. S. m. si f. Functionar la calea ferata care controleaza biletele calatorilor si supravegheaza vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; sofer. ♦ Supraveghetor si diriguitor al unei echipe de lucratori; sef de echipa. 3. S. m. si f. (Inv.) calauza. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

STEA s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (cal cu ~ in frunte.)

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

RETEA ~ele f. 1) Impletitura de fire (ata, sfoara, sarma etc.) lucrata in ochiuri mari; plasa; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de impletituri. 3) Impletitura de elemente concrete (conducte, cai etc.) sau abstracte (linii inchipuite), care se incruciseaza intr-un anumit plan sau spatiu, facand legatura intre diferite obiecte si capatand o configuratie de plasa. ~ de comunicatie. ~ electrica. ~ comerciala. ♦ ~ de telecomunicatii ansamblul liniilor de telecomunicatii (telegrafice si telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o tara. ~ hidrografica totalitate a apelor curgatoare si a bazinelor de apa aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relatii structura. [Art. reteaua; G.-D. retelei] /<lat. retella

buiac, -a adj., pl. ieci, iece (vsl. buii, salbatic, nebun, buiac, de unde si rut. pol. slovac. buiak, taur, d. turc. bui, osm. buiuk, mare; ung. bujak, buiac, exuberant, zburdalnic. V. buiecesc, buimac). Impetuos, aprins: om, cal buiac. Exuberant, crescut nebuneste: un nuc buiac. Adv. A creste buiac.

COMIS, comisi, s. m. mare dregator in Moldova si in Tara Romaneasca, in evul mediu, care avea in sarcina sa caii si grajdurile curtii domnesti, precum si aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. komis.

MUSCA s. (ENTOM.) 1. (Musca domestica) (inv. si reg.) musita, (reg.) baza, gaza. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (inv. si reg.) sclept, (reg.) muscoi, taun, gaza-calului, musca-craiasca, strechea-cailor, trantor-de-cai; musca hoiturilor v. musca-albastra; musca-albastra (calliphora vomitoria) = musca hoiturilor, musca de carne, musca-mare, (reg.) boanza, boarna, musca-hantului, musca-nazdravana; musca-betiva v. musita; musca columbaca (Simulium columbaezensis) = (reg.) goanga-de-marha, musca-d-a-mica, musca-naprasnica, musca-otravitoare, musca-rea, musca-veninoasa; musca de carne v. musca-albastra; musca-mare v. musca-albastra.

LOCOMOTIVA s.f. Vehicul de cale ferata cu mijloc de tractiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotiva Pacific = locomotiva de mare viteza, cu trei roti motoare, folosita mai ales pentru trenurile rapide; locomotiva Atlantic = locomotiva de tractiune grea cu cinci roti motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.

RADU, Ilie (1853-1931, n. Botosani), inginer constructor roman. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la Bucuresti. Director al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930). Colaborator apropiat al lui A. Saligny, a fost unul dintre intemeietorii ingineriei in constructii din Romania. A proiectat si construit linii de cale ferata (Pitesti-Curtea de Arges, Galati-Barlad), poduri metalice si de beton armat cu deschideri mari (opt poduri peste Siret, peste Olt, la Slatina, peste Jiu, la Craiova s.a.), sisteme de alimentare cu apa (sistemul Bragadiru, pentru Bucuresti). A introdus folosirea planseelor de beton armat in constructia cladirilor. Lucrari: „Alimentarea cu apa a oraselor”, „Alimentarea cu apa a oraselor de munte”.

CISTERNA s. f. 1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide. ◊ vagon de cale ferata cu un asemenea recipient. 2. rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei sau a altor lichide. 3. (anat.) spatiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian. (< lat., it. cisterna)

calAIS [cale], oras in NV Frantei (Picardia), port comercial si de pescuit la Pas de calais; 100,8 mii loc. (1982). mare centru al ind. dantelelor si voalurilor. Constr. de masini, ind. chimica, echipament electric, hirtie. Otelarii. Legaturi de feribot cu Dover. Monumente: Biserica Notre Dame (sec. 13-16). Muzeu. Cucerit de englezi in 1347, s-a aflat in stapinirea acestora pina in 1558. Dupa Ocuparea Frantei, baza militara germana (1944) pentru lansarea de rachete V₁ si V₂ asupra Londrei.

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) ma tem de danai chiar si cand aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a incercat sa-i convinga pe concetatenii sai sa nu introduca in cetate calul de lemn lasat de ahei pe tarm si in care se aflau Odiseu si luptatorii lui.

CANAL s.n. 1. Albie artificiala (a unui rau, a unui fluviu etc.) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ♦ Brat de mare situat intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. Formatie anatomica tubulara. 4. cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (mai ales in televiziune). ♦ cale de acces a informatiilor intr-o masina de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

ARDENEZ (‹ fr.) s. m. (ZOOT.) Rasa de cai de tractiune, cu corpul masiv (talia 150-160 cm si greutatea 550-750 kg) si putere de tractiune de 3-5 ori mai mare decit greutatea corpului.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

LIBELULA, libelule, s. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul lung si subtire, cu capul mare si cu aripile stravezii, care traiesc de obicei pe langa ape; (si la sg.) insecta din acest ordin; calul-d******i. – Din fr. libellule.

CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis

OUTSIDER s.m. 1. (Anglicism) Strain, din afara; situat in afara. ♦ Declasat. 2. (Sport) cal care nu are sanse sa ocupe un loc de frunte in concursurile hipice. ♦ Sportiv (sau echipa) fara prea mari sanse intr-o competitie. 3. Intreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolista. [Pron. aut-sai-dar. / < engl. outsider].

PIROPLASMOZA s.f. Boala infectioasa la cal, la vite sau la oi, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. [< fr. piroplasmose].

SPUMA ~e f. 1) Invelis (albicios) de basicute de aer, care apare la suprafata unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermenteaza. ~a marii. ~ de bere. ◊ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clabuci de sapun, de sudoare sau de saliva. ◊ cal in ~e cal inspumat. A face ~ (sau ~e) la gura a) a scoate saliva abundenta (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu intaratare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; drojdie; pleava. [G.-D. spumei] /<lat. spuma

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

TIRFON s.n. Surub de otel cu pasul mare, taiat in spirala, avand capul jumatate rotund, continuat cu o prisma patrata, care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. [< fr. tirefond].

sold (-duri), s. n. – Coapsa, crupa. Germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sodar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. solduri. – Der. soldea, s. m. (porecla pentru schiopi); soldi, vb. (a se desela, a se speti, a se lasa intr-o parte); soldina (var. soaldina), s. f. (durere in sold; planta, Sedum acre); soldis, adv. (schiopatind); soldit, adj. (se zice despre un cal care are un sold mai proeminent); soldiu, adj. (cu soldul vatamat; cracanat, cu picioare scurte); solduros, adj. (cu solduri mari); soldan, s. m. (persoana voluminoasa; paduche); soldani, vb. (a se desala, a se lasa intr-o parte).

caltun m. (ngr. kaltsuni si kartsuni, d. it. calzoni, pantaloni [calza, ciorap], de unde si fr. calecons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. incalt, caltaveta. Cp. cu paun si sapun). Cor. Incaltaminte. Vest. Ciorap mare taranesc. Est (coltun). Ciorap.

GALACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de galaxii; propriu galaxiilor (in special caii Lactee). ◊ Plan ~ plan fundamental care trece prin centrul unei galaxii, unde sunt situate majoritatea stelelor galaxiei. Ecuator (sau cerc) ~ cercul mare al galaxiei, rezultat din intersectia planului galactic cu sfera cereasca. Coordonate ~ce coordonate raportate la ecuatorul galactic si la axa polilor galactici. /<fr. galactique

LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcatie cu fundul plat si cu prora si pupa inclinate, folosita pe ape fara valuri mari; barca (cu vasle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se aseza) luntre si punte = a incerca pe toate caile si prin toate mijloacele sa obtina sau sa realizeze ceva sau sa impiedice realizarea a ceva. [Pl. si: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).

HIPOPOTAM s.m. Mamifer pahiderm mare si greoi, cu picioarele scurte, care traieste in fluviile si lacurile Africii ecuatoriale. [< fr. hippopotame, cf. lat. hippopotamus, gr. hippopotamos < hippos – cal, potamos – rau, fluviu].

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei invinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviza a imparatului crestin Constantin cel mare, inscrisa sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, inainte de lupta cu Maxentiu. Astazi expresia se foloseste pentru a arata calea pe care trebuie sa o urmeze cineva pentru a-si realiza un ideal.

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

TOPUZ, topuzuri, s. n. Buzdugan cu capul imbracat in argint si batut cu nestemate, care, impreuna cu sabia, tuiul si calul imparatesc, constituia simbolul investiturii domnesti conferite de sultan. ◊ Loc. adv. (Pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forta; cu brutalitate. ♦ Maciuca scurta conferita de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [Pl. si: topuze] – Din tc. topuz.

crivala f., pl. e, ca nicovala, -le (vsl. krivalo, d. krivu, curb; sirb. krivalja, un fel de vita. V. crivea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cind treiera. Crivea, scirleica (de rasucit funiile). Un fel de stringatoare dulghereasca de forma unui patrat c´o lature [!] formata de un mare surub tot de lemn de tinut strins doua piese. O bucata de ramura mai groasa retezata si fixata in al carei virf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (in vest se numeste asa si troaca in care se pune drobu). Vest. Manivela la joagar.

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

DELFIN¹ s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care traieste in cete in toate marile. 2. Stil de inot, caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu miscarea picioarelor in plan vertical. 3. Constelatie din emisfera boreala, situata in vecinatatea caii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].

ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal salbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blana deasa, pasloasa, cu capul mare si lat, cu coarnele scurte, intoarse in afara, in fata si in sus, cu greabanul inalt, cu gatul si cu barbia acoperite cu par lung, care astazi, aflat pe cale de disparitie, este ocrotit in rezervatii naturale (Bison bonasus). – Din sl. zonbru.

TUNEL s. n. 1. galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o bariera cu potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (anat.) spatiu prin care trec anumite formatiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)

TUNEL s.n. 1. Galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o bariera de potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (Anat.) Spatiu prin care trec anumite formatiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].

cada (cazi), s. f. – Vana, vas mare. – Mr. cada. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Puscariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kade, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate sa fi intrat in rom. pe diverse cai, caci cuvintul gr. a dat si sl. kadi (› bg., sb., cr. kada, mag. kad). Din bg., dupa Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279).

PERSPECTIV, -A I. adj. (despre desene, proiectii etc.) care reprezinta un obiect, un peisaj etc. in perspectiva; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplina care studiaza metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care il are un peisaj, un obiect vazut din departare; priveliste. ◊ bulevard mare in linie dreapta. 3. posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. ♦ in ~a = pe cale de a se infaptui in viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

TAMPON s. n. 1. bucata mare de vata sau de tifon sterilizat care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie. 2. disc metalic masiv, prevazut cu un resort puternic, care primeste socurile dintre vagoanele de cale ferata, de tramvai etc. 3. accesoriu de birou, dintr-o placa recurbata pe care se asaza hartie sugativa. 4. substanta pentru impiedicarea unui anumit proces chimic. 5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lant de tehnici situat in aval de particularitatile unui lant in amonte. 6. (fig.) ceea ce amortizeaza socuri, impiedica ciocniri. ♦ zona ~ = zona de protectie dintre doua state menita a impiedica conflictele directe. (< fr. tampon)

TAMPON s.n. 1. Bucata mare de vata sau de tifon sterilizat care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie. 2. (Tehn.) Disc metalic masiv, prevazut cu un resort puternic, care primeste socurile dintre vagoanele de cale ferata, de tramvai etc. 3. Accesoriu de birou, format dintr-o placa recurbata pe care se asterne hartie sugativa. 4. Substanta intrebuintata pentru impiedicarea unui anumit proces chimic. [< fr. tampon].

calA¹ s. f. 1. incapere intre puntea inferioara si carlinga navei, in care se pune incarcatura. 2. plan inclinat catre mare pe care se construiesc sau se repara nave. 3. piesa pentru calarea (1) rotilor unui vehicul, a unei piese. 4. piesa de diverse forme cu care se controleaza dimensiunile pieselor in constructia de masini. (< fr. cale)

BUHAI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-balta = bou-de-balta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari, ovale si flori verzi-galbui dispuse intr-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinica cu fundul de piele, prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite, producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. si: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

STEVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) macrisul calului, (reg.) urzica-ratei. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-ratei. 3. (Rumex conglomeratus) macrisul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestatea, hrenut, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveica, macris de apa. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) macris. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpasatoare, cinstea-campului, faptul-mare, iarba-de-orbalt.

OISTE, oisti, s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea carului, a carutei, a trasurii etc., de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oistea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelatiei Carul-mare, alcatuita din trei stele asezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. Parte componenta a morii de vant, cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: o-is-] – Din bg. oiste.

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.

SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

PINTEN² ~i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) Culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

CA conj. 1. (consecutiv) de, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 2. (cauzal) caci, deoarece, fiindca. (Haidem ~ se face seara.) 3. (adversativ si restrictiv) si. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. (adversativ si restrictiv) v. doar. (~ mi-oi festeli onoarea.) 5. (adversativ si concesiv) v. desi. (calul, ~ e cu patru picioare si tot se poticneste.) 6. (temporal) cand. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)

DIVIZIE s. f. 1. mare unitate militara din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de acelasi tip. ◊ comandamentul unei asemenea unitati militare. 2. categorie de calificare a echipelor sportive. 3. ansamblu de mai multe birouri sub directia unui sef; sectie, serviciu (la caile ferate). (< rus. diviziia)

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

SER ~uri n. 1) Component lichid al sangelui. 2) Lichid preparat din sange sau pe cale artificiala si utilizat in scopuri terapeutice. ◊ ~ imun ser care contine anticorpi meniti sa neutralizeze agentii patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infectioase. ~ artificial (sau fiziologic) solutie salina diluata, asemanatoare cu plasma sangvina, folosita pentru dizolvarea unor medicamente sau pentru inlocuirea pierderilor mari de lichide sau de sange. /<fr. serum, lat. serum

chisita, chisite, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru pasari). 2. motul de par de la incheietura dindarat deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensula sau periuta de incondeiat ouale; bijara, condei, vizaric. 4. pamatuf, somoiag, stert. 5. manunchi, chita, ciucure de tei. 6. manunchi, chita de flori. 7. legatura de cateva tuleie de porumb; cununa, maldar. 8. gramada de vase de lemn care incap unul in altul: chisita mare = 14 vase; chisita mica = 12 vase. 9. legatura de lemne despicate de scanduri, de sindrile.

CRING (‹ sl.) s. n. 1. Padure a carei regenerare se face pe cale vegetativa (din lastari), conducerea arboretului realizindu-se intr-o perioada scurta de timp (1-40 ani). In c. taierile se fac imprastiat pe tot cuprinsul padurii. ♦ Padure tinara. ♦ Tufaris, desis. 2. Asezare rurala permanenta din zonele montane alcatuite din pilcuri de gospodarii, dispersate pe mari suprafete de teren, situata in partea centrala a M-tilor Apuseni.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

CURCA, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit. Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa. Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bg. kurka.

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene

TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta

CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

TRIUMF, triumfuri, s. n. 1. (In Roma antica) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemna in oras a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi si insotit de un cortegiu din care faceau parte senatori, capeteniile armatei si prizonierii facuti in razboi, reprezentand cea mai inalta onoare acordata invingatorului. ◊ Expr. A duce (sau a purta pe cineva) in triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtandu-l pe brate sau pe un tron) in cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruinta de mare prestigiu; fig. succes moral, reusita, izbanda deosebita. [Pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.

SER, seruri, s. n. Partea lichida a sangelui. ♦ Lichid extras din sange sau preparat pe cale artificiala care contine un anumit anticorp sau o secretie glandulara si este folosit in scopuri terapeutice. ◊ Ser sangvin = plasma sangvina din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus in organism, confera o imunitate pasiva. Ser fiziologic = solutie salina foarte diluata, apropiata de compozitia serului sangvin, folosita pentru a inlocui pierderile mari de lichide sau de sange in diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. serum, lat. serum.

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu

CONDOR (‹ fr.) s. m. Cea mai mare pasare de prada (c. 1-1,5 m lungime, peste 3 m la anvergura aripilor), din ordinul falconiformelor care traieste in Anzi, la 2.000-6.000 m altitudine, cu penaj gri-albastrui, capul si gitul golase, gulerul si aripile pe jumatate cenusii-deschis, complet mut (Vultur gryphus). ◊ C. californian = pasare rapitoare de zi, din ordinul falconiformelor, de c. 1 m lungime, care traieste in S californiei, cu penaj cenusiu si virful aripilor albicios; pe cale de disparitie (c. 70 de exemplare), este ocrotit (Gymnogyps californianus).

CROI², croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circula pe sine si care serveste la transportul persoanelor, al marfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casa (sistem) vagon = casa ale carei incaperi se insira una dupa alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisterna = recipient de forma cilindrica montat pe sasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferata. 2. Cantitate de marfuri, de materiale care intra intr-un vagon (1) si care serveste ca unitate de masura. – Din fr. wagon.

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

BARA s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

HANSA, uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul marilor Baltica si Nordului. Initial, h. a fost o asociatie a negustorilor germani, care s-a nascut prin fundarea, la Lubeck (1158), a „Comunitatii negustorilor germani sezonieri din Gotland”. In sec. 13, h. din Londra si Hamburg, care obtinusera in 1267, din partea regelui Hneric III al Angliei, dreptul de a se constitui in asociatii, au fuzionat cu h. din Colonia (Koln) (1281), formand h. teutona. Treptat, au fost atrase si alte orase-porturi, devenind (1350) o uniune, care, din 1356, avea o dieta. In sec. 15, cuprindea c. 160 de orase si avea antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod s.a. Ca urmare a deplasarii cailor comerciale maritime ale lumii din M. Baltica spre M. Mediterana si Oc. Atlantic, h. si-a pierdut importanta si s-a destramat.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.