TINE, tin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva in mana (sau in brate etc.) si a nu lasa sa scape. ◊ Expr. A-i tine (cuiva) lumanarea (sau lumina) = a) a fi nas cuiva la cununie; b) a sta langa cineva in ultimele clipe ale vietii cu o lumanare aprinsa in mana (dupa un vechi obicei crestin). A-i tine (cuiva) cununa = a fi nas (cuiva) la cununie. A tine franele tarii (sau imparatiei etc.) = a conduce, a stapani, a guverna o tara etc. A tine pe cineva (sau ceva) in mana = a avea pe cineva (sau ceva) in puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) dupa bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mana. A tine ursita (sau soarta) cuiva (in mana) = a fi stapan pe viata cuiva si a dispune de ea dupa bunul sau plac. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, „de dupa” sau „pe dupa”, arata partea de care se apuca) Tinem pe bunic de mana. (Refl. recipr.) Mergeau tinandu-se de mana. ◊ Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, arata partea sau capatul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul insusi) Tine de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primeste! ♦ (Determinat prin „in brate” sau „imbratisat”) A cuprinde pe cineva cu bratele in semn de dragoste, de prietenie; a imbratisa. ♦ (Determinat prin „in mana”) A manui o arma, o unealta, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apa etc.; in expr.) A tine mingea = a opri mingea in maini mai mult timp decat este regulamentar, inainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A sustine un obiect greu (ridicat de la pamant) si a nu-l lasa sa cada. 3. A sprijini pe cineva sa nu cada. ♦ Intranz. A nu lasa ca ceva care atarna sau pluteste sa cada sau sa se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) tine pe cineva pamantul = a nu mai putea fi suportat din cauza rautatii, faradelegilor etc. A nu-l (mai) tine pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerabdare etc. A nu-l mai tine (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mandru. II. 1. Refl. A se prinde cu mainile de ceva sau de cineva. ♦ A apasa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i incetini functia, a potoli o senzatie dureroasa etc.). ♦ A se mentine intr-un loc, a nu se prabusi, a nu cadea de undeva. Se tine tare in sa. 2. Refl. A fi prins sau fixat usor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se tinea numai intr-un cui. ♦ Intranz. si refl. A fi bine fixat sau intepenit undeva (si a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) tine bine. 3. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. „de” sau „dupa”) A merge in urma cuiva, pasind cat mai aproape de el si a nu-l parasi nici o clipa; p. ext. a fi mereu impreuna cu cineva, a fi nelipsit de langa cineva. ♦ A sta mereu in drumul, in preajma sau in urma cuiva, staruind cu o rugaminte; a urmari pe cineva cu staruintele sale, cu insistentele sale pentru a-i castiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua dupa cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinari modale) A urma unul dupa altul, a se insirui. Automobilele se tineau lant. 5. Refl. A se indeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neintrerupt (sau numai) de..., a nu se lasa de... ◊ Expr. A se tine de ale sale = a-si vedea de treaba. 6. Intranz. si refl. A face parte integranta dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitura etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a apartine cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi in legatura cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competenta cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufleteste de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afectiune puternica, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „cu”) A lua apararea sau partea cuiva, a sustine pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva sa se intample, sa se faca sau sa fie; a simti imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumita parte a lui) sa stea mai mult timp intr-o anumita pozitie sau atitudine. ◊ Expr. A tine nasul sus sau (refl.) a se tine cu nasul pe sus = a fi obraznic, increzut, pretentios. A tine capul sus sau (refl.) a se tine cu capul pe sus = a fi mandru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva sa stea un timp oarecare intr-un anumit loc. ♦ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) in evidenta = a avea (pe cineva sau ceva) in vedere; a da o atentie deosebita. A tine (ceva) in suspensie = a nu se pronunta sau a nu se hotari (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuinta, salas, cazare; a nu lasa (pe cineva) sa plece in alta parte. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „la” sau „in”) A sili, a forta pe cineva sa stea intr-un anumit loc. ◊ Expr. A tine (pe cineva) la pastrama = a lasa pe cineva sa rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face sa stea inchis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa nu se poata misca din loc (prinzandu-l cu mainile sau legandu-l); a imobiliza. ◊ Expr. A tine pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stapani, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa stea sau sa ramana un timp oarecare intr-o anumita stare; a mentine. 5. Tranz. (Cu determinarile „pe loc” sau „in loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul sau, facandu-l sa ramana pe loc, a-l impiedica sa-si urmeze drumul. ◊ Expr. A-i tine cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul sau, impiedicandu-l sa treaca inainte; a sta in calea cuiva; b) a pandi trecerea cuiva, a astepta pe cineva in drum si a-l opri pentru a-i adresa o rugaminte; c) (pop.) a urmari pe cineva in mod insistent (pentru a-i castiga bunavointa, dragostea); a fi mereu in calea cuiva. A tine drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica talharia la drumul mare; b) a umbla fara rost, haimana. (Pop.) A-i tine cuiva drumul legat = a impiedica actiunile cuiva, libertatea cuiva. A tine (pe cineva) de vorba = a sta de vorba cu cineva (nelasandu-l sa-si vada de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva sa astepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp intr-un anumit loc. ◊ Expr. A se tine in rezerva (sau la o parte, la distanta) = a nu lua parte la ceva, a se abtine de la ceva. A se tine sufletul in cineva = a fi viu, a trai. ♦ (Pop.) A-si duce traiul, a vietui, a trai (undeva). 8. Refl. A sta intr-o anumita pozitie, a lua sau a avea o anumita atitudine sau tinuta. Se tinea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) tine pe (sau in) picioare = a cadea (de osteneala, de somn, de boala etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mandru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mandru, increzut; a se mandri, a-si lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A infrana, a stapani, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia isi tine lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv in forma negativa) De-abia se tine sa nu rada. ◊ Expr. A-si tine firea = a-si pastra linistea, calmul, cumpatul; a se stapani. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinari introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a impiedica pe cineva sa faca ceva; a retine. IV. 1. Tranz. A pastra un lucru intr-un anumit loc (pentru a-l pune la adapost sau a-l avea la indemana in caz de trebuinta). ♦ A pastra mult timp un lucru pentru a se folosi de el in viitor. ♦ (Construit cu un complement in dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A pastra un anumit timp un obiect primit de la cineva in acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i apartine) la sine sau pentru sine; a retine pe nedrept. 2. Tranz. A nu lasa ca ceva sa dispara, sa se distruga, sa se altereze etc.; a pastra neatins si neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A tine legatura cu cineva = a ramane in (stransa) legatura cu cineva, a pastra legatura cu cineva. A tine cuiva (sau, reg., a tine pe cineva) manie (sau pizma, suparare, alean) = a purta cuiva ura, suparare etc., a ramane manios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A tine taina (sau secretul) sau a tine (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvalui, a nu da pe fata, a nu destainui un secret. A tine minte = a nu uita (ceva), a-si aminti de... ♦ A cruta, a nu distruge. ♦ (Pop.) A pastra cuiva dragoste, a nu parasi pe cineva. 3. Tranz. A pastra o stare sau o calitate vreme mai indelungata. ◊ Expr. A-i tine cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i tine (cuiva) de frig = a apara de frig. A-i tine (cuiva) de foame (sau de sete) = a satura (inlocuind alta hrana mai potrivita). A tine (cuiva) de urat = a sta impreuna cu cineva vorbindu-i, distrandu-l pentru a-i alunga singuratatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu acelasi drum (sau aceeasi cale, aceeasi directie), a nu se abate din drum; a umbla intr-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a strabate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Tine-te de drumul acesta pana acasa. ◊ Expr. (inv.) A tine marea sau (intranz.) a tine spre plina mare = a naviga in larg. 5. Tranz. A respecta cu strictete, a implini intocmai; a pazi (o norma, o invoiala, un angajament, o lege). ♦ A sarbatori, a praznui, a cinsti (o zi de sarbatoare). ◊ Expr. A tine zile pentru cineva = a posti ca sa-i mearga cuiva bine, sa i se implineasca o dorinta. ♦ Refl. A persevera in..., a nu se indeparta de..., a nu se abate de la..., a ramane consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A tine la vorba sa = a ramane nestramutat intr-o hotarare, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-si schimba hotararea. 6. Refl. si intranz. (De obicei cu determinarile „bine”, „tare”, „darz”) A se mentine in conditii bune, a nu se da batut, a nu se lasa induplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se tine (sau, tranz., a tine pe cineva) treaz = a ramane (sau a determina pe cineva sa ramana) treaz, a nu (se) lasa sa fie prins de somn. (Refl.) A se tine gata = a sta pregatit (pentru a face ceva). (Refl.) Tine-te (sau te tine) bine sau (intranz.) tine bine! formula de indemn si de incurajare. (Refl.) Sa se tina bine! formula de amenintare. ♦ Intranz. A rezista la o incercare sau la o proba, a suporta ceva. Calul tine la galop. 7. Refl. si tranz. A se afla sau a face sa se afle in deplina sanatate si putere. ◊ Expr. A (se) tine viu (sau in viata, cu zile etc.) = a (se) mentine in viata; a trai sau a face sa traiasca. ♦ Refl. A se pastra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A tine loc de... = a face serviciul de..., a indeplini functia de..., a servi drept..., a fi intrebuintat ca... 2. A stapani (un loc). ♦ A apara un loc de invazia dusmanului, a opri (cu armele) intrarea intr-un loc. 3. A avea (pe cineva) in serviciul sau. 4. A avea sub conducerea, directia sau administratia sa; a fi insarcinat cu o functie (si a o exercita). ◊ Expr. A tine casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil. A tine socotelile = a fi insarcinat cu socoteala intrarii si iesirii banilor intr-o intreprindere. 5. A poseda animale si a le creste (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea in posesiune o intreprindere; a avea in folosinta pe timp limitat o proprietate; a detine (in calitate de chirias, de arendas). 7. (Pop.) A avea de vanzare (o marfa in pravalie). VI. Tranz. 1. A suporta toata cheltuiala necesara intretinerii unei case, unei gospodarii etc. ◊ Expr. A tine casa (cu cineva) = a convietui cu cineva (in calitate de sot si sotie). A tine casa mare = a duce trai bogat, luxos. A tine casa (sau masa) deschisa = a primi bucuros si des multi oaspeti. A-si tine rangul = a avea un fel de viata potrivit cu rangul pe care il ocupa. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trai (mai ales hrana); a intretine. ◊ Expr. A tine (pe cineva) la scoala (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la scoala, suportand cheltuielile necesare. ♦ Tranz. si refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A (se) hrani. ◊ Expr. (Tranz.) A-si tine capul (sau viata, zilele, sufletul) cu... = a se hrani, a trai cu... ♦ Refl. A face fata cheltuielilor necesare vietii; a se intretine, a trai. 2. A purta cuiva de grija, a avea grija de cineva, a ingriji pe cineva. ◊ Expr. A tine pe cineva ca pe (sau in) palma = a ingriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, implinindu-i-se toate dorintele. A tine bine = a pastra in stare buna, in ordine deplina, a intretine bine. 3. (Pop.) A fi casatorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relatii de dragoste (in afara casatoriei), a trai cu cineva (in c********j). VII. 1. Intranz. A dura, a dainui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupesti) A nu mai slabi pe cineva, a nu-l lasa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se intinde, a se prelungi (intr-o directie). VIII. Tranz. 1. (Exprima, impreuna cu determinarea sa, o actiune sau o stare indicata de determinare, cu valoarea stilistica a unui prezent de durata) A face sa dureze, sa se manifeste. De bucurie tinu masa trei zile. ◊ Expr. A o tine numai (sau tot) o (sau intr-o) fuga (ori o gura, un plans etc.) sau a tine fuga (ori plansul, gura etc.) intruna (sau totuna) = a o duce inainte fara intrerupere, fara a slabi o clipa, fara a se opri (din fuga, din plans etc.). A (o) tine inainte (sau intruna) ca... = a sustine cu tarie, cu insistenta ca... A (o) tine (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (sa...) A tine pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la moda, a fi in spiritul vremii, a nu ramane in urma. ♦ (Cu determinari introduse prin locutiunile „tot in...” sau „numai in...”) A nu mai slabi pe cineva cu... 2. (In loc. vb.; cu sensul dat de determinari) A tine o vorbire (sau un discurs, un cuvant) = a vorbi, a cuvanta unui auditoriu. A tine judecata = a judeca. A tine sfat = a se sfatui, a delibera. A tine lupta (sau razboi, batalie, foc) = a se lupta, a se razboi cu cineva. A tine straja = a strajui, a sta de straja. A tine locul cuiva = a inlocui pe cineva. IX. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te tineam mai tanar! ◊ Expr. (Tranz.) A tine (pe cineva) de rau = a mustra, a dojeni, a certa, a ocari (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuiala, a necesita o cheltuiala, a costa. [Prez. ind. si: (reg.) tiu. – Var.: tinea vb. II] – Lat. tenem.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinta. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De cand sunt (sau esti etc.) = (in legatura cu o negatie) de cand ma aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodata. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! sa zicem ca se poate! Treaca-mearga!. 2. A se afla, a se gasi intr-un anumit loc, la o anumita persoana. Cine-i acolo? ♦ A-si avea originea, a se trage, a proveni. De unde esti? 3. A trai, a vietui, a o duce; (despre lucruri, situatii, actiuni etc.) a dura, a dainui, a tine. Vechi obiceiuri care sunt si astazi. ◊ Expr. Cat e lumea si pamantul = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. ◊ (Impers.; urmat de determinari temporale, fixeaza momentul unei actiuni, sugereaza trecerea timpului etc.) Era intr-o seara. E mult de atunci. 4. A se indeplini, a se intampla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. ce-o fi, o fi exprima indiferenta, neputinta sau resemnarea cuiva in fata unei situatii. Fie! = a) accept sa se faca asa cum sustii; b) merita, nu e pacat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-as crede)! Asa a fost sa fie = asa a trebuit sa se intample, era inevitabil ca lucrurile sa se petreaca in alt chip. (Fam.) Este? = nu-i asa (ca am dreptate, ca se confirma ceea ce spun) ? 5. A avea pretul...; a costa, a valora. Cat sunt vinetele? 6. (In superstitii, ghicitori etc.) A insemna, a prevesti, a fi semn ca... Ce e cand ti se bate tampla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a buna) = a prevesti ceva rau. B. (Cu functie copulativa) 1. (formeaza, impreuna cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se gasi intr-o situatie prielnica, favorabila, a avea parte de liniste, de multumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (intr-o disputa). 2. (construit cu dativul; impreuna cu un nume predicativ, exprima o stare sau o actiune aratate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ti-e etc.)... = ce importanta are, ce folos decurge din... (Fam.) Ti-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (In constructii impersonale, cu subiectul logic in dativ; in legatura cu notiuni exprimand un sentiment, o senzatie, o stare sufleteasca) A simti. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i placea, a indragi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozitie secundara cu verbul la conjuctiv) imi pasa, imi vine (greu sau usor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) ca... (sau sa nu...) = ma tem (sau te temi etc.) ca... (sau sa nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o notiune temporala) A urma (sa se faca), a trebui (sa se faca). Cand a fost sa plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect si urmat de un verb la conjunctiv) A avea putinta, posibilitatea, ocazia sa...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pana sa... Era sa moara. 6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a considera ca este cazul sa..., a se cuveni. E ceva de facut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serveste la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaza timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formeaza viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu conditionalul prezent formeaza perfectul optativ-conditional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formeaza perfectul conjunctivului) Sa fi spus. 4. (Cu infinitivul formeaza perfectul infinitivului) Se poate lauda a fi invatat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaza prezumtivul prezent si perfect) Sa se fi afland multi in lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serveste la alcatuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. si pop. is, prescurtat -s), esti (pr. iesti), este (pr. ieste, prescurtat e, ii, i), suntem (acc. si: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv sa fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

PRIINTA, priinte, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabila; bunavointa, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priinta = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priinta = folositor. – Prii + suf. -inta.

COMUN, -A I. adj. 1. care apartine mai multora sau tuturor; care intereseaza pe mai multi sau pe toti; obstesc. ◊ (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generala; substantiv ~ = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor ~ = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor ~ = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu ~ = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor ~ = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ a face cauza ~a cu cineva = a fi de partea cuiva. 2. obisnuit, normal, frecvent. ◊ loc ~ = idee, lucru stiut de toata lumea; banalitate. 3. mediocru, banal, de rand. II. s. n. ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ in ~ = laolalta, impreuna. ◊ a iesi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. (<fr. commun, lat. communis)

COMUN, -A adj. 1. Care apartine mai multora sau tuturor; folosit de toti sau de mai multi; obstesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor comun = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intr-o chestiune, intr-o discutie etc.). 2. Obisnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multi sau la toti in acelasi fel, banalizandu-se prin deasa ei intrebuintare. 3. Banal, de rand. // s.n. Ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ In comun = laolalta, impreuna. ◊ A iesi din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun].

parte (parti), s. f. – 1. Bucata, portiune. – 2. Diviziune, sectiune. – 3. Ratie. – 4. Loc. – 5. Grup, clica; aparare. – 6. Contractant, interesat. – 7. Interventie, hirtie. – 8. Directie, latura. – 9. Raport, relatie. – 10. Gen, s*x. – 11. Clasa, casta, categorie. – 12. Soarta, destin. – 13. (Adv.) Partial. -Mr. parte, megl. parti, istr. pǫratu. Lat. partem (Puscariu 1274; Candrea-Dens., 1339; REW 6254), cf. it., sp., port. parte, fr. part. Dupa Meyer-Lubke, Rom. Gr., III, 221, sensul adverbial ar reproduce lat. partim. Weigand, Jb., XVI, 79, explica sensul 12 prin influenta bg. cestu, care de asemenea, are doua sensuri, dar Densusianu, GS, I, 312 a demonstrat ca evolutia semantica este spontana. Der. partas, s. m. (participant; partizan, adept; coposesor, coproprietar); partasie, s. f. (partialitate, partinire; participare; coproprietate); partasire, s. f. (inv., participiu); particea (var. particica), s. f. (diminutiv al lui parte), pe care Puscariu 1275 si REW 6257 il deriva din lat. particella, fara indoiala in mod echivoc; parti, vb. (inv., a favoriza); partnic, adj. (partizan, partinitor), cu suf. -nic; partini, vb. (inv., a participa; a fi de partea cuiva, a favoriza, a avantaja), din cuvintul anterior sau, dupa Densusianu, Rom., XXXIII, 283 si Tiktin dintr-un *partean disparut; dupa Koerting 6881, din lat. partem tenēre); partinitor, adj. (partial, care se poarta cu partialitate); nepartinitor, adj. (impartial); imparti, vb. (a distribui; a divide, a rupe; a separa; a face o diviziune), pe care Candrea-Dens., 1343 il trimit la lat. impartῑre; impartire, s. f. (diviziune); imparteala, s. f. (diviziune, distribuire); impartitor, s. m. (postas; s. n., divizor); deimpartit, s. n. (primul termen al unei impartiri); copartas, s. m. (coproprietar, actionar); impartasi, vb. (a comunica, a da de stire; refl., a lua parte, a participa; a lua cuminecatura), din partas, ca imparti din parte (pentru ultimul sens, Seineanu, Semasiol., 49, propune un paralelism cu sl. pricęstiti sę, din cęsti „destin”; mai curind s-ar parea ca trebuie sa se porneasca de la sensul de „a comunica”, la fel ca in celelalte limbi romanice); desparti, vb. (a separa, a divorta; inv., a deosebi), pe care Candrea-Dens., 1344 il trimit la lat. *dispartῑre; desparteala (var. despartenie), s. f. (separare); despartamint (var. despartimint), s. n. (departament), format dupa fr. departement; despartire, s. f. (separare; inv., sector, cartier; comisariat); despartitor, adj. (care separa); despartitura, s. f. (separator; departament; diviziune, sectiune); nedespartit, adj. (inseparabil). Der. neol. partaj, s. n., din fr. partage; partener, s. m. din fr. partenaire; participa, vb., din fr. participer; participant, adj., din fr. paticipant; participiu, s. n., din fr. participe; participial, adj., din fr. participial; particular, adj., din fr. particulier; particularism, s. n.; particularitate, s. f.; particulariza, vb.; partida (var. partid), s. f. si n. (intrecere sportiva; cont; cantitate de marfuri; diversiune in comun; persoana susceptibila de a contracta o casatorie; inv., partid, factiune), din it. de N. (ven.) partida, prin intermediul ngr. παρτιδα, sec. XVII, (Galdi 222); partid, s. n. (factiune), din fr. parti, ngr. παρτίδον; partitiv, adj.; partitura, s. f., din fr. partitura; partizan, s. m., din fr. partisan; partial, adj., din fr. partiel; partialitate, s. f.; impartial, adj.; impartialitate, s. f. – Din rom. provine rut. parti „ursita” (Candrea, Elemente, 404).

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (In expr.) A tine hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a insoti, a intovarasi; c) fig. a tine partea cuiva, aproband tot ce face si ce spune; a face pe placul cuiva, a canta cuiva in struna. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor parti ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a tine acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

PANAHIDA, panahide, s. f. (Inv. si pop.) Parastas (facut dupa 40 de zile de la moartea cuiva). ♦ parte a prohodului care se canta la scoaterea mortului din casa. – Din sl. panahida.

PARTIZAN, -A, partizani, -e, s. m. si f. 1. Persoana care adopta si sustine o idee, o teorie etc.; persoana care este de partea cuiva, care lupta alaturi de cineva pentru o cauza; adept. 2. Spec. Membru al unui detasament organizat de lupta, care actioneaza in timp de razboi impotriva inamicului, in spatele frontului. – Din fr. partisan.

PARTINI, partinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja in mod constient pe cineva, a tine parte cuiva (in dauna altuia). – Din parte.

A SE ARUNCA ma arunc intranz. 1) (despre fiinte) A se desprinde brusc din loc, deplasandu-se intr-o anumita directie. ~ in apa. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sari; a ataca. Cainele s-a aruncat la el. ◊ ~ in partea cuiva (sau la cineva) a semana cu cineva (la infatisare, la caracter). /<lat. eruncare

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

HANG ~uri n. pop. 1) Fiecare dintre cele doua tuburi ale cimpoiului care tin tonul. 2) Instrument muzical sau o parte a acestuia care serveste pentru acompaniat. ◊ A tine ~ul a) a acompania o melodie; b) a tine partea cuiva; a-i face pe plac. /<ung. hang

PARTIAL² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu impartial) Care tine parte cuiva (adesea fara a tine cont de adevar); cu partinire; partinitor. [ Sil. -ti-al] /<fr. partial

PARTINITOR ~oare (~ori, ~oare) (in opozitie cu nepartinitor) Care partineste; care tine parte cuiva; partial. /a partini + suf. ~tor

MESAGER s.m. 1. Purtator al unui mesaj; persoana care anunta ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat sa se intoarca la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fractiune celulara de acid ribonucleic, care exercita o influenta genetica determinanta asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

SUSTINE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A tine (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a tine usor (pe cineva), a impiedica sa cada. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabila fata de cineva; a sprijini, a apara. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tarie. 4. tr. A ajuta, a intretine cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-si castiga existenta, a se intretine. 5. refl. A se tine in picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. sustin, conj. -na, var. sustinea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, dupa tine].

PATRIE s.f. 1. Tara unde s-a nascut cineva, tara de bastina. 2. Loc unde s-a nascut cineva, loc de bastina; oras, tinut, pamant natal. ♦ Mediu social din care face parte cineva. 3. Loc unde a luat nastere sau s-a dezvoltat o stiinta, o arta etc. [Gen. -iei. / < lat., it. patria, fr. patrie].

SUSTINE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a tine (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a tine usor (pe cineva), a impiedica sa cada. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabila fata de cineva; a sprijini, a apara. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tarie. 4. a ajuta, a intretine cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-si castiga existenta, a se intretine. 2. a se tine in picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, dupa fr. soutenir)

MANUSA ~i f. 1) Obiect confectionat din lana, din piele, care se imbraca pe mana, acoperind-o pana la incheietura (in scop protector). ~ cu degete. ~ de mireasa. ◊ A arunca cuiva ~a a) a chema la duel pe cineva; b) a provoca pe cineva. A ridica cuiva ~a a) a primi chemarea cuiva la duel; b) a primi provocarea cuiva. A umbla (sau a se purta) cu ~i cu cineva a avea o atitudine binevoitoare si politicoasa fata de cineva. 2) rar parte a unui obiect (vas, instrument, usa etc.) de care acesta este apucat pentru a putea fi manipulat; maner. 3) rar Cantitate de plante cu tulpina subtire care poate fi cuprinsa cu mana; manunchi. [G.-D. manusii] /mana + suf. ~usa

CAPTA vb. I. tr. 1. A aduna, a colecta (fluide) intr-un rezervor sau in tuburi. 2. (Fig.) A castiga, a atrage (pe cineva) de partea sa cu ajutorul unor siretlicuri. [< fr. capter, cf. lat. captare].

CAPTA vb. tr. 1. a aduna, a colecta intr-un rezervor sau in tuburi. ◊ a intercepta, a prinde sa auda ceva. 2. (fig.) a fascina; a atrage (pe cineva) de partea sa. (< fr. capter, lat. captare)

ALELUIA interj. Exclamatie care apare ca un refren de lauda in cantari bisericesti. ◊ Expr. (Fam.) A-i canta (cuiva) aleluia = a lua parte la inmormantarea cuiva, a inmormanta pe cineva. ♦ (Fam.) S-a sfarsit! s-a terminat! amin! [Var.: aliluia interj.] – Din sl. aleluija.

APARTINE, apartin, vb. III. Intranz. A tine, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumita clasa, dintr-o anumita organizatie etc. – Din fr. appartenir (dupa tine).

INTIMITATE, (3) intimitati, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazata pe legaturi stranse. ◊ Expr. A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunostintele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrans, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimite.

IMBULZI, imbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se ingramadi in numar mare, a se inghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva sa stea inghesuit, a vari pe cineva sau ceva intr-un spatiu stramt, neincapator, aglomerat; a inghesui. ♦ (Despre o multime) A inghesui pe cineva din toate partile. ♦ Fig. A napadi pe cineva cu staruintele, cu insistentele. – In + bulz.

INGHESUI, inghesui, vb. IV. 1. Refl. (Despre fiinte) A se imbulzi, a se ingramadi (intr-un spatiu restrans); a (se) ghemui. 2. Tranz. A baga, a vari pe cineva sau ceva intr-un loc stramt. ♦ A inconjura pe cineva din toate partile, limitandu-i spatiul de miscare. [Prez. ind. si: inghesuiesc] – In + ghes + suf. -ui.

ZECIUI, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-si insusi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamitati naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.

COMPATIMI, compatimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta parere de rau fata de suferintele cuiva. 2. Intranz. (Inv.) A suferi impreuna cu altcineva; a lua parte la suferinta cuiva. – Con¹- + patimi (dupa fr. compatir).

CONTRIBUTIE, contributii, s. f. 1. parte cu care cineva participa la o actiune sau la o cheltuiala comuna; aport. ♦ Expr. A pune la contributie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o actiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (inv.) contributiune s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis.

VULNERABIL, -A, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi ranit. ♦ Fig. Care poate fi atacat usor; care are parti slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slaba a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnerable, lat. vulnerabilis.

CUMPARA, cumpar, vb. I. Tranz. 1. A intra in posesiunea unui lucru, platind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumparat-o, asa o vand = cum mi s-a povestit mie, asa povestesc si eu altora. 2. Fig. A castiga de partea sa pe cineva, platindu-l; a mitui. – Lat. comparare.

AFERENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care decurge din ceva; in legatura cu ceva; dependent de ceva. 2): Vase ~te vase care se varsa in altele sau care patrund intr-un organ. 3) jur. Care revine cuiva prin lege. parte ~ta dintr-o mostenire. /<fr. afferent

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

RASCRUCE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; raspantie; incrucisare. ◊ In ~ crucis. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; raspantie. 3) pop. parte in forma de cruce a unui vehicul cu tractiune animala, de care se prinde protapul sau cele doua orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor incrucisate din mijlocul unei ferestre. 5) parte a vartelnitei, constand din doua brate incru-cisate, pe care se pun cele doua fofeze; fofelnita. /ras- + cruce

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

A SUSTRAGE sustrag tranz. 1) (lucruri, bunuri straine) A lua prin viclenie si amageli; a-si insusi prin diferite masinatii. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face sa se abata, incurcand; a distrage. ◊ ~ atentia (cuiva) a indrepta atentia (cuiva) in alta parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire

TAIN ~uri n. 1) Portie de nutret ce se da animalelor intr-o anumita perioada de timp; mertic. 2) Ratie alimentara data cuiva pentru un anumit timp in schimbul unor servicii prestate. 3) parte care revine cuiva la impartirea sau distribuirea unui bun comun. /<turc. tayin

VULNERABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi vatamat cu usurinta; lezabil. 2) fig. Care poate fi usor atacat; criticabil; atacabil. ◊ Punct ~ parte slaba (a cuiva sau a ceva). /<lat. vulnerabilis, it. vulnerabile, fr. vulnerable

VULNERABIL, -A adj. Care poate fi (usor) ranit. ♦ (Fig.) Usor atacabil; slab. ◊ Punct vulnerabil = parte slaba a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. [Cf. lat. vulnerabilis, fr. vulnerable].

INTIMITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este intim. ♦ Legatura stransa; prietenie intima, apropiata. ◊ A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva, a face parte dintre apropiatii cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. [Cf. fr. intimite].

pristanitor, pristanitori, s.m. (inv.) persoana care pristaneste, care se alatura cuiva, il urmeaza; face voia cuiva, ii tine partea.

APARTINE vb. intr. a tine de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din). (dupa fr. appartenir)

APARTINE, apartin, vb. III. Intranz. A tine de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o clasa, dintr-o organizatie etc. – Fr. appartenir (dupa tine).

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie executat din caramizi, din blocuri de piatra, asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant) sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile, pentru a-l apara; fig. a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva. – Slav (v. sl. zidu).

ZECIUI, zeciuiesc, vb. IV. (Inv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-si insusi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din zece.

GRUMAZ, grumaji [(inv.) grumazi], s. m. 1. (Pop.) Gat; p. restr. cerbice, ceafa. ◊ Expr. A-si pleca grumazul (in fata cuiva) = a se umili; a se lasa robit. A-si indoi grumazul = a renunta la lupta, a se socoti invins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gatlej. 3. (Rar) partea mai ingusta a unor obiecte, asemanatoare cu gatul (1). – Cf. alb. gurmaz, germaz.

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

PRIPASI, pripasesc, vb. IV. 1. Refl. A se stabili undeva sau pe langa cineva (venind din alta parte); a se oplosi, a se aciua. 2. Tranz. A lua si a tine pe langa sine; a adaposti. – Din pripas.

PRIPASIT², -A, pripasiti, -te, adj. Care s-a stabilit undeva sau pe langa cineva (venind din alta parte); aciuat. – V. pripasi.

SIMPATIZA, simpatizez, vb. I. 1. Tranz. A avea sentimente de simpatie (1) fata de cineva. ◊ Refl. recipr. Se simpatizeaza de multa vreme. 2. Intranz. (Cu determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleasi aspiratii, aceleasi idealuri, aceleasi convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupari politice sau a unei miscari (cunoscandu-i si impartasindu-i principiile, actiunile etc.). – Din fr. sympathiser.

TAIN, tainuri, s. n. 1. Portie de alimente sau de bautura care se dadea zilnic ienicerilor, ostasilor pamanteni, subalternilor, de catre domnitor sau boieri; p. gener. ratie de alimente. ♦ Suma de bani care se dadea zilnic servitorilor, echivalenta cu ratia lor alimentara. ♦ Provizie. 2. Portie de nutret care se da animalelor intr-o anumita perioada de timp. 3. parte care ii revine cuiva in urma unei repartizari, a unei imparteli etc. – Din tc. tayin.

APARARE ~ari f. 1) v. A APARA si A SE APARA. 2) Forma de lupta care consta in respingerea atacurilor inamicului, mentinand pozitiile ocupate. 3) Totalitate a masurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) parte care apara cauza cuiva in fata unei instante judecatoresti. 5) Totalitate a jucatorilor dintr-o echipa sportiva care apara poarta proprie. [G.-D. apararii] /v. a (se) apara

CONTRIBUTIE ~i f. 1) parte cu care contribuie cineva la o actiune sau la o cheltuiala comuna. ◊ A pune la ~ a folosi; a utiliza. 2) Plata obligatorie stabilita prin lege, pe care cetatenii, institutiile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului in conformitate cu anumite norme de impunere; impozit. [Art. contributia; G.-D. contributiei; Sil. -ti-e] /<fr. contribution, lat. contributio, ~onis

A SE INTOARCE ma intorc intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se inturna. ~ acasa. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la parerea initiala. 3) A-si schimba directia initiala, luand-o in alta parte. ◊ A i se ~ cuiva matele (sau stomacul) pe dos a i se face greata. S-a intors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ intr-un calcai a fi sprinten la treaba; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

A NETEZI ~esc tranz. 1) (suprafete, tere-nuri etc.) A face sa devina neted; a nivela; a indrepta. ~ un drum. ◊ A(-i) ~ cuiva calea a usura cuiva ceva. 2) (fiinte sau parti ale corpului lor) A atinge usor cu palma in semn de afectiune; a mangaia; a dezmierda. /Din neted

UNUL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, destept etc.) decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau a o tine) una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una

COTA¹ s.f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

SECRETAR, -A s.m. si f. 1. Persoana care rezolva lucrarile curente intr-o intreprindere, intr-o institutie administrativa sau stiintifica. ♦ Persoana care redacteaza procesul-verbal asupra lucrarilor si discutiilor desfasurate in cadrul unei sedinte. ◊ Secretar de redactie = colaborator din redactia unei publicatii care centralizeaza si coordoneaza materialul pregatit pentru tipar. ♦ Cel care tine lucrarile cuiva, care scrie (dupa dictare) corespondenta cuiva. 2. Persoana care face parte din conducerea unei organizatii politice sau de masa si care conduce munca operativ, pe baza hotararilor luate de organele colective respective. [< fr. secretaire].

PROFIL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figura. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei intreprinderi, a unei institutii etc. 4. Conturul unei sectiuni plane a unui element de constructie, a unei regiuni a scoartei Pamantului etc.; reprezentare grafica a unei asemenea sectiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo].

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

PROFIL s. n. 1. contur, aspect al fetei cuiva privita dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figura. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentand o sectiune verticala a unui element de constructie, a scoartei terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei intreprinderi, institutii etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesa decorativa in relief servind la ornamentarea unei cladiri, la imbunatatirea acusticii unei sali etc. 5. produs laminat din otel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

RETINERE s. f. actiunea de a (se) retine. ◊ stapanire de sine, prudenta, rezerva. ◊ oprire a unei parti din drepturile cuvenite cuiva. ◊ detentiune. (< retine)

SECRETAR¹, -A I. s. m. f. 1. persoana care rezolva lucrarile curente de birou intr-o intreprindere, intr-o institutie administrativa sau stiintifica. ◊ cel care redacteaza procesul-verbal asupra lucrarilor si discutiilor in cadrul unei sedinte. ♦ ~ de redactie = colaborator din redactia unei publicatii sau edituri care centralizeaza si coordoneaza materialul pregatit pentru tipar. ◊ cel care tine lucrarile cuiva, care scrie (dupa dictare) corespondenta cuiva. 2. persoana care face parte din conducerea unei organizatii politice sau de masa si care conduce munca operativ, pe baza hotararilor luate de organele colective respective. ♦ ~ general = inalt functionar insarcinat cu organizarea si conducerea unor adunari, organisme, societati etc. 3. ~ de stat = inalt functionar care conduce un departament ministerial; (in unele tari) ministru al afacerilor externe; c******l insarcinat cu relatiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobila in care se tin scrisori, hartii etc. (< lat. secretarius, fr. secretaire)

SAGA, sagi, s. f. (Pop.) Gluma. ◊ Loc. adv. In saga = fara seriozitate, intr-o doara. Fara saga = in mod serios. ◊ Loc. vb. A face saga = a sugui; a glumi. ◊ Expr. Nu-i vreme de saga = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se intrece cu saga = a intrece masura, a exagera. A se trece de saga = a incepe sa devina lucru serios. A lasa saga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) saga (sau de saga) = a termina cu gluma, a deveni serios. (In constructii negative sau interogative); A fi (sau a-i parea cuiva) (de) saga (sau lucru de saga) = a fi (sau a i se parea cuiva ca este) lucru neinsemnat, fara importanta. – Din bg. sega.

FLANCA, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apara, a sprijini, a proteja flancul unei unitati militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A insoti pe cineva (pentru a-l pazi). 2. (Despre un grup de cladiri) A margini de o parte si de alta. – Din fr. flanquer.

OPUS², -A, opusi, -se, adj. 1. Care este asezat in fata cuiva sau a ceva, in partea dimpotriva; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate impaca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) care este asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. – V. opune.

MANECA, maneci, s. f. 1. parte a imbracamintei care acopera bratul (in intregime sau in parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a insista, a starui (pe langa cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de maneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe maneca = a se speria (de consecintele unei fapte savarsite); a o sfecli. A scoate din maneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive in forma de maneca (1). 3. (Inv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) manica s. f.] – Lat. manica.

REZERVAT, -A, rezervati, -te, adj. 1. Pus la o parte, retinut, oprit, pastrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se tine in rezerva; sobru, circumspect, stapanit, retinut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudenta. – V. rezerva. Cf. fr. reserve.

DINAPOIA prep. Inapoia, in spatele (cuiva sau a ceva), in partea din urma (a ceva sau a cuiva), dupa (cineva sau ceva); dindaratul. [Pr.: -po-ia] – De⁴ + inapoia.

DEZVELI, dezvelesc, vb. IV. L Tranz. si refl. A da la o parte, a indeparta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o invelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperisul de pe o casa. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (indepartand invelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face sa apara, a lasa sa se vada; a arata. ♦ Refl. (Rar) A aparea in fata cuiva; a se infatisa. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) da in vileag; a (se) trada. 4. Refl. (Despre mugurii si bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [in]veli.

JOS⁴ interj. 1) (exprima comanda adresata cuiva de a se aseza) La pamant; asaza-te! 2) (exprima dezaprobarea fata de cineva sau ceva) La o parte! Sa plece! Sa fie destituit din post! /<lat. deo(r)sum

CONATIONAL, -A adj., s. m. f. (cel) care face parte din aceeasi natiune cu cineva. (<it. connazionale)

apartinea (-n, -ut), vb. – A face parte din, a fi propriu cuiva. Format pe baza vb. tinea, ca fr. appartenir de la tenir.

pontui, pontuiesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovai, a se ciondani. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.

REZERVA vb. I. tr. A pastra, a retine pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se retine. [P.i. rezerv. / < fr. reserver, lat. reservare].

REZERVA vb. tr. a pastra, a retine pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. reserver, lat. reservare)

bandajez v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rana. Leg un om ranit, o parte ranita: a bandaja pe cineva la picior, un picior cuiva.

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.

IMPROSCA, improsc, vb. I. Tranz. 1. A imprastia apa sau noroi stropind in toate partile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apa, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A imprastia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafata unui obiect. 2. A arunca intruna, a zvarli fara incetare in toate partile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. praskam, scr. prskati.

ASISTA, asist, vb. I. 1. Intranz. A fi de fata, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta langa cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apara etc. – Din fr. assister.

BOT ~uri n. 1) partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

CHINGA ~gi f. 1) Curea cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ A strange pe cineva in ~gi a constrange pe cineva. 2) Bara folosita pentru a uni partile componente ale unei constructii, ale unui obiect etc. ~ la capriori. 3) tehn. Banda lata care serveste la fixarea mai multor piese. [G.-D. chingii] /<lat. clinga

PORTIE ~i f. 1) parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pamant. 2) Bucata dintr-un material sau dintr-o substanta luata pentru intrebuintare (intr-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei fiinte, intr-un timp determinat, pentru a-si mentine existenta; ratie. [G.-D. portiei; Sil. -ti-e] /<fr. portion

SPINARE ~ari f. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. Maduva ~arii. Sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis

APARTINE vb. III. intr. A tine de cineva sau ceva; a fi in posesiunea, in proprietatea cuiva. ♦ A tine de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizatie etc.). [P.i. apartin. / < fr. appartenir, dupa tine].

INDIRECT, -A adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ◊ Complement direct = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect actiunea verbului; propozitie completiva (si s.f.) = propozitie cu functie de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. [Cf. fr. indirect, lat. indirectus].

MARGINALIZA vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, in mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)

ASISTA, asist, vb. I. 1. Intranz. A fi de fata, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta langa cineva pentru a-l ajuta. – Fr. assister.

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Bucatica de lemn de forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Calusar (1). – Din cal + suf. -us.

BURTA, burti, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din stomac de vaca. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult. 2. Fig. partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte. – Et. nec.

MATURA, matur, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A curata o suprafata de praf, de gunoi etc. cu matura (1); a strange, a indeparta praful, gunoiul etc. cu matura. ♦ Tranz. A atinge in trecere. 2. Tranz. P. a**l. (Despre vant, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a strabate cu repeziciune o suprafata, indepartand totul din cale. 3. Tranz. Fig. A inlatura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvarli, a goni. – Din matura.

APARARE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Loc. vb. A lua apararea = a apara (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de lupta, care urmareste oprirea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor luate in acest scop. ♦ (Concr.) parte intr-un proces care apara cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucatorilor dintr-o echipa sportiva care au rolul de a apara sau proteja poarta proprie. – V. apara.

OCOLI, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A strabate o distanta facand un ocol; a merge de jur-imprejur, a inconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita sa atingi sau sa lovesti pe cineva sau ceva, ferindu-te intr-o parte, facand un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu inconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita sa intalnesti pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lasa ceva (in mod intentionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A pune gard imprejurul unui loc; a imprejmui, a ingradi. ♦ Fig. (Inv. si reg.) A apara, a proteja, a ocroti. ♦ (Inv. si reg.) A incercui din toate partile, a impresura, a asedia. – Din ocol.

DUREA, pers. 3 doare, vb. II. Tranz. 1. A face sa simta o suferinta fizica. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva in mod intentionat ceva neplacut, suparator, dureros; a aduce in discutie un subiect neplacut pentru interlocutor. ♦ (Despre parti ale corpului, rani, lovituri) A produce cuiva o suferinta fizica. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i parea (cuiva) rau, a fi mahnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseste, nu-i pasa, putin ii pasa. 2. Fig. A produce cuiva o suferinta morala; a mahni, a intrista. – Lat. dolere.

DESPARTI, despart, vb. IV. l. Refl. A se indeparta de cineva sau de ceva plecand in alta parte, a parasi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecand in directii diferite. ♦ Refl. Fig. A se instraina, a se detasa sufleteste de cineva sau de ceva; a rupe legaturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufleteste; a renunta la... 2. Refl. A divorta. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune intre... ♦ Tranz. si refl. A (se) imparti (in doua sau mai multe parti); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

A APARTINE apartin intranz. 1) A fi al cuiva in virtutea unui drept. 2) A face parte dintr-un intreg. Apartine unei familii de intelectuali. 3) A constitui drept apanaj; a fi propriu. /<fr. appartenir

COT¹ coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

INTERMEDIU ~i n. 1): Prin ~ul cuiva (sau a ceva) prin mijlocirea cuiva (sau a ceva); cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2) Divertisment prezentat intre partile unei reprezentatii. /<lat. intermedius, fr. intermede

RESTEU ~ie n. Fiecare dintre cele doua bare cu care se inchid partile laterale ale jugului. ◊ A lua pe cineva cu ~ul a se rasti la cineva. /Orig. nec.

RUPTURA ~i f. 1) Intrerupere a relatiilor cu cineva. 2) Loc unde s-a rupt ceva. 3) parte rupta din ceva. 4) Obiect de imbracaminte vechi si rupt; zdreanta. /rupt + suf. ~ura

VOSTRU¹ voastra (vostri, voastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de persoana carei i se adreseaza cineva si de grupul din care face parte). ◊ Ai vostri cei apropiati voua. /<lat. voster

RETINE vb. III. tr. 1. A tine loc, a impiedica de la ceva. ♦ A tine inchis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stapani, a (se) infrana. 2. A tine asupra, a pastra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. A tine minte. 6. (Jur.) A se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. retin. / < re- + tine, dupa fr. retenir].

RETINE vb. I. tr. 1. a tine in loc, a impiedica de la ceva. ◊ a tine inchis, arestat, a priva de libertate. 2. a tine asupra sa, a pastra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. a tine minte. 6. (jur.) a se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stapani. (dupa fr. retenir)

GADILA, gadil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri usoare asupra unor parti ale corpului, o senzatie particulara, care provoaca cuiva un ras convulsiv nestapanit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reactionand printr-un ras convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzatie placuta, o placere; a flata (in mod exagerat) pe cineva. [Var.: gadili vb. IV] – Din bg. gadel mi je „ma gadila”.

INDEPARTA, indepartez, vb. I. 1. Tranz. A face sa fie sau a tine departe; a inlatura. ♦ A scoate pe cineva din functie; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge in alta parte. ♦ A se abate, a devia. – In + departa.

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

PRELUNGIRE, prelungiri, s. f. 1. Actiunea de a (se) prelungi si rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen initial stabilit. 2. (Concr.) parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi.

CITA, citez, vb. I. Tranz. 1. A mentiona, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o fapta, o intamplare care trebuie sa serveasca de exemplu. 2. A reproduce intocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva inaintea unei instante judecatoresti in calitate de parte intr-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare.

COPLESI, coplesesc, vb. IV Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate partile, a napadi; a dobori, a birui pe cineva. ♦ A emotiona peste masura, a impresiona puternic. ◊ (Despre fiinte) A inconjura din toate partile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.

RESPECTIV, -A, respectivi, -e, adj. Care priveste imprejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raporteaza la fiecare in particular, care priveste fiecare dintre partile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Sotul sau iubitul cuiva (in raport cu aceasta persoana); sotia sau iubita cuiva (in raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

PALARIE ~i f. 1) Acoperamant pentru cap, format dintr-o calota cu boruri. ~ de paie. ◊ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept in ~ a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componenta a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperamant (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ◊ ~a-sarpelui ciuperca foarte otravitoare, avand partea superioara rosie cu pete albe; muscarita. ~ de fier portiune oxidata, aflata la suprafata unui zacamant de metal. [G.-D. palariei] /Orig. nec.

TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

DEMONTA vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o masina etc.) in partile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. demonter].

PARTICIPA vb. I. intr. A lua parte (la ceva); a impartasi starea sufleteasca a cuiva. [P.i. particip. / < fr. participer, lat. participare].

AMPRENTA vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima intr-o masa plastica o parte a maxilarului in vederea confectionarii unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (dupa fr. empreindre)

ASCENDENT, -A I. adj. 1. urcator, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se inalta deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) in dezvoltare progresiva. II. s. m. f. ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara. III. s. n. 1. inaltare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului in momentul nasterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la nastere. 3. autoritate morala, influenta (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)

ORA s. f. 1. diviziune a timpului, a 2⁴-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (cand cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lectie (de o ora). (< it. ora, lat. hora)

PARTICIPA vb. intr. a lua parte (la ceva); a impartasi starea sufleteasca a cuiva. (< fr. participer, lat. participare)

incotro adv. – Unde, in ce directie. – Var. (inv.) incatrua, incatruo, incatro. Lat. contra ubi (Philippide, Principii, 92; Tiktin; DAR), cu in- relativ tirziu. – Der. incotrova, adv. (oriunde), cu suf. -va, cf. cineva, undeva; dincotro, adv. (de unde, din ce parte). – Din rom. care incotro, pretutindeni, provine mag. karenkotro, karinkotro (O. Balogh, Magyar Nyelvor, XXVII, 248).

ITA, ite, s. f. Dispozitiv la razboiul de tesut, format dintr-o rama dreptunghiulara pe care sunt fixate sarme sau sfori paralele, prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatia. A (se) descurca itele = a (se) lamuri o situatie. – Lat. licia (pl. lui licium).

ZECIUIALA, zeciuieli, s. f. (inv.) Dare anuala reprezentand a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijma. ♦ A zecea parte din produsele obtinute (prin munca), care se preda cuiva (sau pe care o revendica sau o ia cu forta cineva) ca rasplata, salariu, uium etc. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eala.

MARUNTAIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale si la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate in cavitatea abdominala. ◊ Expr. A sti toate maruntaiele (din cineva) a cunoaste gandurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. partea cea mai adanca a unui lucru; fund, adancime, mijloc. ♦ Interiorul fiintei omenesti, considerat ca sediu al gandirii, al sentimentelor si al constiintei. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.

TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiinte). ◊ Loc. adv. (Cu) trup si suflet = cu totul, in intregime, fara rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) nascut din...; b) (a face) parte integranta din ceva. A fi trup si suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratiile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (si fara membre) al unei fiinte; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. parte principala a unui obiect, a unei constructii etc.; p. gener. obiectul insusi. 3. (Inv.) Intindere mare de pamant care alcatuieste un singur lot. Trup de mosie. 4. (Inv.) Mare unitate militara. – Din sl. trupu.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

SPINARE, spinari, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. In (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = tinand o povara peste umar, pe spate, in spate. ◊ Expr. A cadea in spinarea cuiva = a cadea in grija sau in sarcina cuiva. A trai pe spinarea cuiva = a trai ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) in spinarea cuiva = a face pe cineva raspunzator de o vina (de obicei fara temei). 2. Parte a unui obiect de imbracaminte care acopera spatele omului. 3. partea cea mai inalta a unui munte, a unui deal, a unei stanci; culme prelungita; creasta, coama. ♦ Creasta unui val de apa. – Lat. spinalis.

RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A taia transversal si complet, cu o singura taietura, un obiect sau o parte a corpului unei fiinte. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretentiile; a pune brusc capat discutiei. ♦ A taia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutra) A o lua de-a curmezisul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face sa inceteze brusc, a curma, a intrerupe. – Et. nec.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

DEDICA vb. I. 1. tr. A inchina cuiva (o carte, o opera artistica sau stiintifica proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile in slujba unei idei, unei actiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedic. / < lat., it. dedicare, cf. fr. dedier].

ORA s.f. 1. Diviziune a timpului egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (cand cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lectie (de o ora). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].

ACOMPANIA vb. tr. 1. a sustine cu vocea sau cu un instrument partea principala a unei bucati muzicale. 2. a insoti pe cineva. (< fr. accompagner)

POSTERIOR, -OARA adj. 1. dupa cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai tarziu; ulterior. 2. aflat in partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articuleaza in partea de dinapoi a cavitatii bucale. (< fr. posterieur, lat. posterior)

ZECIUIALA, zeciuieli, s. f. (Inv.) Dare anuala, reprezentand a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijma. ♦ A zecea parte din produsele obtinute (prin munca), care se preda cuiva (sau pe care o revendica sau o ia cu forta cineva) ca rasplata, salariu, uium etc. – Din zeciui + suf. -eala.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligat s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces partii care a castigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace banesti oferite de altcineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult (si nerational). A baga (sau a pune pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de munca, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligatii etc. ♦ (In contabilitate; la pl.) Rubrica dintr-un registru in care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eala.

INSTRAINA, instrainez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vanzare) stapanirea unui lucru; a aliena un ban material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-si parasi familia, locul de nastere sau de resedinta, stabilindu-se in alta parte. ♦ Fig. A se indeparta sufleteste; a pierde afectiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stra-i. – Var.: instreina vb. I] – In + strain.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

TEACA, teci, s. f. 1. Invelis, toc, aparatoare confectionata din metal, din lemn sau din piele, in care se pastreaza obiecte taioase lungi sau anumite instrumente; toc, aparatoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teaca de pamant = a se face nevazut, a se ascunde, a disparea. A asculta teaca de pamant = a asculta intr-o tacere desavarsita. A ramane teaca = a ramane gol. (Ba) ca(-i) teaca, (ba) ca(-i) punga, se spune cand cineva se codeste sa faca un lucru, invocand pretexte neserioase. 2. parte a unei unelte manuale in care intra si se fixeaza coada sau manerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Pastaie. – Din lat. theca.

ELECTOR, -OARE, electori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care are mandat din partea unui grup de oameni sa aleaga prin vot pe cineva. ♦ (Inv.) Persoana care reusea sa obtina un mare numar de voturi pentru partidul sau. 2. S. m. (In Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop facand parte din colegiul care alegea pe imparat. – Din fr. electeur, lat. elector.

A INTETI ~esc tranz. 1) A face sa se inteteasca. 2) A deranja din ce in ce mai des; a nu slabi. ~ pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. ~ dusmanul din toate partile. 4) fig. (despre sentimente, senzatii) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare

A INVARTI ~esc 1. tranz. 1) A face sa se invarteasca. ◊ ~ capul cuiva (~ pe cineva) a) a face pe cineva sa-si piarda judecata; b) a amagi pe cineva. ~ hora a dansa; a juca. 2) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibacie; a manui. ~ sapa. ~ arcul. ~ o arma. ◊ ~ o treaba (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se imbogati pe cai necinstite. ◊ Invarte bine castiga din gros (prin mijloace indoielnice). /in + sl. vruteti

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

OMAGIU ~i n. 1) Donatie oferita in semn de respect sau admiratie fata de cineva; prinos; ofranda. ◊ ~ile mele formula de salut reverentios. ~ din partea autorului formula de dedicatie a unei carti. 2) ist. Juramant de devotament al unui vasal fata de suveranul sau. [Sil. -giu] /<it. ommagio, fr. hommage

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

SARITA ~e f. 1): De-a ~a sarind; in salturi; prin sarituri. Pe ~e trecand peste anumite parti; facand omisiuni. La ~a in galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) sa-si piarda rabdarea, sa-si iasa din fire; a supara grozav (pe cineva). A-si iesi din ~e a-si pierde calmul; a se enerva; a se infuria. /v. a sari

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum

A SUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii, sarme etc.) A invarti in jurul propriei axe. 2) A supune unei miscari de rotatie. 3) (obiecte de rezistenta redusa, materiale textile etc.) A infasura in forma de sul; a rula. ◊ ~ o tigara a infasura o foita cu tutun pentru a face o tigara. 4) (obiecte) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a invarti. ◊ ~ si a rasuci (pe cineva) a) a necaji (pe cineva) cu intrebari pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate fetele. 5) fam. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a scranti; a luxa. ◊ A-i ~ cuiva capul (sau mintile) a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata. 6) A face sa se suceasca. /<sl. sucon, sukati

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

VRAJMAS³ ~i m. 1) persoana care uraste pe cineva si cauta sa-si faca rau; dusman. 2) Fiecare dintre partile beligerante implicate intr-un conflict armat; dusman; inamic. /cf. vrajba

INCLINA vb. I. tr., refl. A (se) apleca (in jos sau intr-o parte); a (se) indoi. ♦ refl. A se pleca in fata cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Fig.) A fi convins, a se convinge. ♦ (Fig.) intr. A fi dispus sa... [p.i. inclin, 3,6 -na, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare].

REEDUCA vb. I. tr. 1. A reface educatia gresita (morala si politica) a cuiva. 2. (Med.) A deprinde un infirm sa lucreze numai cu partea corpului ramasa sanatoasa. ♦ A deprinde un organ sa lucreze din nou. [P.i. reeduc. / cf. fr. reeduquer].

REEDUCA vb. tr. 1. a reface educatia (gresita) a cuiva. 2. (med.) a deprinde un infirm sa lucreze numai cu partea corpului ramasa sanatoasa; a deprinde un organ sa lucreze din nou. (< fr. reeduquer)

BURTA, burti, s. f. 1. Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din pantece de vaca. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult (avand pantecele mare). 2. Fig. partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte.

GUSTA, gust, vb. I. I. Tranz. si intranz. 1. A lua putin dintr-o mancare sau dintr-o bautura spre a le afla gustul. 2. A manca sau a bea in cantitati mici, spre a-si potoli (pentru putin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a manca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A pretui, a-i placea cuiva ceva. – Lat. gustare.

ASOCIA, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. si tranz. A lua parte sau a face sa ia parte, impreuna cu altii, la o actiune, la o initiativa etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare.

DEMONTA, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. in partile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. demonter.

MEMORIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerata ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Pastrare in amintire, reprezentare mintala, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o pastreaza oamenilor ilustri sau evenimentelor de seama. ◊ Expr. In memoria cuiva (sau a ceva) = in amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. parte a calculatorului electronic in care se inregistreaza instructiunile, cuvintele, valorile numerice etc. dupa o codificare prealabila; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. memoire.

STOARCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strange un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care il contine; spec. a rasuci in sens contrar capetele unui material textil pentru a face sa iasa o parte din lichidul cu care este imbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlaga) = a face (pe cineva) sa-si epuizeze puterile; a slei, a secatui, a istovi de puteri. (Fam.) A-si stoarce creierii = a se gandi profund, a se framanta pentru a gasi o solutie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care imbiba un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva sa planga. 3. Fig. A obtine un profit, a lua un bun prin constrangere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obtine ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

RETINE, retin, vb. III. Tranz. 1. A tine pe loc, a impiedica de la ceva, a opri. ♦ A inchide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) stapani, a (se) infrana; a (se) abtine. 2. A opri o parte din drepturile banesti (sau de alta natura) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc in tren, la teatru etc. 4. A nu inapoia, a nu restitui; a pastra. 5. A tine minte, a-si aminti; a nu uita. – Re¹- + tine (dupa fr. retenir).

SOSITOR, -OARE, sositori, -oare, adj. (Rar) Care soseste, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit in ghicitul cu bobii) care cade stingher in partea dreapta a ciurului si care este socotit ca prevesteste sosirea cuiva; p. ext. musafir care soseste pe neasteptate. – Sosi + suf. -tor.

CAMASA ~asi f. 1) Imbracaminte care se poarta pe piele acoperind partea de sus a corpului. ◊ A lua si ~asa de pe cineva a-i lua cuiva totul; a lasa pe cineva fara nimic. Isi da si ~asa de pe el se spune despre cineva foarte darnic. 2) Membrana sau invelis subtire care acopera unele materii sau corpuri. 3) Imbracaminte exterioara sau interioara a unei piese de masina. [G.-D. camasii] /<lat. camisia

DEBIT¹ ~e n. cont. 1) Suma pe care cineva o datoreaza unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrica din partea stanga a unui registru contabil, unde se inscriu veniturile si reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma inscrisa in aceasta rubrica. /<fr. debit

A PARASI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lasa plecand in alta parte; a abandona. ~ satul. A-si ~ sotia. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simti slabit de puteri. 2) A inceta de a mai practica; a lasa. ~ gimnastica sportiva. /cf. sl. parasiti

A RACAI racai tranz. (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. ◊ A-l ~ (pe cineva) la inima a roade (pe cineva) un gand, o parere de rau, o grija. / Onomat.

ASISTA vb. I. 1. intr. A lua parte, a fi prezent, a participa. 2. tr. A sta pe langa cineva pentru a-l putea ajuta. ♦ (Jur. ; despre avocati) A se prezenta alaturi de o persoana in fata unui organ de jurisdictie pentru a-i apara interesele. [P.i. asist. / < fr. assister, cf. lat. assistere – a fi alaturi].

ACOMPANIA vb. I. tr. 1. A insoti cu vocea sau cu un instrument partea principala a unei bucati muzicale. 2. A insoti, a intovarasi pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].

ASCENDENT, -A adj. 1. Urcator, suitor. 2. (Fig.) In dezvoltare progresiva. // s.m. si f. Ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara. // s.n. Autoritate morala, influenta (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].

premanda, premande, s.f. (inv. si reg.) 1. retributie in alimente data lucratorilor agricoli. 2. parte din pomeni si ofrande cuvenita cantaretilor bisericesti. 3. hrana luata de cineva la drum sau la lucru. 4. hrana gatita pentru o familie intr-o zi. 5. (in forma: primanda) paine sau malai. 6. recolta. 7. venitul unui canonic.

CONTRACT s. n. 1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♦ ~ de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; ~ colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ului social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni. 3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< lat. contractus, fr. contrat)

INCLINA vb. I. tr., refl. a (se) apleca (in jos sau intr-o parte); a (se) indoi. II. refl. 1. a se pleca in fata cuiva. 2. (fig.) a fi convins, a se convinge. III. intr. (fig.) a fi dispus sa... ◊ a se simti atras de ceva. (< fr. /s'/incliner, lat. inclinare)

PARTAS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – parte + suf. -as.

SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. A obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

CAPATAI ~ie n. 1) parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ Fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

GRUMAZ ~ji m. (la oameni si la animale) parte posterioara a gatului; ceafa; cerbice. ◊ A-si pleca ~zul (in fata cuiva) a se umili in fata cuiva. A indoi ~zul a pune in dependenta pe cineva; a subjuga. /Cuv. autoht.

STRUNA ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; coarda. ◊ A zice din ~ a canta la vioara (sau la cobza). A canta cuiva in ~ (sau in ~a cuiva) a sustine pe cineva in actiunile lui; a tine hangul. A o intoarce pe alta ~ a) a-si schimba atitudinea fata de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-si schimba parerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfasoara foarte bine. 2) parte a fraului care trece pe sub barbia calului. ◊ A tine pe cineva in ~ a infrana pornirile cuiva; a tine din scurt pe cineva. /<sl. struna

CONTRACT s.n. 1. Conventie (scrisa) prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ◊ Contract de munca = intelegere potrivit careia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; contract colectiv (de munca) = conventie scrisa incheiata de o institutie sau de o intreprindere cu muncitorii si functionarii repectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii prin care oamenii renuntau de bunavoie la drepturile lor „naturale” in folosul unui organ suprem, care se obliga sa le apere viata, securitatea si proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat].

DESOLIDARIZA vb. I. tr. 1. A desface, a detasa o parte dintr-un intreg solidarizat. 2. refl. A nu mai fi solidar cu cineva, a se desparti, a se rupe de cineva. [Cf. fr. desolidariser].

VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

EPISOD, episoade, s. n. 1. Actiune secundara intr-o opera narativa, avand un rol relativ independent; parte relativ independenta a unei naratiuni. ♦ parte a actiunii in teatrul antic, delimitata prin interventiile corului si corespunzand actului din dramaturgia moderna. 2. Fraza muzicala de importanta secundara, intercalata intre principalele parti ale ale unei compozitii pentru a aduce o variatie. 3. Intamplare in viata cuiva [Var.: epizod s. n.] – Din fr. episode.

SUCIT², -A, suciti, -te, adj. 1. Rasucit in jurul lui insusi sau in jurul a ceva printr-o miscare continua si in acelasi sens. ◊ Expr. Ca-i sucita, ca-nvartita, se spune cand cineva cauta sa se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului intoarsa intr-o parte. ♦ Scrantit, luxat. 3. Stramb, incovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) In forma de spirala. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poarta ca toata lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza ciudatenie. ♦ Care se opune bunului-simt; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

CALCAI ~ie n. 1) partea din spate a talpii piciorului. 2) partea de dinapoi mai ridicata a talpii la incaltaminte; toc. ◊ A fi sub ~iul cuiva a fi sub dominatia totala a cuiva. A se invarti intr-un ~ a fi iute, a face totul repede. A i se aprinde cuiva ~iele dupa cineva a se indragosti de cineva. Fuge de-i scapara (sau de-i sfaraie) ~iele fuge foarte repede. 3) partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucata de paine taiata de la margine. /<fr. calcaneum

GHEARA ~e f. 1) (la unele pasari si animale) parte cornoasa, ascutita si incovoiata de la varful degetelor. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stapanire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se gasi, a se zbate) in ~ele mortii a fi in primejdie de moarte; a se afla in mare pericol. A-si arata (sau a-si scoate) ~ele a-si dezvalui caracterul rau. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascutite si curbate. /Orig. nec.

A SE INCLEIA ma inclei intranz. 1) (de-spre obiecte sau despre parti ale lor) A se impreuna cu ajutorul unei substante lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) falcile a i se inclesta (cuiva) falcile. A i ~ (cuiva) limba (in gura) a-i intepeni (cuiva) limba (in gura). 2) (despre substante vascoase) A adera ramanand prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de maini. 3) A deveni cleios. Painea se incleie. /in + clei

PISCATURA ~i f. 1) Senzatie produsa de ceva care pisca. Am simtit o ~. 2) Loc unde a fost piscat cineva. ~ de tantar. ◊ ~ de varsat urma ramasa pe pielea celui care a suferit de variola. 3) parte mica desprinsa din ceva; faramitura. 4) fig. Vorba care atinge amorul propriu al cuiva; vorba care pisca. /a pisca + suf. ~atura

A SANGERA ~ez 1. intranz. 1) (despre rani sau despre parti ale corpului) A elimina sange. 2) fig. A indura foarte mult. ◊ A-i ~ cuiva inima a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni rosu-aprins (ca sangele). 2. tranz. (animale sacrificate) A supune operatiei de recoltare a sangelui. /<lat. sanguinare

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. Ochiul ~. Mana ~ga. ◊ Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii. ◊ Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus

TERCI ~iuri n. 1) partea lichida din continutul mamaligii care fierbe; mamaliga foarte moale. ◊ A face ~ pe cineva (sau ceva) a zdrobi, a strivi pe cineva (sau ceva). 2) Fel de mancare preparat din malai (si alte crupe), fiert cu apa (si cu grasime). /Orig. nec.

ZGAIBA ~e f. 1) Buba mica sau zgarie-tura care are crusta deasupra. 2) Coaja formata pe o rana sau de pe o buba. ◊ A se tine ~ (sau ca ~a) de cineva a deranja in permanenta pe cineva; a se tine scai de cineva. 3) pop. Boala a vitelor manifestata prin aparitia unor bube mici pe diferite parti ale corpului. [G.-D. zgaibei] /<lat. scabia

parti, part, si partesc, vb. IV (inv.) 1. a imparti (in bucati). 2 a imparti (cuiva ceva).

AparteNENTA s. f. 1. faptul de a apartine cuiva, de a tine de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o multime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)

AZVARLI, azvarl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o miscare rapida si violenta. ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi naravas. 3. Refl. A se repezi, a se napusti, a se avanta, a se arunca. – Contaminare intre a[runca] si zvarli.

CADELNITA, cadelnitez, vb. I. Intranz. A misca (intr-o parte si intr-alta) cadelnita, afumand cu tamaie; a tamaia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingusitoare. – Din cadelnita.

INCOLTI, incoltesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colt, a rasari din pamant; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A incepe sa se dezvolte; a aparea, a se ivi, a se naste. II. Tranz. A infige coltii spre a musca. ♦ A inconjura din toate partile, fara a mai da posibilitate de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la stramtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a coplesi. – In + colt.

POSTERIOR, -OARA, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmeaza sau se petrece dupa cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai tarziu. 2. Care se afla sau este asezat in partea dindarat, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, in special despre vocale) Al carui punct de articulatie este situat in partea de dinapoi a cavitatii bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. posterieur, lat. posterior.

COMIC, -A, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care apartine comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpreteaza roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa

GULER ~e n. 1) Portiune a unor obiecte de imbracaminte care inconjura gatul. ◊ A apuca (sau a lua, a insfaca) pe cineva de ~ a) a forta pe cineva sa se supuna; b) a cere cuiva socoteala. 2) Dunga de spuma, formata la suprafata berii turnata intr-un pahar. 3) tehn. parte inelara la suprafata unei piese, avand diametrul mai mare decat restul acesteia si servind, de obicei, la etansare. /<ung. galler

A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

PIEPT² piepti m. partea din fata, pana la talie a unui obiect de imbracaminte. ◊ A lua (pe cineva) de ~ a) a sari la bataie la cineva; b) a cere cuiva socoteala. A se lua (sau a se apuca, a se insfaca) de ~ cu cineva a se lua la bataie; a se incaiera. /<lat. pectus

POALA ~e f. 1) partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

CONCESIE s.f. Ingaduinta; cedare, renuntare benevola (la ceva) in favoarea cuiva; concesiune (2) [in DN]. ♦ Figura de retorica constand din acordarea unei aprobari a pozitiei partii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu usurinta; epitropa. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio].

PLEDA vb. intr. a sustine, a apara inaintea unei instante judecatoresti interesele unei parti intr-un proces; a sustine o cauza, o idee. ◊ a fi in avantajul cuiva sau a ceva. (< fr. plaider)

CADELNITA, cadelnitez, vb. I. Intranz. A misca (intr-o parte si intr-alta) cadelnita, afumand cu tamaie; a tamaia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingusitoare. – Din cadelnita.

ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.

INTURNA, intorn, vb. I. (Reg.) Refl. si tranz. 1. A veni sau a face pe cineva sa vina inapoi; a (se) inapoia², a (se) intoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) indrepta in alta directie. 3. A (se) intoarce de pe o parte pe alta; a (se) invarti, a (se) suci. – In + turna.

PARLAMENTA, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversa pentru a ajunge la o intelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumita chestiune (litigioasa). – Din fr. parlementer.

DOGORI, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A raspandi o caldura puternica, arzatoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzatie de caldura arzatoare; a incinge, a infierbanta ceva. 2. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) A fi aprins, incins, infierbantat de o emotie, de boala etc. [Var.: dogori vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

REEDUCA, reeduc, vb. I. Tranz. A indrepta educatia (gresita) a cuiva; a da cuiva o noua educatie. ♦ A deprinde un infirm sa se foloseasca din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o noua meserie (adecvata situatiei sale). – Din fr. reeduquer.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

COJOC ~oace n. Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ◊ A-si teme ~ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kozuhu

COLT¹ ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ◊ ~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

STOMAC ~uri n. (la om si la animalele superioare) parte a aparatului digestiv in care se digera alimentele. Durere de ~. ◊ A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-si pune ~ul la cale a manca bine. /<ngr. stomahos, sl. stomahu

TRENA ~e f. 1) partea alungita de la spate a unei rochii (care se taraste); coada. ◊ A duce ~a cuiva a urma insistent si servil pe cineva. 2) Viteza de alergare a sportivilor intr-o cursa. /<fr. traine

UMAR¹ umeri m. 1) Parte a corpului omenesc care corespunde articulatiei dintre brate si trunchi. ◊ A pune ~ul a contribui in mod real la infaptuirea unei activitati. A strange (sau a da, a ridica) din umeri a inalta umerii ca semn al lipsei de informare, al nepasarii, nedumeririi. A se uita la cineva peste ~ a manifesta dispret fata de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o insarcinare de raspundere. 2) Portiune a unei haine care acopera aceasta parte a corpului. 3): ~ul obrazului (sau fetei) partea superioara, osoasa, a obrazului iesita in afara; pometi. 4) partea mai inalta a unui deal sau a unui munte. 5) Parte a jugului care se sprijina pe gatul boilor. 6) Iesitura pe suprafata unui obiect folosita ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerus

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

CHICA, chici, s. f. 1. Parul capului considerat (altadata) in intregime; (azi) partea parului lasata sa creasca lunga pe ceafa sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau maciuca) sau a face (cuiva) morisca in chica = a trage (pe cineva) de par; p. ext. a bate zdravan. ◊ Compus: chica-voinicului = planta erbacee cu frunze spintecate in lobi ca niste fire de par si cu flori albastre (Nigella damascenna). 2. (Rar) Parul din ceafa animalelor; p. ext. ceafa. – Slav (v. sl. kyka).

BOT, boturi, s. n. 1. partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

CAUZA, cauze, s. f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, denumit efect, caruia ii serveste ca punct de plecare; motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ◊ Expr. In cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Proces, pricina. ♦ Expr. A avea castig de cauza = a i se da cuiva dreptate (intr-o disputa etc.; a castiga, a invinge. A da (cuiva) castig de cauza = (despre un organ de jurisdictie) a se pronunta in favoarea uneia dintre partile aflate in proces. (A fi) in cauza = (a fi) interesat, implicat intr-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.

GRAVITATIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atractie reciproca a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Camp de gravitatie = spatiul in care un corp isi exercita atractia asupra altor corpuri. Centru de gravitatie = a) punctul de aplicatie al rezultantei fortelor de gravitatie exercitate asupra partilor care alcatuiesc un corp; b) fig. loc in jurul (si sub influenta) caruia evolueaza, traieste cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).

NECESAR, -A, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minima (din ceva), indispensabila pentru un anumit scop. Munca necesara = parte a muncii depuse de lucrator in procesul de productie, prin care se creeaza produsul folosit pentru intretinerea sa si a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neaparat) trebuincios la ceva. Necesarul de seminte. 2. Care nu poate sa nu existe sau sa nu se intample (in conditii date). – Din fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario.

PSIHOLOGIC, -A, psihologici, -ce, adj. Care apartine psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din domeniul ei de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influenta pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

CONGRUENTA s. f. 1. insusirea de a fi congruent; potrivire deplina. ♦ (mat.) relatie de ~ = relatie dintre doua numere intregi congruente. ◊ acord intre gandurile, sentimentele, convingerile cuiva in comportamemtul sau. 2. acord intre subiect si predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale carei parti se impreuna perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)

DESOLIDARIZA vb. I. tr. a desface, a detasa o parte dintr-un intreg solidarizat. II. refl. a nu mai fi solidar, a se rupe de cineva. (< fr. desolidariser)

BOT, boturi, s. n. 1. partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

MANUSA, manusi, s. f. 1. Obiect de imbracaminte confectionat din lana, tricot, piele, cauciuc etc., care acopera mainile, protejandu-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu manusi (cu cineva) = a avea o purtare plina de menajamente, de politete, de ingaduinta (fata de cineva). A arunca (cuiva) manusa = a provoca (pe cineva) la duel; p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica manusa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Manunchi (1). 3. (Reg.; si ca termen tehnic in arheologie) Toarta (la oale, vase, cani). ♦ P. gener. parte a unui obiect care serveste pentru a prinde, a apuca, a strange. [Var.: manusa s. f.] – Mana + suf. -usa.

NEGLIJA, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grija de cineva sau de ceva, a nu da atentia cuvenita; a trece cu vederea, a lasa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grija de propria sa persoana; a se lasa. – Din fr. negliger.

SERENADA, serenade, s. f. Compozitie muzicala, vocala sau instrumentala, alcatuita din mai multe parti, apropiata ca factura de divertisment, nocturna etc., cu caracter liric, executata seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, in semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenata s. f.] – Din fr. serenade, it., sp. serenata, germ. Serenade.

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

CERBICE ~i f. partea posterioara a gatului; ceafa; grumaz. ◊ Tare de ~ neclintit in pozitia pe care o ocupa. A frange cuiva ~ea a forta pe cineva sa renunte la ambitia sa. [Art. cerbicea; G.-D. cerbicii] /<lat. cervix, ~icis

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

GAT ~uri n. 1) (la om si la animale) parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu

FLANCA vb. I. tr. 1. A apara, a sustine din flanc. ♦ (Fig.) A insoti pe cineva (pentru a-l pazi). 2. (Despre un grup de cladiri) A margini lateral, a margini de o parte si de alta. [< fr. flanquer].

CARACTERISTIC, -A I. adj. care constituie trasatura distinctiva a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. insusire tipica predominanta, proprie unei fiinte, unui lucru, fenomen etc. 2. partea intreaga a unui logaritm. 3. curba reprezentand variatia unei marimi importante a unui sistem fizic sau tehnic in functie de un anumit parametru. ◊ marime, element care determina, dintr-un anumit punct de vedere, modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caracteristique)

PARTICULAR, -A I. adj. 1. care apartine numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ in ~ = in mod deosebit, in special. ◊ care constituie proprietatea individuala a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecati) in care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. II. s. n. categorie filozofica, veriga intermediara intre singular si general. III. s. m. persoana care nu detine o functie oficiala; (p. ext.) persoana considerata ca individ in raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular)

ABSORBANT, -A, absorbanti, -te, adj. (Despre anumite corpuri) Care absoarbe lichide sau vapori; care retine o parte din energia radiata de o sursa. ♦ Fig. Care intereseaza, captiveaza; catre care se indreapta toate preocuparile cuiva. – Fr. absorbant.

MACIUCA, maciuci, s. f. 1. Bata mare, mult ingrosata (si adesea ferecata) la un capat; chilom; maciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbarli cuiva) parul (sau chica) maciuca = a fi cuprins de o spaima puternica, a se ingrozi, a se inspaimanta. 2. parte ingrosata si rotunjita a capatului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitura data cu maciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsula. 4. (Sport) Aparat de gimnastica, de forma unei maciuci (1), cu care se executa exercitii de mobilitate, de indemanare etc. – Lat. *matteuca.

RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.

SCRUM, (rar) scrumuri, s. n. 1. Materie neagra sau cenusie care ramane dupa arderea completa a unui corp (si care poate pastra in parte forma obiectului ars). ◊ Expr. A se alege scrumul (si fumul sau si cenusa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai ramane nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet. 2. Coaja arsa (dintr-o mancare) care se prinde pe fundul unui vas. – Cf. bg. skrum, alb. shkrump.

CREDIT ~e n. 1) Operatie baneasca prin care creditorul acorda un imprumut debitorului. 2) Suma de bani acordata prin aceasta operatie. 3) parte din dreapta a unui cont unde se inregistreaza sumele de bani. 4) fig. Consideratie de care se bucura cineva; trecere. /<fr. credit

AUDIENTA s.f. 1. Intrevedere acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat sa-i vorbeasca (intr-o chestiune oficiala) ; timpul cat dureaza aceasta intrevedere. 2. Interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza ; atentie, intelegere. 3. Sedinta (publica) a tribunalului, in care sunt ascultate partile si pledoariile si in care se pronunta sentinta. [< lat. audientia, cf. fr. audience].

infurca, infurchez, vb. I (reg.) 1. a lua fan in furca. 2. a (se) desface (ceva) in doua parti, in doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se incraci. 3. (fig.) a avea de furca cu cineva, a se incaiera.

ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa cuiva de foc, de caldura, de un agent chimic etc.; senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. ♦ parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. Loc unde a ars o padure. 4. Strat de oxid produs pe suprafata unei piese metalice in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic. – Lat. arsura.

MELITA, melit, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melita) si a curata canepa si inul de partile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obtine caltii de melita. ♦ Fig. A bate strasnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trancani, a flecari. – Din melita.

RASFRANGE, rasfrang, vb. III. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) proiecta lumina asupra unui obiect, facand-o sa se reflecte; (despre obiecte) a(-si) reflecta lumina proiectata asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se intoarce sub forma de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simtit, influentand, inraurind, determinand...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. si tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. si refl. (despre tesaturi, parti de imbracaminte etc.) A (se) intoarce in afara, a (se) desface, a (se) indoi, a (se) plia. [Perf. s. rasfransei, part. rasfrant] – Ras- + frange.

CREDIT s.n. 1. Procurare de capital prin imprumut facut pe baza increderii sau a solvabilitatii. ♦ Sistem financiar care consta in imprumuturi cu dobanda; suma de bani data cu imprumut. 2. partea din dreapta a unui cont, care reprezinta sumele avansate. 3. (Fig.) Consideratie, stima, influenta, autoritate de care se bucura cineva in fata semenilor sai. [Pl. -te. / cf. fr. credit, it. credito, lat. creditum].

CONTRIBUTIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o actiune, la o cheltuiala comuna; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) intr-o actiune. 2. (jur.; pl.) suma de bani pe care un stat invins este obligat s-o plateasca unui stat invingator in temeiul unui tratat de pace, depasind pagubele cauzate de razboi. 3. impozit. (< fr. contribution, lat. contributio)

INTERVENI vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra in actiune; a intra in vorba. ◊ a face o mediatie, un demers in favoarea cuiva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. a se intampla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

SEARA, seri, s. f. parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

CAPAC ~ce n. parte care acopera sau inchide un vas, o lada etc. ◊ Friptura la ~ friptura pregatita intr-un vas inchis. A pune cuiva ~ la gura a face pe cineva sa taca. /<turc. kapak

REPULSIE ~i f. 1) Sentiment sau senzatie de neplacere fata de cineva sau ceva; repugnanta; sila; antipatie; scarba; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forte de indepartare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. repulsion, lat. repulsio, ~onis

MAT s.n. Situatie la jocul de sah in care regele uneia dintre parti este intr-o pozitie in care nu mai poate fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a castiga o partida de sah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) in imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].

MAT¹ s. n. (sah) situatie in care regele uneia dintre parti este intr-o pozitie in care nu mai poate fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a castiga o partida de sah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) in imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)

MONOPOL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. asociatie de mari intreprinderi capitaliste care concentreaza o parte importanta a productiei si a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole)

AVANS, avansuri, s. n. 1. Plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate etc. 2. (In expr.) A-i face (cuiva) avansuri = a incerca sa castigi, prin lingusiri, promisiuni sau concesii, prietenia cuiva. – Fr. avance.

IMPARTI, impart, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) separa in parti, a (se) desparti in grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operatia de impartire a unui numar prin altul, a face o impartire. 2. Tranz. A da mai multor persoane cate (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce imparti sau a nu avea nimic de impartit (cu cineva) = a nu avea nici o legatura, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se raspandi, a se imprastia. 3. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ceva cu cineva. – Lat. impartire.

MAT¹ s. n. Situatie in cadrul unei partide de sah in care regele uneia dintre parti, fiind atacat, este pus in imposibilitate de a mai fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a invinge (categoric) pe cineva (intr-o lupta, intr-o disputa etc.) ♦ (Cu valoare de interjectie) Cuvant cu care se anunta aceasta situatie in cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

OPTIUNE, optiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. pe acela sau pe aceea care iti convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, in temeiul unui drept, intre doua sau mai multe situatii juridice. ◊ Drept de optiune = a) drept acordat cuiva de a-si alege cetatenia (de obicei in cazuri de stabilire in alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o mostenire sau de a renunta la ea. 2. Conditie stipulata uneori in tranzactiile comerciale, potrivit careia o parte contractanta, care isi asuma obligatii ferme, acorda celeilalte parti, pentru un anumit termen, dreptul de a alege intre diferitele conditii ale contractului sau chiar dreptul de a renunta la tranzactie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

GENUNCHI ~ m. 1) (la om si la unele animale) partea din fata a piciorului care cuprinde regiunea articulatiei femurului cu tibia. ◊ Oul ~ului rotula. In ~ cu genunchii pe pamant. Pe ~ pe partea anterioara a picioarelor mai sus de genunchi. A cadea in ~ a se ruga umilitor, asezandu-se in genunchi (in fata cuiva). A i se taia cuiva ~i a nu se mai putea tine pe picioare (de emotie, de frica, de oboseala etc.). Cu ~i la gura ghemuit. 2) Deformare rotunjita a pantalonilor in dreptul acestei parti a piciorului. /<lat. genuc(u)lum

IMPREJUR adv. In spatiul din preajma cuiva sau a ceva; in (sau pe) locurile din jur; in jur. A se uita ~. ◊ (De) jur ~ din (sau in) toate partile; in jur. [Sil. im-pre-] /in + pre + jur

SCURT² ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere

SUBIECT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♦ Pricina, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a intamplarilor ce se petrec in desfasurarea unei naratiuni epice sau dramatice. 2. partea principala a unei propozitii care indica cine indeplineste sau cine sufera actiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecati despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca fiinta inzestrata cu constiinta si vointa. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus].

ROL¹ s. n. I. 1. lista a proceselor care urmeaza sa fie judecate intr-o zi de catre o instanta. 2. registru in care sunt trecuti contribuabilii la perceptie. 3. lista a echipajului unei nave. 4. (in unele tari) lista tuturor navelor si a caracteristicilor lor tehnice. II. 1. parte (de text, melodica etc.) ce revine unui interpret intr-un spectacol. ◊ personajul interpretat de un actor. 2. atributie, sarcina care revine cuiva intr-o actiune; menire. 3. semnificatie de ordin semantic sau lingvistic pe care o poate avea un cuvant. (< fr. role)

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

ABSORBANT, -A, absorbanti, -te, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanta) care absoarbe lichide sau vapori. ♦ (Substanta) care retine o parte din particulele sau din energia radiata de o sursa. 2. Adj. Fig. Care intereseaza, care captiveaza; catre care se indreapta toate preocuparile cuiva. – Din fr. absorbant.

CLIN¹ ~i m. (in croitorie) Bucata de stofa triunghiulara sau trapezoidala folosita ca parte componenta la un obiect de imbracaminte. ◊ A nu avea nici in ~, nici in maneca a nu avea nici o legatura cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu

CONTRIBUTIE s.f. 1. parte, suma cu care se contribuie la o cheltuiala sau la o actiune comuna; aport. ◊ A pune la contributie = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) intr-o actiune. 2. (Jur.; la pl.) Suma de bani pe care un stat invins este obligat s-o plateasca unui stat invingator in temeiul unui tratat de pace, depasind pagubele cauzate de razboi. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contributiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio].

TALIE s.f. 1. partea de mijloc, mai subtire a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de imbracaminte care imbraca mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statura, inaltime. ♦ (Fig.) Marime, importanta, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, talent etc. ca si acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].

DEDICATIE s. f. 1. parte a unei balade in care se face invocatia sau adresarea catre cel caruia i se dedica. 2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc. (< lat. dedicatio, it. dedicazione)

TALIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, deasupra soldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de imbracaminte care imbraca mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statura, inaltime. 3. (fig.) marime, importanta, valoare. ♦ a fi de a cuiva = a avea aceeasi valoare, talent etc. ca si acela. (< rus. taliia, dupa fr. taille)

IMPRESURA, impresor, vb. I. Tranz. 1. A inconjura din toate partile; a incadra (4). ♦ A cuprinde cu bratele, cu mainile; a imbratisa. 2. A incercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Inv.) A deposeda pe cineva in mod abuziv. [Prez. ind. si: impresur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

UNIVERS, universuri, s. n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si spatiu, infinit de variata in ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul pamantesc; parte populata a globului pamantesc (impreuna cu tot ce se afla pe el); locuitorii globului pamantesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediata in care traieste cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

STRAMUTA, stramut, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) muta in alt loc, in alta parte; a(-si) schimba locul, sediul, locuinta. ◊ Expr. (Refl.) A se stramuta de aici (sau din viata) = a muri. (Tranz.; fam.) A stramuta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere in obraz. A-si stramuta falcile = a casca mult, tare. 2. Tranz. (Inv.) A-si schimba gandurile, hotararile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).

TRENA, trene. 1. partea de dinapoi a unor rochii, care se taraste pe jos; coada lunga la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmari (pe cineva) pretutindeni, a se tine scai de cineva. 2. Viteza cu care alearga concurentii intr-o cursa atletica, ciclista etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurentilor intr-o cursa atletica, ciclista etc. – Din fr. traine.

TRIUMF, triumfuri, s. n. 1. (In Roma antica) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemna in oras a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi si insotit de un cortegiu din care faceau parte senatori, capeteniile armatei si prizonierii facuti in razboi, reprezentand cea mai inalta onoare acordata invingatorului. ◊ Expr. A duce (sau a purta pe cineva) in triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtandu-l pe brate sau pe un tron) in cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruinta de mare prestigiu; fig. succes moral, reusita, izbanda deosebita. [Pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.

STRADA, strazi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) in interiorul unei localitati, de-a lungul caruia se insira, de o parte si de alta, trotuarele si casele. ◊ Expr. Omul de pe strada = un anonim, o persoana oarecare (reprezentand opinia publica). A arunca (pe cineva) in strada = a da (pe cineva) afara din casa; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a saraci. 2. Locuitorii unei strazi (1). [Pl. si: (inv.) strade] – Din ngr. strata, it. strada.

PROBA ~e f. 1) Fapt care serveste la confirmarea unui adevar; dovada; marturie. 2) Actiune prin care se constata daca cineva sau ceva corespunde anumitor cerinte; incercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Intrecere in cadrul unei competitii sau al unui gen de sport. 5) parte dintr-un material sau dintr-o substanta dupa care se poate stabili calitatea intregului; mostra; esantion. [G.-D. probei] /<lat. proba

TEMEI ~iuri n. 1) Element esential de temelie; parte fundamentala. A surpa ~iurile vechi. ◊ De ~ a) de baza; fundamental; b) serios; c) insemnat. Fara (sau lipsit) de ~ lipsit de baza reala; neintemeiat. Cu ~ a) care se sprijina pe o baza solida; in mod solid; cu temeinicie. A pune ~ pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; pricina; motiv; cauza. ◊ Cu tot ~iul avand destule motive; pe deplin justificat. 3) pop. partea centrala a unui fenomen in desfasurare; toi. ~iul iernii. ~iul mesei. /<sl. temeli

UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

DEDICATIE s.f. 1. parte a unei balade in care se face invocatia sau adresarea catre cel caruia i se dedica lucrarea. 2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen. -iei, var. dedicatiune s.f. / cf. lat. dedicatio, it. dedicazione, fr. dedication].

INTERVENI vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra in actiune; (spec.) a intra in vorba, a lua cuvantul. ♦ A face o mediatie, un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. A se intampla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervin si interviu, conj. -vina. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

HAT¹, haturi, s. n. 1. parte a hamului alcatuita din curele (sau franghii) lungi, prinse de inelele capetelei, cu ajutorul carora se conduc caii inhamati. ◊ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) in haturi = a tine din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stapani. A lua haturile in mana = a prelua conducerea, manifestand o oarecare autoritate constrangatoare (intr-o intreprindere, o afacere etc.). A scapa haturile din mana = a pierde conducerea sau initiativa (intr-o intreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stapani spiritele. 2. (Reg.) Lat, juvat, streang de care este spanzurat cineva. – Cf. hat.

REAZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigura sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezematoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix in jurul caruia forta si rezistenta tind sa ajunga in echilibru. ♦ parte a unui sistem tehnic prin care se face legatura intre doua corpuri si care impune anumite restrictii deplasarii relative a acestora. ♦ (Rar) Balustrada. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei actiuni; motiv, temei. [Var.: razam, reazam, reazim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv).

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

NAVALI, navalesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intentii agresive, dusmanoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dusmanului sau asupra unui loc detinut de acesta. 2. A se repezi, a se napusti undeva, spre ceva, a fugi in graba la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a iesi in graba (si pe neasteptate, in neoranduiala ori in mare cantitate). 3. A reveni in mare graba si in mare numar undeva, la cineva; a se ingramadi, a se imbulzi, a se inghesui. ♦ (Despre sange) A se strange in cantitate mare (intr-un organ sau intr-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

TOARTA torti f. parte iesita in afara si incovoiata in forma de arc pentru a putea apuca cu mana anumite obiecte. ~a urciorului. ◊ A lua la ~ pe cineva a lua la brat pe cineva. [G.-D. tortii; Pl. si toarte] /<lat. torta

INTIM, -A, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esentiala, profunda, a unui lucru, a unei probleme etc.; launtric. ♦ Fig. Strans, apropiat. Contactul intim dintre doua limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie stransa, prin relatii foarte apropiate. ♦ (Despre relatiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, c*****l. 3. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familial; care are loc intr-un cadru restrans. [Acc. si; intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare

PASIV² ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de lipsa de interes; lipsit de initiativa personala; inactiv. Participare ~a. Rol ~. ◊ Aparare ~a (sau civila) sistem de masuri menite sa protejeze populatia si obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac si sa efectueze lucrari urgente de salvare si restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosita frecvent in vorbire. 3) si substantival (despre verbe si categorii verbale) Care are forma ce indica ca actiunea realizata de cineva sau de ceva o sufera subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la actiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

SOLIDAR, -A adj. 1. Care priveste, care leaga, care angajeaza mai multe persoane, fiecare fiind responsabila de intreaga obligatie care revine tuturor. 2. Legat temeinic de cineva printr-o unitate de conceptii, de sentimente si de interese; strans unit. 3. (Despre piese de masini) Care este strans legat de altceva; care ia parte in aceeasi masura cu alta piesa la o actiune. [< fr. solidaire, cf. lat. solidus – intreg].

SCULA, scule, s. f. 1. Piesa folosita pentru prelucrarea unor materiale solide, in scopul schimbarii formei, a dimensiunilor si a proprietatii acestora; unealta, instrument. ♦ parte activa a unei scule (1), care actioneaza nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Panza de otel constituie scula ferastraului. ♦ Fig. Persoana, actiune, fapt de care se serveste cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Inv.; la pl.) Obiecte de pret; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.

CEAFA cefe f. partea posterioara a gatului; grumaz; cerbice. ◊ Gros in ~ a) gras, obez; b) care poseda mari resurse materiale. Cand ti-i vedea ~a niciodata. A-i da cuiva la ~ a-l bate pe cineva. [G.-D. cefei] /Cuv. autoht.

DIRECT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus

ACTIV¹ s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

PARTICIPA, particip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o actiune, la o discutie. ♦ Spec. A lua parte la o intreprindere economica, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obtine un castig). ♦ A impartasi starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva intr-o imprejurare data. – Din fr. participer, lat. participare.

PARASI, parasesc, vb. IV. 1. Tranz. A lasa pe cineva singur, a-l abandona; a se desparti de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se departa de ceva. 2. Tranz. A inceta, a intrerupe o actiune, o indeletnicire etc.; a renunta la... ♦ A lasa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. si (reg.) refl. A se lasa, a se lepada de o deprindere, de un viciu; a se dezbara. – Cf. sl. parasiti.

BEREGATA ~e f. pop. 1) parte superioara a traheii, unde se afla coardele vocale; laringe. 2) Cavitate interioara a gatului, unde se afla organele aparatului digestiv, respirator si articulator; gatlej. ◊ A lua pe cineva de ~ a) a trage pe cineva la raspundere; b) a forta pe cineva sa accepte ceva. /<sb. berikat

BUCATA ~ati f. 1) parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

OBRAZ¹ ~ji m. Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ◊ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea inca ~ a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai indrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

GULER, gulere, s. n. 1. parte a unor obiecte de imbracaminte care acopera de jur imprejur gatul sau cu care se termina o haina la gat. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forta; b) a cere cuiva socoteala pentru cele facute. ♦ Fasie de panza, de obicei scrobita, care se pune in jurul gatului (la barbati), prinzandu-se (cu butoni, nasturi) de camasa. 2. Spuma care se formeaza la gura paharului de bere. 3. Portiune dintr-o piesa cilindrica, conica etc. cu diametrul mai mare decat restul piesei. – Din magh. galler.

BRAT ~e n. 1) parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

PARTICULAR, -A adj. 1. Care apartine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ In particular = in mod deosebit, in special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuala a cuiva. ♦ Care este de formatie sau de esenta individuala. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecati) In care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. // s.n. Categorie filozofica, reprezentand o veriga de legatura intre singular si general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis].

SUBORDONAT, -A, subordonati, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat intr-o relatie de subordonare. ♦ Propozitie subordonata (si substantivat, f.) = propozitie care depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitie, indeplinind functiunea unei parti de propozitie a regentei; propozitie secundara. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonne.

A CULEGE culeg tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strange, rupand de pe tulpina sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obtine in urma unui efort; a dobandi; a capata. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe parti, punand laolalta; a aduna; a strange. ~ pietricele de pe malul marii. 4) tipogr. (texte) A pregati pentru tipar, alegand caracterele tipografice si asezandu-le in culegar; a zetui. /<lat. colligere

REPLICA ~ci f. 1) Raspuns scurt si prompt in contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; riposta. ◊ Fara ~ la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare in ~ci a gasi repede raspunsurile cele mai potrivite in cursul unei convorbiri (in contradictoriu). 2) parte din rolul scenic, care constituie raspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. Raspuns al unei parti la cele sustinute de cealalta parte intr-un proces. 4) Opera de arta, care reproduce originalul si este execu-tata de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. replique, lat. replica

favoare (-oruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatir. – Var. (inv.) favor. Fr. faveur. Dupa Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteza care nu este necesara. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s. m. (barba de o parte si de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s. n., toate din fr. Cf. defavoare, s. f.; defavorabil, adj.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

arunc, a -a v. tr. (lat. eruncare, a plivi. V. runc. Cp. cu jumulesc). Azvirl, trimet cu forta pin [!] aer: a arunca o peatra [!] peste gard. Dau la o parte, lepad: a arunca gunoiu afara. Fig. Resping: a-l arunca pe dusman peste riu. A-ti arunca ochii, a-ti indrepta privirea spre. A arunca vina pe cineva, a-l invinovati. V. refl. Ma raped: a te arunca la asalt. Ma vars: Prutu se arunca in Dunare (Barb. dupa fr. se jeter). Seman, am asemanare: copilu se arunca spre tata-su, in partea lui tata-su. V. intr. Copiii arunca cu petre [!] in nuc.

AVANS, avansuri, s. n. 1. Plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.

BALABANI, balabanesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) deplasa intr-o parte si intr-alta, adesea cu miscari leganate, sovaitoare; a (se) balangani, a (se) balangai, a balalai, a se bananai. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovai. – Et. nec. sau formatie onomatopeica.

CAZ, cazuri, s. n. 1. Imprejurare, circumstanta, situatie. ◊ Caz de constiinta = Imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul ca... = a presupune ca... A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala. Doua cazuri de scarlatina. 4. (Gram.) Categorie specifica numelui, prin care se exprima raporturile logice dintre nume si diverse parti ale propozitiei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Din lat. casus, fr. cas.

MAR², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ Marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) Marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semanatura, lan de orz (1). – Lat. hordeum.

NEGATIE, negatii, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvant, gest, fapt etc. care neaga, contrazice, contesta (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza caruia se contesta valoarea de adevar sustinuta intr-o afirmatie. ♦ Cuvant cu ajutorul caruia se neaga ideea exprimata de o propozitie sau de una dintre partile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de inlocuire a unor calitati ale obiectelor prin altele, care asigura dezvoltarii un sens ascendent; negare (2). – Din fr. negation, lat. negatio.

TAVALI, tavalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte si pe alta pe pamant, in iarba etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tavali de ras = a rade cu mare pofta; a se prapadi de ras. 2. Tranz. A bate pe cineva trantindu-l si tarandu-l pe jos. 3. Tranz. si refl. A (se) murdari, a (se) manji. 4. Tranz. A culca la pamant iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

OBIECT ~e n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simtului. 2) Bun material rezultat din procesul muncii. ~ de consum. ~ de uz casnic. 3) Materie asupra careia este orientata activitatea spirituala sau artistica. ~ de cercetare. ~ de descriere. 4) Fiinta sau lucru pentru care cineva manifesta un sentiment. ~ de admiratie. 5) Disciplina de studiu intr-o institutie de invatamant. 6) filoz. Corp sau fenomen existent in realitate, in afara subiec-tului si independent de constiinta acestuia. 7) lingv. parte de propozitie care indica asupra cui este orientata actiunea verbului; comple-ment. [Sil. o-biect] /<lat. obiectum, germ. Objekt

A PARTICIPA particip intranz. 1) A actiona alaturi de altcineva (la realizarea unui lucru, a unei actiuni); a lua parte; a se asocia. 2) A-si aduce contributia cu mijloace banesti sau materiale (la o actiune de interes comun); a colabora; a coopera; a conlucra. 3) A se afla alaturi de cineva, impartasind sentimentele lui; a se asocia din prietenie (la trairile cuiva). /<fr. participer, lat. participare

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

A SCURMA scurm tranz. 1) (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a racai. 2) fig. (despre ganduri, griji etc.) A chinui sufleteste; a nu lasa in pace. 3) fam. (persoane) A incerca de a submina, rascolind trecutul cuiva (pentru a gasi lucruri compromitatoare); a rama. /cf. lat. excorrimare

A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare

GRAD s.n. I. 1. Unitate de masura a anumitor marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. Unitate de masura a unghiurilor, reprezentand a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezinta a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. II. Treapta, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu alt obiect sau cu el insusi (in alte imprejurari). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste la atac sau la aparare. ◊ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedandu-se neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. Arma alba = arma de otel, cu varf ascutit si margini taioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta, un razboi. A depune armele = a se preda, a se declara invins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma.

INDIRECT, -A, indirecti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etc. Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului. Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.

JUR², jururi, s. n. Spatiu in mijlocul caruia se afla cineva sau ceva; imprejurime; vecinatate. ◊ Loc. adv. In (sau prin) jur = in (sau prin) preajma, alaturi, prin apropiere, imprejur. Din jur = din imprejurimi, dimprejur. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partile. ◊ Loc. prep. In jurul... = a) in preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ in..., cam pe la... Prin jurul... = in apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe langa, din preajma... (De) jur imprejurul... = in preajma... – Lat. gyrus.

NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

MATERIALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat; spec. filozofie marxista. ◊ Materialism dialectic = stiinta despre raportul dintre materie si constiinta, despre legile cele mai generale ale miscarii si dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii, care este in acelasi timp baza filozofica a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integranta a filozofiei marxist-leniniste, al carei obiect il constituie societatea in unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialisme, germ. Materialismus.

DESERT² ~uri n. 1) Spatiu gol. ◊ A iesi cu ~ul a iesi cuiva inainte cu caldarea goala. In ~ a) in gol; b) fara rost; zadarnic. 2) Regiune intinsa nisipoasa (aproape) lipsita de vegetatie din cauza ariditatii solului; pustiu. 3) pop. (la om si la animale) parte a corpului dintre ultima coasta si sold. /<lat. desertum, fr. desert

JOS¹ adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

A VINDE vand tranz. 1) (marfuri, produse) A transmite in proprietatea unui achizitor in schimbul unei sume de bani. ◊ ~ pielea ursului din padure (sau pestele din balta) a propune cuiva un lucru pe care nu-l posezi. ~ via pe stafide a incheia o afacere nerentabila. 2) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.). A parasi in mod perfid sau las (trecand de partea adversarului). /<lat. vendere

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

STOMAC, stomacuri, s. n. parte a aparatului digestiv, la om si la animalele superioare, in forma de punga, situata intre esofag si duoden, in care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-si pune stomacul la cale = a-si potoli foamea, a manca. [Var.: (inv.) stomah s. n.] – Din sl. stomahu.

SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.

POTRIVA s. f. Egalitate, perfecta asemanare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveste, seamana perfect cu altcineva sau cu altceva. ◊ Loc. adj. si adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe masura... (Inv.) Din potriva = din cealalta parte, din partea opusa. – Din sl., bg. protiva.

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie. 2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din fr. monter.

CARNE carnuri f. 1) Tesut muscular la oameni si animale. ◊ A taia in ~ vie a actiona drastic. In ~ si oase in persoana; in realitate. ~ din ~ea cuiva descendent direct al cuiva. A prinde la ~ a se ingrasa. ~ de tun militari trimisi special spre a fi masacrati in razboi. 2) Produs alimentar constand din tesutul muscular al animalelor sau al pasarilor. ~ de porc. 3) rar parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpa. [G.-D. carnii] /<lat. caro, carnis

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

ROL ~uri n. 1) parte dintr-o reprezentatie, interpretata de un artist. ~ principal. 2) Prezentare pe scena a unui personaj dintr-o opera artistica (teatrala, cinematografica etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atributie pe care o are cineva sau ceva in cadrul unui intreg (sistem); functie. ~ul omului in societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumita influenta. A-si juca ~ul pana la capat a-si indeplini misiunea in toate privintele. /<fr. role, germ. Rolle

MEMORIU s. n. 1. expunere documentata ampla asupra unei probleme, a unui fapt. ◊ expunere scrisa a activitatii stiintifice, didactice etc. desfasurate de cineva. 2. (pl.) culegere de lucrari, conferinte etc. facute in cadrul unei societati literare, stiintifice etc. 3. (pl.) scriere cuprinzand insemnari asupra evenimentelor petrecute in timpul vietii autorului, la care a luat si el parte. 4. cerere in care motivele si faptele sunt expuse pe larg. (< lat. memorium, fr. memoire)

ALIVANTA interj. (Astazi rar) 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: alivanti interj.] – Probabil ngr. alla vanda („intr-o parte, la o parte”).

APANAJ, apanaje, s. n. 1. parte dintr-un domeniu feudal acordata fiilor din casele domnitoare si din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea tarii membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat in mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

FICAT, ficati, s. m. Glanda-anexa a tubului digestiv, situata in partea dreapta a abdomenului, sub diafragma, formata din patru lobi si din vezicula biliara, care indeplineste diferite functii fiziologice importante in organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficati = a) a simti o durere fizica puternica; b) (despre griji, necazuri) a necaji, a framanta, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficati = a) a simti o durere fizica puternica; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de manie, de regret, de ciuda etc. A-i ingheta (cuiva) ficatii = a se inspaimanta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gasca ingrasata cu smochine”).