ASENTIMENT s. n. consimtamant voluntar la propunerea, in actiunea cuiva; permisiune. ♦ a fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorinta cuiva. (< fr. assentiment)

ASENTIMENT, asentimente, s. n. Consimtamant, aprobare, incuviintare data cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. a fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorinta cuiva; a avea aprobarea cuiva intr-o actiune. – Din fr. assentiment.

ASENTIMENT s.n. Consimtamant voluntar la propunerea, la actiunea cuiva; invoire, permisiune. ◊ a fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorinta cuiva. [Pl. -te. / cf. fr. assentiment].

ASENTIMENT s. n. Consimtamant, aprobare. ◊ Expr. a fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorinta cuiva; a avea aprobarea cuiva intr-o actiune. – Dupa fr. assentiment.

asentiment n. Act prin care cineva adera in mod voluntar la o opinie, la o pozitie sau accepta o propunere; invoire; consimtamant. ◊ A-si da ~ul a consimti; a-si da consimtamantul. A fi in ~ul cuiva a proceda in conformitate cu parerea sau cu dorinta cuiva. /<fr. assentiment

SUFRAGIU², sufragii, s. n. 1. Declaratie care exprima vointa sau parerea cuiva intr-o alegere sau intr-o adunare constituita; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetatenilor majori ai unei tari. 2. Sistem de votare (dupa modalitatea exercitarii dreptului de vot si extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufraj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.